Ciorba de burta-

Reteta perfecta a lui

Radu Anton Roman
  Cami   October 23, 2018  3 min read
Mancarea cu cea mai savanta si pretentioasa pregatire din bucataria romaneasca
este delicioasa ciorba de burta, de origine orientala, insa devenita bun national nu
numai prin popularitatea exceptionala, ci si prin adaosurile creatoare: smantana,
galbenusul de ou si otetul care a autohtonizat-o.

Secretele fabulosului fel de mancare, apreciat in toata tara, sunt dezvaluite de Radu
Anton Roman, jurnalistul si scriitorul care a reinventat bucataria romaneasca, intr-una
din cartile sale de bucate. “Cunosc oameni care mananca zilnic macar o ciorba de
burta, iar Bucurestii, Braila, Galatii, Constanta, Craiova, Turnu Severin au, fiecare,
carciumile sale vestite si cautate numai pentru ciorba asta.

La Braila, cel putin, la o carciuma de vaporeni (nu dau nume, ca e reclama si n-a
platit) care deschide la 5 dimineata, coada incepe de la 3, iar primarul isi pune pile
prin seful politiei sa-i tina loc!”, noteaza maestrul gastronomiei.

Ingrediente:

1 kg burta de vaca sau vitel

o capatana mare usturoi

2 galbenusuri

leustean

sare

piper

2 kg ciocanele si picioare de vaca

200 ml otet

200 ml smantana

500 g zarzavat supa – 2 cepe, 2 morcovi, 2 buc. pastarnac

Seara:

Se pun 5 l de apa la fiert cu ciocanelele si picioarele sparte, se spumeaza. Se spala

burta, se taie in bucati potrivite, se arunca grasimea, se curata de pielita „zbarcita“, se
freaca cu malai si cu otet.

Se lasa pana dimineata in apa rece cu o lingurita de bicarbonat, sa-i scoata acidul din
musculatura. Dupa trei ore de fiert se scot oasele si ciocanelele din oala si se
dezoseaza, taind zgarciurile.

Dimineata:

Se pune burta la fiert in apa in care au fiert oasele, completata la 5 litri. Se rad
morcovii, pã starnacul, se toaca ceapa din cutit. Dupa trei ore se trage oala de pe foc,
se scoate burta si se taie taietei de aprox. 1 cm latime – 3 cm lungime (sau cum
vreti).

How to Deal With the Monotony of Life Right Now

Se pune iar totul la fiert – burta, zgarciurile de la ciocanele, otetul si zarzavatul – inca
vreo ora. Ciorba trebuie sa fie cat gros atata zeama, deci sa scada vreo 3 litri din cei
5 initiali; ce scade sub, se adauga.

Se piseaza usturoiul, se freaca cu 1 lingura sare (cu varf), galbenusuri, smantana si

putina zeama racita din ciorba. Se drege ciorba cu usturoi si restul, se pipereaza
dupa gust, se presara leustean.

Se ofera fierbinte, cu ardei iute, dar sa fie la-ndemana si o oliviera cu mujdei, otet,
smantana, ca fiecare are gustul lui. Sunt variante, desigur: vara se toaca si un ardei
rosu gras, se stoarce si o rosie coapta.

Atentie, se poate si fara picioruse si ciocanele de vaca, dar atunci trebuie sa marim
corespunzator cantitatea de burta, noteaza Radu Anton Roman.

Un fel de supa de ceapa a esticilor

Oricum, e ceva ciudat cu ciorba asta subtila, care vorbeste cam mult despre noi: pute,
dar e gustoasa, daca ajungi sa te obisnuiesti cu ea; face rau, e grea, ingrasa, dar prea
e buna si nu ne-o putem refuza; vine de la turci, dar se preface ca e de-a noastra; e
vulgara, e din chestii pe care altii le arunca scarbiti, dar noi o mancam toti, mai ales
elita!

E deopotriva acra si dulce, picanta si catifelata, grasa si totusi delicata, eclectic si

simpla in acelasi timp!”, spune maestrul gastronomiei.

In aceeasi carte de retete, Radu Anton Roman mai noteaza despre ciorba de burta: “E
un fel de supa de ceapa a esticilor – mancare completa luand mahmureala cu mana
– e la ea acasa mai ales in Bucuresti, in porturile dunarene si in Dobrogea (cele mai
„turcizate“ locuri prin secole) si are darul, in Valahia, de a fi oferta principala a oricarei
ospatarii care vrea clientela.

Se mananca, desigur, in cantitati notabile si la Suceava sau Satu Mare dar, de la

Severin la Agigea, se mananca numai ciorba de burta”