Pentru Iarna

Conopidă murată în saramură, rețetă
pentru iarnă
Reteta de Laura Laurențiu
Adaugata la 08.11.2017
Pregatire00:30 ore
Gatire00:00 ore
Timp total: ore
Portii8 litri
Grad dificultateusor
PUBLICITATE
Conopidă murată în saramură, rețetă pentru iarnă. Rețetă de conopidă murată în
saramură pas cu pas. Conopidă murată pentru iarnă, cum se face. Conopidă
murată la borcan.
Cea mai propice vreme a anului, pentru punerea murăturilor în saramură, este toamna
târziu, după ce s-a lăsat frigul. Bunica mea obișnuia să spună că murăturile

asortate, castraveții în saramură și varza la butoi se pun după ziua de Sfântul
Dumitru, pe 26 octombrie, data până la care toamna trebuie să își fi intrat în drepturi
depline iar temperaturile vor fi mai scăzute. Vremea mai rece garantând o
fermentație/murare mai lentă, obligatoriu murăturile vor avea un gust mult mai bun.
Ei bine, anul acesta vremea nici vorbă să se fi răcit până la Sfântul Dumitru. Abia în
ultima săptămână a început să miroasă cu adevărat a toamnă, diminețile sunt mai reci
și nici peste zi temperaturile nu mai urcă mai mult de vreo 14-15 grade, vremea într-
adevăr se potrivește pentru pus legume la murat. Abia acum am și pus atât castraveții,
cât și conopida la borcan, ambele în saramură înmiresmată cu ierburi aromate și
mirodenii, așa cum îi place fetei mele.

Norocul face ca piețele să fie pline de legume și fructe de toamnă, așa că nu de
Dumitru, ci de Mihai și Gavril, am ajuns acasă cu toate cele necesare pentru niște
murături delicioase, printre care și două conopide mari și frumoase, care împreună au
avut 4 kilograme.
Prin ce au trecut aceste frumoase coopide până au ajuns în borcane, aflați în cele ce
urmează. Să vă fie de folos!
Conopidă murată în saramură, rețetă pentru

iarnă, ingrediente
(pentru un volum total de 8 litri)
 4 kilograme de conopidă cât mai proaspătă, albă, fără pete maronii, ruptă în
bucățele
 4 rădăcini de hrean groase cam de 2 cm, curățate de coajă și tăiate bastonașe
 80 de grame de boabe de muștar
 2 linguri de boabe de piper negru
 1 legătură mare de flori de mărar uscate, cu tot cu tulpini (bețe)
 2-3 rămurele de vișin
 1 legătură de cimbru uscat (cam 6-7 fire)
 200 de grame de rădăcină de țelină, curățată și feliată
 6 tije de țelină cu tot cu frunze
 2 morcovi
 8 căței mărișori de usturoi
 2 cepe de mărime medie, tăiate în rondele
 4 ardei iuți
 120 de grame de sare neiodată (adică 15 grame/litru de volum)
PUBLICITATE
Conopidă murată în saramură, rețetă pentru iarnă, câteva reguli
generale:
1. Așa cum am menționat deja în lista ingredientelor, conopida folosită pentru murat
trebuie să fie perfect sănătoasă, albă, fără pete maronii. Orice porțiune cu defect a
conopidei se va îndepărta.
2. Pentru murături, aveți nevoie de sare neiodată sau sare pe al cărei ambalaj să
apară indicația clară ”pentru murături”. Nu se pretează la murături sarea obișnuită de
masă, din comerț, iodul pe care aceasta îl conține va face ca legumele puse la murat să
se înmoaie, efectiv se vor dizolva în saramură.
3. Murăturile în saramură se bazează pe procesul de fermentație, care va fi ținut
sub control, până la un punct, de sare, dar și de elementele iuți pe care le vom adăuga
la saramură. Așadar, hreanul nu este opțional, pentru că el va menține legumele tari.
Un rol important în acest sens îl au și boabele de muștar, piperul și ardeiul iute, este
bine ca măcar la unul dintre aceste elemente picante să nu renunțați.
4. În ce privește aromele murăturilor, dacă vă place mai mult mărarul decât frunzele
de vișin, puteți fără probleme renunța la acesta. Deasemenea, puteți renunța la
ceapă sau la usturoi, puteți adăuga cimbru, frunze de țelină și chiar leuștean.
5. Borcanele sau bidoanele în care veți pune murături trebuie să fie perfect curate,
în special dacă sunt de plastic (care e un material mai poros) e bine să le umpleți cu
apă fiartă, lăsând-o să se răcească în interior, apoi să goliți apa chiar înainte de a vă
apuca de așezarea legumelor.
6. Mai trebuie să știți că va fi mai comod să puneți murăturile în recipiente mai mici
(borcane) decât în bidoane de mari dimensiuni, pentru că în prima parte a murării va
trebuie să agităm zeama de pe murături, pentru a preîntâmpina să se lase toată sarea
la fund. Dacă puneți murăturile în borcane, va fi suficient să le întoarceți peste cap,
agitându-le puțin, dar cu bidoanele mari va fi mai complicat, va fi nevoie să puneți în ele
un furtun, suficient de lung ca să ajungă pe fundul vasului, prin care să suflați energic,
agitând zeama (dacă bidonul e mai mic) sau să extrageți zeama în alt vas, s-o
amestecați bine apoi s-o turnați înapoi.
Conopidă murată în saramură, rețetă pentru iarnă, pregătirea

ingredientelor și a saramurii:
1. În imaginea de mai jos sunt ingredientele folosite pentru conopida murată în
saramură.
Înainte de le așeza în borcane:
 rupem conopida în buchețele și o spălăm foarte bine, în mai multe ape rece
 decojim rădăcina de țelină și morcovii, îi spălăm foarte bine și îi tăiem în
felii/rondele
 curățăm ceapa/usturoiul, le spălăm cu apă rece iar ceapa o feliem
 spălăm ardeii iuți și îi tăiem bucăți
 spălăm frunzele de țelină și cele de vișin
 decojim, spălăm și tăiem hreanul bastonașe

2. Punem pe foc o oală cu 5 litri de apă și o aducem la fierbere. Adăugăm sarea, oprim
focul și amestecăm până când se dizolvă sarea. Lăsăm saramura să se răcească până
e abia călduță, apoi adăugăm piperul și boabele de muștar.
Conopidă murată în saramură, rețetă pentru iarnă, așezarea în

borcane și umplerea cu saramură
1. Pe fundul borcanului așezați frunzele de vișin (sau de țelină, sau ți una și cealaltă),
câteva rondele de ceapă, 2-3 bastonașe de hrean, apoi aranjați un rând de buchețele
de conopidă, cât mai înghesuit. După fiecare rând de conpidă presărați cu ceapă și/sau
usturoi, cu rondele de morcovi și felii de țelină iar hreanul se înghesuie și în spațiile
goale. Când umpleți borcanul până sus, se așază deasupra bastonașe de hrean și bețe
de mărar, în cruce, așa încât conopida să nu se poată ridica când se toarnă saramura.

2. După ce s-au umplut borcanele cu conopida, se toarnă saramura, până la 1-2 cm.
sub buza borcanului.

3. Probabil că nu vă va intra toată conopida acum, nu e nicio problemă, puneți-o la
frigider, acoperită cu un șervet umed și cu folie alimentară, și o veți putea adăuga a
doua zi, după ce sarea din saramură va extrage o parte din apa conținută în mod
natural de conopidă, înmuind-o. Pentru asta, îndepărtați hreanul și bețele de mărar din
partea superioară, punându-le pe o farfurie curată, înghesuiți conopida rămasă și fixați
din nou cu bețele de hrean și mărar.
Conopidă murată în saramură, rețetă pentru iarnă, agitarea saramurii

în timpul murării
Borcanele cu conopida pusă la murat în saramură, acoperite cu capace, se depozitează
într-un loc răcoros. În primele 3 zile, le întorc zilnic peste cap, agitându-le puțin, după
aceea le mai întorc încă de 2 ori, la distanță de 2-3 zile.
Țineți cont, dacă locul în care se depozitează borcanele chiar rece (2-10 grade celsius),
procesul de murare al conopidei poate dura chiar mai mult de două săptămâni. În
cămara mea de acasă sunt în jur de 14 grade Celsius în această perioadă a anului, așa
că după două săptămâni – dacă nu se face mai frig – vom putea degusta conopida
murată.
Conopidă murată în saramură, rețetă pentru iarnă, cum se păstrează
După ce se începe un borcan cu conopidă murată în saramură, se va ține cont ca de
fiecare dată când se scoate conopidă din borcan, ceea ce rămâne în borcan să fie bine
acoperit de lichid, eventual se va presa ușor conopida rămasă cu o greutate care să o
mențină sub nivelul saramurii. Greutarea se va spăla bine, periodic, îndepărtând orice
urmă de ”floare” care s-ar putea forma la suprafața acesteia.
În borcanele cu murături nu se umblă cu ustensile care s-au folosit la alte mâncăruri (de
exemplu, furculița cu care mâncăm friptură sau altă mâncare).
Se păstrează conopida la răcoare, fără să înghețe, însă, și gustul ei este absolut
delicios. În afară de asta, mai natural de atât chiar nu se poate, murarea în saramură
este un proces 100% natural. Poftă mare!

Rețete - Laura Laurențiu > retete culinare > conserve > Castraveți murați în saramură
Castraveți murați în saramură

Pregatire00:30 ore
Gatire00:00 ore
Timp total: ore
Portii6 litri
PUBLICITATE

Castraveți murați în saramură, rețetă culinară. Rețetă de castraveți murați în
saramură pas cu pas. Castraveți murați pentru iarnă, cum se fac. Castraveți acri.
Am cam lipsit în ultima vreme de pe blog, dar vă asigur, dragii mei, că pe deplin motivat,
am traversat o perioada extrem de încărcată și solicitantă, mi s-au întâmplat multe

lucruri care nu sunt rele, dar sunt pe cale să-mi schimbe viața. Însă despre toate astea,
într-o postare viitoare. Acum constat cu bucurie că m-am întors în perioada cea mai
propice pentru punerea murăturilor în saramură.
Bunica mea spunea mereu că murăturile asortate, varza la butoi și castraveții în
saramură se pun în preajma sărbătorii Sfântului Dumitru, data până la care toamna își
va fi intrat în drepturi depline iar temperaturile vor fi mai scăzute, garanția unei
fermentări mai lente, care va asigura niște murături de excepție.
Ei bine, până la Sfântul Dumitru mai sunt vreo două săptămâni, dar anul acesta toamna
a venit parcă mai devreme, e destul de rece și, mai ales, piețele sunt pline de castraveți
numai buni de murat, care așteaptă cuminți în săculețele lor de rafie să se li se ofere o
baie înmiresmată cu mirodenii și ierburi aromate.

Castraveții din borcanele pe care le-am pozat în imaginea de mai sus i-am pus la murat
cu 10 zile în urmă, zeama s-a tulburat, semn că lucrurile merg așa cum am preconizat,
dar nu a dat pe dinafară, ceea ce înseamnă că fermentația e controlată de aportul de
sare și de celelalte ingrediente. Drept să vă spun, înainte să le fac azi poză, am
îndrăznit să desfac unul dintre borcane și să gust un castravete. Încă nu e complet

murat, dar deja e aromat cum nu pot spune și e crocant de parcă abia l-am cules din
grădină. Cum am procedat citiți în cele ce urmează.
Castraveți murați în saramură, ingrediente

(pentru un volum total de 6 litri)
 3,5 kilograme de castraveți proaspeți, de mărime mai degrabă spre mică
 2 rădăcini de hrean, curățate de coajă și tăiate bastonașe
 60 de grame de boabe de muștar
 1 lingură de boabe de piper negru
 1 legătură mare de flori de mărar uscate, cu tot cu tulpini (bețe)
 2-3 rămurele de vișin
 100 de grame de rădăcină de țelină, curățată și feliată
 5-6 căței de usturoi
 1 ceapă medie tăiată în rondele
 2-3 ardei iuți
 90 de grame de sare neiodată (adică 15 grame/litru)
PUBLICITATE
Castraveți murați în saramură, câteva reguli de bază:
Iată, deci, în imaginea de mai jos, toate cele deja menționate pe lista ingredientelor. Ce
e cu adevărat de neînlocuit de pe această listă sunt, evident, castraveții, hreanul și
sarea neiodată. Pentru murături, sarea obișnuită, de masă, din comerț, nu se pretează
deloc, iodul pe care aceasta îl conține va conduce la înmuierea legumelor care pur și
simplu se vor dizolva în zeamă.

Foarte important este și hreanul, care va menține legumele tari. Un rol important în
acest sens îl au și muștarul, piperul și ardeiul iute, măcar la unul dintre aceste elemente
picante să nu renunțați.
În ce privește aromele, dacă nu vă place aroma de mărar puteți să puneți doar vișin,
puteți renunța la ceapă și usturoi, puteți adăuga cimbru, frunze de țelină și chiar
leuștean. În niciun caz, însă, nu vă apucați de treabă înainte de a vă procura sarea fără
iod și hreanul.
Castraveți murați în saramură, mod de preparare:
1. Eu obișnuiesc să tai codița castraveților după ce îi spăl bine, asta va ajuta să se
mureze (să îi pătrundă zeama) mai repede. Indiferent dacă le tăiați sau nu codița, după
ce i-ați pregătit și pe ei, și celelalte ingrediente (toate să fie spălate bine și zvântate), îi
înghesuiți cât mai strâns în borcanele care trebuie să fie impecabil de curate. Pe fundul
borcanului așezați frunzele de vișin (sau de țelină, sau ce folosiți), câteva rondele de
ceapă, 2-3 bastonașe de hrean, și după fiecare rând de castraveți mai adăugați arome.
Hreanul se înghesuie și în stațiile goale care rămân printre castraveți. Deasupra se
așează bastonașe de hrean și bețe de mărar în cruce, așa încât castraveții să fie
împiedicați să se ridice la adăugarea saramurii. Se adaugă și semințele de muștar și
boabele de piper.
2. La volumul de 6 litri pe care îl au borcanele mele, având în vedere că am aranjat
castraveții ca la tetris, nelăsând niciun spațiu gol (și aproape mi-am rupt degetele ca să
fac asta), au mai intrat 2.5 litri de apă. De obicei, pentru un grad de încărcare cu legume
mediu, volumul de apă care intră e de 3 litri. Am pus într-o oală apa împreună cu sarea
neiodată și am amestecat pe foc până când sarea s-a dizolvat, apoi am dat saramura în
clocot. Am lăsat saramura să se răcească până la temperatura bucătăriei apoi am
turnat-o peste castraveți, umplând borcanele până la 1-2 cm. sub buză.
3. Am acoperit borcanele cu capac și le-am depozitat în cămară, unde le-am întors tot
la două zile cu fundul în sus, agitându-le puțin, pentru că sarea are tendința de a se
lăsa la fundul borcanului. Țineți cont, dacă locul în care se depozitează borcanele e
foarte răcoros (2-10 grade celsius) poate dura chiar mai mult de două săptămâni până
ce castraveții sunt gata. La mine în cămară sunt 12-16 grade, în curând ne vom putea
bucura de ei.
Castraveți murați în saramură, cum se păstrează:
 După ce începeți borcanul cu castraveții murați, aveți grijă ca cei care rămân în
borcan să fie bine acoperiți de lichid, eventual puneți deasupra lor o greutate care să-i
mențină sub nivelul saramurii.
 Nu umblați în borcan cu tacâmuri pe care le-ați contaminat cu alte preparate (de
exemplu cele cu care mâncați)
 Se păstrează castraveții murați la răcoare, fără să înghețe, însă, și sunt
excepțional de gustoși. Poftă bună!

Rețete - Laura Laurențiu > retete culinare > retete diverse > Cu varza murată în jurul lumii, rețete și obiceiuri de la noi
și de departe
Cu varza murată în jurul lumii, rețete și

obiceiuri de la noi și de departe
PUBLICITATE
Varză murată la butoi, varză murată pentru sarmale, salata de varză murată,
sauerkraut, kimchi – rețete și povești de sezon
Mărturisesc, sunt ani de zile de când nu mai pun varză murată la butoi. Cel mult, pun
niște varză murată în foi, la borcan, cam 5 litri îmi sunt de ajuns, mă refer la ceea ce
se vede în imaginea de imediat mai jos, procedeu pe care o să vi-l dezvălui și vouă, cu
tot dragul, ceva mai departe.

© Mihai Petre | Dreamstime.com – Varză murată în foi, la borcan
Am renunțat definitiv la varza murată la butoi dintr-un cumul de motive, primul a fost
lipsa de spațiu, pentru că atunci când am luat hotărârea asta, locuiam într-un
apartament destul de mic. Între timp, ne-am mutat într-o casă destul de mare, dar acea
perioadă în care nu pusesem varză la murat mi-a dovedit că nici nu aveam cu adevărat
nevoie de ea, din moment ce nu-i simțisem lipsa.
Acum, cinstit, eu fac sarmale în foi de varză murată de două ori pe an, vara poate de
încă de două ori sarmale cu varză dulce și sărmăluțe în foi de viță. Pentru nevoile
mele, mă descurc mai mult decât onorabil din conținutul borcanului cu foi de varză
murată de care povesteam, iar când s-a întâmplat să uit și de acesta, a intervenit
soacră-mea. Da, ea nu a renunțat la butoiul ei cu varză și nici nu o s-o facă atâta timp
cât va fi la fel de vioaie cum este acum (Doamne ține-o tot așa), în plus soacră-mea are
cu cine să-mpartă varza din butoi, mai îmi dă mie, mai cumnatei mele, mai are niște
verișoare care locuiesc la bloc și nu se îndeletnicesc cu murăturile și cumva îi dă de
capăt.
Știu, aș putea folosi varza acră și pentru alte chestii în afară de sarmale. cum ar fi
diferite garnituri, salate sau mâncăruri în sine. Poate pentru că mi s-a schimbat foarte
mult stilul de gătit în ultimii ani, mi se pare că acea salată de varză murată cu ulei și
chimen, eventual cu un strop de boia, nu se potrivește cu nimic din ceea ce gătesc.
Sunt ani de zile de când abordez salateleca pe un fel de mâncare în sine iar dacă într-
adevăr îmi trebuie o salată de mâncat lângă ceva, chiar și pe timp de iarnă există o
mulțime de legume de sezon din care o pot pregăti. De exemplu chiar varza, atât cea
albă cât și varza roșie, care se păstrează foarte bine. Apoi sfecla, care poate fi coaptă
sau fiartă și din care iese o minunată salată de sfeclă roșie (și nu doar roșie). În timpul
iernii găsim și conopidă, țelină, morcovi, andive… chiar și merele și gutuile, singure sau
în diferite combinații, pot deveni ingrediente-vedetă ale unor salate și garnituri
delicioase.
© Olga Lepeshkina | Dreamstime.com – Varză murată cu morcovi
Dar nu acesta e subiectul, așa e, vorbim despre varza murată și așa trebuie să
continuăm. Unul din cele mai triste lucruri legate de varza murată este amintirea unor
zile frumoase de primăvară, în care te aștepți să miroase a zambile și a toporași dar nu,
miroase a varză zborșită. Pentru că sunt zilele în care vecinii își deșartă în canalizare
ceea ce a rămas din butoaiele de varză, deseori mai mult de jumătate. Să nu-mi spuneți
că n-ați văzut și n-ați mirosit, că nu vă cred! În fiecare miercuri, vorbesc la Radio
România Cultural despre un subiect legat de gastronomie iar cel abordat azi a fost
despre risipa alimentară și da, chiar și simplul fapt de a pune la murat mai multă varză
decât poți să consumi/dăruiești face obiectul acestei teme.
Și-acum, să ne întoarcem la butoaiele noastre, cum s-ar zice. Pentru că, deși nu am
făcut-o de multă vreme, încă n-am uitat cum se pune varza la murat. De fapt, rețeta pe
care am urmat-o eu era inspirată de cartea Sandei Marin, cu unele mici omisiuni și
diferențe. De pildă, dumneaei recomanda un butoi de stejar, eu nu am avut niciodată
decât unul de plastic, cam de 30 de litri. Apoi, dumneaei mai recomanda să se pună și
câteva gutui, ceea ce eu nu am făcut niciodată. Dar iată cum am procedat:

© Simicv | Dreamstime.com – Varză murată căpățâni
Ingrediente varză murată la butoi

(pentru un butoiaș de 30 de litri)
 10-11 verze de mărime medie (niciodată nu mi-au intrat mai multe, dar s-a întâmplat să
intre mai puține la volumul de 30 de litri, cum ar fi 8-9)
 15-18 de grame de sare grunjoasă, neiodată, specială pentru murături/fiecare litru de
volum al recipientului, adică minimum 450 de grame, maximum 540 de grame de sare la cei 30
de litri ai noștri (cereți sarea pentru murături în magazin, e un produs de sezon care se găsește
de cumpărat doar în această perioadă)
 bețe de cimbru și mărar uscate
 2-3 foi de dafin uscate
 2-3 fire de hrean (cu mențiunea că hreanul are calitatea de a menține murăturile
crocante, dacă vreți ca varza să se înmoaie bine, renunțați la el)
 opțional: gutui, o mână de boabe de porumb, mere (eu nu am folosit niciodată, soacră-
mea folosește porumb care ajută la o fermentare mai rapidă și dă și o culoare galbenă)
 opțional: o varză roșie mică sau o o sfeclă roșie, dacă doriți o varză murată cu tentă
rozalie, cum e cea din imaginea de mai sus
Mod de pregătire varză murată la butoi și câteva sfaturi:
1. Se aleg verze îndesate, albe, ideal ar fi să alegeți un soi cu frunză subțire și nervuri
fine, care e mult mai bună pentru sarmale. Cele mai bune soiuri de varză pentru murat
ar fi: varza ”De Buzău” și varza ”Măgura”, pentru că au foile fine și nervurile puțin
proeminente.
2. Se curăță verzele de foile veștede de la suprafață dar și de cele verzi. Pentru murat,
varza trebuie să fie albă și compactă. Se crestează cotorul verzei în cruce apoi se
scobește bine cu un cuțit bine ascuțit. Gaura rezultată se va umple cu sare, care având
proprietatea de a extrage apa din substațele cu care vine în contact (e higroscopică) va
ajuta la înmuierea verzei. Lăsați varza să stea câteva ceasuri bune, chiar și peste
noapte, cu gaura cotorului în sus, va fi mult mai ușor să o aranjați în butoi.
© Vladimir Jovanovic | Dreamstime.com – Varză murată

3. Butoiașul în care vom pune varza e musai să fie foarte curat, opărit cu apă clocotită
și apoi uscat bine. E esențial să facem asta pentru a preveni dezvoltarea unor bacterii și
ciuperci nedorite.
4. Butoiașul meu nu a avut canea, presupun că sunt puțin cei care au acasă un astfel
de recipient (caneaua e un fel ”robinet” așezat în partea de jos a butoiului, prin care
putem goli tot lichidul din acesta). În timpul murării, va fi nevoie să pritocim (să agităm)
zeama de varză, așa încât sarea, care are tendința de a se lăsa pe fundul vasului, să se
distribuie uniform în zeama de varză. Dacă am avea caneaua respectivă, ar fi foarte
simplu, pur și simplu am goli butoiul de lichid, colectându-l în alt recipient și am adăuga
zeama la loc, operație care trebuie făcută de câteva ori în timpul procesului de
fermentare (de murare). Neavând canea, vom așeza un furtun foarte curat care trebuie
să ajungă până pe fundul butoiașului, având grijă să eliminăm posibilitatea ca acesta să
se înfunde. Suflând în acest furtun vom face să se agite zeama din butoi, în același
timp, dacă în timpul murării moarea (zeama de varză) crește prea mult în volum, putem
elimina din aceasta prin furtun.
5. Se aranjează frumos verzele în butoi, cât mai înghesuite, formând straturi. Printre
aceste straturi vom împărți bețetele de cimbru, mărar, frunzele de dafin, hreanul și cele
opționale (dacă le punem). E posibil ca varza să nu încapă în butoi de la bun început, o
păstrăm într-un loc răcoros (cămară) și în câteva zile putem completa, după ce verzele
se mai înmoaie, dar oricum, sarea din gaura cotorului ajută mult.
6. La un butoi de 30 de litri mie mi-au intrat cam 15-17 litri de apă, în funcție de cât de
bine m-am priceput să așez verzele ca la tetris. În această apă vom dizolva,
amestecând mult, toată sarea care nu a încăput în cotoarele scobite ale verzelor. Se
toarnă saramura peste varză, în butoi și se așează deasupra un teasc (o scândurică)
peste care vom pune o greutate, așa încât varza să fie bine imersată în lichid. Dacă nu
au încăput de la început toate verzele, după 2-3 zile vor încăpea.
La lista ingredientelor am lăsat o toleranță destul de mare la cantitatea de sare, asta e
în funcție și de cât de sărat vă place dar și de locul în care veți depozita butoiul, dacă îl
țineți pe balcon, unde e foarte, foarte frig, e bine ca moarea să fie mai sărată, o
concentrație mai mare de sare va ajuta să nu înghețe varza pe timpul iernii.
7. La fiecare 2-3 zile trebuie pritocită zeama (vom sufla cu putere în furtun așa încât
moarea să se agite și să facă bulbuci). Această operație o vom repeta până când varza
e complet murată. Se păstrează cel mai bine într-o cămară sau în beci, unde
temperatura este în jurul a 10-12 grade Celsius. Dacă la suprafața lichidului din butoi se
formează așa numita ”floare” (de fapt, sunt niște ciuperci care ne parazitează varza),
aceasta trebuie îndepărtată cu atenție iar teascul și greutatea cu care presăm varza în
lichid trebuie spălate foarte bine, pentru a prelungi durata de valabilitate a preparatului.
Varză murată în foi, la borcan

După cum deja v-am mărturisit, în ultimii ani prefer modalitatea de a mura varza în foi,
la borcan, așa ca în imaginea pe care o puteți găsi ceva mai sus. Ocup mult mai puțin
spațiu și nici nu trebuie să conserv, din cauza mărimii recipientului, cantități de varză pe
care nu le pot consuma. În afară de asta, dacă se va ține borcanul la temperatura
bucătăriei, se poate grăbi fermentația, în felul ăsta ajungând în situația de a ne bucura
de sarmale mult mai repede. Deîndată ce începe să miroase a murat, borcanul trebuie
dus la rece, pentru a-i prelungi durata de valabilitate produsului. Iată cum procedez:
Ingrediente Varză murată în foi, la borcan:

pentru un borcan de 5 litri
 4-5 verze de dimensiune medie, alese după recomandările de la rețeta de varză murată
la butoi de mai sus
 75-90 de grame de sare neiodată, specială pentru murături
 arome după gust: cimbru și mărar uscat, foi de dafin uscate
 1-3 fire de hrean (cu mențiunea că hreanul are calitatea de a menține murăturile
crocante, dacă vreți ca varza să se înmoaie bine, renunțați la el)
 opțional: gutui, mere, porumb, sfeclă sau varză roșie pentru o culoare rozalie etc.
Mod de pregătire varză murată în foi, la borcan:

1. Verzele se aleg și se pregătesc exact la la rețeta anterioară, de varză murată la butoi.
Se scobește cotorul ceva mai larg și se pune pe foc o oală mare cu apă. Rând pe rând,
se opărește câte o varză și se desprind unul-două straturi de frunze. Vom păstra întregi
frunzele frumoase, bune pentru sarmale, decupând cu un cuțit bine ascuțit și din
grosimea nervurilor, ca să fie mai maleabile frunzele. Funzele prea mici ca să poată fi
folosite la sarmale se toacă mărunt.

2. Vom așeza frunzele mari în teancuri, presărând varză tocată printre ele, apoi le vom
rula în fișicuri. Eu pun câte 10 frunze într-un astfel de ”pachet”.
3. Se aranjează pachetele cu foi de varză în borcan, cu bețe de cimbru și mărar și cele
2 fire subțiri de hrean printre ele, făcând loc și pentru un furtun pentru pritocire, dacă se
dorește, dacă nu, fiind mult mai ușor de manipulat decât un butoi, putem goli borcanul
de lichid peste câteva zile și apoi să adăugăm lichidul agitat înapoi.
4. La acest volum, ar trebui să intre cam 2,5-3 litri de apă, în care se va dizolva prin
agitare toată sarea. Saramura rezultată se toarnă deasupra verzei. Se așează două
bețe în cruce (sau un grătar special potrivit pentru gura borcanului) peste varză și se
apasă cu o mică greutate.
5. Restul pașilor sunt identici ca la rețeta anterioară, cu pritocirea lichidului, eventual,
completarea după câteva zile cu alte foi de varză, temperatura de depozitare etc.
© Jasiek03 | Dreamstime.com – sarmale în foi de varză murată
Sauerkraut german
După cum rezonanța numelui v-a lăsat deja să vă dați seama, sauerkraut este o
specialitate germană constând în varză fermentată (murată). Ce este specific acetui tip
de varză murată este faptul că se folosesc foarte puține ingrediente, de obicei doar
varză albă tocată și sare neiodată, rareori semințe de chimen și boabe de piper negru,
și că fermentarea se produce în sucul propriu, fără adaus de apă.
© Estike | Dreamstime.com – Sauerkraut
Pentru aceasta, varza tocată fin se amestecă bine cu sare grunjoasă și eventual cu
piperul și chimenul. Sarea având proprietatea de a extrage apa din substanțele cu care
vine în contact, în scurt timp varza se va înmuia. Varza înmuiată, cu tot cu zeama pe
care o lasă, se pune în recipiente, pornind de la borcane până la butoaie de mari
dimensiuni și se presează bine, deseori fiind efectiv călcată în picioare, așa cum se
vede în imaginea de mai jos.
© Edyta Linek | Dreamstime.com – Preparând sauerkraut

Deasupra verzei din butoaie/recipiente se pun teascuri pe care se așează greutăți, așa
încât în scurt timp varza să fie acoperită de propriul lichid. Varza se va mura lent, la
temperaturi sub 15 grade Celsius, gustul său va fi foarte pronunțat și apreciat de
germani și de popoarele care au preluat acest procedeu. Polonezii apreciază mult varza
murată în acest fel și o folosesc în foarte multe preparate specifice. Mai către est, în
Ucraina și Belorusia, varza acră tocată se pregătește cam la fel, doar că se adaugă și
morcovi rași, la fel, pe teritoriul Franței, în Alsacia, fostă sub influență germană o lungă
perioadă, întâlnim preparatul aproape identic numit ”choucrute”.

© Sideroterapie | Dreamstime.com – Sauerkraut polonez
Kimchi corean
Kimchi este o garnitură specific coreană din legume fermentate, a cărei bază este
varza. Ce-i drept, e vorba despre varza chinezească brassica rapa, dar tot varză
murată este. Spre deosebire de specialitățile europene de varză murată, care sunt mult
mai simple și au rețete foarte clare, există sute de variante de a pregăti kimchi, ale căror
ingrediente de bază sunt, după cum spuneam, varza, ridichea, ceapa verde și usturoiul.
© Siuwing | Dreamstime.com – Kimchi (Korean food)
Ingrediente Kimchi:
rezultă în jur de 3.6 kg de Kimchi
 3 – 4 verze chinezești

 1/2 cană de sare neiodată
 2 căni de apă
 2 linguri de făină de orez
 2 linguri de zahăr brun
 2 căni de ridichi tocate
 1 cană de morcovi tocați
 7-8 cepe verzi, tocate
 1 cană de frunze tocate de chives asiatic (buchu), în lipsă se înlocuiește cu 3 cepe verzi
tocate
 opțional, 1 cană din iarba numită minari (water dropwort)
 24 căței de usturoi zdrobiți
 2 linguri de ghimbir proaspăt răzuit
 1 ceapă medie, rasă
 ½ cană sos de pește
 ¼ cană de pastă de creveți fermentați (saeujeot) cu marinada sărată, mărunțiți
 2 căni de fulgi de ardei iute (gochugaru)
1. Varza chinezească se taie în sferturi și se presară cu sare printre frunze. Se așează
într-un vas și se lasă în repaus 2 ore, întorcându-le din când în când în apa sărată care
se va lăsa la fundul vasului.
2. După 2 ore se clătește bine varza sub jet de apă rece și se lasă să se scurgă.
3. Cât timp varza e în repaus, pregătim restul ingredientelor: se combină apa, făina de
orez și zahărul brun într-o crăticioară. Se pune pe foc și se fierbe, amestecând
continuu, cam 10 minute. După ce se răcește, se pune acest ”porridge” într-un castron
și se adaugă sosul de pește, usturoiul, ghimbirul, ceapa, creveții sărați fermentați și

fulgii de ardei iute. Se amestecă bine cu o lingură de lemn până când amestecul se
transformă într-o pastă.
4. Se adaugă ridichea, morcovul și ceapa verde cât și chives asiatic, dacă nu, ceva
ceapă verde în plus. Se amestecă bine.
5. Se desfac frunzele sfertului de varza intr-un evantai, se intinde pasta pregătită
anterior pe fiecare frunză, se rulează și se împachetează strâns, apoi se așează într-un
borcan. la temperatura camerei, kinchi va începe să fermenteze în 2-3 zile. Se
presează bine cu o lingură de lemn pentru a elibera bulele de aer care tind să se
formeze. Odată ce fermentația a început, se păstrează kinchi la frigider și se va folosi
când e nevoie. Păstrarea la frigider va încetini fermentația, dar în timp kimchi va deveni
tot mai acru.
Sursa rețetei este site-ul maangchi.com și nu, nu am încercat încă rețeta, de altfel pare
o provocare doar să faci rost de toate ingredientele, dar mărturisesc, de când a început
să se vorbească tot mai mult despre kimchi în mediile de foodie, curiozitatea mea e în
creștere și vreau neapărat să îl probez. Dacă veți reuși să faceți rost de ingrediente
înaintea mea, mai jos este un video (tot de la maangchi.com) care va face totul mult mai
ușor de urmărit și pus în practică.
Varză murată în diferite feluri fac și chinezii, și japonezii, și filipinezii, în mare măsură
procedeele fiind asemănătoare mai mult sau mai puțin cu cele descrise mai sus,
diferind aromele adăugate. Cam atât azi despre varza murată, dacă voi cunoașteți și
alte specialități pe bază de varză fermentată aștept cu nerăbdare să-mi dați de știre prin
comentarii.
În acest articol am folosit, pe lângă fotografii din arhiva personală, imagini oferite
de Dreamstime.com, în cadrul campaniei de încurajare a folosirii corecte a imaginilor cu
drepturi de autor.
Roșii la borcan pentru iarnă, pentru

ciorbe și mâncăruri
Pregatire00:50 ore
Gatire00:20 ore
Timp total01:20 ore
Portii4
PUBLICITATE
Roșii la borcan pentru iarnă, pentru ciorbe și mâncăruri de tot felul, m-am obișnuit
să pun de ani buni. De altfel, singurele conserve fără de care nu concep să intru în
iarnă sunt cele de roșii, mai ales că acum, când natura a fost atât de generoasă cu noi
și culegem zeci de kilograme tot la două zile. În afară de roșiile întregi la borcan, despre
care v-am povestit nu demult, fac și această variantă cu roșii tăiate, în care mie îmi
place să adaug un pic de leuștean.

Roșiile astea sunt minunate, cu gust robust, de roșie de grădină iar aroma discretă a
leușteanului – pentru că nu pun mult – oferă ciorbelor pe care le pregătesc în anotimpul
hibernal un parfum de miez de vară, de ți-e mai mare dragul! Sigur că se poate renunța
la leuștean, sigur că se poate înlocui cu țelină, cu busuioc sau cu cimbru, dar cum
aceste roșii tăiate în cuburi sunt conservate cu scopul de a fi întrebuințate mai cu
seamă la ciorbe, mie mi se pare că se potrivește foarte bine.
Prepararea acestei conserve simple de roșii, care se va păstra minunat toată iarna, fără
să fie nevoie de adăugarea niciunui conservant, e simplă, aș putea zice chiar floare la
ureche. Important e doar să alegem roșiile cu atenție, să fie bine coapte, sănătoase,
ideal ar fi să fie dintr-un soi cu pulpa cărnoasă, și încă și mai importantă este igiena
modului de lucru, a ustensilelor și borcanelor pe care le vom folosi. dar vom vorbi mai
departe despre toate acestea, acum citește lista ingredientelor, care este cum nu se
poate mai simplă.
Ingrediente Roșii la borcan pentru iarnă, pentru

ciorbe și mâncăruri
 1,8 kg. de roșii, cântărite după ce au fost opărite și curățate de pieliță (voi arăta modul
de lucru mai jos)
 aproximativ 1 litru de bulion de roșii proaspăt
 opțional, leuștean sau ierburile aromatice preferate
PUBLICITATE
Preparare Roșii la borcan pentru iarnă, pentru ciorbe și mâncăruri

La fel ca în cazul roșiilor întregi la borcan, și această conservă obișnuiesc să o fac
atunci când culegem multe roșii, din care facem și bulion. Prin multe roșii… chiar înțeleg
multe, ceea ce se vede mai jos e doar o parte din cantitatea pe care o culegem tot la
câteva zile.
Primul pas va fi, așadar, pregătirea bulionului, din care vom avea nevoie și pentru
această conservă de roșii la borcan.

Pregătirea bulionului de roșii
Cum se prepară bulionul sau pasta de roșii (depinde cât de scăzut vreți preparatul) am
descris detaliat la rețeta de Pastă – bulion – de roșii, pe scurt, o să vă spun și aici cum
procedez:
1. Aleg roșii cărnoase, bine coapte, și le pasez cu mașina pentru roșii.
2. Sucul de roșii obținut îl colectez într-o oală pe care o pun pe foc, la foc mediu. La
început, se va forma un strat gros de spumă, care nu trebuie îndepărtat, doar vom amesteca din
când în când, încorporând această spumă în lichid.
3. Când nu se mai formează spumă, bulionul este practic gata, se poate turna în sticle sau
se poate fierbe mai mult, pentru a-l face mai scăzut și a nu ocupa atât loc în cămară.
Pasarea roșiilor
Fierberea sucului de roșii
Bulionul gata, nu se mai formează spumă
Nu vom avea nevoie de un bulion gros, foarte scăzut, așa că îl vom fierbe doar vreo 15-
20 de minute, până ce nu se mai formează spuma, apoi vom scoate 1 litru (maximum)
de care vom avea nevoie (dacă aveți mai mult bulion pe care doriți să-l îmbuteliați în
sticle, puteți să-l fierbeți în continuare, scăzându-l până la consistența pe care o doriți).
Opărirea, decojirea și tăierea roșiilor pentru conserva de roșii la borcan

pentru iarnă
1. Punem pe foc o oală cu apă. Separat, pregătim un castron mare cu apă rece.
Alegem roșii cărnoase și sănătoase și le crestăm coaja în formă de cruce. Când apa
fierbe, opărim roșiile timp de 30 de secunde-1 minut, nu mai mult, apoi le scoatem
imediat cu o spumieră și le plonjăm în apa rece. Pielița care învelește roșiile se va
desprinde cu ușurință, fiind ușor de curațat.

2. Roșiile curățate de pieliță se taie în două, li se îndepărtează partea lemnoasă și
semințele, dacă au multe, apoi se taie în cuburi și se păstrează într-un castron perfect
curat.
Sterilizarea borcanelor pentru conserva de roșii la borcan, pentru iarnă
Încă din momentul începem să lucrăm cu bulionul, vom aprinde cuptorul și îl vom
seta la 150°C. Vom spăla foarte bine borcanele, cu apă caldă și detergent, le vom
limpezi în multe ape și la fel vom proceda și cu capacele
Vom pune capacele și borcanele în tava cuptorului, cu distanță între ele, și le băga în
cuptor timp de minimum 15 minute, în acest timp se vor usca și se vor steriliza, apoi le
vom folosi imediat pentru îmbutelierea roșiilor. Nu vom stinge cuptorul, penru că imediat
vom avea nevoie de el cald, la aceeași temperatură.
Roșii la borcan pentru iarnă, pentru ciorbe și mâncăruri – îmbuteliere

1. Vom pune roșiile în borcanele sterilizate, pe care le vom lăsa în tava cuptorului,
adăugând treptat și bulionul fierbinte și lovind ușor borcanele de masă, ca să se taseze

conținutul și pe cât posibil, să eliminăm din golurile de aer. Roșiile și bulionul se vor
adăuga succesiv, în 3 tranșe, până se va umple borcanul.
2. Opțional, putem adăuga, așa cum am spus deja, leuștean sau alte ierburi aromatice,
apoi vom acoperi conținutul borcanului cu bulion, roșiile să fie bine acoperite. Din
experiență, pot să vă spun că într-un borcan de 720 ml. îmi intră 430-450 de grame de
cuburi de roșii și cam 200-250 ml. de bulion (depinde cât de înghesuite sunt roșiile).
3. Înfiletăm sau capsăm bine capacele apoi vom da borcanele la cuptorul deja cald,
la 150°C, și le vom menține cu cuptorul aprins timp de 20 de minute, apoi vom stinge
cuptorul, fără să scoatem borcanele afară, menținându-le în cuptor câteva ore bune
(sau chiar peste noapte, să se răcească lent.
4. Borcanele răcite se depozitează în cămară unde se vor păstra perfect câteva luni de
zile, cu singura condiție să fie bine închise, așa că e bine să nu folosim capace vechi,
ruginite sau deformate, care nu sigilează bine. Un indiciu care ne garantează că se va

păstra perfect conserva este chiar capacul: fiecare capac are la mijloc o porțiune
convexă, ușor ridicată în sus. Dacă această ”bulină” poate fi apăsată după ce borcanul
s-a răcit, e bine ca acel borcan să se consume deîndată, pentru că nu va rezista.
Dimpotrivă, borcanele cu ”bulina” atrasă în jos, înspre conținutul borcanului, care e fixă
și pe care nu o putem apăsa, cu un ușor păcănit, sunt bine sigilate și se vor păstra
perfect.
Să vă fie de folos!
Rețete - Laura Laurențiu > retete culinare > conserve > Pastă de ardei copți, rețetă de ajvar sârbesc
Pastă de ardei copți, rețetă de ajvar

sârbesc
Pregatire02:00 ore
Gatire01:00 ore
Timp total03:00 ore
Portii4
Grad dificultatemediu
PUBLICITATE
Pastă de ardei copți la borcan, pentru iarnă, rețetă de ajvar sârbesc. Rețeta de
ajvar sârbesc din ardei copți, pas cu pas. Pastă de ardei iute sau dulce.
Nu e prima dată când povestesc despre ajvar, această pastă de ardei copți atât de
îndrăgită în întreg teritoriul fostei Jugoslavii. Dacă ați vizitat Belgradul – care chiar e un
oraș interesant, care merită pe deplin să-i dedicăm câteva zile pentru a-l descoperi și
gusta cum se cuvine – mai mult ca sigur că ați făcut cunoștință și cu atât de
îndrăgitele roštilji (carne pregătită la grătar) și pečeno meso (friptură la cuptor), specifice
gastronomiei sârbești, de pe lângă acestea nelipsind niciodată sosul ajvar.
Ingredientul de bază al ajvarului este ardeiul copt roșu, soiurile preferate fiind ardeiul
gras bine copt, cât mai dulce, și ardeiul kapia. De la o zonă geografică la alta, ajvarul
cunoaște diferite variante, eu am publicat mai demult o rețetă macedoneană de ajvar,
care conține mai multe legume, pe lângă ardei, dar sârbii preferă să păstreze lucrurile
cât mai simple, așa încât majoritatea variantelor întâlnite pe teritoriul Serbiei conțin doar
ardei roși copt, opțional, usturoi și ardei iute, pentru o notă picantă.
Cu toate că această pastă de ardei copți numită ajvar are oarecare similarități
cu zacusca noastră românească, ea este destinată să fie consumată mai degrabă ca un
sos sau ca o garnitură, dându-i-se cam aceeași utilizare pe care o dăm noi muștarului
sau ketchup-ului, de exemplu. Sosul Ajvar merge cumva mână în mână
cu pljeskavica (de fapt, nici nu cred că există pljeskavica fără ajvar, pljeskavica fiind un
fel de ”burger local”), dar e iubit și în sandvișuri calde cu ajvar și diferite brânzeturi și e
folosit și drept bază pentru mâncăruri.
La origine, ajvarul trebuie să fi fost un preparat turcesc, însuși cuvântul care îl
denumește provenind din cuvântul turcesc “havyar” (care înseamnă, pare-se, ”caviar”),
așadar, preparatul despre care vom povesti azi este considerat un veritabil caviar
vegetal.
Pastă de ardei copți, rețetă de ajvar sârbesc,

ingrediente
 3,8 kg. ardei kapia (cântăriți cruzi)
 3 căței de usturoi (opțional)
 75 ml. ulei vegetal (de floarea soarelui am folosit eu)
 ardei iute (opțional)
 sare și piper după gust
 opțional, 30-50 ml. de oțet
PUBLICITATE
Pastă de ardei copți, rețetă de ajvar sârbesc, mod de preparare:
1. Fiind o conservă, voi insista asupra pregătirii recipientelor în care se va depozita
pasta de ardei copți – ajvar: borcanele trebuie să fie foarte curate și sterilizate, cu
capace sau capse care să închidă etanș. Mai întâi, borcanele se spală bine cu
detergent de vase și apă caldă și se limpezesc în mai multe ape. Capacele se spală cu
apă caldă și detergent și se limpezesc bine. Se așează borcanele și capacele pe o tavă
metalică și se bagă în cuptorul rece. Se aprinde cuptorul și se fixează la 150 de grade.
Se menține temperatura timp de 15- 30 de minute, apoi se stinge cuptorul și se lasă
borcanele să se racească complet în interiorul acestuia.

2. Ardeii se coc prin contact direct cu o suprafață incinsa (grătar, plită etc.) sau la
flacără. Se întorc ardeii de câteva ori, până când pielița de la suprafață este
arsă (carbonizată) pe toate părțile. Ardeii copți se scot într-un castron și se acoperă cu
un capac (sau se infoliază cu folie alimentară), astfel ei vor “transpira” din greu și pielița
arsă se va desprinde de la sine.

3. Ardeii se curăță cu grijă de pielița arsă, care se va desprinde ușor de la suprafață
dacă ardeii au fost bine copți.

4. Iată ardeii curățați de pielița de la suprafață, după cum deja se poate observa, au
scăzut foarte mult și încă vor mai scădea, randamentul ardeilor copți, după ce se curăță
și de pielițe, și de semințe și cotor, e în jurul a 40%, așa că din cantitatea de 3,8 kg am
rămas în final cu 1,5 kg de pulpă de ardei copt.

5. După ce am curățat ardeii de pielița arsă de la suprafață, în despicăm pe lungime și îi
curățăm bine de cotoare și semințe. Pentru asta, de obicei îi răzuiesc cu o lingură,
încercând să îndepărtez cât mai multe din semințele care se lipesc de pulpa ardeilor
curățați.
5. Se dă pulpa ardeilor copți prin mașina de tocat, eu am tocat totodată, la mașină, și
cei 3 căței de usturoi pe care i-am folosit (1 cățel de usturoi/500 de grame de pulpă de
ardei curățată de semințe) și 2 ardei iuți roșii, curățați de semințe și nervuri.

6. Se pune pe foc o cratiță și se încinge în aceasta uleiul, pe foc potrivit. După ce s-a
încins, se adaugă ardeii copți, câte o lingură bună sau un polonic, să aibă timp să se
prăjească puțin în uleiul încins primele tranșe adăugate. Amestecăm după fiecare
lingură de ardei adăugată în cratiță și în scurt timp nu se vor mai auzi sfârâituri, uleiul se
va îngloba în pasta de ardei.

7. Se reduce focul la minimum și se fierbe pasta de ardei timp de 1 oră, amestecând
constant, până când devine omogenă și își menține volumul în lingură (dacă scoatem o
lingură plină, pasta își va menține forma, nu va curge din lingură imediat). Se
asezonează acum cu sare și piper după gust și se poate adăuga și puțin oțet, pentru un
pic de aciditate (doar dacă doriți).

8. Se așează borcanele sterilizate așa cum am arătat la punctul 1 pe o tavă metalică,
apoi se toarnă ajvarul fierbinte în ele. Dacă nu vor fi așezate pe o suprafață
metalică, sticla borcanelor ar putea să plesnească ca urmare a șocului termic!

9. Odată umplute, borcanele cu pasta de ardei copți – ajvar se închid cu capacele cu
filet sau se capsează și se întorc cu susul în jos, ca să se formeze vacuum. Se mențin
borcanele astfel 4-5 minute.

10. După 4-5 minute, borcanele se întorc în poziția firească și se așează într-un ”cuib”
de mai multe straturi de textile (pături, prosoape), ca să se mențină la o temperatură
înaltă cât mai mult timp. După ce se răcesc bine, borcanele cu pasta de ardei copți –
ajvar se depozitează în cămară, unde se vor păstra perfect luni întregi. După ce se
deschide un borcan, va fi nevoie să se pastreze la frigider până ce se consumă
complet, indicat fiind să se mănânce cât mai repede.
Spor la treabă și poftă mare!

Rețete - Laura Laurențiu > retete culinare > conserve > Gogoșari cu conopidă în oțet, rețetă pentru iarnă
Gogoșari cu conopidă în oțet, rețetă

pentru iarnă
Pregatire02:30 ore
Gatire00:05 ore
Timp total: ore
Portii12
PUBLICITATE
Gogoșari cu conopidă în oțet, rețetă pentru iarnă. Gogoșari umpluți cu conopidă,
conservați în marinadă cu oțet și mirodenii, cum se fac.
Mărturisesc că a trecut ceva timp de când nu am mai pus gogoșari cu conopidă
pentru iarnă. Asta pentru că preferințele familiei mele au arătat o preferință clară
pentru murături asortate în saramură și castraveți murați (tot în saramură). Dar, așa

cum e frumos, familiile se-ntâmplă să crească și unii dintre noii membri și-au exprimat
clar preferința pentru gogoșarii umpluți cu conopidă, de care sunt legați prin firele
trainice ale unor povești frumoase și amintiri de neuitat.
Și uite-așa, începând cu anul acesta mi-am reluat obiceiul de a garnisi corespunzător
cămara cu un sortiment mult mai variat de conserve și murături.

Rețeta asta de gogoșari cu conopidă e exact ca la mama (a mea mamă), nu mă pot
lăuda cu niciun fel de contribuție personală care nu și-ar fi avut rostul, din moment ce
rețeta mamei e atât de bună, gogoșarii ei sunt foarte gustoși și rezistă perfect peste
iarnă. Știți cum e, de câte ori încerci să îmbunătățești un lucru care e deja bun, riști să
iasă de fapt mai rău.
E o rețetă simplă, aroma gogoșarilor și a conopidei este dulce-acrișor-sărată, perfect
echilibrată iar gogoșarii își păstrează o textură plăcută, fără să se înmoaie excesiv, fără
să fi adăugat niciun fel de alt conservant decât cele mai naturale posibil: oțet de vin alb
și rădăcină de hrean. Hai să ne-apucăm de treabă.
Gogoșari cu conopidă în oțet, rețetă pentru

iarnă, ingrediente
(pentru un borcan de 3 litri)
 1,4-1,5 kg gogoșari sănătoși, cât mai egali și nu prea mari (mie mi-au intrat în
borcan 11 bucăți de gogoșari în jurul a 120-130 de grame fiecare)
 500 de grame de conopidă, doar inflorescențe micuțe, alese fără pete și cu
cotoarele îndepărtate
 1,2 litri de apă
 250 ml. oțet de 9° (eu am folosit oțet de vin alb)
 250 de grame de zahăr
 90 de grame de sare (sau mai multă, dacă preferați)
 1 lingură rasă boabe de piper negru
 1 lingură rasă boabe de muștar
 1 rădăcină de hrean proaspăt, curățat de coajă și tăiat în bastonașe

PUBLICITATE
Gogoșari cu conopidă în oțet, rețetă pentru iarnă, mod de preparare
1. La fel ca la orice altă conservă, borcanul sau borcanele, dacă folosiți unele mai mici,
trebuie să fie impecabil de curate, spălate cu apă caldă și detergent de vase, bine
limpezite și sterilizate. Dacă se folosesc capace sau capse, acestea trebuie să închidă
etanș și să fie la rândul lor foarte curate. Dacă la rețeta de ajvar sârbesc și la alte rețete
de conserve v-am recomandat sterilizarea la cuptor, pentru rețeta de gogoșari cu
conopidă nu mi-am mai făcut la fel de multe scrupule, pentru că aceasta conține
anumite ingrediente care au ele însele un rol antiseptic și de inhibare a fermentației, mă
refer la hrean și boabele de muștar.
Așadar, cu titlul de pregătire preliminară, am spălat bine borcanul, l-am așezat pe o tavă
metalică și l-am umplut cu apă clocotită. E important ca borcanul să fie așezat pe o
suprafață metalică, să nu plesnească din cauza șocului termic, atunci când turnăm apa
fiartă. Am lăsat apa să se răcească și am golit borcanul chiar înainte de a-l umple cu
gogoșarii cu conopidă.
2. După cum v-am spus deja, se aleg doar inflorescențe mici de conopidă, perfect albe,
fără pete maronii și se curăță de cotoare. Se pune conopida întrun castron, se acoperă
cu apă rece și se adaugă 1 lingură mare de sare (30 de grame), amestecându-se ușor
până se dizolvă. Se lasă conopida timp de 2 ore la înmuiat în această saramură,
aceasta nu doar îi va da un gust sărat, dar va și înmuia conopida într-o mică măsură,
ajutându-ne în operația de umplere a gogoșarilor.

3. Se aleg gogoșari bine copți, cât mai egali și nu prea mari (nu o să putem să-i aranjăm
în borcane dacă sunt din cei uriași). Se spală bine, se aleg să fie perfect sănătoși și se
zvântă pe șervete de bucătărie perfect curate.

4. Se taie cu un cuțit ascuțit în jurul codiței, fără a-l înfige prea adânc, apoi se trage
cotorul afară și se scutură bine gogoșarul ca să se elimine cât mai multe semințe.
5. Atenție, e posibil să se descopere, după eliminarea cotorului, că unii gogoșari, chiar
dacă au părut sănătoși, au urme de stricăciune, mucegai sau negreală în interior!
Aceștia se elimină, păstrându-se pentru umplut doar gogoșari perfect sănătoși.

6. Se umplu gogoșarii cu conopida, distribuind-o în mod egal.
7. Se aranjează gogoșarii umpluți cu conopidă în borcan, înghesuindu-i bine și aranjând
printre ei bețișoare de hrean. Dacă gogoșarii nu sunt exagerat de mari, vor intra, cu
puțină insistență, cam 4-3 pe un rând (unul la mijloc și 3 pe circumferința borcanului).

8. Se pun pe foc apa, oțetul și zahărul, adăugând de la început și piperul și boabele de
muștar. Se dă într-un clocot scurt (atenție, nu vă inhalați vaporii, oțetul poate fi iritant) și
chiar la final se adaugă restul de sare (60 de grame). Trageți de pe foc și gustați
marinada, dacă nu vi se pare suficient de sărată, mai adăugați puțină sare, să fie pe
gustul vostru.
9. Se fixează gogoșarii umpluți cu conopidă în borcan, cu două bastonașe lungi de
hrean, așezate în cruce, se așează borcanul pe o tavă metalică, se umple cu marinada
fierbinte și se închide imediat cu un capac potrivit sau se acoperă cu celofan/hârtie de
pergament așezată în 3 straturi și se leagă strâns cu sfoară.

Sfat: în cazul în care aveți dificultăți în a aranja gogoșarii în borcan – sunt tari și se lasă
mai greu înghesuiți – opăriți, pe rând, câte 2-3 odată, în marinada fierbinte, nu mai mult
de 1 minut (așa umpluți cu conopidă cum sunt). Scoateți-i cu o spumieră, aranjați-i pe o
tavă și lăsați-i să se răcorească cât să îi puteți atinge, apoi îi veți putea aranja fără
probleme, vor fi mult mai maleabili.

Gogoșari cu conopidă în oțet, rețetă pentru iarnă – cum se păstrează
 După aproximativ o săptămână, gogoșarii sunt deja buni de consum, marinada
dându-le gust destul de repede. Cum să facem ca să îi păstrăm plăcuți și crocanți, fără
floare, cât mai mult timp?
 Borcanul cu gogoșari cu conopidă se depozitează în cămară, într-un loc
întunecos și răcoros, pe cât posibil.
 E important să nu se umble în borcan decât cu ustensile (linguri, furculițe) perfect
curate, fără urme de alte alimente, grăsimi etc.
 Atunci când se scot gogoșari din borcan, trebuie să se fixeze gogoșarii rămași,
cu aceleași bețe de hrean, care vor rămâne intacte, așa încât să fie bine acoperiți de
marinadă, abia apoi să se închidă borcanul.

Respectând aceste mici precauții, gogoșarii se vor păstra perfect vreme îndelungată,
fiind perfecți alături de o friptură sau o mâncare de fasole. Să vă fie de folos!

Rețete - Laura Laurențiu > retete culinare > conserve > Gogoșari în sos de muștar, rețetă pentru iarnă
Gogoșari în sos de muștar, rețetă pentru

iarnă
Pregatire00:20 ore
Gatire00:10 ore
Timp total00:30 ore
Portii4
PUBLICITATE
Gogoșari în sos de muștar, rețetă pentru iarnă. Cum se fac gogoșarii la borcan, în
sos de muștar dulce-acrișor. Rețetă de gogoșari pentru iarnă, conservați la
borcan, în sos de muștar.
Pentru rețeta de gogoșari în sos de muștar a trebuit să o sun pe mama, pentru că nu
mai îmi aminteam exact cum făcea ea această conservă delicioasă, care e mai mult
decât o murătură, e aproape ca un chutney, o garnitură perfectă lângă o bucată
de friptură rumenă și suculentă, atât de gustoasă încât e musai să ștergi cu pâine și
ultima picătură de sos rămasă în farfurie. Mama a trebuit să-și deschidă faimosul caiet,
renunțase și ea la ei de câțiva ani.

Cât timp fata mea a fost mică, a manifestat o reacție de respingere categorică față de
gogoșari, din cauza asta au fost ani în care n-am mai pus niciun borcan. Mărindu-se
fata, ajungând să lucreze și să împartă bucatele aduse de acasă cu ai ei colegi, nu mică
mi-a fost surpriza – și bucuria – că mi-a cerut să pun și eu ceva gogoșari. Așa că anul
ăsta m-am învrednicit și am pus nu una, ci două rețete, cea cu sos de muștar dar și
niște delicioși gogoșari umpluți cu conopidă.
Mi-e destul de greu să definesc rețeta de azi, nu știu unde e mai bine s-o încadrez,
pentru că merge atât ca murătură, dar și pe post de mâncare de legume la borcan, cum
ar fi zacusca sau ajvarul. Ceea ce știu sigur, însă, este că e absolut delicioasă, mi-a
ieșit exact așa cum mi-o aminteam pe a mamei, din copilărie și am convingerea că o să
vă placă și vouă.
Încă o precizare și trecem mai departe: cred că unul din motivele pentru care atât eu,
cât și mama am cam lăsat deoparte rețeta asta în ultimii ani, este acela că, pe lângă
toate lucrurile bune pe care mi le-a transmis pe cale genetică, împărtășim și un diabet
de tip II. În varianta consemnată în caietul mamei, sosul dulce-acrișor și delicios care
scaldă gogoșarii ăștia conține destul de mult zahăr, așa că e clar că acesta a fost unul
din motivele pentru care ea a preferat să uite de ei și de vreo doi ani încoace, și eu.
Doar că acum am adaptat rețeta și am făcut-o cu sirop de agave, așa că există
gogoșari în sos de muștar dulce-acrișor chiar și pentru diabetici, viața e încă frumoasă!
Cei care nu au grija glicemiei, pot înlocui zahărul, dacă doresc, cu miere de albine,
pentru a folosi un îndulcitor natural.
Gogoșari în sos de muștar, rețetă pentru iarnă,

ingrediente
 2,5 kg de gogoșari (din care mi-au rezultat 1,6 kilograme gata curățați, vă spun
doar orientativ)
 250 de grame de muștar (eu am folosit muștar de Dijon, pentru că prefer gustul
mai picant, dar puteți folosi orice fel de muștar vă place)
 250 ml. oțet de vin de 9°
 250 ml. ulei de floarea soarelui
 250 de grame de zahăr (pe care eu l-am înlocuit cu 180 gr. sirop de agave)
 1 lingură cu vârf de boabe de piper negru
 4 foi de dafin
 2 căței mari de usturoi (opțional)
 80 de grame de sare grunjoasă pentru murături
PUBLICITATE
Gogoșari în sos de muștar, rețetă pentru iarnă, sterilizarea borcanelor
și capacelor
Pentru ca gogoșarii noștri în sos de muștar să se păstreze bine peste iarnă, e foarte
important să se facă o sterilizare corectă a borcanelor și a capacelor.

1. Se aprinde cuptorul și se fixează la 150 de grade Celsius. Se spală foarte bine, cu
apă caldă și detergent de vase, borcanele și capacele acestora, limpezindu-le bine, în
câteva ape.
Atenție la capace: nu e nimic în neregulă să se refolosească niște capace mai vechi, și
eu fac asta, însă e esențial ca acestea să nu fie deformate sau ruginite, caz în care nu
vor mai putea etanșa borcanele iar alterarea produselor din borcanele care nu sunt
bine închise e sigură!
2. Se pun capacele și borcanele curate pe tava cuptorului, cu distanță între ele, și se
dau la cuptor timp de minimum 15 minute, în acest timp se vor usca și se vor steriliza.
Gogoșari în sos de muștar, rețetă pentru iarnă, mod de preparare
1. Gogoșarii se spală foarte bine, se zvântă și se curăță de cotoare, semințe și nervuri.
Evident, se vor alege doar gogoșari sănătoși pentru conservat, și se vor tăia după
preferință, eu i-am tăiat în felii cam de 2-3 cm. lățime, dacă gogoșarii sunt mai micuți se
pot tăia și în sferturi.

2. Se pregătește sosul: într-o cratiță suficient de mare ca să intre în ea și gogoșarii, care
se vor adăuga ulterior, se pune muștarul, usturoiul fin zdrobit (dacă alegeți să-l folosiți,
nu e obligatoriu dar parcă dă un pic de gust), oțetul, siropul de agave (în cazul meu) sau
zahărul (sau mierea), uleiul de floarea soarelui, dafinul și piperul.

3. Se pune cratița pe foc și se fierbe la foc mediu 8-10 minute, până când zahărul se
dizolvă complet și ingredientele, care la început par să nu se combine deloc unele cu
altele, se ”împrietenesc” și formează un sos lucios, cu o consistență plăcută. Acum se
adaugă sarea și se aduce la clocot, amestecând până când se dizolvă.

4. Imediat, se adaugă în cratiță gogoșarii, toți deodată. Se amestecă de câteva ori în
gogoșari și, cu toate că sosul pare să fie insuficient, se acoperă cratița cu un capac și
se fierbe la foc mediu timp de 8-10 minute.

5. După zece minute, gogoșarii au scăzut și sosul îi îmbracă frumos, s-au înmuiat destul
ca să-i putem înghesui în borcane, dar încă își păstrează textura,. Gogoșarii nu trebuie
să fie terciuiți, de aceea e bine să începem să îi testăm după ce au trecut primele 5-6
minute de când am acoperit cratița cu capacul, ca să nu fiarbă prea tare.

6. Se așază borcanele sterilizate pe o tavă metalică și se împart în ele gogoșarii cât
sunt încă fierbinți, presându-i ușor cu dosul lingurii. Mie mi-au rezultat 4 borcane de 720
de ml.
7. Pe măsură ce punem câte un strat de gogoșari, adăugăm și sosul de muștar, până
când umplem borcanele iar gogoșarii sunt frumos acoperiți de sos.

8. Se înfiletează strâns capacele (pregătite cum am arătat la partea despre sterilizarea
borcanelor și capacelor, mai sus) și imediat, se întorc borcanele cu susul în jos, ca să
se creeze vacuum.
9. După 5-6 minute, se întorc borcanele în poziția firească și se așază într-un ”cuib”
căptușit cu materiale textile în mai multe straturi, învelindu-se bine cu pături, ca să
păstreze temperatura înaltă cât mai mult timp. Nu e nevoie nici să se fiarbă în dunst,
nici să se sterilizeze conținutul la cuptor, dacă borcanele și capacele au fost corect

sterilizate iar capacele etanșează bine, atunci gogoșarii noștri se vor păstra mult și bine
în cămară, unde se vor depozita după ce s-au răcit lent în al lor cuib bine căptușit.
Gogoșari în sos de muștar, rețetă pentru iarnă, cum se păstrează

1. La fel ca orice altă conservă, e esențial să fie păstrați gogoșarii într-un loc răcoros,
ferit de lumina directă a soarelui (o cămară bine ventilată e perfectă).
2. Capacele borcanelor în care se păstrează gogoșarii în sos de muștar constituie un
indiciu perfect despre starea conservei: fiecare capac are la mijloc o porțiune convexă,
ușor ridicată în sus. Dacă această ”bulină” poate fi apăsată după ce borcanul s-a răcit,
pocnind ușor, e bine ca acel borcan să se consume deîndată, pentru că nu va rezista, e
un semn că nu s-a creat vacuum. Dimpotrivă, borcanele cu ”bulina” atrasă în jos, înspre
conținutul borcanului, care e fixă și pe care nu o putem apăsa, cu un ușor păcănit, sunt
bine sigilate și se vor păstra perfect.
3. Odată ce s-a deschis un borcan de gogoșari în sos de muștar, e bine să se consume
cât mai repede. Nu umblăm în borcan cu furculițe murdare de alte alimente, nici nu
mâncăm direct din borcan, dacă avem intenția de a-l păstra mai mult timp. Borcanele
desfăcute, în care mai rămâne ceva conținut, se vor păstra la frigider, încercând să
urgentăm consumul lor.

Să vă fie de folos!
Rețete - Laura Laurențiu > retete culinare > conserve > Ardei iuti murati
Ardei iuti murati

PUBLICITATE
Cred ca acesti ardei iuti murati sunt cea mai simpla muratura din cate fac eu, cu toate
astea foarte apreciata de meseni, atunci cand le-o ofer. Noua ne plac dulci-acrisori si ne
mai place sa amestecam printre ardeii iuti si cepsoare mici, care devin nemaipomenit
de savuroase.
Ardeii iuti sunt o muratura care de regula nu face probleme, nici floare, nici nu
fermenteaza, nici nu se inmoaie, asta datorita iutelii lor naturale, asa ca nu are rost sa
adaugam hrean si nici sare prea multa (noi chiar nu adaugam sare deloc, dar se poate
pune putina). Se pot alege, pentru aceasta reteta, orice soi de ardei iuti, noi ii preferam
pe cei lungi si usor spiralati, asa numitii „ardei iuti bulgaresti”, pentru ca iuteala lor e
ceva mai blanda decat a soiurilor autohtone mai „nervoase”, cum ar fi cei rotunzi si
indesati, mici bombe cu dublu efect, imediat dar si intarziat, a caror iuteala o simti chiar
si a doua zi.
Ingrediente ardei iuti murati:
 ardei iuti
 cepe mici, arpagic (optional)
 apa rece, curata, 1/2 din volumul borcanelor deja umplute cu ardei iuti
 otet 9%, 1/2 din volumul borcanelor deja umplute cu ardei iuti
 miere de albine, cate 1 lingura la 100 ml. de lichid
 sare, cate 1/2 lingurita la 200 ml. de lichid (optional, noi nu punem pentru ca
iuteala ardeilor oricum atenueaza sensibilitatea fata de gustul sarat)
PUBLICITATE
Preparare ardei iuti murati:
1. Borcanele si capacele se spala foarte bine, se usuca si se sterilizeaza in cuptor (se
baga borcanele si capacele in cuptor, pe o tava metalica, se aprinde cuptorul si incinge
pana la 150 de grade, apoi se stinge si se lasa sa se raceasca complet).
2. Ardeii iuti se spala bine de tot, in mai multe ape, cepsoarele, daca doriti sa folositi, se
curata si se spala si ele.
3. Se pun ardeii si cepsoarele in borcan, incercand sa se utilizeze, pe cat posibil, cat
mai mult din volumul disponibil. Adica se inghesuie bine :).

4. Pentru a determina exact necesarul de lichid, se umplu borcanele cu ardei cu apa
rece, curata, apoi apa se scurge intr-un recipient gradat. In cazul meu, au rezultat 500
de ml. Jumatate din apa se arunca, se completeaza cu 250 ml. de otet (adica
echivalentul volumului aruncat), se adauga cate o lingura de miere de albine pentru
fiecare 100 de ml. de lichid (si optional sarea) si se amesteca foarte bine:
Odata mierea dizolvata complet, se pot umple borcanele. Eu am fixat ardeii si cepele cu
niste betisoare de frigarui asezate in cruce, asa incat sa ramana acoperiti de lichid, apoi
am umplut cu zeama preparata, astfel incat ardeii sa fie complet acoperiti.

Se capacesc borcanele sau se leaga cu celofan si se pastreaza intr-un loc racoros,
ferite de lumina directa a soarelui (camara) timp de 3 saptamani, inainte de a fi ardeii
buni pentru consum.

Rețete - Laura Laurențiu > retete culinare > conserve > Zacusca de vinete
Zacusca de vinete
Pregatire01:00 ore
Gatire01:00 ore
Timp total02:00 ore
Portii8
PUBLICITATE
Cred ca cel mai indragit „ceva bun” de conservat pentru iarna este pentru
romani zacusca. Fiica mea este indragostita de zacusca, de cateva luni ma tot
someaza sa nu care cumva sa sar anul acesta (asa cum am facut anul trecut) peste
zacusca. Si cum vointa odraslei este lege, bineinteles ca i-am facut pe voie imediat ce
toate ingredientele s-au intalnit in acelasi timp in camara mea, pregatind o portie
de zacusca de vinete.
Reteta de zacusca de vinete este cea mai raspandita si una din cele mai indragite,
pentru ca exista si alte varietati, cum ar fi zacusca de fasole verde sau uscata si
zacusca de ciuperci. Bun, intorcandu-ne la reteta mea de zacusca, este una simpla, eu
as zice ca e clasica, o pregatesc de ani de zile si a pregatit-o si buna, mama si toate
matusile. Pentru o zacusca cu gust spectaculos, esential este sa se foloseasca
ingrediente de calitate si sa i se acorde atentia cuvenita in timpul pregatirii.
Timp de pregatire: 01:00 ore
Timp de gatire: 01:00 ore
Timp Total: 02:00 ore
Numar portii: 8 borcane de 375 ml.
Grad de dificultate: mediu
Ingrediente zacusca de vinete:

 3 kg. de vinete (alegeti-le pe cele cu coaja neagra si lucioasa, usor pufoase la
atingere)
 2 kg. de ardei rosii, de preferinta gogosari, care sunt mai dulci, dar merge si cu
ardei kapia sau ardei grasi rosii
 1 kg. de ceapa
 1 litru de bulion de rosii de consistenta potrivita (nu pasta)
 500 de ml. de ulei

 3-4 foi de dafin
 1 lingurita de sare
 1 ligurita de piper negru macinat sau 1 lingurita de piper boabe
PUBLICITATE
Preparare Zacusca de vinete:
1. Daca, in cazul ardeilor, se pot folosi la zacusca si cruzi, peste coptul vinetelor nu e cu
putinta sa se sara, asa ca acesta va fi primul pas: se coc vinetele pe gratar, pe disc, pe
plita, pe orice exista posibilitatea, doar sa vina in contact direct cu o suprafata incinsa
sau cu o flacara vide. E bine sa intepati vinetele inainte de a le pune la copt pentru a
evita accidentele care se pot produce prin explozia acestora. Se coc de jur imprejur
pana cand coaja se carbonizeaza pe alocuri iar miezul este moale. Vinetele coapte se
scot intr-o stracuratoare asezata deasupra unui vas in care sa se colecteze lichidul
amar pe care vinetele coapte il vor lasa si se acopera cu un capac, astfel se vor aburi si
se vor decoji mai usor.

2. Intorcandu-ne la ardei: dupa cum spuneam, este posibil sa se faca zacusca folosind
ardeii cruzi, dati prin masina, dar in acest caz va dura mai mult sa se gateasca si va fi
mai greu de digerat, continand pielita indigesta a ardeilor. Recomandarea mea este sa
se coaca si ardeii, tot prin contact direct cu o suprafata incinsa.

Deindata ce ardeii sunt copti (coaja lor prezinta urme de carbonizare de jur imprejur) se
scot intr-un vas cu capac si se lasa sa se abureasca acolo pana se racesc atat cat sa ii
putem atinge.
In niciun caz nu se foloseste apa la curatatul vinetelor si ardeilor copti, legumele se
spala inainte de a se coace si dupa aceea nu e indicat sa mai vina in contact cu apa
pentru ca isi vor pierde gustul bun, de copt.
3. Vinetele si ardeii se decojesc cu grija dupa ce s-au racit, iar in cazul ardeilor, se
curata si cotorul cu seminte.. Daca in cazul vinetelor, lichidul care se scurge nu are ce
sa caute in niciun preparat, fiind amar, lichidul pe care il lasa ardeii copti va fi dulce si
foarte gustos, asa incat se poate pastra (eu asa fac).

Vinetele se toaca marunt cu un obiect nemetalic (de lemn sau de ceramica), pentru a
nu se inegri.
1. Ceapa se da prin masina de macinat, la fel si ardeii copti.
2. Se pune ceapa, uleiul (tot deodata) si 1 lingurita de sare intr-o oala care se
aseaza pe foc (poza 1). Se adauga sare de la inceput pentru a extrage apa din ceapa,
ceea ce va face ca ceapa sa se inabuseasca, nu sa se prajeasca.E bine ca oala in care

se gateste zacusca sa aiba un fund gros si sa nu se aseze direct pe flacara aragazului,
eu obisnuiesc sa pun o plita de fonta intre flacara si fundul oalei.
3. Se gateste ceapa pana se inmoaie (cam 7-8 minute), apoi se adauga ardeii copti
macinati sau tocati fin (poza 2). Se amesteca bine si se da in clocot.
4. Se adauga vinetele tocate (poza 3).
5. Se adauga bulionul, piperul si foile de dafin (poza 4). Se amesteca bine, se
reduce focul si se acopera oala cu un capac tras la o parte, asa incat aburii sa aiba loc
sa iasa dar si oala sa fie acoperita, pentru ca in timpul fierberii zacusca fiind vascoasa
improasca totul in jur.
6. Se fierbe 1 ora, timp in care se verfica si se amesteca cu grija la fiecare 10
minute (maximum, se poate verifica zacusca si mai des), insistand pe fund. Nu e nevoie
sa se fiarba mai mult, toate ingredientele fiind deja gatite (ardeii copti, vinetele la fel,
bulionul fiert).
7. In final, zacusca trebuie sa aiba o consistenta omogena, pastoasa (poza 5).

Se potriveste gustul cu sare si piper si, daca se doreste sa se accentueze dulceata
naturala a ardeilor si cepei, se poate adauga si o lingura de zahar.
Zacusca se toarna fierbinte in borcane sterilizate, asezate pe o tava metalica (despre
cum trebuie pregatite borcanele pentru a conserva alimentele peste iarna am scris mai
multe la reteta de compot de pere). Se capacesc borcanele si se dau cu tava cu tot la
cuptorul preincalzit la 100 de grade Celsius, timp de 1 ora, dupa care se stinge cuptorul
si se lasa borcanele sa se raceasca complet in cuptor, inainte de a le depozita in
camara. O alta varianta ar fi sa asezati borcanele umplute cu zacusca fierbinte intr-un

cuib captusit cu mai multe straturi de paturi groase, sa le inveliti bine si sa le lasati sa se
raceasca lent.
In final, as vrea sa va spun ca cantitatile acestei retete sunt oarecum orientative, in
sensul ca matusile mele pregatesc aceeasi reteta folosind 1 litru de ulei, pe care eu l-
am redus la jumatate, parandu-mi-se mult si inutil, iar zacusca a iesit la fel de bine. La
fel, daca asteptati mai multa aciditate de la zacusca voastra, adaugati un pic de bulion
in plus, ca nu se va intampla nimic rau, doar va fi mai acrisoara. Daca aveti o vanata in
plus fata de cele 3 kilograme indicate, nu o lasati orfana, puneti-o si pe ea ca nu va
influenta in rau reteta. :)
Deasemenea, daca gustul vostru simte nevoia de a adauga un condiment in plus fata
de cele clasice indicate, nu va abtineti sa o faceti, doar sa pastrati simtul masurii,
adaugand cate putin, amestecand bine de tot si gustand dupa fiecare transa adaugata
(inspiratiunea mea vrea un pic de praf de chimen in zacusca, de exemplu :P, si nu s-a
plans nimeni vreodata).

Spor la conservat si pofta buna!
Rețete - Laura Laurențiu > retete culinare > conserve > Zacuscă de vinete și morcovi
Zacuscă de vinete și morcovi

Pregatire01:00 ore
Gatire00:30 ore
Timp total01:30 ore
Portii5
PUBLICITATE
Zacusca de vinete și morcovi, o variantă
cremoasă și dulce a celei mai iubite rețete de
zacuscă
Toamna ne-a adus în dar toate roadele pământului, covoare de frunze aurii, miros de
castane coapte și de bucate aromate. Gospodinele s-au angajat într-o adevărată
emulație a cămărilor pline cu fel de fel de conserve și dintre toate acestea, cea mai
îndrăgită pare să fie zacusca de vinete. Adevărul e că e minunată, aromată și
sățioasă, o felie de pâine de casă cu zacuscă e un adevărat ospăț și pe deasupra e de
post!
După atâta miros îmbătător de vinete, ardei și roșii coapte, prietenii mei de la Unisol n-
au mai putut de poftă și au pornit la inceputul lunii Septembrie în căutarea ”adevăratei
zacuști românești”. Ce-au descoperit?
 Prima descoperire a fost că cel mai frecvente rețete de zacuscă sunt cele cu vinete, așa
cum a fost și varianta de zacuscă pe care v-am propus-o mai demult, dar și cea cu care vă fac
azi poftă. La această concluzie s-a ajuns după ce consumatorii au fost invitați să dezvăluie
pe conserve.bucătarulunisol.ro care este pentru ei „rețeta adevărată” de zacuscă. După mii de
rețete înscrise, rețeta de zacuscă cu vinete a fost desemnată rețeta cea mai populară și cel mai
des găsită în cămările românilor.
 La capitolul ingrediente și mod de preparare, însă, fiecare participant aduce o notă
personală, existând diferențe mai mici sau mai mari la tipul de ardei folosit, condimente etc.,
79% dintre participanți cerând ca aplicația să adauge ingrediente noi, pe lângă cele standard.
 Prietenii mei de la Unisol au mai descoperit, așa cum era de așteptat, că zacusca este
unul dintre produsele preferate ale românilor și că aproape fiecare are propria poveste legată
de rețeta personală. Și m-au provocat să dezvălui și eu propria poveste, pe care o veți afla în
cele ce urmează.
 Chiar dacă zacusca de vinete este cea mai populară, asta nu înseamnă că nu există
zeci de feluri de zacuscă la fel de interesante. Câte bordeie, atâtea obiceie, spune o veche
vorbă românească. Varietatea rețetelor de zacuscă este una foarte mare, iar asta face tezaurul
culinar românesc și mai bogat.
Și-acum, povestea și rețeta promisă:

Din copilărie, am amintiri tare frumoase cu zacusca Tușei Laura, mătușa mea de la
Arad, cea al cărui nume îl port. Înca și acum cred că ea face cea mai bună zacuscă din
lume, e cremoasă și consistentă și are o dulceață de neegalat. Am încercat ani în șir să
fac o zacuscă la fel de bună și am înțeles într-un târziu ce anume nu voi putea face
niciodată la fel ca Tușa Laura.
Desăvârșirea acelui gust de o dulceață incredibilă începe la ea primăvara foarte
devreme, când seamănă cu grijă în lădițe semințele ardeilor pe care le-a păstrat cu
sfințenie din toamnă. Abia când afară se încalzește bine, firavele plante sunt transferate
în grădina ei mică, dar foarte bine împărțită, unde găsești orice verdeață sau legumă
trebuincioasă în gospodărie dar și o mulțime de flori, din care Tușa face buchete
colorate pe care le vinde ca să-și rotunjească pensia de profesoară pensionară.
Își îngrijește plantele cu multă dragoste și orice legumă din grădina ei parcă are un gust
mai bun, iar ardeii ei bine copți, roșii-portocalii, sunt cei care dau gustul incredibil de
dulce al celei mai bune zacuști din lumea asta.
Urmând rețeta Tușei, am făcut și eu, an de an, zacuscă de vinete cu ardei copți. Rețeta
v-am împărtășit-o ceva mai demult, știu că a plăcut multora dintre cititorii mei și v-o
recomand și acum cu mult drag.
Azi, însă, o să vă ofer o rețetă nouă de zacuscă, în care un surplus de dulceață vine de
la morcovi. Mi s-a părut foarte bună această zacuscă cu vinete și morcovi, cu o
consistență cremoasă, plăcută de tot, așa că mi-am zis că-i musai s-o împărtășesc cu
voi. La rețeta asta am ales să folosesc uleiul Unisol, un ulei rafinat de floarea soarelui
100%, care susține gătitul cu ingrediente naturale și tradițiile culinare ale românilor.
Timp Total: 01:30 ore
Grad de dificultate: mediu
Ingrediente zacuscă de vinete cu morcovi

 600 de grame de vinete, cântărite deja coapte și decojite
 400 de grame de morcovi curățați de coajă
 350 de grame de ardei, cântăriți după ce au fost copți și decojiți
 200 de grame de ceapă curățată
 40 de ml. de ulei de floarea soarelui
 1 cățel de usturoi
 2 foi de dafin
 250 de grame de bulion gros, consistent sau 400 de ml. de bulion subțire
 opțional, 1 linguriță de chimen măcinat
 sare și piper după gust
PUBLICITATE
Preparare zacuscă de vinete cu morcovi

1. Desigur, prepararea oricărei rețete de zacuscă începe cu coacerea vinetelor și a
ardeilor. Vinetele se coc vinetele pe grătar, pe disc, pe plită, doar să vină în contact
direct cu o suprafață încinsă. E indicat să înțepați vinetele înainte de a le pune la copt
pentru a evita accidentele care se pot produce dacă vinetele plesnesc și împroașcă în
jur cu pulpa lor extrem de fierbinte. Se coc de jur împrejur pană când coaja se
carbonizează pe alocuri iar miezul este moale. Vinetele coapte se scot într-o
strecuratoare așezată deasupra unui vas în care să se colecteze lichidul amărui și ușor
astringent pe care îl vor lăsa și se acoperă cu un capac, astfel se vor aburi si se vor
decoji mai ușor.

Ardeii se coc la fel, cu mențiunea că aceștia se pot coace și într-o tigaie foarte bine
încinsă, acoperiți cu un capac. Se întorc succesiv pe toate părțile, până ce coaja se
arde din loc în loc, devenind neagră, apoi se scot într-n vas și se acoperă, aburul format
ajutând la desprinderea pieliței de la suprafața ardeilor. Desigur, ardeii se pot folosi și

cruzi la zacuscă, dar îndepărtând pielița de la suprafață zacusca va deveni ceva mai
ușor de digerat, în plus, ardeii copți vor da un gust mai bun.
2. Se pregătesc cu grijă toate ingredientele: morcovii se spală bine, se decojesc și se
rad pe răzătoare, ceapa se rade sau se toacă foarte mărunt, ardeii copți se curăță de
cotor, pieliță și semințe, vinetele coapte se decojesc, se scurg de zeamă și se toacă
mărunt cu un instrument (cuțit, lingură etc) de preferință din lemn, plastic sau ceramică,
pentru că în contact cu metalul vinetele se oxidează ușor.

3. Într-o cratiță încăpătoare se încinge uleiul și se adaugă ceapa, usturoiul zdrobit și
morcovii. Se presară un praf de sare , se amestecă de câteva ori, se reduce focul și se
gătește ceapa și morcovul sub capac timp de 10-15 minute, până când morcovii s-au
înmuiat foarte bine.

4. Se adaugă în oală ardeii copți mărunțiți și vinetele tocate, împreună cu bulionul și
dafinul și se fierbe zacusca la foc mediu spre mic timp de 15-20 de minute. În cazul în
care zacusca este prea densă, se poate adăuga puțină apă fierbinte acum, în timpul
gătirii. Dacă veți folosi un bulion mai lichid nu veți avea această problemă.
5. În final, zacusca se asezonează cu sare și piper după gust și se toarnă cât e fierbinte
în borcane sterilizate, așezate pe o tavă metalică (despre cum anume trebuie pregătite
borcanele pentru a conserva alimentele peste iarnă am scris mai multe la rețeta
de compot de pere). În cazul în care doriți să păstrați zacusca pentru un timp mai
îndelungat și nu ați făcut-o doar de poftă, se căpăcesc borcanele și se dau cu tavă cu
tot la cuptorul preîncălzit la 150 de grade Celsius, timp de 20 de minute, după care se
stinge cuptorul și se lasă borcanele să se răcească complet în cuptor, înainte de a le
depozita în cămară. O alta variantă ar fi să așezați borcanele umplute cu zacusca
fierbinte într-un cuib căptușit cu mai multe straturi de pături groase, să le înveliți bine si
să le lăsati să se raceasca lent.
E o zacuscă dulce, cu o consistență cremoasă și plăcută, are și o culoare frumoasă,
cred eu că poate fi consemnată cu succes în galeria rețetelor de zacuscă de care
românii sunt așa de mândri, și pe bună dreptate, că zacusca e un produs cu care am
putea ieși oriunde în lume.

Aș fi curioasă dacă și voi aveți o poveste a rețetei preferate de zacuscă și dacă da,
poate o consemnați în cîteva rânduri în formularul de comentarii! Poftă mare!

Rețete - Laura Laurențiu > retete culinare > conserve > Pasta – bulion – de rosii
Pasta – bulion – de rosii

PUBLICITATE
Bulion de rosii pentru iarna

Probabil ca multi dintre voi au propria reteta de bulion, mostenita de la mama, soacra,
bunica etc, cu siguranta ca sunt retete bune, care nu au dezamagit pe nimeni si care
conserva perfect gustul rosiilor pe timpul iernii. Bineinteles, reteta mea de pasta de
rosii (sau bulion) se adreseaza celor care nu stiu cum se face, nu au o reteta probata
si doresc sa imi acorde increderea de a o incerca pe a mea.
Reteta mea de pasta de rosii e cea mai simpla posibil, nu contine nici sare, nici zahar si
niciun fel de alte ingrediente cu nume greu de pronuntat, nu e nevoie decat de rosii, de
preferinta carnoase si de putina atentie la preparare si imbuteliere. Fara indoiala, cei
care doresc sa adauge si alte arome in bulionul sau pasta de rosii pe care o conserva
pentru iarna, pot sa o faca, poate fi usor sarata, aromata cu usturoi, cu frunze de telina
si diverse condimente.
E preferinta mea sa pastrez pasta de rosii simpla, ca sa nu modifice catusi de putin
nivelul de asezonare ale preparatelor in care o adaug ca ingredient, pentru ca, pana la
urma, pasta de rosii nu este un aliment care se consuma ca atare ci un ingredient al
multor, foarte multor preparate. Varianta mai condimentata de conserva de rosii pe care
o pregatesc eu cu mare placere este cea de Ketchup de casa.
Ingrediente Pasta – bulion – de rosii:

 rosii carnoase, daca aveti de gradina, cu atat mai bine, pasta de rosii va avea un
gust mai intens si mai placut; pentru cei 4 litri de pasta de rosii care mi-au rezultat, eu
am folosit o galeata de 10 litri plina cu varf cu rosii (nu le-am cantarit)
 optional puteti adauga sare, piper, zahar si diverse arome (putin usturoi, telina,
busuioc etc.)
Mai e nevoie de:
 o ustensila de pasat rosiile („masina de rosii” sau, in lipsa ei, o sita metalica
obisnuita; eu am folosit accesoriul pentru pasat de la kitchen aid)
 o oala incapatoare
 borcane (sau sticle) foarte curate cu capace metalice in stare buna (sa inchida
etans)
PUBLICITATE
Preparare Pasta – bulion – de rosii:
Am primit de la socri o galeata varfuita cu rosii minunate, carnoase si gustoase,
perfecte pentru conservat.

1. Rosiile se spala bine, se indeparteaza cele cu eventuale portiuni stricate si se taie in
bucati atat de mari cat sa le poata „inghiti” masina de pasat.

2. Masina de pasat are rolul de a separa sucul si pulpa rosiilor de seminte si coaja. Mai
jos, vedeti kitchen aid-ul meu in actiune.

Cu cat soiul de rosii folosit e mai carnos, cu atat sucul obtinut va fi mai dens. Cojile si
semintele nu mai sunt de nicio trebuinta, dar vi le arat ca sa vedeti ca masinaria mea
le-a uscat iasca.

In cazul in care nu aveti masina de pasat (asa cum nici eu nu am avut pana anul
acesta), rosiile taiate in sferturi se pun la fiert intr-o oala incapatoare cu tot cu coaja si
seminte. Dupa ce fierb si se inmoaie bine, se trec rosiile prin sita (se amesteca cu o
lingura si se preseaza bine), colectand separat sucul si pulpa fluida fara pielite si
seminte; sucul obtinut se fierbe in continuare pana ce scade pana la consistenta dorita.
Stiu, e munca de chinez batran, dar o munca pe care am prestat-o eu insami ani de-
a randul, asa incat va asigur ca nu e imposibil.
3. Am obtinut 10 litri de suc de rosii consistent, pe care l-am pus pe foc.
4. Spuma vizibila in oala nu trebuie indepartata, de fapt, aceasta spuma se formeaza
inca din momentul in care se paseaza rosiile. In timp ce sucul fierbe, se amesteca de
cateva ori, incorporand spuma care va disparea de la sine atunci cand preparatul va fi
fiert pana la stadiul de „bulion” (se poate turna in sticle atunci cand nu mai formeaza
spuma). Eu am fiert mai mult timp sucul, pe foc mic, pana a scazut mai mult de
jumatate si a capatat o consistenta apropiata de cea de pasta.
5. Pentru rezultate absolut sigure, borcanele (sau sticlele) in care se imbuteliaza pasta
de rosii (sau bulionul) trebuie sa fie curate si sterilizate. Exista diferite metode de
sterilizare a borcanelor, eu procedez astfel: spal foarte bine cu detergent de vase
borcanele, le limpezesc in cateva ape apoi le las sa se usuce. Asez borcanele pe o
tava metalica si le introduc in cuptorul rece, pe care il aprind si il incing la 150 de grade,
mentinand aceasta temperatura jumatate de ora. Opresc focul si las borcanele sa se
raceasca in interiorul cuptorului, apoi le scot si le intrebuintez. Capacele le spal cu apa
calda si detergent de vase, apoi le pun in castron si le oparesc cu apa clocotita. Le las
sa se raceasca in apa, le scurg, le sterg bine cu un prosop de vase curat si le las sa se
usuce.
6. In borcanele pregatite dupa cum am descris mai sus si asezate pe tava metalica a
cuptorului, torn pasta de rosii fierbinte. (Nu turnati compozitii fierbinti in burcane/sticle
fara a le aseza pe o suprafata metalica pentru ca vor plesni).
7. Imediat infiletez capacele oparite si uscate (verificati sa inchida bine, sa nu fie
deformate sau ruginite etc.) si dau tava cu tot cu borcane la cuptorul incalzit la 150 de
grade Celsius.
8. Mentin borcanele in cuptorul incalzit la 150 de grade timp de 30 de minute dupa care
opresc focul si las borcanele sa se raceasca in interiorul cuptorului, inainte de a le
eticheta si de a le pune in camara.
Din punct de vedere al conservarii, nu conteaza catusi de putin consistenta finala a
bulionului sau pastei, ori ca e mai fluid, ori ca e mai gros, se va mentine perfect peste
iarna daca:
1. recipientele de sticla au fost sterilizate corect
2. capacele (dopurile) folosite sunt foarte curate si in stare buna, fara rugina,
deformari etc.
3. bulionul sau pasta de rosii se toarna fierbinte in borcane (atentie, borcanele sa
fie asezate pe tava metalica, atfel vor plesni!)

4. se vor pasteuriza la cuptor borcanele si se vor lasa sa se raceasca lent,
mentinand o temperatura inalta pentru mai mult timp
In cazul in care veti imbutelia bulionul fluid, a doua zi se va putea observa ca partea
solida a rosiilor s-a depus catre fund iar deasupra va pluti un lichid clar. Asa este normal
sa se intample iar daca portiunea cu lichid limpede nu este vizibila, probabil ati gresit
ceva (sticla nu este bine inchisa) si bulionul da sa fermenteze. Borcanele odata
desfacute se vor pastra la frigider, cautand sa se consume cat de curand.
Spor la treaba si conserve reusite!

Rețete - Laura Laurențiu > retete culinare > conserve > Castraveți în oțet fără conservant
Castraveți în oțet fără conservant

Pregatire00:15 ore
Gatire00:05 ore
Timp total: ore
Portii
PUBLICITATE
Castraveți în oțet, dulci-acrișori, fără

conservant
Mărturisesc, eu nu obișnuiesc să pun foarte multe murături, pentru că toată iarna
găsesc destule legume de sezon din care să-mi fac o salată (sfecla roșie, varza,
conopida, napii etc, toate astea se păstrează perfect și în timpul sezonului hibernal), dar
e sigur că niciodată nu îmi vor lipsi din cămară câteva borcane de castraveți în oțet.
Castraveții aștia cu tentă ușor dulceagă și picantă sunt un ingredient necesar în multe
rețete, de la salate diverse și anumite sosuri până la burgeri și sandvișuri de tot felul.
După părerea mea, cei mai potriviți pentru a fi incluși cu rol de condiment/ingredient în
alte rețete sunt castraveciorii în oțet, în genul celor bulgărești. Așa că aceștia nu lipsesc
în nicio toamnă de pe lista mea ”to do”. Nu pun mulți, pentru că la mine nu se consumă,
dovadă fiind ceea ce a mai rămas până acuma din ultimul borcan de anul trecut, pe
care l-am tras în poză alături de cei de anul ăsta. Oricum, nu e rău c-au rămas câțiva
castraveciori, așa puteți vedea și voi ce bine s-au păstrat, sunt crocanți și au un minunat
gust dulce-acrișor-picant.
Conservanți eu nu folosesc, pentru că hreanul și boabele de muștar pe care le adaug
din plin (uneori și ardeiul iute, dacă se întâmplă să am câteva bucăți în momentul în
care conserv castraveții) țin la distanță mucegaiurile și fermentarea.
Așadar, să ne apucăm de această trebușoară simplă, care nu va necesita decât puțină
atenție din partea noastră.
Grad de dificultate: redus
Ingrediente Castraveți în oțet fără conservant:
 1,2 kg. castraveți proaspeți, cât mai mici și mai tari posibil
 50 de grame de sare grunjoasă neiodată
 250 ml. oțet de 9 grade
 650 ml. apă
 1 rădăcină mică de hrean, curățată de coajă și tăiată în bastonașe pe lungime
 50 de grame de semințe de muștar
 30 de boabe de piper negru
 bețe și semințe de mărar (2-3 bețe/borcan și 1-2 flori uscate cu semințe cu tot)
 80 de grame de ceapă
 6 căței de usturoi
 2-3 frunze de vișin/borcan
PUBLICITATE
Preparare Castraveți în oțet fără conservant:

O scurtă introducere înainte de a ne apuca efectiv de treabă: cantitățile de mai sus sunt
suficiente pentru 3 borcane de câte 720 ml. Dacă doriți să conservați o cantitate mai
mare de castraveți, măriți proporțional toate ingredientele.
Ultimele trei ingrediente de pe lista de mai sus sunt opționale și țin mai ales de aromă.
Dacă nu vă place deloc ceapa, puteți renunța la ea. Dacă nu vă place usturoiul, este și
el dispensabil. În loc de frunze de vișin (a căror aromă eu o ador în murături) puteți
folosi frunze de țelină. În plus față de cele mai sus menționate, puteți adăuga ardei iute,
rondele sau bastonașe de morcovi, boabe de ienibahar etc.

De data asta, în loc de ceapa obișnuită eu am folosit arpagic. Îmi place să-l găsesc prin
borcan, devine dulce-acrișor și după gustul meu foarte plăcut, dar la fel de bine puteți
folosi rondele de ceapă obișnuită.

1. Sterilizarea borcanelor: se spală borcanele cu apă caldă și detergent de vase și se
limpezesc în câteva ape, apoi se așeaza pe o tavă metalică. Tava cu tot cu borcane se
bagă în cuptorul rece, se aprinde cuptorul si se fixează la 150 de grade Celsius. Se
menține temperatura timp de 15 de minute, apoi se stinge cuptorul, lasând borcanele
să se răcească acolo.
Capacele se verifică să nu fie deformate sau cu urme de rugină (ideal ar fi să folosiți
capace noi), se spală bine cu apă caldă și detergent, se limpezesc și se pun într-un
castron. Deasupra lor se toarna apă clocotită atât cât să le acopere. Se lasă să se
răcească în apă apoi se sterg cu un șervet de bucătărie perfect curat și se pot folosi.
2. Se spală bine castraveții în câteva ape reci. Eu obișnuiesc să tai cu un cuțitaș codița
castraveților, se vor mura mai repede și marinada îi va pătrunde uniform. În borcanele
pregătite după cum am descris la punctul 1, se pune la fund câte 1/2 lingură de boabe
de muștar, câte 10 boabe de piper, frunzele de vișin, 1-2 flori de mărar uscate. Se
înghesuie în borcane castraveții cât mai strâns, intercalând printre ei și bastonașe de
hrean, ceapa, usturoiul etc. Se fixează în borcan cu două bețe de mărar așezate
deasupra, în cruce.
3. Se măsoară apa și se pune pe foc cu sarea și zahărul. Se amestecă până se topește
sarea și se dă în clocot . Se adaugă oțetul și zeama fierbinte se toarnă cu polonicul în
borcanele așezate pe o tavă metalică, al cărei rol este de a prelua șocul termic,
prevenind plesnirea sticlei. Zeama trebuie să acopere complet conținutul borcanelor.

Imediat se înfiletează capacele pregătite după cum am descris la punctul 1. Se lasă
borcanele să se răcească la temperatura bucătăriei și se depozitează în cămară.
Ar fi foarte util ca măcar în prima săptămână, să se agite o dată pe zi borcanele,
întocându-le o dată invers, asta va ajuta la distribuirea uniformă a aromelor în borcane.

Un prim plan cu castraveciorii mei puși la borcan anul trecut, sunt perfecți și acum și
parcă am avut noroc să găsesc unii mai micuți decât anul acesta. Trebuie să țineți cont,
însă, ca după ce deschideți un borcan să îl păstrați în frigider, încercând să îl consumați
cât mai repede.

Spor la treabă!
Rețete - Laura Laurențiu > retete culinare > conserve > Muraturi asortate
Muraturi asortate
PUBLICITATE
Muraturi asortate in saramura, reteta culinara. Cum se pun muraturile la butoi in
saramura si cand e cel mai bine sa le punem la murat? Reteta si explicatii
complete pentru muraturi in saramura care se pastreaza perfect, raman tari si
sunt foarte gustoase.
In urma cu niste ani, pe cand voiam sa demonstrez cat de gospodina sunt :P, puneam
pentru iarna tot felul de muraturi: castraveti in otet, gogosari umpluti cu tot felul de
chestii, de la conopida pana la boabe de strugure, ardei umpluti cu varza si te miri ce
alte specialitati, foarte bune de altfel, dar care ieseau din iarna aproape neatinse.
Si cum eu detest risipa din toata fiinta mea, am hotarat sa pun pentru iarna un singur fel
de muraturi, si anume muraturi asortate: gogonele, castraveti, lubenita (daca se
intampla sa gasesc) si conopida, toate la butoi, in saramura.

Ei bine, aceste muraturi asortate in saramura se mananca la mine in familie cu mare
incantare pana la cea mai mica gogonea sau cel mai marunt castravecior iar de toate
acele specialitati la care cu timpul am renuntat sau le pun in cantitati mult mai mici…
nimeni nu intreaba! E clar ca prea putin le duce dorul careva.

In plus, ce e minunat la reteta de muraturi in saramura e ca e extrem de adaptabila, se
pot face muraturile asortate sau se poate folosi un singur fel de leguma, dupa
preferintele fiecaruia, si, nu in ultimul rand, aceste muraturi sunt produse 100%
naturale, fara conservanti, fara otet, care isi dobandesc gustul specific in urma unui
proces natural.
Ingrediente Muraturi asortate:

 legume potrivite pentru murat, in cantitatea si proportiile dorite: castraveti,
gogonele, conopida, lubenite mici, varza, sfecla rosie etc.
 hrean proaspat, radacina
 bete de marar uscat
 buchetele de cimbru uscat
 telina
 ceapa
 usturoi
 3-4 mere si/sau gutui (optional)
 morcovi (optional)
 ardei iute
 frunze de telina, cu tulpina cu tot
 frunze de visin
 frunze de dafin
 piper boabe
 sare neiodata – obligatoriu sare neiodata, daca folositi din cea obisnuita
pentru alimentatie muraturile se vor terciui!!!

 se mai pot pune: boabe de mustar, boabe de ienibahar, alte arome
PUBLICITATE
Muraturi Asortate, principii de baza
Ati observat deja, cred, ca nu am scris cantitatile la niciunul din ingredientele de mai
sus, asa cum nu am scris nici cat timp dureaza pana obtineti muraturile astea si nici
cate portii veti obtine. Asta pentru ca la fel cum se pregateste un butoi de muraturi se
pregateste si un borcan cat de mic, pentru ca nu atat cantitatile in grame si kilograme
sunt importante la aceasta reteta, cat respectarea unor proportii. Pe de alta parte,
timpul in care muraturile vor fi gata poate sa difere in functie de temperatura locului in
care depozitati recipientele.
Oricare leguma de la primul punct al listei de ingrediente poate fi inlocuita. La fel cum se
fac muraturi cu 4-5 feluri de legume, se fac si dintr-un singur fel (de exemplu numai
gogonele sau numai castraveti). In ce ma priveste, nu am folosit varza si nici sfecla
rosie, pe care daca le adaugati intr-o mica proportie (1-2 sfecle sau verze rosii mici la
un butoias) veti obtine o culoare rozalie a tuturor muraturilor, ceea ce eu nu vreau, le
prefer natur. Preferata mea este lubenita, coaja e crocanta iar miezul moale e imbibat
ca un burete cu zeama aromata, parca e cea mai pregnanta la gust dintre toate
legumele murate.
Morcovii si merele sau gutuile sunt dispensabile, nu au mare importanta decat ca vor
crea un colorit frumos si vor aduce un plus de dulceata, favorizand fermentarea mai
rapida, in schimb hreanul si ardeiul iute sunt esentiale. Practic, hreanul si ardeiul iute
vor mentine muraturile tari, nepermitandu-le sa se terciuiasca.
E bine sa va pregatiti recipientele din timp, eventual probati cate legume vor intra in
recipientele pregatite, lasand un spatiu cam de un lat de mana la gura butoiasului sau
de 4-5 cm. la un borcan mai mic.
Ca principiu, intr-un vas de 10 litri volum, dupa ce ati aranjat legumele asa incat sa intre
cat mai multe, vor mai incapea aproximativ 5 litri de apa. La fiecare litru de apa se va
socoti 1 lingura cu varf de sare neiodata. Se gaseste in comert sare speciala pentru
muraturi, cereti comerciantilor acest produs care de obicei apare in oferta magazinelor
in sezonul muraturilor.
Si acum, sa trecem la preparare, incepand cu prezentarea ingredientelor folosite, un
adevarat corn al abundentei revarsat in bucataria mea:

Muraturi asortate, preparare pas cu pas:
1. Am folosit un butoias de 30 de litri pentru muraturile mele, pe care l-am spalat bine si
l-am oparit inainte de folosire, pentru a elimina cat mai multe din bacteriile si ciupercile
care ar putea afecta negativ muratura.
2. Legumele se spala foarte bine si se scurg de apa. Ceapa se decojeste si se taie
pestisori, usturoiul se curata si se desparte in catei. Hreanul radacina se curata de
coaja si se taie pe lungime in bastonase cu sectiunea de jumatate de centimetru
(aproximativ). Telina se curata de coaja si se taie in felii groase de 1 cm.
3. Pe fundul butoiului se aseaza 2-3 tije de telina cu tot cu frunze, apoi un strat de
legume, 2-3 ramurele de cimbru, 2 bete de marar, 2-3 catei de usturoi, cateva felii de
ceapa, 2 felii de telina, 2-3 ardei iuti intregi si 3-4 bete de hrean.
3. Se alterneaza la fel, aranjand legumele asa incat sa intre cat mai multe, pana cand
se umple butoiul, folosind la fiecare strat de legume atat arome (se vor alterna frunze de
visin, de telina, bete de marar si cimbru, usturoi si ceapa) cat si ardei iute si hrean,
necesare pentru a mentine muraturile tari.

4. Puteti masura de cata apa e nevoie in vas, umpland vasul cu apa si apoi scurgandu-l
bine, colectand apa intr-o oala. Eu merg prin aproximare, la butoiul meu de 30 de litri
experienta imi spune ca as avea nevoie de 15 litri de apa, apoi eu pregatesc saramura
din 16 litri, ca sa am o rezerva. Asadar, cati litri de apa, atatea linguri cu varf de sare
neiodata, totul intr-o oala care merge pe foc. Adaug piperul boabe (3 linguri am pus eu,
cam 1 lingura la 10 litri de volum) si frunze de dafin dupa gust. Dau apa in clocot, apoi
opresc focul si amestec cu grija ca toata sarea sa fie dizolvata. Las saramura sa se
raceasca pana cand e abia calduta. Torn saramura peste legume si deasupra aranjez
bete de marar dispuse in asa fel incat sa nu permita legumelor sa se ridice la suprafata
(sa stea acoperite cu saramura). Mai asez si o greutate deasupra, pun capacul si
depozitez butoiasul intr-un loc racoros (garaj, mai precis :P).
Orientativ: la 30 de litri am folosit 2 teline potrivite, 3 mere taiate sferturi, 2 buchete de
marar (din cel uscat, cum se gaseste la piata), cam 250 de grame de ardei iute, 2 cepe
mari, 2 caciulii de usturoi, 4 ramuri de visin.
5. Este prima zi cand degustam aceste minunatii, a durat cam doua saptamani pana s-
au facut, dar daca timpul e mai racoros, poate dura chiar mai mult. Fermentatia mai
lenta, insa, da rezultate de calitate mai buna, legumele mentinandu-se mai bine.
De fiecare data cand se scot legumele murate din borcan sau butoias, e bine sa se
aseze inapoi deasupra lor betele de marar si o farfurie cu gura in jos care sa le mentina
scufundate in lichid. Astfel nu vor face floare la suprafata. Pentru a nu se inacri excesiv,
odata murate bine e de preferat sa le tineti intr-un loc cat mai racoros.
Pofta mare!
Rețete - Laura Laurențiu > retete culinare > conserve > Compot de cireșe pentru iarnă
Compot de cireșe pentru iarnă

Pregatire08:25 ore
Gatire00:05 ore
Timp total08:25 ore
Portii5
PUBLICITATE
Compot de cireșe pentru iarnă, rețetă cu poze pas cu pas. Cum se face
un compot de cireșe fără praf conservant? Află ce trebuie să faci ca să se
păstreze bine compotul de cireșe pentru iarnă.
În casa noastră, compoturile sunt cele mai îndrăgite și adesea consumate conserve.
Chiar povesteam de curând, cu un prieten bun, că în copilăria mea nu îmi amintesc să fi

mâncat vreodată murături, în partea noastră de țară existând obiceiul de a se
servi, alături de felul principal de mâncare, compoturi diverse: compot de cireșe, compot
de vișine, de prune, de gutui etc. Pe timp de vară, se făceau și pe la noi salate de
castraveți și de roșii, salată verde cu vinegretă dulce-acrișoară, iarna mai aveam salata
de sfeclă sau o salată de varză albă, dar cel mai adesea era compotul.
Eu îmi amintesc cu plăcere de prânzurile din zilele oarecare de peste săptămână când
primeam cartofii rântăliți (așa numiții, mai nou, ”cartofi țărănești”, dar fără niciun fel de
carne sau slănină) alături de care Buna ne servea, în compotierele frumoase din sticlă
groasă, cu marginea aurită, compotul de cireșe sau de prune, la fel și de prânzul de
duminică, cel cu ocazia căruia se întindea fața de masă de damasc, se aranja masa cu
farfuriile frumoase de porțelan iar din meniu nu lipseau niciodată supa de pasăre și
friptura cu garnitură și compot.
Soacră-mea își amintește și acum că băiatul ei (bărbatu-meu, despre el e vorba), în
copilărie, nu mânca aproape nimic altceva decât piure de cartofi cu compot. Micul
mofturos a învățat cu timpul să se bucure de multe alte feluri de mâncare, dar compotul
e în continuare pe lista preferințelor, așa că în primul rând pentru el, în fiecare vară,
încerc să umplu borcane cu compoturi din toate fructele.

Și cum tocmai am cules cireșul din grădina casei, pe lângă faptul că ne-am umplut bine
burțile cu cireșe roșii, cărnoase și gustoase, am pus și ceva la păstrare, pentru iarnă.
Vă povestesc în continuare cum am procedat.
Ingrediente Compot de cireșe pentru iarnă

pentru 5 borcane de 800 ml.
 1,8 kilograme cireșe
 2 batoane de scorțișoară (opțional)
 1 păstaie de vanilie (opțional)
 1,25 litri apă
PUBLICITATE
Preparare Compot de cireșe pentru iarnă
Înainte de a ne apuca efectiv de treabă, două vorbe despre conservantul folosit pentru a
preîntâmpina fermentarea conservelor. ”Conservantul” ăsta, pe care Buna îl numea
”salițilat” (și pe care îl găsim sub tot felul de denumiri pe piață, unii îi zic ”vinobran”, alții
pur și simplu ”conservant alimentar”) este rudă de gradul întâi cu aspirina, pe care mulți
o și folosesc, de fapt, la conservarea produselor pentru iarnă.
Nu ne va ucide, e sigur, iar dacă nu avem nicio reacție atunci când luăm o aspirină,
faptul de a mânca un compot conservat cu salicilat nu ne va cauza nimic. Nimic… afară
de acel gust neplăcut, iute, o anumită astringență pe cerul gurii și în gât.
Așa că primul meu motiv de a încerca să înlocuiesc conservanții cu respectarea unor
procedee simple (pasteurizarea, sterilizarea) este gustul. Pe lângă faptul că prefer să
iau aspirină doar când sunt răcită și asta să se întâmple cât de rar posibil, pe când
compot, după cum spuneam, consumăm destul de frecvent. Desigur, dacă cineva
dorește să fie foarte sigur de păstrarea optimă a compotului, poate adăuga la cele
menționate de mine pe lista ingredientelor și conservant, în doza recomandată pe
ambalaj.
1. Se spală bine cireșele, în mai multe ape reci, apoi se pun într-un castron mare și se
acoperă cu apă rece. Se lasă cireșele în apă timp de 1 oră, în cazul în care vor avea
viermi, aceștia vor ieși și vom scăpa de ei atunci când vom scurge apa de pe cireșe,
apoi le vom mai limpezi o dată. Nu e nicio problemă dacă cireșele au viermi, asta
înseamnă doar că sunt nestropite cu insecticide, important este doar ca aceștia să fie
îndepărtați iar pentru compot să se aleagă doar fructe tari și sănătoase, fără pete sau
urme de stricăciune.
2. Pentru compotul de cireșe, de fapt, nu, pentru reușita oricărui compot, este esențială
igiena recipientelor în care se va conserva compotul, a ustensilelor folosite și a modului
de lucru. De aceea, e foarte important să se facă o sterilizare corectă a borcanelor și a
capacelor.
Se aprinde cuptorul și se fixează la 150 de grade Celsius. Se spală foarte bine, cu apă
caldă și detergent de vase, borcanele și capacele acestora, limpezindu-se bine, în
câteva ape. Atenție, nu e nimic în neregulă să se refolosească niște capace mai vechi,
și eu fac asta, însă e esențial ca acestea să nu fie deformate sau ruginite, caz în care
nu vor mai putea etanșa borcanul cu compot iar alterarea acestuia e sigură! Se pun
capacele și borcanele curate pe tava cuptorului, cu distanță între ele, și se dau la cuptor
timp de minimum 15 minute, în acest timp se vor usca și se vor steriliza.

3. După ce a trecut 1 oră, scurgem apa de pe cireșe și alegem acele fructe potrivite
pentru compot. De regulă, într-un borcan de 800 ml. intră 350-380 grame de cireșe,
depinde și de dimensiunea fructelor dar și de cât de înghesuite le veți pune în borcane.
Scoatem tava cu borcanele și capacele din cuptor (fără să stingem cuptorul!), lăsăm să
se răcească borcanele sterilizate (cât să putem pune mâna pe ele, e în regulă dacă
sunt încă puțin călduțe) apoi le umplem cu cireșe.
4. Pentru a determina cantitatea de lichid de care am nevoie pentru compot, umplu
borcanele cu apă rece, curată, apoi scurg această apă, colectând-o într-o cratiță (mi-au
rezultat 1,25 litri de apă). Adaug în cratiță zahărul (60 de grame, adică ~3 linguri/borcan
de 800 ml.) cât și aromele (dacă preferați compotul natur, fără nicio problemă se poate
renunța la vanilie și scorțișoară). Pun cratița pe foc și fierb siropul doar cât să se dizolve
zahărul, apoi opresc focul și las siropul 2-3 minute deoparte.
5. Aranjez din nou borcanele pe tava cuptorului, cu o mică distanță între ele (să nu fie
lipite), apoi torn siropul fierbinte deasupra cireșelor. E important ca borcanele să fie
așezate pe tava cuptorului sau o altă suprafață metalică în momentul care se toarnă
siropul, aceasta va prelua șocul termic care ar putea face borcanele să plesnească.
6. După ce am umplut borcanele cu sirop, se înfiletează strâns (sau se capsează)
capacele sterilizate.
7. Tava cu borcanele de compot se dă la cuptor, care a rămas aprins și fixat la 150 de
grade, iar cuptorul se stinge imediat, lăsând borcanele să se răcească în interiorul
cuptorului. Abia atunci când vor fi complet reci, vom ști dacă borcanele sunt conforme
depozitării în cămară, pentru că fiecare capac are o porțiune circulară ușor mai ridicată,
care, dacă pasteurizarea a fost corectă iar capacul nu are defecte (deformări), atunci
când produsul e rece, va fi atrasă spre interiorul borcanului și apăsând pe aceasta nu
va reveni înapoi, pocnind ușor. Conținutul borcanelor care pocnesc trebuie consumat
imediat, celelalte pot fi depozitate în cămară fără probleme, vor rezista peste iarnă.
Asta e tot, nu fierb cireșele cu orele, trebuie ținut cont că fructele sunt destul de mici și
nu foarte tari, s-ar terciui dacă le-am prepara termic o perioadă mai îndelungată și chiar
îmi place textura cireșelor, atunci când se păstrează cărnoase. Oricum, esențiale pentru
reușita compotului sunt sterilizarea borcanelor și a capacelor, pasteurizarea
(menținerea la o temperatură peste 80 de grade o anumită durată de timp) și
capacitatea capacelor de a închide foarte bine.
Odată borcanele începute, trebuie păstrate la frigider și consumate cât mai rapid. Eu
sper că v-am fost de folos și vă doresc spor la treabă și conserve reușite!

Rețete - Laura Laurențiu > retete culinare > conserve > Magiun de prune
Magiun de prune
Pregatire00:25 ore
Gatire06:00 ore
Timp total06:25 ore
Portii
PUBLICITATE

Magiun de prune fara zahar si fara conservanti

Ne indreptam cu repeziciune spre a doua jumatate a lui august, denumit in popor
Gustar, pentru ca acesta e momentul in care gustam din toate roadele verii. Eu am
gustat prunele albastrui, le-am gasit sunt dulci si zemoase si mi-am spus „Daca nu fac
acum magiun de prune, atunci cand”?
Ceea ce o sa va arat mai departe cu greu s-ar putea numi reteta, pentru ca magiunul
are un singur ingredient, prunele, care, insa, e neaparat sa fie de inalta calitate: bine
coapte, aromate si dulci, aceasta „dulceata” necontinand strop de zahar.
Cuvantul „magiun” provine din Turcia, dar inclin sa cred ca pe aici, pe la mine, acest
preparat a patruns pe alta filiera (dinspre vest), el purtand in Banat numele
de „pegmez„, in timp ce aradenii il numesc „plimez” iar in Ardeal i se spune „silvoiz”.
Inainte sa ne apucam de treaba, vreau sa va povestesc pe foarte scurt despre o
practica gastronomica despre care tocmai ce am aflat: in jurul Ineului (judetul Arad),
plimezul se face intr-un cazan imens de fonta, care se fierbe intr-o groapa plina cu jar.
Femeile cele mai pricepute din comunitate supravegheaza cu ochi de vultur magiunul,
ca sa nu cumva sa se prinda de vas, iar „babarogile” (tineri mascati) joaca imprejurul
cazanului, ca sa iasa gustos. Nu-i asa ca-i foarte frumos?
Ingrediente Magiun De Prune:

 prune coapte in cantitatea disponibila (dar nu mai putin de 2 kilograme de prune
cantarite fara samburi, nu merita sa faci magiun din mai putin de atat)
PUBLICITATE
Preparare Magiun De Prune:
1. Prunele se spala bine, se zvanta, se aleg, indepartandu-le pe cele cu stricaciuni, apoi
se rup in doua, indepartandu-se samburele. Prunele curatate se pun intr-un vas
incapator, preferabil un cazan sau o oala de fonta. Se pune oala pe foc mediu si in scurt
timp prunele vor pluti in propriul sirop.
2. Se reduce focul la mic si se amesteca bine, insistand pe fundul vasului, nu cumva sa
se prinda magiunul. Daca se prinde de fund, magiunul va primi un gust de afumat si nu
va mai fi la fel de placut. Fierberea se continua ceasuri bune, pana cand magiunul
scade la mai putin de jumatate din volumul initial, amestecand constiincios la fiecare 10
minute (cu atentie, pentru ca magiunul ingrosat bolboroseste ca un vulcan, aruncand
stropi fierbinti care va pot arde). Pentru un magiun foarte gros, care se desprinde de
peretii vasului si se aduna pe facalet ca o mamaliga de la stana, trebuie sa se fiarba 6
ore. Eu marturisesc ca nu m-am indurat de culoarea de un rubiniu profund pe care am
obtinut-o dupa numai doua ore de fierbere si m-am oprit in acest punct. (Cu cat se
fierbe mai mult, magiunul devine mai concentrat si mai inchis la culoare).
3. Pentru ca
magiunul sa reziste vreme indelungata in camara fara sa se altereze, borcanele in care
se va pastra magiunul trebuie sa fie extrem de curate si atent sterilizate. Exista diferite
metode de sterilizare a borcanelor, eu procedez astfel: spal foarte bine cu detergent de

vase borcanele, le limpezesc in cateva ape apoi le las sa se usuce. Asez borcanele pe
o tava metalica si le introduc in cuptorul rece, pe care il aprind si il incing la 150-180 de
grade, mentinand aceasta temperatura jumatate de ora. Las borcanele sa se raceasca
in interiorul cuptorului, apoi le scot si le intrebuintez.
Capacele folosite pentru sigilarea borcanelor se spala atent cu detergent de vase si se
limpezesc bine, apoi se pun intr-un castron termorezistent si se toarna deasupra lor apa
clocotita, in care se lasa cateva minute, dupa care se sterg si se pot folosi
4. Magiunul fierbinte se toarna in borcanele asezate pe o tava metalica (metalul va
prelua socul termic si astfel sticla nu va plesni), se infileteaza capacele si se rastoarna
imediat cu fundul in sus. Se pastreaza in aceasta pozitie 5-6 minute, apoi borcanele se
reaseaza in pozitia fireasca si se lasa sa se raceasca (rasturnad borcanele fierbinti
invers se va crea un vacuum care va pastra magiunul la adapost de orice fel de
germeni ce l-ar putea altera). O alta varianta despre care am auzit, dar nu am aplicat-o
niciodata, este sa se aranjeze borcanele cu magiun de prune pe o tava, fara capace, si
sa se dea la cuptorul mediu incins atat cat sa prinda o crusta la suprafata, abia apoi
urmand a se sigila.
Magiunul,
depozitat in borcanele bine inchise, se pastreaza in camara vreme indelungata. Este
nemaipomenit de gustos si de aromat si chiar daca nu are deloc zahar adaugat, este
chiar atat cat trebuie de dulce. Borcanele odata incepute nu mai pot fi pastrate in
camara, se recomanda sa se depoziteze la frigider si sa se consume cat mai repede.
Spor la treaba!

Pentru Iarna

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pentru Iarna

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Conopidă murată în saramură, rețetă

Timp total: ore

târziu, după ce s-a lăsat frigul. Bunica mea obișnuia să spună că murăturile

cât și conopida la borcan, ambele în saramură înmiresmată cu ierburi aromate și

mirodenii, așa cum îi place fetei mele.

urmează. Să vă fie de folos!

Conopidă murată în saramură, rețetă pentru

 4 rădăcini de hrean groase cam de 2 cm, curățate de coajă și tăiate bastonașe

 80 de grame de boabe de muștar

 2 linguri de boabe de piper negru

 1 legătură mare de flori de mărar uscate, cu tot cu tulpini (bețe)

 2-3 rămurele de vișin

 1 legătură de cimbru uscat (cam 6-7 fire)

 200 de grame de rădăcină de țelină, curățată și feliată

 6 tije de țelină cu tot cu frunze

 8 căței mărișori de usturoi

 2 cepe de mărime medie, tăiate în rondele

 120 de grame de sare neiodată (adică 15 grame/litru de volum)

2. Pentru murături, aveți nevoie de sare neiodată sau sare pe al cărei ambalaj să

se înmoaie, efectiv se vor dizolva în saramură.

3. Murăturile în saramură se bazează pe procesul de fermentație, care va fi ținut

la saramură. Așadar, hreanul nu este opțional, pentru că el va menține legumele tari.

Un rol important în acest sens îl au și boabele de muștar, piperul și ardeiul iute, este

bine ca măcar la unul dintre aceste elemente picante să nu renunțați.

4. În ce privește aromele murăturilor, dacă vă place mai mult mărarul decât frunzele

de vișin, puteți fără probleme renunța la acesta. Deasemenea, puteți renunța la

ceapă sau la usturoi, puteți adăuga cimbru, frunze de țelină și chiar leuștean.

apuca de așezarea legumelor.

(borcane) decât în bidoane de mari dimensiuni, pentru că în prima parte a murării va

trebuie să agităm zeama de pe murături, pentru a preîntâmpina să se lase toată sarea

la fund. Dacă puneți murăturile în borcane, va fi suficient să le întoarceți peste cap,

amestecați bine apoi s-o turnați înapoi.

Conopidă murată în saramură, rețetă pentru iarnă, pregătirea

Înainte de le așeza în borcane:

 decojim rădăcina de țelină și morcovii, îi spălăm foarte bine și îi tăiem în

 curățăm ceapa/usturoiul, le spălăm cu apă rece iar ceapa o feliem

 spălăm ardeii iuți și îi tăiem bucăți

 spălăm frunzele de țelină și cele de vișin

 decojim, spălăm și tăiem hreanul bastonașe

e abia călduță, apoi adăugăm piperul și boabele de muștar.

Conopidă murată în saramură, rețetă pentru iarnă, așezarea în

usturoi, cu rondele de morcovi și felii de țelină iar hreanul se înghesuie și în spațiile

de mărar, în cruce, așa încât conopida să nu se poată ridica când se toarnă saramura.

sub buza borcanului.

frigider, acoperită cu un șervet umed și cu folie alimentară, și o veți putea adăuga a

din nou cu bețele de hrean și mărar.

Conopidă murată în saramură, rețetă pentru iarnă, agitarea saramurii

aceea le mai întorc încă de 2 ori, la distanță de 2-3 zile.

acoperit de lichid, eventual se va presa ușor conopida rămasă cu o greutate care să o

urmă de ”floare” care s-ar putea forma la suprafața acesteia.

exemplu, furculița cu care mâncăm friptură sau altă mâncare).

Se păstrează conopida la răcoare, fără să înghețe, însă, și gustul ei este absolut

este un proces 100% natural. Poftă mare!

Castraveți murați în saramură

Timp total: ore

Castraveți murați în saramură, rețetă culinară. Rețetă de castraveți murați în

am traversat o perioada extrem de încărcată și solicitantă, mi s-au întâmplat multe

propice pentru punerea murăturilor în saramură.

Bunica mea spunea mereu că murăturile asortate, varza la butoi și castraveții în

va fi intrat în drepturi depline iar temperaturile vor fi mai scăzute, garanția unei

fermentări mai lente, care va asigura niște murături de excepție.

baie înmiresmată cu mirodenii și ierburi aromate.

dar nu a dat pe dinafară, ceea ce înseamnă că fermentația e controlată de aportul de