INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE – DEZVOLTARE

PENTRU PROTECŢIA MUNCII „ALEXANDRU DARABONT” - BUCUREŞTI

COORDONATOR PROIECT 91 – 061 / 2007

SISTEM DE EVALUARE A INFLUENŢEI STRESULUI

ASUPRA PRODUCTIVITĂŢII MUNCII ÎN FIRMELE
DIN MEDIUL ECONOMIC ROMÂNESC

Etapa 2 – 2008:
“Analiza diferitelor politici şi acţiuni vizând reducerea
efectelor stresului la locul de muncă recomandate de instituţii
cu atribuţii în domeniu; strategii adoptate de firmele
internaţionale, respectiv cele europene”

RAPORTUL ŞTIINŢIFIC ŞI TEHNIC (RST)

ÎN EXTENSO

1
1.Cuprins

2.Obiectivele generale.

3.Obiectivele fazei de execuţie.

4.Rezumatul fazei.

5.Descrierea ştiinţifică şi tehnică, cu punerea în evidenţă a

rezultatelor fazei şi gradul de realizare a obiectivelor.

6.Concluzii

7.Bibliografie

2
 1. CUPRINS

INTRODUCERE

1. CADRUL LEGISLATIV CARE REGLEMENTEAZĂ STRESUL ÎN MUNCĂ………………… 1

2. FACTORI STRESORI DE NATURĂ MANAGERIALĂ, ORGANIZATORICĂ,

DINAMISMUL ŞI CONŢINUTUL ACTIVITĂŢII......................................................... 8
2.1. Relaţia forme de organizare a muncii – stres…………………………….............. 8
2.1.1. Efecte ale noilor forme de organizare a muncii……………………………….. 8
2.1.2. Noile tehnologii şi stresul………………………………………………................. 9
2.2. Un mediu profesional în schimbare.............................................................. 12
2.3. Analiza stresului în muncă…………………………………………………………………… 17
2.3.1. Cadrul general al analizei stresului în muncă........................................ 17
2.3.2. Componentele mecanismului de realizare a cercetării........................... 20
2.3.3. Burnout-ul şi complexitatea evaluării stresului în muncă………………….. 25
2.4. Modele de evaluare a stresului………………………………………………................. 32
2.4.1. Modelul 32
interacţionist…………………………………………………………………….
2.4.2. Modelul tranzacţional................................................................................ 34
2.5. Concluzii…………………………………………………………………………..................... 37
3. EFECTELE STĂRII DE STRES ASUPRA SECURITĂŢII, SĂNĂTĂŢII ŞI STĂRII DE
BINE / CONFORT A PERSONALULUI...................................................................... 40
4. SITUAŢII PROFESIONALE / FACTORI PROFESIONALI CU RISC CRESCUT DE
STRES ÎN DIFERITE SECTOARE DE ACTIVITATE ŞI PROFESIUNI………………………. 45
5. STRATEGII ŞI BUNE PRACTICI DE REDUCERE A RISCULUI DE STRES
PROFESIONAL……………………………………………………………………………. 54
5.1. Instrumente elaborate de organisme internaţionale………………………… 55
5.1.1. Ghid elaborat de Comisia Europeană…………………………………….. 55
5.1.2. Evaluarea riscurilor - Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate
la Locul de Muncă............................................................................................ 57
5.1.3. Previziunile experţilor privind riscurile psihosociale emergente legate
de securitatea şi sănătatea în muncă - Agenţia Europeană pentru Securitate
şi Sănătate în Muncă........................................................................................ 60
5.1.4. Ghid operativ pentru abordarea stresului la locul de muncă................... 61
5.2. Marile companii au programe de management al stresului………….…………… 63
5.2.1. Soluţii antistres originale………………………………………………………………. 63
5.2.2. Bune practici europene………………………………………………………………….. 64
5.3. România - introducerea, în premieră, a prevederilor privind stresul la locul
de muncă............................................................................................................. 74
6. SET DE IPOTEZE ŞI CRITERII DE INVESTIGARE A STRESULUI ÎN MUNCĂ ŞI DE
EVALUARE A EFCTELOR SALE ASUPRA MODIFICĂRII INDICATORILOR DE
PRODUCTIVITATE A MUNCII................................................................................. 76
6.1. Abordarea analizei stresului ocupaţional în funcţie de cauzele care
provoacă 76
stresul....................................................................................................
6.1.1. Criterii de abordare a studiului rezultate din sinteza documentară a
etapei I................................................................................................................. 76

3
 6.1.2. Aria de cuprindere a problematicii cauzale în studiul stresului
profesional........................................................................................................... 77
6.1.3. Ipoteze de lucru şi criterii de analiză a cauzelor stresului
profesional........................................................................................................... 78
6.2. Abordarea analizei stresului profesional după criteriul efectelor provocate
de stres................................................................................................................ 81
6.3. Impactul economic şi social al stresului profesional.................................... 83

CONCLUZII............................................................................................................ 87

ANEXE

4
2. OBIECTIVELE GENERALE ALE PROIECTULUI:

Sunt reprezentate de investigarea fenomenului de stres în muncă, ca

şi diagnoza manifestării acestuia în firmele din mediul economic
românesc, aspecte pe baza cărora să se poată elabora un model
instrumental de evaluare a influenţei stresului asupra productivităţii
muncii, pentru a servi atât scopului profilactic – de prevenire a situaţiilor de
muncă cu risc crescut de stres, cât şi scopului corectiv – de remediere a
situaţiilor de risc manifest, cauzat de stres, având implicaţii asupra capacităţii
de muncă, a comportamentului în activitate, stării de sănătate, performanţei
profesionale şi, în ultimă instanţă, asupra productivităţii muncii.

Proiectul se realizează pe două direcţii de cercetare: una teoretică în care

se analizează şi se delimitează concepte şi abordări privind stresul în muncă
şi metodele şi tehnicile de evaluare a acestuia la nivel individual şi
organizaţional; o a doua direcţie care vizează evidenţierea efectelor asupra
productivităţii muncii în cadrul firmelor din mediul economic românesc, cu
obiectivul final de a oferi instrumente concrete de identificare, evaluare şi
monitorizare a efectelor stresului în muncă din punctul de vedere al
performanţei profesionale şi al productivităţii muncii.

În acest sens, se va formula un set iniţial de ipoteze şi criterii de evaluare a

influenţei stresului în muncă şi se vor identifica situaţiile profesionale
(ocupaţionale) cu cel mai ridicat nivel de stres, în firmele din mediul
economic românesc, pe domenii de activitate, regiuni de dezvoltare, în
funcţie de mărimea companiei etc.
Va fi proiectată efectiv metodologia de investigare şi se va realiza ancheta
pentru angajaţi şi angajatori, în vederea evaluării fenomenului de stres în
procesele de muncă şi pentru a determina influenţa stresului asupra
productivităţii muncii.
În final, va fi definitivat sistemul de evaluare şi se va elabora un ghid de
implementare a sistemului propus.
Diseminarea rezultatelor se va realiza şi prin organizarea unei conferinţe cu
participare tripartită.

3. OBIECTIVELE ETAPEI A DOUA a proiectului sunt reprezentate de:

 Analiza diferitelor politici şi acţiuni vizând reducerea efectelor stresului la

locul de muncă recomandate de instituţii cu atribuţii în domeniu;
strategii adoptate de firmele internaţionale, respectiv cele europene.

5
 Elaborarea unui prim set de ipoteze şi criterii de investigare a stresului
în munca şi de evaluare a efectelor sale asupra modificarii indicatorilor
de productivitate a muncii.

 Diseminare. Participari la sesiuni ştiintifico-tehnice în domeniu.

Realizarea acestor obiective implică:

-analiza cadrului legislativ, instituţional care reglementeaza stresul
profesional la nivel european şi naţional
-analiza bunelor practici şi strategii existente de reducere a riscului de stres
în activităţile profesionale
-evidenţierea posibilelor efecte ale stresului asupra sănătăţii, securităţii şi
bunăstării indivizilor
-identificarea factorilor psihosociali generatori de stres (de natură
managerială, organizatorică, dependenţi de dinamismul şi conţinutul muncii
etc.);
-elaborarea unui prim set de ipoteze şi criterii care să permită investigarea
fenomenului de stres în muncă, precum şi evaluarea posibilelor efecte ale
acestuia asupra productivităţii muncii.

De asemenea, în cadrul acestei etape a fost realizat site-ul de prezentare al

proiectului: www.sespam.ro

6
4. REZUMATUL ETAPEI:

Pe parcursul ultimelor decenii s-a conturat tot mai intens concluzia că

stresul profesional poate avea, în anumite condiţii şi într-un anumit
context, consecinţe nedorite atât pentru sănătatea şi securitatea
personalului, cât şi pentru securitatea şi “sănătatea” întreprinderilor. Acest
fapt se reflectă atât prin acuzele crescânde ale anumitor categorii
profesionale şi ale sindicatelor, prin interesul manifestat de mass-media, dar
şi prin rezultatele cercetărilor ştiinţifice realizate până în prezent.
La ora actuală, studiile în domeniu se îndreaptă tot mai mult asupra stresului
profesional, acesta conducând nu numai la afectarea stării de sănătate fizică
şi mentală, ci şi a stării întreprinderii, la reducerea nivelului de
competitivitate a acesteia, generând costuri crescute pentru întreprindere,
rezultate din reducerea productivităţii, erori în activitate, rebuturi,
absenteism, fluctuaţie de personal, comportamente riscante etc.

Abordarea stresului în muncă porneşte de la o concepţie general utilizată la

nivelul comunitar european (Raportul Observatorului Riscurilor – 2007 – al
Agenţiei Europene pentru Securitate şi Sănătate în Muncă), până la nivelul
specialiştilor şi cercetătorilor în domeniul socio-economic şi al securităţii şi
sănătăţii în muncă, şi anume că, pe parcursul ultimelor decenii, universul
muncii a trecut printr-o serie de schimbări semnificative, care au determinat
noi riscuri în raport cu securitatea şi sănătatea angajaţilor, costuri socio-
economice la nivel organizaţional, dar şi al societăţii în ansamblu, printre
cele mai importante riscuri emergente fiind factorii psihosociali de
risc / factorii de stres în muncă, dependenţi de proiectarea sarcinii şi
organizarea muncii, ca şi de contextul economic şi social al muncii în general
şi care pot duce la vătămări psihologice, sociale sau fizice.
Analiza situaţiei actuale la nivel european şi internaţional, a evidenţiat,
printre altele, necesitatea „îmbunătăţirii calităţii şi productivităţii
muncii”, a „asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate la locul de
muncă”, factori subordonaţi scopului general al realizării unei economii -
competitivă şi dinamică bazată pe cunoaştere.

Consiliul European a stabilit pentru perioada următoare un nou obiectiv

strategic şi anume realizarea la nivel european a unei economii -
competitivă şi dinamică, bazată pe cunoaştere, capabilă să susţină o
continuă creştere economică concomitent cu creşterea numărului şi calităţii
locurilor de muncă şi asigurarea coeziunii şi incluziunii sociale. Unul dintre
obiectivele subordonate scopului strategic îl reprezintă „îmbunătăţirea
calităţii şi productivităţii muncii”.

Referitor la factorii psihosociali, modificările care apar continuu în munca

omului, în modul de organizare şi proiectare, a activităţii, în relaţiile
contractuale sunt asociate cu apariţia sau agravarea unor probleme

7
psihosociale. Se înregistrează o creştere a efectelor negative a acestor
factori, efecte concretizate prin: afectarea stării de sănătate şi de confort a
personalului expus, dar şi prin afectarea calităţii muncii, creativităţii şi
inovaţiei în muncă, calitate impusă de cerinţele de competitivitate ale pieţei.

Costurile stresului la locul de muncă se reflecta atât asupra indivizilor, cât şi

asupra companiilor şi organizaţiilor, până la nivelul societăţii în ansamblu.
 La nivelul indivizilor, stresul poate avea efecte negative asupra sănătăţii
lucrătorilor. Lipsa capacităţii de a face faţă situaţiilor sociale şi legate de
relaţiile de muncă, duce la scăderea succesului în îndeplinirea atribuţiilor
de muncă , pierderea oportunităţilor de promovare în carieră şi chiar
punerea în pericol a locului de muncă. În cazuri mai grave, stresul poate
duce la depresie sau chiar moarte.
 Pentru companie sau organizaţie, costurile stresului pot lua diferite
forme, precum: absenteism, cheltuieli legate de sănătatea lucrătorilor
precum şi de turnover-ul de personal respectiv, costuri de recrutare şi
pregătire a personalului. Mai mult, în ultimii ani, s-a tras un semnal de
alarmă asupra pierderilor de productivitate şi eficienţă generate de stresul
la locul de muncă.
 Pentru societate stresul la locul de muncă duce la creşterea presiunii
asupra serviciilor sociale şi de securitate socială, în special dacă
problemele se agravează şi duc la pierderea locului de muncă şi şomaj sau
pensionarea din cauze medicale.

În acest context, pentru atingerea obiectivelor etapei actuale s-au

realizat: analiza cadrului legislativ, instituţional care reglementeaza stresul
profesional la nivel european şi naţional; analiza bunelor practici şi strategii
existente de reducere a riscului de stres în activităţile profesionale;
evidenţierea posibilelor efecte ale stresului asupra sănătăţii, securităţii şi
bunăstării indivizilor; identificarea factorilor psihosociali generatori de stres
(de natură managerială, organizatorică, dependenţi de dinamismul şi
conţinutul muncii etc.); evidenţierea situaţiilor profesionale cu risc crescut de
stres în diferite sectoare de activitate şi profesiuni.

Toate acestea au permis elaborarea unui prim set de ipoteze şi criterii

care să permită investigarea fenomenului de stres în muncă, precum
şi evaluarea posibilelor efecte ale acestuia asupra productivităţii
muncii. Au fost stabiliţi indicatorii de productivitate a muncii, indicatori
sociali şi sociologici care pot măsura influenţa factorilor de stres asupra
productivităţii muncii, şi care vor constitui baza de experimentare (anchetă)
pentru etapele următoare ale proiectului.

8
5. DESCRIEREA ŞTIINŢIFICĂ ŞI TEHNICĂ

Analiza cadrului legislativ, instituţional care reglementeaza stresul

profesional la nivel european şi naţional a relevat următoarele:

 Pe parcursul ultimilor 10 ani, în acord cu dezvoltarea cercetării în domeniu,

au fost dezvoltate atât stabilirea, cât şi interpretarea legislaţiei UE în raport
cu sănătatea şi securitatea la locul de muncă. Această legislaţie acoperă
acum, nu numai riscurile asociate aspectelor fizice, deci, mai tangibile, ale
muncii, dar şi pe cele asociate conceperii şi managementului muncii, ca şi
contextului organizaţional. În acelaşi timp, preocuparea relativ îngustă
referitoare la efectele muncii asupra securităţii şi sănătăţii fizice a fost
înlocuită cu preocuparea mai extinsă, referitoare la toate efectele nocive şi în
toate planurile sănătăţii, atât în cel fizic, cât şi psihic şi social.

 S-a constatat şi se admite faptul că stresul se constituie ca risc profesional

în măsura în care are un impact nefavorabil asupra securităţii, sănătăţii şi
stării de bine / confortului la locul de muncă.

 Deseori, numeroşii factori specifici locului de muncă, factori

extraprofesionali şi individuali, se combină şi intensifică stresul până la
punctul în care starea şi comportamentul persoanei în cauză pot fi afectate şi
pot afecta la rândul lor securitatea proprie sau a altei persoane. În concluzie,
atât angajaţii cât şi angajatorii au datoria să asigure reducerea la minimum a
riscurilor determinate de stresul profesional.

 Regulamentul de Securitate şi Sănătate în Muncă 1996 (UE) şi

directivele europene de securitate şi sănătate în muncă solicită
angajatorilor, acolo unde este cazul, să adopte o abordare sistematică pentru
identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor la locul de muncă.

 Nu există acte legislative specifice, cu referire directă la stresul în muncă şi

la prevenirea acestuia sau a efectelor sale. Acest fapt nu este surprinzător,
având în vedere că prevederile legislative la nivel naţional au un grad mare
de generalitate, fiind aplicabile ansamblului condiţiilor de muncă şi sănătăţii
angajaţilor. În orice caz, este destul de clar că atât formulările naţionale, cât
şi cele ale UE, se aplică şi în domeniului stresului şi al factorilor psihosociali.

 Directiva Cadru (89/391/EEC) a UE reprezintă baza legală şi conţine

cele mai importante prevederi în acest domeniu. Astfel, conform acestei
Directive, angajatorii au „datoria să asigure securitatea şi sănătatea
angajaţilor, în orice aspect legat de muncă”.

Directiva cadru a UE (89/391/EEC) care se referă la îmbunătăţirea securităţii

şi sănătăţii la locul de muncă este legislaţia de referinţă pentru toate statele

9
membre UE. Directiva şi legislaţia naţională de implementare a acesteia
statuează că obligaţiile angajatorilor includ „adaptarea muncii la om, mai ales
în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de muncă, alegerea
echipamentului tehnic şi alegerea metodelor de lucru şi de producţie,
cu accent, în special pe reducerea muncii monotone şi a muncii cu
ritm de lucru impus şi implicit pe reducerea efectului lor asupra
sănătăţii”.

 Există două Directive ale UE care fac referire specială la necesitatea de a

lua în considerare stresul mental în procesul de evaluare a riscurilor –
Directiva 90/270/EEC asupra cerinţelor minime de securitate şi sănătate în
muncă la echipamentele cu videoterminale şi Directiva 92/85/EEC asupra
introducerii măsurilor de încurajare a ameliorărilor aspectelor de securitate şi
sănătate la angajatele gravide şi la angajatele care au născut recent sau cele
care alăptează.

 Ghidul Comisiei Europene (1996b) – „Evaluarea Riscurilor la Locul

de Muncă” specifică necesitatea analizei „factorilor psihologici, sociali
şi fizici, care pot contribui la stres la locul de muncă, a modului în
care aceşti factori interacţionează împreună şi cu alţi factori în
organizarea şi ambianţa muncii”.

 Tratatul de la Amsterdam stipulează că trebuie asigurată o protecţie

de înalt nivel a sănătăţii omului, în definirea şi implementarea
tuturor politicilor şi activităţilor Comunitare. Din acest motiv, se
poate susţine integrarea prevenirii stresului la locul de muncă în
politicile şi activităţile întreprinderii, pentru beneficiul atât al
angajaţilor, cât şi al întreprinderilor.

 Nici una din ţările UE nu au reglementări specifice pentru stresul datorat

muncii, dar în toate ţările cadrul legal general se referă la factorii de risc
psihosociali, care sunt cauza stresului datorat muncii. În unele ţări,
prevederile legale merg mai departe decât Directiva Cadru prin specificarea
necesităţii ca angajatorii să acţioneze împotriva factorilor consideraţi factori
de risc psihosocial, care determină stresul la locul de muncă. Un exemplu în
acest sens sunt Belgia, Danemarca, Germania, Olanda şi Suedia.

 În unele ţări, a fost adoptată o legislaţie specifică pe problema hărţuirii. De

exemplu, în Suedia a apărut în septembrie 1993 un Ordin privind persecuţia
în muncă, în Portugalia a apărut în ianuarie 2001 o notă privind hărţuirea
morală şi în Franţa a existat o lege încă din ianuarie 2002. În Belgia a fost
adoptată în iunie 2002 o nouă lege referitoare la violenţă, hărţuire şi
hărţuire sexuală şi în Spania se află în desfăşurare proiecte pentru
amendarea legislaţiei din acest domeniu.

10
 Pe 12 iunie 2002 Parlamentul European a adoptat un raport pentru un
proiect de amendare a directivei privind tratamentul egal între bărbaţi şi
femei (76/207/CEE), în care există pentru prima oară la nivel european
definirea hărţuirii sexuale. Hărţuirea în general şi hărţuirea sexuală sunt
privite ca forme de discriminare şi, deci, interzise. La nivelul companiilor sunt
necesare măsuri similare celor pentru prevenirea oricărei forme de
discriminare sexuală pentru a preveni hărţuirea şi hărţuirea sexuală.

 În România, Legea nr. 202 din 19 aprilie 2002 privind egalitatea de

şanse între femei şi bărbaţi şi Legea nr. 501 din 17 noiembrie 2004
privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 84/2004 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi
bărbaţi, reglementează măsurile pentru promovarea egalităţii de şanse între
femei şi bărbaţi, în vederea eliminării discriminării directe şi indirecte după
criteriul de sex, în toate sferele vieţii publice din România.

 De asemenea, a fost aprobată Hotărârea nr. 319/08.03.2006 privind

aprobarea Strategiei naţionale pentru egalitatea de şanse între femei şi
bărbaţi pentru perioada 2006 - 2009 şi a Planului general de acţiuni pentru
implementarea Strategiei naţionale pentru egalitatea de şanse între femei şi
bărbaţi pentru perioada 2006 – 2009.

În etapa actuală a proiectului a fost realizată identificarea factorilor

stresori de natură managerială, organizatorică, dinamismul şi
conţinutul activităţii, prin analiza:

 Relaţiei dintre formele de organizare a muncii – stres:

– Efectele noilor forme de organizare a muncii,
– Relaţia dintre noile tehnologii şi stres.

 Mediului profesional aflat într-o continuă schimbare.

Au fost analizate tipurile de activităţi profesionale în accepţia lui Karasek, ca
şi nivelul specific al stresului pentru fiecare tip de activitate.

 Stresului în muncă.

A fost stabilit cadrul general al analizei stresului în muncă,

componentele mecanismului de realizare a cercetării (părţile cercetării,
fazele cercetării, ipoteza şi probleme de cercetare, descrierea eşantionului,
descrierea chestionarului, problema validităţii interne).
De asemenea, a fost realizată şi o analiză a conceptului de burnout în relaţie
cu complexitatea demersului de evaluare a stresului profesional.

11
Modelele de evaluare a stresului (modelul interacţionist şi tranzacţional)
au constituit o altă problemă analizată din perspectiva posibilităţilor şi
limitelor teoretice şi practico-aplicative.

EFECTELE STĂRII DE STRES ASUPRA SECURITĂŢII, SĂNĂTĂŢII ŞI

STĂRII DE BINE / CONFORT A PERSONALULUI

 Solicitarea omului în timpul activităţii, în funcţie de factorii de care ea

depinde, de echilibrul dintre cerinţele externe şi capacităţile interne, de
momentul avut în vedere în cursul unei zile de muncă, de intensitatea şi
durata sa, poate avea efecte pozitive, favorabile unei activităţi eficiente
(cantitate – calitate – costuri biologice) sau negative, nefavorabile atât
pentru rezultatele activităţii, cât şi pentru starea funcţională a
organismului uman.

 Solicitarea organismului uman, dincolo de limitele unei activări optime are

efecte negative, nefavorabile asupra organismului pentru că duce la
fenomene de: oboseală, monotonie, hipovigilenţă, saturaţie etc. În acest
context, o stare de stres care determină o activare în limite optime, se
consideră benefică pentru individ şi este denumită „eustres” , iar cea în
care sunt depăşite capacităţile individuale de adaptare, are efecte negative
conducând la „distres”.

 Ansamblul organismului este astfel afectat sub forma unor reacţii

fiziopatologice care pot ajunge la boli psihosomatice (BPS).
Principalele perturbări se exercită prioritar asupra acelor aparate şi organe
cu o bogată inervaţie vegetativă (aparat cardio-vascular, digestiv,
respirator) şi asupra unor funcţii generale (metabolice, imunitare) cu un
rol major în păstrarea parametrilor homeostazici ai întregului organism.

 Starea de sănătate nu este doar absenţa maladiei sau a infirmităţii, ci şi

o stare de confort fizic, psihic şi social. Starea de confort este o stare
dinamică, caracterizată printr-un grad corespunzător de echilibru între
nevoile şi aspiraţiile individului, pe de o parte, şi exigenţele şi satisfacţiile
pe care le oferă munca, pe de altă parte. De aceea, evaluarea subiectivă
(individuală) reprezintă singurul mijloc valabil de care se dispune
actualmente pentru a evalua starea de confort, chiar dacă nu coincide
totdeauna cu aprecierile „obiective” ale altora.

 Deci, un dezechilibru între organism şi mediul său care evoluează

ascendent, de la suprasolicitarea mecanismelor centrale şi funcţionale
executive ce produc tulburări în sfera patogenicului, la disfuncţia
mecanismelor de neuroreglare şi a celor funcţionale, cu apariţia
tulburărilor psihosomatice, cu un grad mare de reversibilitate (distonie

12
 neurovegetativă, sindroame dismetabolice, stări prediabetice,
hipertensiune arterială oscilantă, algotimii) şi, în final, la somatizarea
mono- sau pluriorganică, cu apariţia bolilor psihosomatice (în geneza
cărora un rol fundamental îl joacă predispoziţia de organ şi un rol adjuvant
– ceilalţi factori de risc nepsihogeni).

 Chiar dacă, până la ora actuală, nu există încă o probă formală a

etiopatogeniei profesionale sau legate de profesiune pentru cea mai mare
parte a maladiilor denumite psihosomatice, numeroase studii
epidemiologice susţin această ipoteză. Absenţa, deocamdată, a unei dovezi
formale nu trebuie să demobilizeze pe cei care intenţionează să acţioneze
pentru a preveni riscurile prezente în sistemul de muncă, pentru că s-ar
putea ajunge la „suferinţa” multor oameni, a multor populaţii profesionale,
până la obţinerea acestor probe.

SITUAŢII PROFESIONALE / FACTORI PROFESIONALI CU RISC

CRESCUT DE STRES ÎN DIFERITE SECTOARE DE ACTIVITATE ŞI
PROFESIUNI:

Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Muncă şi de

Viaţă derulează, din 1990, din 5 în 5 ani, o anchetă care cuprinde 31 state
europene ce oferă o imagine complexă asupra condiţiilor de muncă.
Principalele date statistice care au rezultat în urma prelucrării rezultatelor
anchetei, în raport cu anumiţi factori profesionali, potenţiali factori de stres,
sunt următoarele:
– organizarea muncii,
– timpul de lucru,
– tipul de contract de muncă, pregătire profesională,
– sănătatea generală şi starea de bine / confort.

Centrul Naţional Danez de Cercetare a Mediului de Muncă (NRCWE) a

realizat în perioada 2000 – 2005 un Studiu al Mediului de Muncă în
Danemarca, pe diferite categorii profesionale şi diferiţi factori de risc, inclusiv
cei de natură psihosocială.

Au fost studiaţi factorii profesionali psihosociali în raport cu diferite

sectoare de activitate, mediul psihosocial general în Danemarca,
stabilitatea contractelor de lucru şi îmbunătăţirea echilibrului muncă
– viaţă extraprofesională.

Studiul Pilot al Agenţiei asupra Stării de Securitate şi Sănătate

Profesională în Uniunea Europeană (2002) a dus la identificarea unor
indicatori ai stresului în muncă şi a profesiunilor expuse într-o măsură mai
mare riscului la stres.

13
STRATEGII ŞI BUNE PRACTICI DE REDUCERE A RISCULUI DE STRES
PROFESIONAL:

 Problematica stresului la locul de muncă a căpătat noi valenţe în contextul

noii economii competitive şi dinamice, bazată pe cunoaştere. Odată
cu schimbările intervenite şi cu noile forme de organizare a muncii,
asigurarea calităţii muncii nu se poate realiza decât în condiţiile unui
management eficient al stresului la locul de munca.

 Pe de altă parte, creşterea productivităţii muncii, respectiv a eficienţei

muncii trebuie făcută îndeosebi pe seama perfecţionării organizării muncii
dar şi a susţinerii adaptării lucrătorilor la noile provocări şi schimbări din
lumea muncii.

 În acest scop, companiile şi factorii de decizie trebuie să se concentreze în

special asupra schimbării mediului de muncă şi nu doar pe cazurile
individuale ale angajaţilor care prezintă simptome de stres. Studiile de
specialitate au arătat faptul că, pe termen lung, schimbarea organizării
muncii şi a caracteristicilor locului de muncă este mai eficientă din punct
de vedere al costurilor.

 La nivel internaţional, există instituţii, organizaţii sau echipe de cercetare

ştiinţifică care au studiat stresul la locul de muncă, impactul acestuia
asupra rezultatelor muncii şi, mai ales, au elaborat instrumente pentru
prevenirea şi reducerea efectelor negative ale stresului, precum:
– Ghid al Comisiei Europene,
– Ghid de evaluare a riscurilor - Agenţia Europeană pentru Securitate şi
Sănătate la Locul de Muncă,
– Previziunile experţilor privind riscurile psihosociale emergente legate
de securitatea şi sănătatea în muncă - Agenţia Europeană pentru
Securitate şi Sănătate în Muncă,
– Ghid operativ pentru abordarea stresului la locul de muncă,
– Exemple de programe complexe de management al stresului la nivelul
marilor companii internaţionale.

 În România, s-au introdus, în premieră, prevederi legislative privind

stresul la locul de muncă.

A fost stabilit un SET DE IPOTEZE ŞI CRITERII DE INVESTIGARE A

STRESULUI ÎN MUNCĂ ŞI DE EVALUARE A EFCTELOR SALE ASUPRA
MODIFICĂRII INDICATORILOR DE PRODUCTIVITATE A MUNCII:

 În stabilirea criteriilor s-au avut în vedere următoarele tipuri de

abordări: din perspectiva cauzelor care determină stresul profesional, a

14
efectelor asupra stării de sănătate a angajaţilor, dar şi asupra întreprinderii,
şi după criteriul costurilor economice şi sociale.

 Au fost stabilite liste exhaustive privind indicatori ai protecţiei sociale

care pot influenţa măsurarea obiectivă a influenţei factorilor de stres asupra
productivităţii muncii şi lista indicatorilor sociali şi sociologici, care pot
măsura influenţa factorilor de stres asupra productivităţii muncii.

 Se propune ca aceşti indicatori să fie urmăriţi şi definitivaţi ca variabile

în investigarea angajaţilor şi angajatorilor, privind identificarea şi evaluarea
efectelor stresului profesional asupra performanţei şi productivităţii muncii.

15
6. CONCLUZII

6.1. Rezultate din studiile privind stresul profesional.

6.1.1. Studiul stresului ocupaţional nu poate fi realizat decât prin abordări
multidisciplinare:

 psihologică - prin studiul capacităţilor cognitive şi emoţionale care pot

influenţa capacitatea de decizie, nivelul de control, modul de abordare
şi capacitatea de a face faţă sarcinilor, potenţialul adaptativ la stres
 sociologică - prin studiul echilibrului între satisfacerea nevoilor
personale - de viaţă, familiale , relaţionale, de personalitate - şi cele
profesionale, sau altfel spus, de repercusiunile nesatisfacerii acestor
aspecte ale vieţii personale, de familie, asupra productivităţii muncii,
sau, invers, - de nesatisfacere a exigenţelor profesionale, cu
inducerea stării de stres asupra comportamentului şi relaţiilor
personale, intime şi de familie, dezechilibre care, în ambele sensuri,
pot fi denumite costuri sociale generate de stresul profesional
 biologică / medicală - prin studiul cauzelor care generează disfuncţii
fiziologice şi analiza simptomatologică a efectelor stresului asupra stării
de sănătate
 ergonomică - prin studiul profilactic şi corectiv al disfuncţiilor de
adaptare a muncii la om atât în ceea ce priveşte mediul de muncă, cât
şi din punctul de vedere al factorilor intrinseci sarcinilor de muncă
 managerială - cu referire la managementul general, al resurselor
umane şi al perspectivelor de evoluţie a forţei de muncă
 legislativă - de adaptare a cadrului legislaţiei muncii din România la
standardele Uniunii Europene

6.1.2. Indiferent de cadrul disciplinar de abordare, studiul stresului în muncă

trebuie să ţină seamă deopotrivă de factorii profesionali, de cei
extraprofesionali şi de cei individuali (particularităţile individuale). Studiul
trebuie să privească subiecţii analizaţi nu ca pe simpli practicanţi ai unei
funcţii, ocupaţii sau profesiuni, plasaţi într-un cadru strict delimitat al
mediului profesional, ci ca pe indivizi cu propriile particularităţi ale tipului de
reactivitate, psihologică, fiziologică, cognitivă, comportamentală, într-o
permanentă relaţie cu mediul social. Perturbarea echilibrului fragil al stării
de confort poate fi produsă fie de aspectele nesatisfăcute ale vieţii
personale, de familie, cu repercursiuni asupra productivităţii muncii, dar, la
fel de probabilă poate fi şi calea inversă - de nesatisfacere a exigenţelor
ocupaţionale, cu inducerea starii de stres asupra comportamentului şi
relaţiilor personale, intime şi de familie.

6.1.3. Factorii care determină stresul în muncă trebuie să fie cuprinşi într-o
bază de date care să cuprindă atât stresorii obiectivi - ai situaţiei de muncă
(noxe, risc de accidente, efort, constrângeri, particularităţi ale muncii , tip de

16
efort) şi pe cei extraprofesionali, ai vieţii personale, de familie şi integrare în
societate - dar şi pe cei subiectivi - înregistraţi ca opinii şi
autoestimări/autoevaluări ale riscului, efortului, constrângerilor, mediului
relaţional, stării de sănătate. Pe de altă parte, baza de date trebuie să
cuprindă măsura unor indicatori care pot exprima starea de stres
(îmbolnăvirile şi durata concediilor medicale, absenteismul, accidentele de
muncă, conflictele de muncă, fluctuaţia, demisiile, etc). Numai o astfel de
bază de date ar permite analiza de estimare a modului în care indicatorii
monitorizaţi ai stresului ar putea modifica indicatorii definitorii ai
productivităţii muncii şi , la modul general, ai costurilor sociale.

2. Abordarea viitoarelor etape ale studiului.

– Au fost stabilite liste exhaustive privind indicatori ai protecţiei sociale care

pot influenţa măsurarea obiectivă a influenţei factorilor de stres asupra
productivităţii muncii şi lista indicatorilor sociali şi sociologici, care pot
măsura influenţa factorilor de stres asupra productivităţii muncii.

– Se propune ca aceşti indicatori să fie urmăriţi şi definitivaţi ca variabile în

investigarea angajaţilor şi angajatorilor, privind identificarea şi evaluarea
efectelor stresului profesional asupra performanţei şi productivităţii muncii.

17
BIBLIOGRAFIE

1. Adams, J.D. Health, Stress, And The Manager’s Life Style, 1981, Group and
Organization Studies, vol. 6, September, p. 291-301

2. Amiel, R Stress et psychopathologie du travail. In: Arch. mal.prof.,

1989, 50, no. 7, 696-704.

3. Antonovsky, A. Unravelling The Mystery of Health: How People Manage Stress

And Stay Well, 1987, Josey-Bass, San Francisco.

4. Aubert, N., Pages, M. Le stress professionnel, Éditions Klincksieck, 1989.

5. Beehr, T.A. Psychological Stress in The Workplace People and

Organizations, 1995, New York: Wiley

6. Bliese, P.D., Castro, Role Clarity, Work Overload And Organizational Support:
C.A. Multilevel Evidence Of The Importance Of Support, Work &
Stress, 2000, pp 14, 65-73

7. Bourgeois E., Verellen Le stress chez les cambistes : de l'identification des facteurs
C. d'influence à l'ébauche d'un modèle prédictif et préventif du
stress au travail, Psychologie du Travail et des Organisations,
2, 1996, 1-2, pp.149-162.

8. Brief, A., George, J. M. Psychological Stress And The Work Place: A Brief Comment On
Lazarus' Outlook. in Crandall R. et Perrewé P., Occupational
Stress: A Handbook, 1995, Taylor & Francis, Bristol.

9. Brod, C. Technostress: The Human Cost of the Computer Revolution

Reading, Mass: Addison-Wesley, 1984

10. Chandron, B. Vie quotidienne et psychopathologie de stress, Congrès a Paris,

28-29 apr. 1990.

11. Chanlat, J.F. Théories du stress et psychopathologie du travail. Revue

Prévenir, no.20, 1-er sem. 1990.

12. Cohen, S. After Effects of Stress on Human Performance and Social

Behaviour: A Review of Research and Theory, Psychosocial
Bulletin, vol.88, 1, 1980, p.82-108.

13. Compier M. Editorial – “Assessing the psychological work environment –

«subjective» versus «objective» measurement”, Scand J Work
Environ Health, 2005, vol. 31, no. 6
14. Cooper, C.L., Dewe, Organizational Stress: A Review And Critique Of Theory,
P.J., O'Driscoll, M.P. Research And Applications, 2001, Thousand Oaks, CA: Sage
Publications.

15. Cox, T., Griffiths, A., Organizational Interventions for Work Stress. A Risk
Barlowe, C., Randall, R., Management Approach.
Thompson, L., Rial –
Gonzalez, E.

18
16 Dejours, C., Itinéraire théorique en psychopathologie du travail. Revue
Abdoucheli,E Prévenir, no.20, 1-er sem. 1990.

17 Dejours, C., Aspects psychopathologiques du travail. in: Traité de

psychologie du travail (Lévy-Leboyer, C. şi Sperandio, J.C. -
sub red.), PUF, Paris, 1987.

18 Dejours, C.,Collot, T Syndromes psychopathologiques consécutifs aux accidents du

Godard, P., Logeay, P., travail incidences sur la reprise du travail. in: Le travail
humain, tom 49, no.2, 1986.

19. Fay, D., Sonnentag, S. Rethinking The Effects Of Stressors: A Longitudinal Study On
Personal Initiative, Journal of Occupational Health Psychology,
7, 2002, pp 221-234.

20. Folkman, Lazarus, R.S. If It Changes It Must Be A Process: Study Of Emotion And
Coping During Three Stages Of A College Examination, Journal
of Personality and Social Psychology, 1985, pp 48, 150-170

21. Fritz, C., Sonnentag, S. Antecedents of Day-Level Proactive Behavior: A Look at Job
Stressors and Positive Affect During the Workday, Journal of
Management, 2007, October, Southern Management
Association.

22. Hassett, J., White, M.K Psychology in Perspective. Harper and Row, New York, 1989

23. Holahan, C., Moos, R. Social Support and Psychological Distress: A Longitudinal
Analyses, Journal Of Abnormal Psychology, 1981, pp. 90, 365-
370

24. Hurrell J.J., Nelson D.L., Measuring job stressors and strains: where we have been,
Simmons B.L. where we are and where we need to go, J Occup Health
Psychol, 1998; 3(4): 368/89

25. Iamandescu, I.B. Stresul psihic şi bolile interne. Ed. All, 1993.

26. Iordache R., Seracin M. COPSOQ – Romanian experience, International Workshop on

Copenhagen Psychosocial Questionnaire, The National Research
Centre for the Working Environment, Copenhagen, Denmark,
September 2007
27. Ivancevich J.M., A Type A-B Person-Work Environment Interaction Model For
Matteson M.T. Examining Occupational Stress And Consequences, Human
Relation, n°7, 1984, pp. 491-513.

28. Ivancevich J.M., Occupational Stress, Type A Behaviour And Psychical Well-
Matteson M.T., Presron, Being, Academy Of Management Journal, 1982, pp. 25, 373-
C. 391.

29. Johnson J.V. Control, collectivity and the psychosocial work environment, in
Sauter S.L., Hurrell J.J. Jr., Cooper C.L. eds. Job control and
worker health. Chichester: Jon Wiley & Sons; 1989.

19
30. Kalimo R. Stress in Work, in Scandinavian Journal of Work, Evironment &
Health, vol.6, Supplement 3, 1980

31. Karasek R, Brisson C, The Job Content Questionnaire (JCQ): An Instrument for
Kawakami N, Houtman internationally comparative assessments of psychosocial job
I, Bongers P, Amick B. characteristics, J Occupat Health Psychol., 1998; 3(4):322-55.

32. Karasek, R.A., Theorell, Healthy Work, Stress, Productivity And The Reconstruction Of
R. Working Life, 1990, The Free Press, Basic books, N.Y.

33. Karasek, R.A. Job demands, job decision latitude and mental strain:
Implications for job redesign, Admin Sci Quart., 1979; 24:285-
308

34. Kompier M. Job design and well-being. In: Schabracq MJ, Winnubst JAM,
Cooper CL, editors. The handbook of work and health
psychology. Chichester (UK): John Wiley & Sons; 2003. p. 429-
454.

35. Kompier M., Cooper C. Preventing stress, Improving Productivity, Londra, 1999

36. Kristensen T.S. From Research to Practice: The „Soft Guidelines” of The
Copenhagen Psychosocial Questionnaire, paper 27th
International Congress on Occupational Health, Brazil, 2005

37. Kristensen T.S., Borg V. Copenhagen Psychosocial Questionnaire (COPSOQ) – A

questionnaire on psychosocial working conditions, health and
well-being, National Institute of Occupational Health,
Copenhagen, Denmark

38. Kristensen T.S., Copenhagen Psychosocial Questionnaire – a tool for the

Hannerz H., Høgh A., assessment and improvement of the psychosocial work
Borg V. environment, Scand J Work Environ Health, 2005; 31(6):438-
449

39. Lasfargue, Y. Tableau de bord des conditions de travail et de vie, KIT de

mesure de la pénibilité et du bien-être dans la société de
l’information, edition novembre 2007

40. Lazarus, R., Folkman, S. Stress, Appraisal And Coping, 1984, Springer Publ., N.Y.

41. Légeron, P. Le stress au travail, 2003, Odile Jacob, Paris

42. Levi, L. Définitions et aspects conceptuels de la santé en milieu

professionnel - OMS, Facteurs psycho-sociaux en milieu de
travail et leurs rapports a la santé, 1988.

43. Logeay P., Gadbois C. Les astreintes psychiques des situations dangereuses de
travail. in: Psychologie et psychopathologie du travail -
Documents pour le médecin du travail, no.44, 4-e trim. 1990 -
INRS, Franţa.

20
44. Mackay C., Cooper C. Occupational Stress And Health: Some Current Issues, in
Cooper & Robertson, International Review of Industrial and
Organisational Psychology, 1987, Wiley Editions, New York.

45. Mayer, H. Les travailleurs et le stress. in: Stress physique et

psychologique du travail, Dublin, Fondation européenne pour
l'amélioration des conditions de vie et de travail, 1982.

46. Moline, A.F. Travail et Santé Mentale-Dossier Documentaire, ANACT,

aug.1991.

47. Nadeau D., Vezina M. Travail parcellaire et altération de la santé mentale chez les
Vinet A., Brisson C. opératrices de machines a coudre. Arch.mal.prof., 1990, 51,
no.7, p.479-487.

48. Newton, T.J. Occupational Stress And Copping With Stress: A Critique, in
Human Relations, 1989, Vol. 42, N. 5, pp 441-461.

49. Paulhan, I. Le concept de coping. L'Année Psychologique, 1992, 92, 545-

557.

50. Pitariu, H., Vîrgă, D. Stresul ocupaţional” in Bogathy., Z., (coord), Manual de tehnici
şi metode în psihologia muncii şi organizaţională, 1997, Ed.
Polirom, Iaşi, pp. 235- 252.

51. Rat de Cocquard M. Peur dans l'industrie des explosifs. In: Psychopathologie du
Bregliano M. travail, Entreprise Moderne d' Édition 17, Viete, 75017 Paris,
1985.

52. Seylie, H. Le stress de la vie: le problème de l’adaptation, 1975, Paris,

Gallimard

62. Sharit J., Salvendy G. Occupational Stress; Review and Reappraisal. Human Factors,
24, 1982, p.129-162.

63. Semmer N.K., Grebner Beyond self – report: using observational, psychological and
S., Elfering A. situation / based measures in research on occupational stress,
In Perrewe P.L., Ganster D.C., editors. Research in
occupational stress and wellbeing: emotional and physiological
processes and positive interventions strategies. Amsterdam:
Elsevier; 2004. p 205-63

64. Setterlind S., Larsson G. The stress profile: A psychosocial approach to measuring
stress, Stress Medicine, 1995

65. Siegrist, J. Adverse Health Effects Of High-Effort/Low-Reward Conditions,

Journal Of Occupational Health Psychology, 1, 1996, pp 27–41.

66. Siegrist, J. A theory of occupational stress. In Dunham J. ed. Stress in the

workplace. London / Philadelphia: Whurr Pblishers; 2001, p.
52-66.

21
67. Sonnentag S., Fritz C. Endocrinological processes associated with job stress:
catecholamine and cortizol responses to acute and chronic
stressors. In Perrewe P.L., Ganster D.C., editors. Research in
occupational stress and wellbeing: emotional and physiological
processes and positive interventions strategies. Amsterdam:
Elsevier; 2005.

68. Sutherland V., Cooper Strategic stress management: An organizational approach,

C. Macmillan Business, Basingstoke, 2000

69. Ursu, M.A. Stresul organizaţional, 2007, Ed. Lumen, Iaşi, p.15

70. Verellen C., Fontaine, Personnalité et environnement de travail de type A et B, in

O. Stress et travail : origines et approche, 1994, Moors Eds.,
Bruxelles, 175-184.

71. Wisner, A. Ergonomie et psychopathologie du travail. Revue Prévenir

no.20, 1-er sem. 1990.

72. Zamfir C., Vlăsceanu L. Dicţionar de sociologie, Ed. Babel, Bucureşti, 1993
(coord.)
73. Zlate, M. Tratat de psihologie organizaţional-managerială, vol. II, 2007,
Polirom, Iaşi, p. 563

74. x x x Le stress dans le monde du travail - Le travail dans le monde.

BIT, 1993 - T 6, p.73-85.

75. x x x European Agency for Safety and Health at Work - Report

Priorities for Occupational Safety and Health Research in the
EU25
76. x x x European Agency for Safety and Health at Work - Research on
Work – related Stress, 2000

77. x x x European Agency for Safety and Health at Work – Future

Occupational Safety and Health Research Needs and Priorities,
2000
78. x x x European Agency for Safety and Health at Work – Working on
Stress, Prevention of Psychosocial Risks and Stress at Work in
Practice, 2002

79. x x x European Agency for Safety and Health at Work – Systems and
Programmes, How to Tackle Psychosocial Issues and Reduce
Work – related Stress, 2002

80. x x x European Agency for Safety and Health at Work – Work –

related Stress, Facts, 22, 2002

81. x x x European Agency for Safety and Health at Work – Violence at

Work – Facts, 24, 2002

82. x x x European Agency for Safety and Health at Work – Good

Practice Report 104: Prevention of Psychosocial Risk and Stress

22
 at Work in Practice

83. x x x European Agency for Safety and Health at Work – Magazine 5 –

„Working on Stress”, 2000
84. x x x European Agency for Safety and Health at Work – Future
occupational safety and health research needs and priorities in
the Member States of the European Union, 2000.

85. x x x European Comission – Directorate – General for Employment

and Social AffairsUnit D.6 – Guidance on work-related stress –
„Spice of Life – or Kiss of Death?”, 2002

86. x x x ETUC, UNICE, UEAPME, CEEP, Social Dialogue – „Framework

Agreement on Work – related Stress”, 2002

87. x x x Government of Western Australia, Consumer and Employment

Protection – Stress at Work: A Fact Sheet, 2002

88. x x x European Foundation for the Improvement of Living and

Working Conditions – Report – „Work – related Stress”, 2003

89. x x x HSE – BFAWU Guide to Work Related Stress, 2003

90. x x x EEF: Work Organization Assessment Questionnaire: a tool for

the risk management of stress, 2004

91. x x x European Agency for Safety and Health at Work – Priorities for
occupational safety and health research in the EU-25, 2005.

92. x x x European Foundation for the Improvement of Living and

Working Conditions, Work related stress, 2005
93. x x x European Agency for Safety and Health at Work – Risk
Observatory Report – „Expert Forecast on Emerging
Psychosocial Risks Related to Occupational Safety and Health”,
2007.

94. x x x Statistica Socială – Forţa de muncă în România. Ocupare şi

şomaj în anul 2006 – Institutul naţional de Statistică, 2007

95. x x x INCDPM „Al. Darabont” – Laboratorul de Ergonomie:

„Dezvoltarea managementului în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă prin integrarea dimensiunii – controlul
riscurilor psihosociale la nivel de întreprindere (metode,
instrumente)”, proiect în Programul Nucleu 2006 – 2008.

96. x x x Protecting workers’ health series no. 3, Work organisation and

stress, Institute of Work, Health and Organisation, Marea
Britanie.

97. x x x Sistemul de Indicatori ai Protecţiei Sociale din România -

INCSMPS, INS,ASE, CNPS, Bucureşti,2007

23
24