Rețete - Laura Laurențiu > retete culinare > retete traditionale > Mâncărică de urzici

Mâncărică de urzici
Reteta de Laura Laurențiu
Adaugata la 08.04.2009

Pregatire00:20 ore

Gatire00:20 ore

Timp total00:40 ore

Portii4

Grad dificultateusor

PUBLICITATE
Mâncărica de urzici este musai de mâncat în această perioadă a anului, când există

credința că până și ursul, proaspăt ieșit din bârlog, dă iama în căutarea urzicilor tinere

care ajută la subțierea sângelui îngroșat peste iarna lungă de hibernare. Că această

mâncare de urzici, așa umilă cum este ea, are proprietăți excepționale pentru sănătate,
e un lucru cunoscut de multă vreme, de aceea, în pragul primăverii, cei sărmani sunt

izbăviți de două ori de umila urzică: odată prin faptul că o culeg și pun pe masa familiei

această bucată valoroasă din punct de vedere nutrițional, dar dobândită absolut gratis,

apoi prin faptul că urzica le oferă și un modest mijloc de venit, familiile sărmane

ocupându-se în acest sezon cu culesul și vânzarea urzicilor.

Primăvara-i mama noastră,

Cresc urzâcile pe coastă,

Vin țâgani să le culeagă

Să le puna să le fiarbã.

Urzâca-i bucată noauă,

O mâncă domnii cu oauă.

– încheiat citatul, sursa – un vechi cântec popular din Banat. Doar că eu și cu domnul meu

am îndeplinit de această dată ambele roluri, si cel de „țâgani ” – culegand urzicile (eu

înmanușată, barbatu’ viteaz cu mâna liberă) dar și pe cel de „domni” – mâncând

mâncărica însoțită de „oauă”, dupa vorba cântecului:

 Urzicile

proaspat culese in dimineata insorita, la poale de corcodusi infloriti, (uitati-va cat sunt de

fragede, am rupt doar varfurile ei de urzica tanara si plina de seva) se spala bine in mai

multe ape reci, le mai alegeti de eventuale fire de iarba care ar fi putut sa se fi ratacit

printre ele:
 Miroase

innebunitor a clorofila si a primavara, in toata casa!Pe foc am pus o oala mare,

incapatoare, pe jumatate plina cu apa si o lingura arsa de sare. Cand apa fierbe, parca

regretandu-le fragezimea lor salbatica, arunc urzicile in oala:

 Pun

capacul si le las sa dea cateva clocote. Nu trebuie fierte mult, urzica cea tanara e frageda

si se inmoaie imediat. Le scurg si clatesc sub jet de apa rece – apa lor ar fi fost buna si

ea, de leac – pentru depurare, eliminarea toxinelor, aport natural de fier, de clatit parul ca

sa devina bogat si matasos – dar asta e, am irosit-o fara mila:

 Urzicile

fierte le-am transformat intr-un piure (am folosit un stick-blender):

 Intr-un

vas pun la incins putin ulei, adaug 3 linguri de faina:

 Amestec

repede, pentru ca faina sa se imbibe cu grasimea si sa nu faca eventuale cocoloase, dar

in nici un caz sa nu devina bruna:

 Torn

jumatate de litru de lapte fierbinte, amestecand continuu, si las sa fiarba putin, pana se

formeaza un bechamel consistent:

 Adaug

piureul de urzici, amestec bine, las sa fiarba putin si potrivesc gustul de sare si piper, apoi

adaug 4-5 catei de usturoi tocati si 3 linguri bune de smantana grasa:

 Mai fierb

maximum 2-3 minute, amestecand continuu, apoi mâncărica este gata „de „mâncat cu
oauă”: