Eseu Argumentativ

-Pedeapsa-

de Tudor Arghezi

“ Joc si joaca”este o tema literara care face referire la copilarie ,aceasta fiind in stransa legatura cu
universul jocului,o lume in care un copil isi petrece prima parte a vietii ,fiind un mijloc de invatare prin
care acesta se pregateste pentru adevaratele provocari ale lumii.

In opinia mea dupa citirea atenta a poeziei “Pedeapsa” de Tudor Arghezi putem spune ca tema
poeziei este incalcarea cuvantului divin.Ne putem da seama ca aceasta parte din geneza este invelita
intr-o imagine mai inocenta pentru a putea evidentia realitatea din spatele metaforei,aceasta realitate
fiind momentul in care noi ca oameni gresim pentru prima data,toatea astea intruchipandu-se intr-o
lectura religioasa.

Un prim argument este faptul ca inca din primele doua strofe ni se arata cum pentru prima data,
Adam si Eva incalca spusele Domnului in speranta ca El nu va afla ,fapt pe care il putem regasii in
versurile “Credeau ca Domnul e culcat/Si n-o sa stie ce s-a intamplat,”.Daca am face o asociere intre text
si realitate putem deduce faptul ca ipostaza in care se aflau Adam si Eva,este defapt reprezentarea unui
copil ce crede cu tarie ca nu o sa fie prins niciodata in incercarea primei “nazbatii”,asta incurajandu-l
cumva sa continue.

Din a treia strofa se face aflata fapta celor doi de catre Dumnezeu(“Nici nu-nghitisera o-mbucatura,/
C-au si fost prinsi cu ea in gura”).Aparitia Domnului a fost atat de rapida,incat Adam si Eva nici macar nu
au apucat sa duca fapta pana la bun sfarsit,neavand ocazia de a se bucura de poamele obtinute(“Si cel
putin nu apucase/Sa puie poame-n san,vreo cinci sau sase.”).In a patra strofa, Dumnezeu apare pentru
prima data suparat (“El,Dumnezeu,venind in rotogoale, /In supararea Prea Sfintiei Sale”).Acesta a
incercat totusi sa le mai dea o sansa ,intreband cine a fost de vina pentru ai face sa isi recunoasca
greseala avand posibilitatea de a fi iertati,sau macar avand o pedeapsa mai usoara. Toate astea
reprezinta modul in care un copil a fost prins facand ceva interzis de catre parinti,acestia incercand sa ii
dea o ultima sansa lasandu-l sa isi recunoasca fapta.

In al doilea rand,cand a aparut oportunitatea de a-si recunoaste greseala, Adam si Eva in loc sa isi
asume responsabilitatea pentru faptele lor,acestia s-au parat unul pe altul,nespunand niciunul dintre ei
spunand adevarul (“Adam pe Eva lui o a parat,/Eva pe sarpe,care s-a tarat.”).In acel moment pe
Dumnezeu L-a cuprins un sentiment de dezamagire,un sentiment poate chiar mai puternic si mai
neplacut decat cel de suparare (“De miselie,nu atat de furt,/Raspunsul aspru fu si scurt”),lucru care L-a
determinat sa le arunce o pedeaspa asupra lor.Drept urmare,in ultima strofa, Adam si Eva au fost
izgoniti din rai pentru minciuna (“Din Raiul dulce si din tihna buna/Domnul i-a dat afara,in furtuna.”).

In aceste metafore putem regasi momentul in care un copil,nestiind precis ce este binele si raul,minte
sau paraste pe altcineva ,in speranta ca poate va fi crezut, nefiind nevoie sa mai suporte
consecintele.Parintii in schimb,privesc altcumva lucrurile,simtindu-se precum Dumnezeu,suparati,iar in
cazul de fata fiind doar putin dezamagiti.Ei isi dau seama de fapta copilului,asa ca acestia decid sa il
pedepseasca ,luandu-i anumite placeri ,cum ar fi interzicerea la joaca sau confiscarea unei jucarii.
 In concluzie,in poezia “Porunca” de Tudor Arghezi ne arata cum ajung copii sa aiba primul contact cu
lumea reala,realizand ca orice actiune,buna sau rea,are consecinte.Dar pe langa pregatirea copiilor
pentru viata, ne arata si noua,oamenilor mari, ca nu ar trebuii sa mintim niciodata in conditiile in care
lucrurile rele se vor intampla indiferent de raspuns,putand chiar prin spunerea adevarului sa ne mai
usuram pedepsele.