UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECIALIZAREA: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

REFERAT
FENOMENUL BIROCRATIC ÎN
ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ ȘI
IMPACTUL SĂU

Coordonator:

Student:

IAȘI,2019
 Cuprins
Introducere ...................................................................................................................................... 3
I.Birocrația ca fenomen ................................................................................................................... 4
II.Efectele birocrației ...................................................................................................................... 8
Concluzii ....................................................................................................................................... 14
Bibliografie ................................................................................................................................... 15
 Introducere
În contextul economic actual, birocraţia a început să ocupe un rol din ce în ce mai
important. Având în vedere faptul că fenomenul birocratic şi-a făcut simţită prezenţa pe
parcursul istoriei încă de la începutul primelor civilizaţii (în cazul Imperiului Roman existau
numeroase instituţii publice care prin intermediul funcţionarilor acestora percepeau taxe şi
impozite în numele împăratului, dar ofereau şi diferite aprobări sau avize de desfăşurare a
anumitor activităţi) şi până astăzi, este greu de crezut că în momentul de faţă acest fenomen nu
are un rol important asupra progreselor sociale şi economice.
Fenomenul birocratic nu este o problemă actuală a societăţii contemporane, acesta fiind
studiat şi analizat de mai mult timp de către specialişti. Aceştia au dorit să observe principalele
caracteristici ale birocraţiei, dar au analizat şi efectele pozitive şi negative pe care aceasta le
poate genera. Principalii specialişti care au venit cu analize, studii şi observaţii pertinente în
acest domeniu sunt: G. Mosca, R. Michels, M. Weber, Ludwig von Mises, G. Tullock, J.
Buchanan, A. Downs şi W. Niskanen.
Termenul „birocraţie”, lansat de fiziocratul şi liberalul Jean C.M.V. de Gournay (1712-
1759) pentru a denunţa faptul că interesele publice au fost subordonate intereselor funcţionarilor
care au instituit astfel o nouă modalitate de guvernare, are următoarele semnificaţii:
1. sistem de administrare, realizată pe o bază permanentă în conformitate cu anumite
reguli de profesionişti exersaţi;
2. sistem de guvernare, în care poziţiile executive de frunte sunt ocupate de administratori
de profesie şi nu de reprezentanţi aleşiș
3. corp de administratori de profesie, considerat grup social distinct cu anumite interese şi
orientări valorice. Termenul în cauză este utilizat şi în accepţie peiorativă, indicând
viciile caracteristice unei administraţii birocratice: rutina, insensibilitatea, inerţia,
ineficienţa, secretomania, îngâmfarea, agresivitatea, interesul personal şi alte neajunsuri
care comportă o încărcătură emoţională, asociate criticării aspre a unei administrări
şi/sau guvernări neadecvate şi agenţilor ei.
Cea de-a doua dintre semnificaţiile enumerate mai sus a fost cea mai răspândită la autorii
din sec. al XX-lea, care puneau în contrast birocraţia („conducerea de către birou”) cu
sistemele de guvernământ reprezentativ, iar prima îi aparţine lui M. Weber şi rămâne drept
referinţa principală în ştiinţele socio-umane ale sec. al XX-lea. În lucrarea sa el prezintă
problematica birocraţiei într-un mod sistemic, subliniind, în special, faptul că birocraţia este cea
mai raţională formă de exercitare a puterii, mai ales în statul care funcţionează pe principii de
drept.

I.Birocrația ca fenomen
Fenomenul birocratic reprezintă o prezenţă controversată în activitatea administrativă,
fiind apreciat şi criticat în egală măsură. Din punct de vedere etimologic termenul “birocraţie”
înseamnă conducerea de către cei care lucrează în birouri. Se pare că acest cuvânt a apărut pentru
prima dată în Franţa în secolul XVIII. În definiţia de birocraţie M. Weber a încercat să identifice
caracteristici comune pentru toate sistemele administrative moderne (ierarhie, consecvenţă,
impersonalitate, cunoştinţe speciale ş.a.). Raţionalitate, eficienţă, reglementare strictă, diviziunea
muncii de conducere, impersonalitate sunt considerate ca fiind un ideal al activităţii de
organizare a sistemului administrativ. Aceste trăsături reprezintă în fond „tipul ideal” al
birocraţiei. El a subliniat faptul că aceasta din urmă întruchipează dominaţia legii şi nu a
oamenilor, iar administraţia birocratică înseamnă exercitarea controlului pe bază de cunoştinţe,
ceea ce determină ca această administraţie să devină o organizaţie, un sistem raţional de
conducere, de gestionare a treburilor publice. Concepţia weberiană a „raţionalităţii” imprimă,
desigur, atât aspecte pozitive, dar şi neajunsuri, principalul constând în faptul că limita de
raţionalitate în mijloacele folosite în procesul de administrare conduce la deprecierea acestora şi
transformarea lor în opusul său –în obiective iraţionale.
În literatura de specialitate din prezent birocraţia este văzută sub diferite forme (un mod
de organizare pe baza unor norme şi reglementări stricte sau o formă de organizare ierarhică
greoaie şi lipsită de transparenţă în ceea ce priveşte luarea anumitor decizii), însă cei mai mulţi
cercetători în domeniu încearcă să găsească soluţii pentru ca birocraţia să devină mai eficientă
pentru activităţile economice sau să o înlocuiască cu o altă formă de organizare mult mai
eficientă. Astfel, autori precum Song Zang sunt de părere că: sistemele birocratice sunt acelea
care folosesc producţia de masă cu anumite pierderi, în timp ce sistemele cu o performanţă
crescute preferă să reducă pierderile din sistemul de producţie1, iar Hilar Berger considera că:
birocraţia este o formă de organizare care este bazată pe reguli stricte şi competenţe ataşate

1
Yang, S., „Bureaucracy versus high performance: Work reorganization in the 1990s”, The Journal of Socio-
Economics, 2007
poziţiilor, iar birocraţii iau decizii prin prelucrarea informaţiilor cu referire la legile
predeterminate2
Max Weber definește birocrația ce pe un sistem de organizare și un sistem de personal,
definiție structurată în 20 de puncte principale, după cum urmează3:
1. Existența continuă a unei activități administrative;
2. Existența și aplicarea unor reguli și proceduri formale;
3. Existența unor departamente specializate;
4. Existența unei organizări de tip ierarhic;
5. Folosirea documentelor scrise;
6. Asigurarea mijloacelor necesare desfășurării activității birocratice;
7. Independența și autonomia funcției în raport cu funcționarul care o ocupă – non-
ownership of office;
8. Existența unor proceduri raționale de disciplină și control.
9. Funcția publică este exercitată de indivizi;
10. Care sunt subordonați;
11. Numiți în funcție;
12. Sunt specializați profesional;
13. Sunt angajați prin contract;
14. Pe un post bine definit;
15. Pentru care funcția publică reprezintă singurul loc de muncă;
16. Și care își desfășoară activitatea într-un regim de carieră;
17. Sunt remunerați regulat sub formă de salariu și pensie;
18. Sunt remunerați în funcție de grad;
19. Sunt promovați în funcție de vechime;
20. Și lucrează în conformitate cu prevederile legale specifice pentru funcția deținută.
În viziunea sa, expansiunea rapidă a organizării de tip birocratic în contextul
industrializării specifice vremii avea să reprezinte o amenințare reală la adresa individului și a
societății ca ansamblu. Mai exact, Weber susținea că avansul birocrației avea să reprezinte o

2
Berger, H., „Agile development in a bureaucratic arena” – A case study experience, International Journal of
Information Management, 2007
3
Weber, Max. From Max Weber: Essays on Sociology. New York: Oxford University Press, 1958.
reală amenințare la adresa democrației4 Este important de menționat faptul că Weber nu a
susținut niciodată că birocrația este un sistem superior ca și perfecțiune, ci doar că este un sistem
mai eficient decât celelalte forme de organizare cunoscute la acea vreme. Ceea ce îi conferă
gradul ridicat de eficiență este faptul că, prin existența unei arhive scrise a măsurilor luate în
situații specifice, aceste măsuri pot fi revizuite și reaplicate în situații asemănătoare, și mai mult,
aceasta servește drept bază de cercetare pe care funcționarii publici o pot folosi pentru
planificarea și implementarea unor politici publice viitoare. O altă caracteristică de superioritate
a birocrației weberiene în raport cu sistemele birocratice tradiționale este caracterul rațional –
legal al acesteia, reprezentat de adoptarea de metode profesioniste specifice pentru atingerea
fiecărui obiectiv în parte, și de aici caracterul rațional, respectiv existența unui cadru legislativ
bine definit pe baza căruia urma să se desfășoare activitatea administrativă, dar și definirea
legislativă a obiectivelor urmărite.
Totodată, se constată că, în prezent, noţiunea de birocraţie are trei sensuri principale,
semnificând :
a. birocraţia este caracterizată de competenţă, ierarhie şi o diviziune a muncii pe birouri;
b. organizarea birocratică facilitează progresul sistemelor economice şi contravine
stilurilor primitive de muncă, contribuind la dezvoltarea ştiinţei administraţiei;
c. birocraţia reprezintă modul cel mai eficient de organizare al colectivităţii, în vederea
atingerii anumitor scopuri. Eficienţa birocraţiei este rezultatul modului de cooperare dintre om şi
maşină.
De asemenea, este de real interes tratarea birocraţiei în literatura germană care a abordat
legătura dintre birocraţie şi democraţie, formându-se două curente: unul care consideră cele
două fenomene ca fiind compatibile şi un altul care susţine că acestea nu au nimic în comun. În
opiniile “pro” se afirmă că birocraţia are nevoie de competenţă, or, numai democraţia asigură
promovarea talentelor, formarea de specialişti şi recunoaşterea valorii. În plus, în perioada
modernă, ambele concepte au promovat progresul societăţii (de exemplu, facilitarea accesului
burgheziei la putere, în defavoarea nobilimii). În opiniile “contra” se consideră că, această
legătură dintre birocraţie şi democraţie va genera permanent o stare conflictuală, din două motive
şi anume:

4
Raadschelders, Jos C.N. Global Dimensions of Public Administration and Governance. New Jersey: John Wiley
and Sons Inc., 2015.
 a. disciplina şi controlul specifice birocraţiei lezează principiul libertăţii umane caracteristic
democraţiei;
b. regulile ierarhiei birocratice contravin principiului democratic al egalităţii în drepturi.
În mod paradoxal, fenomenul birocratic creează şi o atitudine defensivă faţă de schimbare,
pune accent pe durată, iar atributele de continuitate privilegiază comportamentele tradiţionale şi
împiedică modernizarea administraţiei publice. Or, în calitate de sistem birocratic, sistemul
administrativ acordă o valoare particulară tradiţiei care are următoarele valenţe5:
- contribuie la formarea administratorilor, deoarece, în virtutea permanenţei, funcţionarii
publici îşi însuşesc tehnicile meseriei lor şi îşi exercită autoritatea profesională;
- protejează funcţionarii publici în raporturile mutuale ale acestora cu superiorii şi
subordonaţii lor;
- reprezintă cadrul din care se degajă directivele de acţiune cotidiană; normele empirice şi
uzanţele interne determină pentru fiecare serviciu public, condiţiile sale permanente de
acţiune şi conduita administrativă.
Weber descrie trei „tipuri ideale” de autoritate care explică de ce indivizii s-au supus
conducătorilor de-a lungul istoriei6. Unul din cele mai vechi tipuri de autoritate, tipul tradițional
al societății primitive, se baza pe credința în caracterul sacru al tradiției. Dacă o familie de
conducători a condus dintotdeauna, oamenii o considera legitimă și îi ascultă pe membrii ei.
Timpul, precedentul și tradiția îi legitimează pe conducători în ochii supușilor.
Al doilea tip ideal de autoritate, după Weber, este autoritatea carismatică, bazată pe
calitățile personale și atractivitatea liderilor. Liderii carismatici sunt lideri auto-aleși care insuflă
încredere datorită calităților lor extraordinare, aproape supraumane. Conducătorii militari, șefii
luptătorilor, președinții partidelor populare, fondatorii religiilor sunt exemple de persoane ale
căror fapte eroice sau miraculoase atrag adepți.
Weber a postulat un al treilea tip ideal de autoritate care stă la baza civilizațiilor moderne și
anume autoritatea „legal-rațională”. Aceasta se bazează pe „încrederea în legitimitatea
modelului de reguli normative și a drepturilor celor investiți cu autoritate în cadrul acestor reguli
în scopul de da dispoziții”. Ascultarea este datorată mai degrabă unui set impersonal de legi
stabilite în mod legal, decât unui conducător. Autoritatea legal-rațională investește putere mai

5
Chevalier, J., Loschak, D., Introduction à la science administrative, Memento Dalloz, PariS, 1974;
6
H., Cristina, Introducere înadministrația publică – suport de curs pentru învățământul la distanță, anul I,
semestrul I, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 2013
mult în funcție decât în persoana care ocupă funcția; astfel oricine poate conduce atâta timp cât
ajunge în funcție „conform regulilor”. Acest tip de autoritate se află la baza conceptului de
birocrație în doctrina lui Weber. După Weber, birocrația este manifestarea autorității legal-
raționale în forma instituțională; ea are un rol esențial în reglarea și controlul societăților modern.

II.Efectele birocrației
În prezent toate domeniile de activitate din România intră în contact direct cu birocraţia
din instituţiile publice, fenomen de care nu poate scăpa nici dezvoltarea economică a ţării
noastre. Astfel, pentru a avea o economie competitivă în România ar trebui ca principalele
probleme create de birocraţie (lipsa de eficienţă a funcţionarilor publici, lipsa de comunicare la
nivel intern şi extern în cazul instituţiilor publice, norme şi reglementări care îngreunează buna
desfăşurare a activităţilor instituţiilor publice şi implicit şi activităţile din mediul privat, lipsa de
transparenţă în luarea deciziilor) să fie ameliorate sau chiar eliminate. Din acest punct de vedere
cu cât se creează premisele unei dezvoltări economice cât mai armonioase cu atât mai mult cresc
şansele ca România să treacă mai bine peste problemele create de criza economică.
România este recunoscută ca o ţară în care birocraţia a pus stăpânire pe majoritatea
domeniilor de activitate (sistemul sanitar, sistemul juridic, sistemul de învăţământ, sistemul
financiar-bancar etc.)7. Nu există în momentul de faţă nicio instituţie publică românească în care
să lipsească sistemul birocratic greoi care se face resimţit în general în activitatea administrativă
a acestora. În afara problemelor de acest tip cu care se confruntă atât angajaţii instituţiilor
publice în anumite momente ale activităţii lor, mai pot apărea şi unele probleme de organizare
care nu fac altceva decât să înăsprească birocraţia. În ceea ce priveşte activitatea cu mediul
extern, sistemul birocratic din cadrul instituţiilor publice duce la o lipsă totală de cooperare
dintre instituţiile publice şi mediul extern (investitori, persoane fizice, persoane juridice, alte
instituţii ale statului). Aceste probleme apar de obicei în momentul în care orice persoană
interesată să desfăşoare o anumită activitate sau doreşte să afle anumite informaţii intră în
contact cu sistemul birocratic românesc. Birocraţia care există în acest moment în cadrul
instituţiilor publice din România poate duce la numeroase pierderi din punct de vedere financiar

7
Frâncu, L., G., Honciung, G., I., Birocrația în contextul economic actual, în revista Economie teoretică și aplicată,
volumul XIX, nr. 6, 2012
(de exemplu: pierderea unor investiţii directe sau pierderea fondurilor europene). În contextul
economic actual toate aceste pierderi afectează creşterea economică.
Principalele probleme şi efecte de ordin birocratic cu care se confruntă instituţiile publice
sunt:

Supraîncărcarea departamentelor
cu funcţionari publici
„Plimbarea” hârtiilor
Lipsa de comunicare între
instituţiile publice,
departamentele acestora
şi între funcţionarii din acelaşi
departament sau birou
Lipsa de transparenţă
Pierderea documentelor
Reticenţa utilizării tehnicii
moderne pentru îndeplinirea
sarcinilor administrative
Un bun exemplu despre cum principiile pe baza cărora Weber a definit birocrația, folosite
în scopuri rău intenționate, mai exact orice alt scop decât acela de a deservi un anume grup țintă
•foarte multe persoane într-un singur departament care
trebuie să îndeplinească o singură sarcină;
•este obligatoriu să se treacă pe la aproape fiecare
persoană în parte din departamentul respectiv în cazul
unei probleme, astfel pierzându-se timp preţios.
•costurile de la bugetul statului cu salariile, care într-un
sistem eficient ar trebui relizate de un număr mult mai
redus de angajaţi.
•foarte multe persoane, atât angajaţii, cât şi cei care
intră în contact cu aceştia sunt obligaţi de către
sistemul birocratic în care îşi desfăşoară activitatea să
„plimbe” tot felul de documente şi dosare dintr-un
departament într-altul sau de la o instituţie a statului la
alta cu diferite scopuri;
•pierderi uriaşe de bani și timp.
•probleme din cauza lipsei de transmitere a
informaţiilor sau transmiterea neclară sau insuficientă
a acestora între instituţiile publice, angajaţii
departamentelor sau între colegii din acelaşi
departament.
•scăderea eficienţei activităţii desfăşurate din cauza
lipsei de comunicare atât pe verticală, cât şi pe
orizontală.
•este specifică tuturor instituţiilor birocratice şi se
manifestă prin lipsa informaţiilor oferite celor direct
interesaţi de o anumită problemă sau oferirea de
informaţii incomplete;
•birocraţii (funcţionarii publici) profită de statutul pe
care îl au şi de informaţiile pe care le deţin eţinând
astfel o anumită putere asupra celorlalţi;
•lipsa transparenţei în comunicarea administraţiilor
publice poate duce la creşterea corupţiei
•din cauza unei lipse de organizare şi de cele mai multe
ori şi a lipsei de eficienţă a sistemului birocratic (norme
şi reglementări învechite) se poate ajunge în situaţia
neplăcută în care fie să se piardă anumite documente,
fie să se rătăcească în timpul circuitului pe care îl
parcurge acel document.
•foarte mulţi birocraţi din cadrul instituţiilor publice
consideră că cea mai bună metodă de a-şi îndeplini
sarcinile de serviciu este folosirea aceloraşi tehnici
rudimentare pe care le foloseau în momentul în care s-au
angajat;
•multe astfel de persoane au o vârstă mai ridicată (peste
50 de ani) şi consideră inutilă utilizarea tehnicilor
moderne în principal datorită mentalităţii.
(în acest caz societatea ca ansamblu, respectiv interesul public), poate transforma birocrația într-
o ”cușcă de fier”, prin intruziunea statului, deci a aparatului birocratic, în dimensiunea personală
a vieții societății, este prin definiție statul totalitar. În al doilea rând, se manifestă setea de putere.
Chiar dacă, conform principiilor birocrației weberiene, funcția publică nu se mai poate cumpăra
sau moșteni, rămâne totuși prezent caracterul coruptibilității specific principalei resurse a
aparatului birocratic, și anume omul. În viziunea lui Marx, odată ce intervine abuzul în funcție,
încetează să mai fie servit interesul public, primând interesul personal, fiind astfel profanat
scopul birocrației ca sistem de administrație publică. Din păcate, în orice tip de instituție, fie ea
publică, ONG sau privată, vor exista persoane care își vor urmări propriile interese în detrimentul
interesului specific funcției publice, încălcând astfel cel puțin unul din principiile idealiste care
compun definiția weberiană a birocrației. O altă caracteristică de superioritate a birocrației
weberiene în raport cu sistemele birocratice tradiționale este caracterul rațional – legal al
acesteia, reprezentat de adoptarea de metode profesioniste specifice pentru atingerea fiecărui
obiectiv în parte, și de aici caracterul rațional, respectiv existența unui cadru legislativ bine
definit pe baza căruia urma să se desfășoare activitatea administrativă, dar și definirea legislativă
a obiectivelor urmărite. Din acest caracter aparent superior derivă însă o a trei problemă prin
faptul că un astfel de sistem birocratic este unul rigid, inflexibil, și prin urmare incapabil să
soluționeze situații neprevăzute, neexistând pentru acestea metode de soluționare predefinite sau
proceduri legislative standard.
Ceea ce face birocrația weberiană să iasă în evidență în comparație cu sistemele de
organizare/administrație publică precedente este faptul că aceasta nu mai este un instrument
exclusiv controlat din interior de o mână de oameni, ci este descris ca un sistem deschis, public,
construit pe principii bine definite, și al cărui singur scop este deservirea interesului public,
general. El o considera cea mai moderna și eficientă formă de organizare, pentru că: autoritatea
și competența fiecărui funcționar este clar definită în interiorul organizației, există o ierarhie a
nivelurilor de autoritate, se acționează conform ordinelor, există un sistem de reguli și proceduri
care determină raționalitatea proceselor, comunicarea și circulația informațiilor sunt precis
reglementate, iar funcționarea este bazată pe specialiști-conducători și specialiști-experți.
Așadar, birocrația se caracterizează prin ierarhizare. Fiecare element din cadrul ierarhiei care
deţine o poziţie specială este investit unui rol care îl asigură şi îl situează la un anumit nivel în
interiorul aparatului administrativ. Această ierarhizare are două aspecte strâns legate: în primul
rând faptul că scopurile administrative sunt urmărite de o manieră piramidală, iar în al doilea
rând faptul că funcţionarii trebuie să se supună funcţionarilor aflaţi la nivele superioare.
Ținând cont de cele menționate anterior putem preciza că birocraţia ca expresie a funcţionării
instituţiilor publice apare ca fenomen normal, obiectiv datorită caracterului de ordine pe care-l
imprimă activităţii administrative, lucru ce se poate observa și în figura următoare:

Figura nr. 1. Efectele fenomenului birocratic

Este important să specificăm faptul, că trecerea la o administrație modernă și e-
governence prin realizarea unei infrastructuri performante de comunicații de voce/date,
accesibilă din orice punct al administrației publice centrale, poate știrbi din prioritatea ierarhiilor
prevăzută de varianta birocratică clasică. Noua „revoluție managerială”, aflându-se sub impactul
noilor tehnologii asupra societății, constă în faptul că fiecare actor (administrator) are
posibilitatea să-și aducă propria contribuție la corijarea traseelor de posibilă patologie
funcțională a componențelor structurii administrative, chiar din faza incipientă a
disfuncționalităților.
Referindu-ne la „aparatul” birocratic, vom sublinia faptul că lupta impotriva birocrației, cu
efectele funeste ale birocratizării nu înseamnă o luptă cu însuși corpul de administratori. Fără un
aparat de profesioniști nu poate exista guvernare ca un atribut esențial al oricărei societăți. De
aceea lupta împotriva birocrației necesită o activitate de îmbunătățire, de perfecționare și de
pregătire profesională a funcționarilor aparatului administrativ. Putem vorbi despre o adevărată
administrație doar atunci, când toate sectoarele vieții sociale sunt organizate și administrate
astfel, încat acestea să asigure populației un trai decent și servicii de calitate. O astfel de
administrație se creează prin efortul comun al puterii politice, care adoptă anumite reglementări
administrative, și al puterii executive, care înfăptuiește administrația prin corpul de funcționari
publici de o poziție profesională și de o ținută deontologică adecvată, capabili să răspundă
nevoilor societății printr-un comportament potrivit situației. Toate acestea, conjugate cu creșterea
tehnologiilor administrative, depolitizarea gestionării cadrelor publice, utilizarea sistemului bazat
pe merit și a carierei funcționarilor publici vor consolida guvernarea și capacitatea administrativă
a sistemului de guvernare în țara noastră. Consolidarea bunei guvernări și a instituțiilor
democratice depinde în mod direct de administrația publică. Birocrația, fiind un sistem de
administrare și, totodată, un sistem de guvernare, care funcționează iîn mod specific și realizat de
profesioniști exersați, de administratori de profesie, cere neapărat o reglementare permanentă de
către clasa politică și un control riguros al activității din partea societății, iar mecanismul
principal constă în democratizarea vieții sociale și crearea statului de drept care își exercită
puterea în conformitate cu legea.
 Concluzii
Birocratia a fost, probabil, cea mai blamată componentă a vieţii sociale din toate
timpurile. Dispreţuită de liberali, repudiată de muncitori, satirizată de intelectuali si ameninţată
de politicieni a rămas de-a lungul istoriei poate cea mai constantă formă de organizare,
menţinându-si neschimbate trăsăturile fundamentale. Această calitate a birocraţiei de rezistenţă
la îmbătrânire, de impasibilitate si imobilitate la schimbările sociale ar fi un argument suficient
pentru tratarea cu îngăduinţă a acestui „rău necesar”. În esenţă, birocraţia are rolul de a răspunde
unor nevoi, însă, nivelul de asteptare în satisfacerea acestei nevoi este mult mai ridicat decât
posibilităţile de reacţie ale birocraţiei. Studiul administraţiei este indisolubil legat de conceptul
de birocraţie si de părintele său, Max Weber (1864-1920). În construcţia modelului birocratic al
administraţiei Weber porneste de la analiza conceptului de autoritate. Autoritatea se referă la
sansa ca un set de comenzi să fie respectat/executat de un grup de indivizi. De asemenea
conceptul de autoritate se leagă de cel de legitimitate. Autoritatea legitimă este cea recunoscută
si acceptată atât de conducător cât si de condus.
Observând efectele negative pe care le are birocraţia asupra dezvoltării economice din
prezent este necesar să se ia anumite măsuri care să atenueze problemele create de birocraţie mai
ales în atragerea de investiţii străine directe şi de fonduri europene. Cu ajutorul unui sistem
birocratic mai flexibil creşterea economică din România poate fi ajutată să se dezvolte în
continuare. Pentru a se elimina din problemele deja existente în sistemul birocratic trebuie
implementat un sistem modern de management al documentelor prin intermediul căruia să se
realizeze o reducere a cheltuielilor de la bugetul statului şi o reducere a timpului de aşteptare din
partea cetăţenilor, persoanelor juridice şi a investitorilor în ceea ce priveşte obţinerea unor
informaţii. În al doilea rând, trebuie să existe o transparenţă ridicată cu privire la furnizarea
informaţiilor de interes public din partea instituţiilor publice. Lupta împotriva birocraţiei şi
efectelor lui nefaste nu înseamnă o luptă cu însuşi corpul de administratori. Fără un aparat de
profesionişti nu poate exista guvernarea ca un atribut esenţial al oricărei societăţi. În acelaşi timp,
birocraţia, ca grup social imanent societăţii contemporane, are tendinţa să-şi extindă funcţiile sale
de conducere a comunităţilor umane care se află sub impactul globalizării economiilor statelor
lumii şi informatizării vieţii sociale. De aceea diminuarea efectelor negative ale procesului
birocratic necesită o activitate de îmbunătăţire, de perfecţionare şi de pregătire profesională a
funcţionarilor aparatului administrativ.
 Bibliografie

1. Yang, S., „Bureaucracy versus high performance: Work reorganization in the

1990s”, The Journal of Socio-Economics, 2007;
2. Berger, H., „Agile development in a bureaucratic arena” – A case study experience,
International Journal of Information Management, 2007;
3. Weber, Max. From Max Weber: Essays on Sociology. New York: Oxford University
Press, 1958;
4. Raadschelders, Jos C.N. Global Dimensions of Public Administration and
Governance. New Jersey: John Wiley and Sons Inc., 2015;
5. Frâncu, L., G., Honciung, G., I., Birocrația în contextul economic actual, în revista
Economie teoretică și aplicată, volumul XIX, nr. 6, 2012;
6. Alexandru, I., Administraţia publică. Teorii, realităţi, perspective - ed. a II-a, Editura
Lumina Lex, 2001, Bucureşti;
7. H., Cristina, Introducere înadministrația publică – suport de curs pentru
învățământul la distanță, anul I, semestrul I, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-
Napoca, 2013;
8. Pavelescu, T., Moinescu, G., Drept administrativ român, Editura Tritonic, 2004,
Bucureşti;