UAIC Facultatea de Biologie

SISTEMATICA
CRIPTOGAMELOR

Studentă:
Ciubotaru Rita-Georgiana
Anul de studiu: II
Dr.Tiberius Balaeș Specializarea: Biologie
Subgrupa: A
Speciile analizate: Xanthoria parietina, Laetiporus sulphureus, Psathyrella candolleana

Xanthoria parietina (Lichenul galben)

Încadrarea taxonomică: Regn: Fungi
Încrengătura: Ascomicete
Clasa: Ascolichenes
Ordin: Cyclocarpales
Familie: Teloschistaceae
Gen: Xanthoria
Specia: Xanthoria parietina (Lichenul galben)
Descrierea speciei:
Talul, partea vegetativă a lichenilor, este foliaceu, în formă de rozetă, de 1-20 cm în
diametru. Talul lichenului este constituit din lobi mari, de 1-4 mm, aplatizați și rotunjiți la margini,
cu o depresiune mică spre centru. Suprafața superioară este galbenă. Partea inferioară a talului este
albă, cu marginea gălbuie. Structurile de reproducere ca seridii și izidii sunt absente, deși există
apoteci. Membrana externă a licenului din această specie este alcătuit dintr-un strat dens de hife,
cu rol de protecție, de menținere a apei în corp. Grosimea tatului variază în funcție de habitatul de
trai. La reprezentații ce locuiesc în locuri umbrite talul este mai subțire. La cei ce se găsesc în
locuri însorite talul este mai gros pentru a apăra algele de lumina intensă soarelui. Din aceeași
cauza acești indivizi au o culoare portocalie, aproape roșie. Această culoare este indusă de prezența
pigemntului perietina.
Simbionții fotosintetic, sau fotobionții, ai Xanthoriei parietina sunt algele verzi din genul
Trebouxia. În structura licehnului au fost descoperite algele Trebouxia arboricola și Trebouxia
irregularis. Ambii fotobionți pot viețui liber, în afara lichenului. Într-un studiu, a fost demonstrate
că fotobiontul ocupă 7% din volumul talului. Densitatea algelor depinde de cantitatea de lumină
primită de lichen.
Ecologie și distribuție:
Xanthoria parietina preferă să populeze scoarța copacilor, dar poate fi găsită și pe roci. Specia se
întâlnește în păduri, livei, copaci solitari, în spațiile verzi urbane. Preferă locurile deschise,
luminoase, dezvoltându-se lângă drumuri, localități.
 Xanthoria parietina este un lichen tolerant la poluare. Această specie poate tolera
expunerea la compușii sulfului, metale grele, acumulând toxinele în tal. Această specie poate fi
folosită ca bioindicator al poluării aerului.
Importanța speciei:
"Doctrina semnelor" scrisă în secolul al XV-lea a arătat că "o plantă ar putea trata bolile
pe care le arăta cel mai mult", astfel, Xanthoria parietina, fiind galben, au fost folosite pentru a
vindeca icterul. Medicamentele pe bază de plante medicinale au inclus contul mai multor specii de
licheni, incluzând și Xanthoria (Llano, 1944 b). Medicina populară recomandă lichenii în tratarea
eficientă a unor boli: Xanthoria parietina şi Peltigera canina sunt recomandate pentru tratarea
unor afecţiuni ale ficatului (datorită conţinutului ridicat în metionină).
Aceste organisme sunt foarte rezistente la condiții extreme (lichenul poat fi gasit atât în
Antarctica cât și în deserturie însorite), dar sunt extrem de sensibile la poluarea aerului, deoarece
nu au nici un mecanism de eliminarea a toxinelor. Din acest motiv, lichenii sunt deseori folosiți ca
și indicatori de calitate a aerului. Prezența lichenilor într-o anumită locație indică o rată a poluării
foarte scazută. O altă caracteristică a lichenului este creșterea lor lentă, care, în medie, e calculată
în milimetri pe an.
Datorită pigmenţilor caracteristici lichenii au fost utilizaţi din cele mai vechi timpuri ca
sursă de coloranţi naturali. Astfel, vechii greci foloseau lichenii ca sursă importantă de colorant de
purpură. Extragerea coloranţilor se realiza prin fierbere în amestec cu apă şi amoniac sau urină.
Colorantul extras era denumit „orcil” şi era utilizat pentru colorarea lânii în nuanţe diferite de
purpuriu, roşu sau maro.
Xanthoria parietina este un lichen folioză care conține un pigment galben numit parietină.
Acest pigment absoarbe radiațiile ultraviolete, acționând ca un agent de protecție solară pentru a
proteja celulele algale din interiorul lichenului. Alți licheni conțin și protecție solară. Sa sugerat că
substanțele chimice de protecție ar putea fi utile în produsele de protecție solară umane.
Alte informații:
A fost pentru prima da de Carl Linnaeus în 1753 ca ”Lichen parietinus”.
Fotografii:

Imaginea 1. Scoarţa unui copac acoperită cu lichenul Imaginea 2. Xanthoria parietina pe un Salix
Xanthoria parietina

Imaginea 3. Vedere aproape de Xanthoria parietina

Laetiporus sulphureus (Găina de pădure)
Încadrarea taxonomică: Regn: Fungi
Încrengătura: Basidiomycota
Clasa: Agaricomycetes
Ordin: Polyporales
Familie: Polyporaceae
Gen: Fomes
Specia: Laetiporus sulphureus (Găina de pădure)
Descrierea speciei:
Comestibilă condiționat. Pericol de confundare a ciupercii cu alte specii nu există.

El poate atinge dimensiuni de 10-60 cm și este compus din multe pălării suprapuse, de
dimensiuni individuale mai mici, între 5-25 cm, a căror borduri sunt relativ ondulate și crestate,
formând lobi de diferite dimensiuni. Buretele are o greutate de până la 40 kg. Coloritul cuticulei
pălăriilor suprapuse variază între galben-deschis și galben-portocaliu cu marginea adeseori zonată,
pălind la bătrânețe.

Porii sunt galbeni, mici, rotunzi și zimțați, cu tubulețe de 3 la 5 mm lungime, secretând un

lichid apos și gălbui în tinerețe. Sporii sunt elipsoidali până rotunjori, netezi, hialini, neamilozi, cu
o mărime de 5-7,5 x 4-5 microni și de culoare alb-gălbuie.

Piciorul lipsește la această specie.

Carnea este moale și suculentă, relativ fragilă, cu miros slab, nespecific precum gust ca de
pui când ciuperca este tânără (atât timp ce curge un suc), dar fibroasă, lemnoasă și amară odată cu
vârsta.

Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu gălbui și cu sulfovanilină⁠ de efemer violet

închis, udă, dar comestibilă gătită corespunzător.

Ecologie și distribuție:
Specie parazită și saprofită în același timp, creşte în "etaje" suprapuse (grupuri mai mici
sau mai mari) pe trunchiuri de diferite foioase sau conifere. Copacii parazitatți se vor usca după
câţiva ani din cauza "putregaiului maroniu" cauzat de această ciupercă la rădăcinile și tuplina
copacilor.

O regăsim de la câmpie la munte din iunie și până toamna târziu, uneori chiar și iarna
dacă iernile sunt blânde. Arborii agreaţi de ciuperca puiul pădurii sunt : fagul, stejarii, carpenul,
jugastrul, salcâmii, sălciile, ulmii, pomii fructiferi iar dintre răşinoase se poate întâlni pe tise şi
larice. Dar stejarul continuă să fie specia cea mai căutată de ciupercă. Poate fi întâlnită de la
câmpie până la munte, în păduri de foioase dar şi de răşinoase. Apare de obicei în luna mai în
urma ploilor abundente, dar poate fi găsită până şi iarna dacă aceasta este blândă. Ea îşi păstrează
locurile mai mulţi ani pe aceiaşi copaci şi pot fi găsite până copacul moare. Apare de obicei de
jur împrejurul copacului de la nivelul solului dar poate urca până la 10 -15 m.

Importanța speciei:
Sursă de proteină pentru vegetarieni.
Alte informații:
În Europa, acest burete nu poate fi confundat cu un alt soi. În America de Nord s-au
descoperit câteva specii înrudite, ca de exemplu Laetiporus cincinnatus, Laetiporus conifericola,
Laetiporus gilbertsonii sau Laetiporus huroniensis, cu toate de aceiași calitate ca găina pădurii.
Imagini:

Imaginea 8. Mâncare cu găina pădurii

Imaginea 7. Laetiporus sulphureus

 Imaginea 9. Laetiporus sulphureus pe un trunchi de fag.

Psathyrella candolleana (Bureți nebuni)

Încadrarea taxonomică: Regn: Fungi
Încrengătura: Basidiomycota
Clasa: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Psathyrellaceae
Gen: Psathyrella
Specia: Psathyrella candollena (Bureți nebuni)
Descrierea speciei:
Pe scară largă și comună, Psathyrella candolleana este adesea aleasă de autorii ghidului
de teren pentru a reprezenta genul Psathyrella .
Cap are dimensiunile 3-11 cm; rotunjit-conic sau convex atunci când este tânăr, se extinde
spre larg, convex, în formă de clopot sau aproape plat; chel. De multe ori în curs de dezvoltare
ridurilor radiale puțin adânci. Are culoarea mierea-galbenă atunci când este tânără, schimbând
culoarea marcant până la maro palid sau aproape alb, pe măsură ce se usucă, având marginea tânără
împodobită cu rămășițe de văl parțial agățat ; marja maturată deseori împărțită radial în locuri.
Capișorii tineri au rămășițe de văl parțial pe margine, dar nu există, de obicei, un inel
persistent pe tulpină. Stemul este foarte fragil și se fixează ușor (ciupercile întregi sunt foarte
fragile).
Gârne sunt atașate la tulpină sau aproape liber de el. Are culoarea albicioasă la început,
devenind cenușiu și, în cele din urmă, maro închis.
Stem are 4-13 cm lungime, 3-8 mm grosime, fragil, alb, cu chelie sau ușor căptușită și/sau
matasoasă, aproape întotdeauna lipsind un inel , dar uneori cu rămășițe de voal parțial lipite într-o
zonă inelară.
Carne este foarte subțire, fragilă, de culoare maronie până la albicioasă.
Miros și gust nu au caracter distinctiv.
Sporii au culoarea maro închis maro.
Ecologie și distribuție:
Psathyrella candolleana este un saprob, care se găsesc de obicei în vecinătatea copacilor
moarte din recent moarte - adesea în zonele urbane, dar și în pădure.
Specie saprobic, crescând singuri sau gregari în peluze, pășuni, zone cultivate și în
pădure. De obicei, lângă copacii moarți, din lemn de esență moartă, rădăcinile, ciocurile și așa
mai departe.

Apar, de obicei, în primăvara și vara, dar uneori apar în toamnă (sau pe tot parcursul
anului în zone mai calde); larg distribuite și comune în America de Nord.

Importanță:

Nu puțini autori văd bureții nebuni fără valoare culinară din cauza cărnii subțiri și
friabile. Dar ei sunt destul de gustoși preparați într-o supă sau prăjiți cu jumări de ou.

Alte informații:
Basionimul acestei specii datează din 1818, când marele micolog suedez Elias Magnus
Fries a descris Brittletemul Pale, dându-i numele științific binomial Agaricus candolleanus.
(Micolog francez Jean Baptiste Francois (Pierre) Bulliard a descris această ciupercă aproape
treizeci de ani mai devreme, numindu - l Agaricus appendiculatus, cu toate acestea, specifice
epitetul appendiculatus au fost deja folosite și așa mai departe în conformitate cu normele ICBN
epitetul pentru botanică / micologice nume binomiali Fries' are prioritate). Numele științific
acceptat în prezent Psathyrella candolleanadatează dintr-o publicație din 1913 a micologului
francez G. Bertrand. (Momentan nu avem informații biografice despre Bertrand decât o dată a
publicării.)

Specia poate fi confundată cu specii comestibile, ca de exemplu Agrocybe paludosa,

Flammulina velutipes, Collybia velutipes, Hypholoma capnoides, Pholiota vernalis (fără valoare
culinară), Kuehneromyces mutabilis, Pholiota graminis, Psatyrella artemisiae (fără valoare
culinară), Psatyrella multipedata (fără valoare culinară), Psathyrella piluliformis sau Psatyrella
spadicea, mai departe cu soiuri necomestibile, otrăvitoare, chiar letale, ca de exemplu Galerina
marginata (letală), Hypholoma fasciculare (amară și otrăvitoare), Hypholoma sublateritium,
Naematoloma sublateritium (amară și otrăvitoare), Hypholoma marginatum (amară,
necomestibilă) Pholiota lucifera (probabil otrăvitoare) sau Stropharia squamosa sin, Leratiomyces
squamosus (necomestibilă).
 Imagini:

Imaginea 10. Psathyrella candolleana -secțiune longitudinală

Imaginea 11. Psathyrella candolleana

Bibliografie:

 ANKE T., 1989. Basidiomycetes: a source for new bioactive secondary metabolites,
Progress in Industrial Microbiology, 27: 51-66.
 AQUEVEQUE P., BECERRA J., PALFNER G., SILVA M., ALARŠON J., ANKE T.,
STERNER O., 2006. Antimicrobial activity of metabolites from mycelian cultures of
chilean Basidiomycetes, Journal of the Chilean Chemical Society, 51(4): 1057-1060.

Resurse online:

 Xanthoria parietina, https://ro.wikipedia.org/wiki/Xanthoria_parietina#cite_note-isbn0-471-

57885-1-5
 Lichenii santinelele ecosistemului,
www.carpati.org/articol/lichenii_santinelele_ecosistemului/1021/ispub.com/IJAM/5/2/4012
 Lichens and People: Uses, Benefits, and Potential Dangers https://owlcation.com/stem/Lichens-
and-People-Surprising-Interesting-and-Helpful-Uses
 Imagini, https://pixabay.com/ro/lichen-galben-sulf-galben-220545/
 Elemente de taxonomie și nomenclatură biologică,
http://old.unibuc.ro/prof/tirla_m_l/docs/2015/feb/24_07_01_51LP2_Elemente_de_taxonomie_bio
logica_HM_II.pdf
 Iască, https://ro.wikipedia.org/wiki/Iasc%C4%83
 Studiul unor specii de basidiomicete lignicole cu rol în sinteza compușilor organici volatili,
http://www.bio.uaic.ro/doctorat/public/SUSTINERE_PUBLICA_2016-09-26_REZUMAT.pdf
 Fomes fomentarius, http://www.mushroomexpert.com/fomes_fomentarius.html
 Găina de pădure, https://ro.wikipedia.org/wiki/G%C4%83ina_de_p%C4%83dure
 The Amateur Mycologist #8 - Laetiporus sulphureus - Chicken of the Woods,
https://steemit.com/science/@dber/the-amateur-mycologist-8-laetiporus-sulphureus-chicken-of-
the-woods
 Psathyrella candolleana (Fr.) G. Bertrand - Pale Brittlestem
https://www.first-nature.com/fungi/psathyrella-candolleana.php
 Psathyrella candolleana
https://www.mushroomexpert.com/psathyrella_candolleana.html
 Bureți nebuni
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bure%C8%9Bi_nebuni