Lucrare practică: Aspecte comparative privind germinaţia

şi dezvoltarea plantulei la specii ale familiei Fabaceae

Pisum sativum L.

Phaseolus vulgaris L.
 SCOPUL LUCRĂRII
PRACTICE

1. urmărirea procesului de germinaţie la două specii de plante din familia

Fabaceae: Pisum sativum şi Phaseolus vulgaris;
2. observarea tipului de germinaţie şi a particularităţilor acestui fenomen;
3. evidenţierea părţilor componente ale embrionului germinat şi urmărirea
eventualelor abateri sau anomalii morfologice;
4. biometria părţilor componente ale plantulei,
5. aprecierea calităţii germinative a seminţelor comercializate.

TEHNICA DE LUCRU

Seminţele de la ambele specii au fost hidratate timp de 3 ore în

pahare Berzelius, după care au fost puse la germinat într-un ghiveci comun cu
pământ, speciile fiind separate de o etichetă plasticată.

Seminţele au fost aşezate la cca 8 cm sub pământ şi experimentul

s-a derulat în condiţii normale de fotoperioadă pentru anotimpul de iarnă (8
ore lumină, 16 ore întuneric) şi în condiţii de laborator.

Evoluţia plantulelor a fost urmărită din momentul în care acestea

au străpuns pătura superficială a solului şi până în stadiul de 2 cotiledoane şi
câteva (2-4-6) nomofile, primordiale şi ulterioare.

În vederea analizei morfologiei germinaţiei, plantulele au fost

fotografiate în diferite etape ale dezvoltării ontogenetice, cu ajutorul camerei
foto digitale Canon.
 MATERIAL VEGETAL

1. Seminţe de Pisum sativum (mazăre) comercializate de firma AGROSEL

2. Seminţe de Phaseolus vulgaris (fasole) comercializate de firma AGROSEL

 nomofile (frunze normale)
protofile

preplantulă în vârstă de 8 zile

epicotil

cotiledoane (2)

rădăcina
principală

rădăcină principală care are

ramificaţii laterale (radicele)

preplantulă în vârstă de
7 zile

Pisum sativum. Germinaţia este hipogee, adică cele două cotiledoane vor
rămâne în sol. La suprafaţa solului se observă epicotilul şi protofilele verzi
(stadiul de 7 zile). La stadiul de 8 zile se remarcă alungirea epicotilului şi
apariţia rădăcinilor laterale; tot acum se observă apariţia din apexul caulinar a
perechilor de frunze normale.
 protofile

Pisum sativum

La 11 zile de la germinaţie
epicotilul s-a alungit foarte
stipele mult, iar la nivelul său se
observă elemente
caracteristice morfologiei
speciilor din familia
Fabaceae: stipelele, în
număr de două, dispuse
opus la nivelul a două
noduri succesive şi
protofilele, reprezentat de
primele frunze, de formă
diferită faţă de stipele şi faţă
de foliajul caracteristic
pentru această specie.

La 11 zile de la
germinaţie sistemul
radicular cuprinde
rădăcina principală de tip
pivotant şi un număr mare
de rădăcini laterale
apărute, mai cu seamă,
spre treimea bazală a
rădăcinii principale.
apex caulinar

Pisum sativum
internod 3
La 12 zile de la
germinaţie, tulpina
permite identificarea a
3 internoduri distincte,
internod 2
precum şi a apexului
caulinar pe seama
căruia se formează
internod 1 frunzele normale de tip
imparipenat-compus.

stipele
Pisum sativum. După ziua a 12-a, plantulele au început să se îngălbenească, motiv
pentru care observaţiile noastre se opresc în acest stadiu. Un ultim stadiu ar fi fost cel
cu frunze paripenat compuse şi ultimele foliole tranformate în cârcei.
apex caulinar

foliaj normal

protofile

stipele
cârcei

Pisum sativum. Stadii diferite de dezvoltare a seminţelor: deşi puse la germinat

în acelaşi moment şi în condiţii asemănătoare, în fiecare sămânţă
embrionul şi-a început dezvoltarea diferit.
Observaţii
1. acest lucru indică o neuniformitate germinativă a lotului de seminţe şi
deci, presupunem, că seminţele provin de la indivizi diferiţi din culturi
diferite;
2. formarea cârceilor în stadii prea timpurii, când foliajul nu a ajuns la
maturitate reprezintă o anomalie morfologică, ştiut fiind faptul că aceste
oragane au tol de fixare a plantei de dimensiuni mari pe suport.
Concluzie
Seminţele de la Pisum sativum furnizate de firma AGROSEL
nu sunt recomandate pentru iniţierea unor culturi de mari
dimensiuni, ci doar pentru experimente de laborator.
tegument seminal

radicula

B C

Phaseolus vulgaris. A. La 5 zile de la însămânţare apare radicula cu creştere

foarte rapidă şi început de formare a ramificaţiilor laterale.Cotiledoanele sunt
încă parţial acoperite de tegumentul seminal. Germinaţia este epigee,
cotiledoanele fiind scoase în afara solului.
B. La 7 zile se observă alungirea hipocotilului, detaşarea completă a
tegumentului seminal de cotiledoane. Cotiledoanele devin verzi având rol
asimilator şi fiind principalele responsabile de hrănirea preplantulei.
C. La 8 zile se observă deja apariţia primelor frunze care sunt asemănătoare cu
viitoarele frunze caracteristice plantei mature. Sistemul radicular are mai multe
ramificaţii laterale.
 frunze normale

epicotil

cotiledoane reduse

hipocotil

Phaseolus vulgaris. Stadiul de plantulă cu toate elementele

caracteristice: rădăcina, hipocotilul, cotiledoanele, epicotilul şi
primele două frunze apărute, dispuse opus. Se observă
reducerea în dimensiuni a cotiledoanelor care şi-au îndeplinit
rolul asimilator până la edificarea frunzelor normale.
frunze normale

epicotil

cotiledoane

hipocotil

Phaseolus
vulgaris
Pentru seminţele
puse în acelaşi
moment la
germinat, se
remarcă stadii
diferite de
dezvoltare în
ziua a 10-a.
La unele
preplantule se
observă deja un
fenomen de
ofilire.
 apexul caulinar

Observaţii

Deşi au germinaţie mult mai

bună decât seminţele de
mazăre şi aici se
remarcă o
neuniformitate
germinativă a lotului de
seminţe şi deci,
presupunem, că
seminţele provin de la
indivizi diferiţi din
culturi diferite.
Concluzie
Seminţele de la Phaseolus vulgaris furnizate de firma
AGROSEL nu sunt recomandate pentru iniţierea unor culturi de mari
dimensiuni, ci doar pentru experimente de laborator.