MAITREYI

-statutul personajului:

Mijloace de
Modalitatea de construcţie
Citat Trăsătura caracterizare specifice
personajului prozei
moderne
,,Mi se părea urâtă – cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu
buzele cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară
bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt”

,, O priveam cu oarecare curiozitate, căci nu izbuteam să

înţeleg ce taină ascunde făptura aceasta în mişcările ei moi, de
mătase, în zâmbetul timid, preliminar de panică, şi mai ales în
glasul ei atât de schimbat în fiecare clipă, un glas care parcă ar
fi descoperit atunci anumite sunete.”
,, -Nu ştii că Maitreyi scrie versuri? mă întreabă, foarte
mândru, inginerul.”

„― Fiică-mea ţine o conferinţă despre esenţa frumosului, îmi

spuse.”

“Lucien s-a rugat să-i fie îngăduit să privească mai de aproape

costumul Maitreyiei, bijuteriile şi ornamentele, şi inginerul a
acceptat cu humor, aducîndu-şi fata de mînă, căci Maitreyi se
rezemase de fereastră, cu buza de jos tremurînd şi cu şalul
căzîndu-i pe frunte. A fost o scenă neasemuită acel examen al
veştmintelor, acea cîntărire în mîini a bijuteriilor, urmată de
exclamaţii şi entuziasm, de întrebări şi răspunsuri transcrise
stenografie de Lucien în carnetul lui de note, în timp ce
Maitreyi nu mai ştia unde să se uite şi tremura toată, palidă,
înspăimîntată.”

,,- Am iubit întâi un pom, din aceia pe care noi îi numim

,,şapte frunze” se pregăti ea să povestească. (...)
Mă dureau cele ce spunea Maitreyi. Mă dureau atât de mult ,
cu cât simţeam în stare să iubească totul cu aceeaşi pasiune, în
timp ce eu voiam să mă iubească numai pe mine. O fiinţă care
iubeşte întruna pe oricine”
,, Mi-ai spus odată că, dacă aş fi fost[..] zvârlită afară din casă,
tu m-ai iubi încă. Mă gândeam ce bine ar fi fost să se întâmple
aşa. N-ar mai rămânea nicio piedică în calea unirii noastre.
Allan înţelege că noi nu vom putea fi uniţi şi vom muri aşa cu
păcatul nostru deasupra. Nici dacă te vei converti tu, nu vor
accepta să-mi fii soţ. Ei vor altceva, de ce nu-ţi aminteşti? Dar
dacă cineva m-ar necinsti, vor trebui să mă arunce pe străzi,
pentru că altminteri păcatul va cădea asupra casei întregi. Şi
atunci aş putea fi soţia ta, voi fi şi eu creştină, pentru că pentru
un creştin nu e păcat să fii necinstită cu forţa, şi tu
m-ai iubi şi atunci.”
ALLAN
-statutul persoanjului:

Modalitatea Mijloace de
Trăsătura de caracterizare construcţie
Citat personajului specifice
prozei
moderne

,,Mă aflam, atunci, la începutul carierei mele în India. Venisem cu

o sumă de superstiţii, eram membru în Rotary Club, foarte mândru
de cetăţenia şi descendenţa mea continentală, citeam mult despre
fizica matematică (deşi în adolescenţă visasem să mă fac misionar)
şi scriam aproape zilnic în jurnal”
,,N-aş fi suportat pentru nimic în lume să-şi bată joc de mine o fată
de şaptesprezece ani...”
,,Pe Norinne o iubisem şi eu într-o vreme, aşa cum iubim noi,
tinerii de 24 de ani”
Eforturile vizibile pe care le făcea Sen mă stinghereau tot mai mult,
mă făceau bănuitor, răutăcios. Câteodată mă întrebam dacă nu şi-au
pus în gând să mă căsătorească cu fata lor, deşi, logic, lucrul acesta
era o imposibilitate, şi ei toţi şi-ar fi pierdut casta şi numele dacă ar
fi îngăduit asemenea nuntă”

,, Nopţile, tu vii la mine, cum veneam eu altădată, în camera

noastră de dragoste din Bhowanipore. Dar eu veneam ca femeie(...)
pe când tu vii acum ca un zeu din aur şi din pietre scumpe, şi te
ador, căci tu eşti mai mult decât dragostea mea, tu eşti soarele meu,
viaţa mea ador, căci tu eşti mai mult decât dragostea mea, tu eşti
soarele meu, viaţa mea”

,,Voiam să dau viaţă acestor locuri înecate în ferigi şi liane, cu

oamenii lor atât de crunţi şi inocenţi. Voiam să le descopăr estetica
şi morala şi culegeam zilnic anecdote, luam fotografii, schiţam
genealogii”

,,Îmi fixa picioarele cu un zâmbet (…)

Eu începui a vorbi stupidităţi ca să curm tăcerea spunând că aceasta
nu are nicio importanţă căci niciodată nu se văd picioarele(…)
 - La noi e altfel, mă întrerupse Maitreyi, îmblânzită. La noi
prietenii îşi arată dragostea atingându-şi picioarele goale.”
,,Aş vrea să mărturisesc de la început şi răspicat că niciodată nu
m-am gândit la dragoste în cele dintâi luni petrecute în tovărăşia
lui Maitreyi”
,,nu simţeam niciun fel de dragoste, ci numai delicii intelectuale”
,,Sunt sigur că Maitreyi mă iubeşte (Notă. Cât mi-a trebuit până să
înţeleg!) Scrie poeme pentru mine şi îmi recită ziua întreagă
versuri. Eu nu o iubesc. O admir enorm...”
,,Mi-o arăta de sub pat; o rogojină subţire ca pânza, făcută din pai
de bambu. Eram emoţionat; parcă m-aş fi aflat deodată în faţa unei
sfinte. Am adorat-o aproape în acea clipă”
,, O iubesc mult, feroce şi mi-e teamă de Maitreyi.”
,,Nicio femeie nu m-a tulburat atâta. Suferinţa mea senzuală e un
blestem”

,,Strângând-o în braţe, am simţit pentru întâia dată teama că

dragostea Maitreyiei ar putea cândva să mă obosească.(...)Când
aveam nevoie de singurătate de ce nu mi-o ghicea? De ce nici
dragostea cea mai mare nu poate ghici dorinţa celuilalt?”