Desi titlul poate parea scandalos si negativist, articolul in sine nu il gandesc a fi agresiv si fara

argumentatie. Dimpotriva. Este mai degraba un apel la bun simt si logica, decat un mesaj care sa
arate cu degetul si sa eticheteze o populatie printr-un atribut.

Suntem invatati prin multe canale ca romanii sunt lenesi, hoti, cersetori, lipsiti de viziune,
incapabil sa se organizeze singuri. Daca pornesti o discutie despre cum sunt romanii cu o mana
de prieteni, la intamplare, o sa ai impresia la un moment dat ca ai deschis cutia Pandorei. O sa
afli ca romanul este mandrul posesor al tuturor viciilor pe care le-a adunat de-a lungul timpului
popoarele lumii.

Este timpul ca, partial, sa si demonstrez asta.

Singura diferenta este ca nu voi face din asta dintr-un fatalism mioritic, ci mai degraba din
dorinta de a arata o spartura intre nori. O scapare. Un mod de a ne duce viata cu privirea ridicata
si coloana dreapta. Mandri de cine suntem si ce facem.

De asemenea – acesta este unul dintre putinele articole care nu se bazeaza pe o documentatie
clara, ci pe concluziile trase in urma cu doi ani, cand am ajuns pe taramurile Greciei, in plina criza
economica a grecilor. Am avut atunci sansa sa aflu de la oamenii locului bucati de istorie si
gandire care ne pot aduce lumina in modul cum functioneaza acum societatea moderna.

Preambul

Una dintre cele mai mari civizilitatii cunoscute omenirii, cea greaca, sta la baza a ceea ce numim
noi, in zilele moderne, democratie. Democratia provine din grecescul “demokratia”, care se
traduce, intr-un mod liber, puterea (sau vointa) poporului.

Demos = popor

Kratos = putere

Termenul, in timp, a devenit sinonim cu regimul politic care se bazeaza pe vointa poporului,
exercitata prin vot liber.

Au fost cateva surprize pentru mine, in momentul in care am inteles modul cum era exercitata
democratia in timpurile “polis-urilor” (cetatile-state). Istoria ne aminteste de trei mari astfel de
cetati pe teritoriul Greciei de acum, Atena, Sparta si Eba, independente fiecare, cu politica
proprie, moneda proprie, chiar si unitati de masura si greutate proprii.

Paralela cetatilor state de pe vremuri se face cu tarile zilele de astazi. Sunt insa cateva diferente
majore fata de ceea ce se intampla acum in interiorul granitelor unei tari:

Nu aveau toti locuitorii unei cetati drept de vot

O cetate avea mai multe categorii de populatie:

cetatenii – cei care aveau drept de vot, de fapt. Este ironic faptul ca acestia reprezentau, in fapt,
o minoritate. Platon, spre exemplu, sustinea ca numarul ideal de cetateni, ca cetatea sa
functioneze bine, este de maxim 5000 de oameni. In timp Atena, spre exemplu, a ajuns si la 40
000 de cetateni.

femeile – nu aveau drept de vot, insa pozitia lor in societate era mult mai ridicata decat in alte
civilizatii, chiar si mai tarzii

”colocatarii” (denumiti “meteci”)- oamenii liberi, straini de cetate (care veneau din afara ei),
protejati de ea, in schimbul serviciilor pe care le ofereau. Acestia erau de obicei diversi
mestesugari, oameni de cultura, comercianti care aveau relatii si cu alte cetati/popoare etc.
Colocatarii nu aveau drept de vot, pentru ca nu erau considerati “ai cetatii”, ci mai degraba
“oaspeti”.

sclavii – care erau priviti pe vremea aceea drept un lucru firesc. Fara drept de vot si fara multe
drepturi pe care le aveau celelalte categorii descrise mai sus, sclavii proveneau de obicei din trei
surse principale: razboi (cei care erau luati prizonieri, erau transformati in sclavi), nastere (cel
care se nastea dintr-un sclav) si datorie (insolventa din zilele moderne pe vremuri era platita pe
atunci cu libertatea datornicului). Sclavii isi puteau cumpara, in timp, libertatea, desi cazurile
erau destul de rare. Sclavia in sine, pe vremurile acelea, a fost privit drept un factor de progres al
societatii si cele mai multe popoare ale lumii foloseau ca materie prima de comert – sclavii.

Sistemul de taxe

Sistemele actuale de taxare se inspira mai degraba de la romani, decat de la greci. Romanii au
fost numiti de istorici “campionii de necontestat in domeniul taxelor si impozitelor”. Au inventat
de-a lungul timpului taxele pe consum, taxele vamale, taxele pe proprietate, taxele pe vanzari
(de sclavi, taxa fiind mai mare, sau de bunuri generale), taxele pe mostenire etc.

Grecii in schimb aveau un sistem diferit de taxare. Cetatenii, cei cu drept de vot, nu plateau taxe
decat in contextul unui razboi, banii fiind folositi, in acest caz, pentru arme si cheltuieli de
intretinere a armatei. La finalul razboiului taxa inceta de drept. Amuzant este ca aceste taxe,
numite eisphora, erau inapoiate cetatenilor prin prada de razboi care rezulta (inclusiv prin sclavi).

In rest taxe plateau doar “colocatarii”, cei care locuiau intre zidurile cetatii, taxa numita
metoikion, in valoare fixa de o drahma pe luna pentru barbati, respectiv jumatate de drahma pe
luna pentru femei.

Cetatea in sine era protectorul individului !

Un amanunt interesant, observat nu doar la civilizatia greaca, este faptul ca cel care locuia in
cetate considera statul (in cazul asta polis-ul) drept garantul libertatii lui si protector in acelasi
timp. Cu alte cuvinte oamenii intelegeau ca este datoria lor sa isi plateasca darile, pentru ca
zidurile cetatii sa ii poata apara in continuare. Exista un sentiment nedeteriorat de apartenenta.
Nu exista ideea de “frauda”, pentru ca asta rezulta intr-o capacitate scazuta de a proteja
locuitorul din interiorul cetatii.
In timp statul, prin taxarea excesiva si coruptia evidenta, in zilele moderne a devenit un dusman,
in perceptia cetateanului. “Statul” nu mai este de partea ta, nu te mai “apara”, lucru dovedit in
timp de foarte multe abuzuri si suprataxari (in special). Aceasta se traduce printr-o scadere
puternica a sentimentului de apartenenta, dar si printr-o activitate neincetata de nerespectare a
reglementarilor fiscale, in special, impuse de stat.

Pe vremuri impozitul era privit drept datorie a omului de rand. Astazi este privit drept o
agresiune la care este supus omul de rand.

Asta si pentru ca multe dintre dovezile “palpabile” de protectie din trecut s-au “diluat” foarte
mult (zidurile cetatii au disparut).

Sistemul de vot in democratie

Grecii aveau un mod aparent foarte ciudat de a privi anumite lucruri. Spre exemplu, in zilele de
alegeri, cel mai votat dintre candidati nu era pus in fruntea cetatii (!). Dimpotriva, cel mai votat,
prin urmare si cel mai iubit de popor, era trimis intr-un fel de “exil de lux”, in afara cetatii, cu
scopul de a face cunoscuta civilizatia greaca in randul altor popoare. Un fel de “diplomat”, daca
ar fi sa ne raportam la termeni cunoscuti noua.

Al doilea cel mai votat era pus in fruntea cetatii, cu rolul de a pune in aplicare legile si deciziile
poporului.

Asta poate fi numit unul dintre cele mai ciudate moduri de a privi democratia. Tradus in zilele
moderne, ar insemna ca in fruntea unei tari presedinte nu ar fi pus cel mai votat, ci urmatorul.
Care sa fie insa explicatia?

Ma apropii de finalul argumentarii titlului din articolul pe care il citesti acum. O sa ma leg de alte
doua cuvinte grecesti, ca sa pot sa explic aceasta filozofie si implicatiile ei:

cuvantul “idiot” – provine din grecescul “idiotes”: om care se izoleaza, care nu participa la
dezvoltarea si bunastarea cetatii, care nu este interesat de politica (!) Pentru greci votul era o
datorie a cetateanului si era de la sine inteles ca absolut toti cetatenii sa se implice in politica
intr-un mod cat se poate de direct. Cei care nu erau la curent cu problemele cetatii erau
considerati idioti.

cuvantul “agora” – piata publica in care cetatenii votau o data la 9 zile. Cu alte cuvinte, o data la
9 zile cetatenii se duceau, cu mic cu mare, in piata, unde participau la adunarile publice, unde isi
exercitau votul in tot ce tinea de conducerea cetatii.

Premisa: cetatenii erau cu totii implicati in politica. Chiar si cuvantul in sine, politica, provine din
grecescul politikos, care inseamna “stiinta si arta de a guverna un stat”. Sa faci politica insemna
sa te implici in guvernarea cetatii intr-un mod direct, prin vot.

Orice ar fi indepartat cetateanul de politica (si transformarea lui in “idiot”) era privit cu foarte
mare seriozitate. Asta era si motivul pentru care primul ales al cetatii nu era pus in fruntea
cetatii.

Grecii erau de parere ca acolo unde este prea multa incredere si iubire intr-un singur om exista si
o samanta a coruptiei care trebuia evitata. Scenariul era destul de simplist: daca aveai incredere
in conducatorul cetatii, atunci tu, ca si cetatean, deveneai lenes. Nu te mai duceai in agora
(piata) ca sa votezi legi si nu mai stiai ce se intampla in propria ta cetate.

“Gonindu-l” pe cel mai iubit dintre locuitorii cetatii, oamenii erau impulsionati in continuare sa
se intalneasca in piata, sa dezbata legile, sa voteze, sa fie siguri ca cel pus in fruntea cetatii pune
in aplicare vointa poporului (si nu propria sa vointa). Si asta pentru ca nu aveau incredere in cel
care era numit sa puna in aplicare legile.

De ce “o tara de idioti”?

Vremurile moderne au dus la o denaturare a filozofiei care a stat la baza uneia dintre cele mai
mari civilizatii pe care le-a cunoscut omenirea. Democratia (puterea poporului) a devenit
oarecum indirecta. Cel mai votat este pus in fruntea tarii si devine, oarecum, intangibil. Iar
“poporul” a fost fortat, oarecum, sa nu mai participe la administrarea propriei tari.

Statul s-a transformat din “cel care te protejeaza” in un adevarat inamic, care cauta sa te
buzunareasca la fiecare actiune pe care o faci (incurajand in felul asta non-actiunea). Daca pe
vremuri sclavii nu votau, in zilele moderne adevaratii cetateni nu mai voteaza, izolandu-se de
actul in sine al votului, iar sclavii “moderni” (asistatii sociali si cei care pot fi manipulati usor)
voteaza in masa, neintelegand implicatiile votului lor.

Akis, grecul care m-a inspirat in acest articol, acum mai bine de doi ani, imi spunea ca poti foarte
usor sa vezi o tara corupta si saraca. Te uiti la procentul de neprezentare a populatiei la vot. In
perspectiva democratiei moderne – cu cat cei care voteaza sunt mai putini, cu atat tara
respectiva este mai inapoiata. Asta pentru ca oamenii din interiorul granitelor ei si-au pierdut
increderea in democratie si au fost indepartati din politica, lasand puterea in mana unui grup de
oameni care pot manevra mase credule.

Idioti sunt oamenii care nu voteaza. :)

Iar Romania, la ultimele alegeri, a avut un absenteism la vot de aproape 70%, mult mai mare de
media europeana de absenteism – 54%. Problema in sine nu este doar a tarii noastre, ci se
regaseste la nivel mondial, pentru ca sistemul actual politic a pierdut increderea omului de
actiune, care ar putea oferi ceva “cetatii” in care traieste.

Sistemul politic utopic (SPU)

In Romania problema de fond, pe langa neincrederea maselor cu privire la utilitatea dreptul de

vot, tine si de faptul ca “asistatii social”, cei care traiesc din banii colectati din taxe, sunt cu mult
mai multi decat cei care produc (cei care muncesc in mediul privat).
Statul nu face decat sa ia bani de la cetatenii ei care produc si sa ii redistribuie catre toata lumea.
Principiul ar fi corect, daca cei care produc ar fi destui incat sa ii sustina si pe ceilalti. Insa
Romania este pe ultimul loc din Europa din punctul asta de vedere.

13,76% este procentul celor care muncesc in mediul privat, deci contribuie prin taxe, la bugetul
de stat !!!!

Nu stiu daca realizezi ce inseamna cifra asta. Inseamna ca aproape 9 oameni traiesc in spinarea
ununia singur :)

Facand un exercitiu de imaginatie, poti sa iti dai seama cine voteaza. Daca dai la o parte cei care
nu au varsta legala de vot, ceilalti vor, in schimbul votului, mai multi bani de la stat (pensii mai
mari, alocatii pentru copii mai mari, somaj mai mare, salarii la stat mai mari).

Incet, dar sigur, procentul celor care si produc ceva, scade cu fiecare zi care trece. Asta pentru ca
legile nu sunt decise pentru ei. Marii economisti al lumii stiu si o repeta: marirea taxelor si
numarul lor afecteaza incasarile la bugetul de stat. Presedintele CNIPMMR (Consiliul Naţional al
Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România), Ovidiu Nicolescu, spunea in urma cu o luna:

“‘Din datele pe care le avem, creşterea TVA nu a dus şi la sporirea încasărilor la bugetul de stat.”

Acelasi lucru spunea si guvernatorul Mugur Isarescu.

“Taxe mai mari si mai multe inseamna cheltuieli mai mari si incasari mai mici.”

Pare la mintea cocosului.

Daca ne uitam in istorie, grecii aveau un vot cenzitar. Dreptul de vot se castiga, oarecum, nu era
implicit. In conditiile in care mesajul politicienilor romani este constant directionat spre “O sa
marim pensiile.”, fara o logica economica in spate, cumva ar trebui limitat acest mesaj.

Aproximativ 26,9 % este procentul pensionarilor din populatia Romaniei.

(este doar un exemplu de discrepanta demografica)

Atentie: nu neg dreptul la vot al pensionarilor. Neg dreptul la vot al celor care consuma banii
colectati de stat (mai mult decat produc).

Un vot cenzitar corect nu se poate face pe baza educatiei, din moment ce sistemul educational in
sine este unul falimentar (diploma de studii superioare nu mai valoareaza mare lucru pe piata
muncii).

Un vot cenzitar corect, care ar deturna mesajele politice incorecte si deciziile stupide de
impozitare, s-ar face in functie de istoricul fiscal al contribuabilului. Fiecare cetatean al tarii este,
in fapt, un actionar la o imensa companie care se numeste Romania.

Este perfect normal sa vrei sa faci parte din Consiliul de ADministratie si sa ai drept de vot.
Pentru asta trebuie sa faci dovada ca ai dat mai multi bani statului decat ai cheltuit. Caz in care,
daca esti pe plus, sa fii cetatean cu drepturi depline.

Daca mai mult cheltui decat produci, sa ti se retraga dreptul de vot. (cel putin pana in punctul in
care esti pe plus)

In felul asta sistemul politic s-ar schimba radical. Mesajele nu ar mai fi directionate inspre
categoriile de oameni care consuma resurse, ci inspre oamenii care produc resurse. In momentul
in care investesti in ei, ironic – vor veni si mai multi bani la buget (pentru ca ar fi impulsionata
economia). Deci mai multi bani inclusiv catre pensii.

De asemenea, bugetarii nu ar trebui sa aiba drept de vot deloc. Bugetarii sunt oamenii care se
pun in slujba cetatenilor tarii, asa ca ar trebui sa ii serveasca pe cei care voteaza, nu pe ei insisi.

Cu alte cuvinte – drept de vot ai avea in 2 conditii (implicite):

sa nu fii bugetar

sa fii pe “plus” cu statul

Alte “efecte”:

exact oamenii care acum nu voteaza ar avea drept de vot si ar capata incredere in procesul
democratic.

s-ar pune accent pe actiune; dreptul de vot nu ar mai fi universal, ci bazat pe meritocratie

dreptul de vot ar fi unul castigat, motiv pentru care va fi si exercitat

vor fi din ce in ce mai putini idioti; cum votul este un drept castigat, oamenii vor dori sa il aiba;
prin urmare vor cauta sa plateasca taxe catre stat pana in punctul in care vor produce mai mult
decat cheltuie

politicienii s-ar concentra in sfarsit pe reformarea statului, concentrandu-si mesajele politice pe

impulsionarea economiei, crearea de locuri de munca in mediul privat, impulsionarea
antreprenorilor aflati la inceput de drum, relaxarea fiscala (in conditiile in care oamenii vor
intelege ca este o datorie, plata taxelor)

economia subterana, care acum este estimata (in mod ireal, as spune) la 30% din PIB, ar scadea
dramatic.

Nu neg insa ca este o parere oarecum extremista, dar si utopica in acelasi timp. Este mult mai
greu, ca si politician, sa convingi un electorat care isi merita votul decat unul care nu da doi bani
pe el.

Cum se intampla acum?

Acciza de 7 eurocenti pe carburanti (din 2014) este doar un exemplu de suprataxare inutila
specific sistemului politic actual. Suntem pe locuri fruntase in Europa si la marimea taxelor, si la
numarul lor. Taxe care, pe termen lung, nu duce la o relaxare a contribuabilor, dimpotriva.

Mesajul duplicitar este urmatorul:

– avem nevoie de banii astia ca sa construim autostrazi

– la nici o luna de la aplicarea accizei premierul aparea la televizor si explica sistemul de taxare
pe autostrazile care vor fi construite din acciza

Cu alte cuvinte: va punem o taxa ca sa putem construi o autostrada ca sa va putem pune o taxa
pe ea (!)

Este doar un exemplu.

Dincolo de faptul ca, atunci cand ai prea multe taxe, de obicei birocratia este atat de mare incat
cheltui mai mult pe colectarea unora dintre ele decat efectiv sumele incasate.

Iar promisiunile politice sunt aceleasi: pensii mai mari, salarii mai mari, ajutoare de somaj mai
mari.

Toate in contextul in care nu pot fi realizate decat daca apar mereu taxe noi, mai mari , mai
diverse, mai complicate. Plus imprumuturi de la FMI.

Timp in care procentul celor care produc cu adevarat, acel 13,76%, scade in continuu, sub
presiunea politicului, care nu da doi bani pe el.

In final

votMesajul meu in final este simplist: implica-te mai mult !

Daca nu te implici, nu faci decat sa sprijini coruptia si sa dai putere celor care pot manipula mase
de oameni.

Poti sa te plangi in continuare ca nu ai cu cine sa votezi si sa preferi sa nu vezi ca exact atitudinea

asta genereaza generatia de politicieni pe care o avem, care nu vrea sa ai pe cine alege.

Implicandu-te, fiind la curent cu ce se intampla, alegand sa votezi – nu faci decat sa te intereseze

bunastarea cetatii in care traiesti. Maine nu va fi mai bine, probabil. Insa este un inceput de
schimbar

Exista un sistem implementat puternic in acest scop, in mentinerea acestei situatii, format din
oameni putrezi de bogati, care nu vor dori ce spune Daniel aici. Caci si-ar pierde privilegiile. Ei
sunt masonii. Cu acest sistem trebuie sa lupti pentru a reda increderea cetatenilor in viata
polisului. De altfel Masoneria are in protocoalele sale celebre paragrafe in care spune in esenta
ca e important ca cetatenii sa fie scarbiti de sistemul politic astfel incat sa nu le mai pese de el,
neimplicandu-se si evident dand astfel liber aplicarii ideilor masonice.

Normal ca implicarea sociala este cheia reusitei personale si colective. Adler masura
normalitatea individului prin gradul lui de interes social. Din nefericire si statele dezvoltate, care
au autostrazi si un sistem socio-economic mai eficient, sunt percepute ca inamic si gradul de
implicare sociala a populatiei este scazut. Placerea poate veni din placere hedonica si din gasirea
sensului. Daca ne concentram pe placerea hedonica si pe bani, putem ajunge sa cuantificam
totul prin ecuatia bani si placere. Republica romana care a inceput promitator a sfarsit ca imperiu
in declin. Din Statele Unite, unde legea chiar este aplicata si sistemul este mai bine gandit decat
la noi, a pornit criza financiara. Daca spargeai o locuinta, aparea politia si ajungeai in arest
imediat, insa cand ai ruinat milioane de cetateni incurajand bula imobiliara si alte investitii
speculative nu s-a intamplat nimic. Mana de fier a statului occidental este imbracat intr-o
manusa de catifea, spre deosebire de noi unde e imbracata in niste zdrente urat mirositoare.

Articol interesant, dar reprezinta doar un sofism evident. Altfel, e un punct de vedere care
manipuleaza prin deformarea ipotezei si a rezultatelor, in primul rand, luand in discutie sisteme
atat de diferite, fara o similitudine coerenta. Dupa modelul Greciei antice, cetatenii nu plateau
taxe de loc, nu conteaza daca erau bogati sau saraci, atata timp cat erau oammeni ai cetatii, nu
plateau taxe, dar votau. “Votul cenzitar castigat” al grecilor vechi nu inseamna ca dadeau bani pe
el, bani care s-ar fi dus in visteria cetatii, prin urmare castigarea dreptului la vot nu se facea prin
eliminarea celor care nu platesc, din contra, se facea printr-o eliminare arbitrara a unor membrii
( femei, robi, necetateni) si prin implicarea arbitrara si tot subiectiva a altora, a unora, sa zicem
mai activi politic. Robii erau cei care produceau efectiv bunastarea dar nu aveau drept de vot.
Evident, vorbim de un model de democratie neperformant si care a si fost eliminat istoric, din
cauza inegalitatii propuse si perpetuate.

Pe de alta parte, in zilele noastre, pensionarii romani, in parte, sunt cei care ieri plateau
impozitele (zilnic intra in pensie atat fosti intreprinzatori – cei care s-ar fi calificat cel mai probabil
la votul cenzitar propus – cat si bugetari). Pensionarii cei mai varstnici de azi sunt cei care au
construit mijloacele de productie de pe vremea comunismului, pe care statul le-a vandut – pe
unele in paguba, pe altele mai bine, dar in orice caz, vanzarile respective au alimentat bugetul
actual, la fel ca taxele de care vorbim azi.

Eliminarea unor categorii mari de cetateni pe diverse criterii, mai ales economice, nu slujeste
democratiei in nici un fel si s-a vazut asta in istorie. Nu va da niciodata un rezultat mai bun decat
avem acum.

In Romania, categoria bugetari include medicii si profesorii, care nu sunt considerati bugetari in
alte tari – (de ex. in Germania, medicii nu sunt considerati bugetari, chiar daca asistenta
medicala se alimenteaza preponderent din asigurari, totusi si bugetul da o parte din bani) –
pentru ca si ei “produc” : educatie – cea mai importanta componenta pentru o democratie reala,
cat si sanatate, o resursa de baza pentru sprijinirea unei democratii (sanatatea cetatenilor
genereaza prosperitate; din pacate in zona asta avem si o “manipulare” de sistem – industria
sanatatii, deci producerea medicamentelor, a aparaturii medicale si a tehnicilor medicale
reprezinta pentru multe tari un izvor important PIB si de taxe dar nu asigura in realitate decat
intr-o masura necorespunzatoare o crestere a starii de sanatate a cetatenilor ei – avem sistemul
medical din SUA, unul dintre cele mai bune exemple in acest sens).

TVA-ul este o taxa pe care toti consumatorii din Romania o platesc indiscutabil – 24% din
veniturile pe care le cheltuim luna de luna, pe mancare, utilitati sau orice altceva, indiferent daca
suntem asistati social sau nu, reprezinta TVA si cetatenii il platesc efectiv in momentul in care isi
procura bunurile respective – problema este ca TVA-ul nu se colecteaza corespunzator de la cei
care fac comert (un numar mult mai mic de indivizi) si care, prin diverse “inginerii financiare” si-l
insusesc intr-o forma sau alta – “deduceri fiscale” dubioase, ori, cel mai des intalnit, nu emit bon
fiscal sau factura fiscala pe marfa vanduta, astfel TVA-ul de plata nu se inregistreaza si nu intra in
calculul de plata de TVA sau in calculul impozitului pe profit sau chiar daca apar in socoteli,
comerciantii respectivi “dau teapa” si nu le platesc statului, cum ne-au “promis” noua cand l-au
colectat de la noi.

Statul roman in sine prin administratorii sai aduce complicatii suplimentare prin politicile fiscale
implementate dar si prin sprijinul subteran dat evazionistilor de orice fel, mici sau mari, care
rasplatesc direct, fara exceptie, dubla masura – unii intreprinzatori calariti de controale sa se
conformeze, altii lasati liberi, fara oprelisti sa fure. Mai mult, statul, prin cheltuielile aiurea
facute, disipeaza taxele smulse anapoda cetatenilor si de fapt, aceasta este una din cauzele
generatoare de evaziune dar si de “dezgust” si neimplicare electorala al cetatenilor.

Modelul propus sufera de prea multa simplitate si prea putina analiza a situatiei, precum si de
ipoteze eronate. Ca sa concluzionez, daca era asa de bun, l-ar fi aplicat altii inaintea noastra.
Discutand de diverse variante care s-au dovedit viabile, lucrative, ma gandesc sa analizam
modelului tarilor nordice: taxe mari dar care se platesc voluntar, evaziune mica, coruptie mica,
implicarea mare a statului in redistribuirea bugetara cu impact preponderent pe educatie,
sanatate si infrastructura, participare la vot in unele tari peste media tarilor membre UE. E, aici e
aici: chestia cu participarea la vot, respectiv ca tarile cu participare mare la vot sunt mai ferite de
coruptie si invers, e mai degraba o consecinta a altceva: Italia si Belgia au amandoua sistem de
vot obligatoriu si au participare la vot de 90% dar ambele nu sunt in topul tarilor cu cea mai mica
coruptie. Danemarca, tara cea mai putin corupta din lume, a avut participare la ultimul vot de
56%, peste media UE, dar in Finlanda, a doua cea mai putin corupta tara, participarea la vot a
fost de 40 %, sub media UE. Cehia, pe de alta parte, al doilea cel mai mic procent de participare
la vot din UE (19%), nu este subiect de coruptie atat de evident si deranjant ca Romania sau
Bulgaria, campioanele UE la coruptie, dar care au participare la vot dubla fata de Cehia.

In primul rand, analizele de coruptie se bazeaza pe perceptia cetatenilor despre coruptia din
tarile respective, ceea ce este mai degraba un indicator subiectiv. Participarea la vot, pe de alta
parte este un indicator mult mai obiectiv, fiind un raport intre nr. celor care apar ca au mers la
vot si nr. de cetateni ai tarii respective. Corelatia este deci cam cea dintre nr. de mere din pom si
consumul de pasta de tomate la sate. Eu cred mai degraba ca participarea la vot este generata
de controversa publica, sociala, propusa de momentul electoral respectiv – cu exceptia tarilor in
care votul este obligatoriu – cu procente mai mari atunci cand electorii sesizeaza o sciziune intre
ceea ce doresc ei si ce li se propune, dar aceasta sciziune nu este foarte mare astfel incat sa
inhibe speranta de schimbare prin vot.

Pe de alta parte, presupun ca nu ne intereseaza participarea la vot ca un indicator

oarecare, care ne intereseaza doar de dragul artei sau a calculului

matematic ci ne intereseaza in masura in care are influenta in schimbarile in bine pe care o

conducere votata le face in tara respectiva. Doar participarea la vot nu schimba in mod efectiv
societatea respectiva, ci mai degraba, aplecarea catre intelegerea nevoilor generale si particulare
ale societatii respective, pe termen mediu si lung si elaborarea unor politici de intruziune, nu de
excludere, a cetatenilor. Mai clar poate spus, echilibrul lui Nash este singura solutie pentru o
societate mai buna – numai impreuna putem iesi din situatia proasta in care suntem. Dar numai
votul nu este suficient – votul este doar o poza blurata a unui moment si atat.

Implicarea indivizilor trebuie sa fie mult mai mare, de la critica masurilor proaste cu tot cu
actiuni in strada cand diferentele de opinie intre putere si cetateni sunt mari, pana la a denunta
ceea ce azi s-ar putea sa-ti convina de minune dar maine s-ar putea sa te deranjeze ingrozitor,
asa cum e cand dai spaga unui functionar sa te scape de amenda, dar nici tu nu dai bon fiscal,
asa ca aparent esti in castig, numai ca maine nu te primeste la medic fara spaga si n-ai gradinita
pentru copil. Sau un alt exemplu, dai spaga pentru un contract cu statul si azi esti bucuros, numai
ca maine, altul da o spaga mai mare si te scoate din carti, sau statul nu are bani sa-ti plateasca
lucrarea idioata si dai faliment. Ceea ce am vazut pana acum este exact echilibrul lui Nash ne-
optim: incercam toti sa ne urmarim doar interesele noastre personale exclusive si in timp
alegerile facute au impact prost pentru toti.

Iata cateva informatii:

in Romania sunt inscrisi in listele electorale toti cetatenii care au acte oficiale eliberate de statul
roman si care sunt luati in considerare la vot, chiar daca “produc” in Romania sau ‘produc” in
Italia. Pentru ca legile sunt asa cum sunt, ei sunt socotiti in totalul celor care pot vota la un
scrutin, indiferent de scopul lui, local, general, etc.

Si avem nr. de votanti efectiv (si aici avem probleme ca se pare ca

sistematic aprox. 3% sunt voturi false, bagate pe blat in urne). Dar in orice caz, minim 2 milioane
de “potential votanti” apar in liste in plus in mod arbitrar, fiindca in Romania nu exista restrictii
de natura fiscala care sa te faca sa-ti declari un domiciliu fiscal si sa fie evident ca nu poti fi si in
Romania si in SUA in acelasi timp. E, in cazul in care din evidente ar fi scazuti respectivii, rezulta
un procent de participare la vot mult mai mare decat avem “scriptic” acum si asta ar fi cel real.

Alta informatie – in Romania, poate nu stii, dar sunt destul de multi indivizi care nu au acte de
identitate DELOC. Unii, nici un fel de act de identitate, nici macar certificat de nastere, altii n-au
buletin, ca era scump sa-l faca; nu numai romi, ci si romani si alte nationalitati – erau prea saraci,
prea rupti de lumea civilizata ca sa vina pe lume la spital, unde ar fi fost inregistati automat.
Politia stie situatia, nimeni nu face nimic, procedura de a face rost de acte oficiale este prea
greoaie si foarte costisitoare si putini se mai baga maturi fiind s-o implineasca. E, astia nu iau nici
ajutoare sociale, nu merg la scoala, lucreaza la negru munci necalificate. Sunt exclusi complet
social – nu exista in nici un fel de scripte – pot sa faca ce vor, nu pot fi arestati pentru ca nu au
acte. Dar chiar si ei, nu mai vorbesc de pensionari si asistatii sociali – produc bani pentru buget –
prin taxele indirecte pe care le platesc, la chioscul din centrul satului, fiindca oricum ar fi, tot
trebuie sa consume ca sa traiasca. Astia fara acte nu voteaza; exact situatia din votul cenzitar de
care spuneai tu. Dar nici nu-si doresc sa faca efortul sa ajunga sa voteze – sa-si faca acte ca sa
poata vota, pentru ca beneficiul dreptului la vot este mai degraba iluzoriu. Nu ai un beneficiu
clar, nu iti doresti schimbarea – asta este o hiba a propunerii tale. Pe de alta parte,
intreprinzatorii care fac bani dar nu platesc taxe – ii iau doar pe aia cu business-uri offshore, care
fac negreala aproape legal, isi regleaza puterea de decizie fara sa aiba nevoie de votul cenzitar –
fac “lobby”, si au parte de ce modificari legale vor – alta hiba, uite. Nici nu e nevoie sa apartina
Romaniei, pot fi din SUA, Canada sau Bangladesh, ei “voteaza” mai bine ca orice cetatean roman,
cu impact mai mare. Vezi Gabriel Resources, vezi Chevron. Asta e economia globala. Asta e
realitatea de azi.

Votul cenzitar pentru cei care “produc” are iar o hiba: tendinta mondiala este sa se inlocuiasca
forta de munca cu masinile. Si ajungem unde: robotii sunt cei care produc, din ce in ce mai mult,
dar ei nu voteaza. Oamenii consuma, dar ei nu mai produc, ca sunt exclusi din sistem si nu din
vina lor propriu-zis. Olanda vrea sa bage in cativa ani tirurile care se conduc singure.

Gerald Ford isi dorea ca toata productia Ford sa fie facuta de roboti ca sa nu mai fie “santajat” de
muncitori – azi suntem aproape in situatia asta – iar liderul sindical de la Ford i-a raspuns, dar
daca se va ajunge acolo, cine va cumpara masinile, ca muncitorii nu vor avea bani si robotii n-au
nevoie de masini. Cam aici suntem acum. Aici e nevoie de solutii.

Bogatia se concentreaza in cateva maini, din ce in ce mai bogate, clasa de mijloc se subtiaza,
traieste intre agonie si extaz – cand mananca, cand posteste – saracimea ramane tot saraca si
complet lipsita de solutii. Si culmea, cei mai loviti acum si in viitorul apropiat sunt de fapt cei din
patura de mijloc, care au si scoala, se si reinventeaza, sunt si dispusi la relocari, dar numai astea
nu le rezolva problemele de angajare.

Se va renunta la progresul tehnologic? in nici un caz, dar solutiile pentru cei exclusi, si nu din vina
lor efectiva, nu va mai parea un lux dat gratis unor trantori de catre statul social, cum ni se spune
noua in Romania de unii. Germania, pana de curand, nu a avut nici o problema sa-si sustina
social cetatenii, acum isi pune problema sa mai subtieze ajutorul si sa-l refuze noilor veniti. Dar
noii veniti sunt sporul demografic de care are asa mare nevoie Germania, ei intretin cererea de
produse si servicii, da stabilitate pietei imobiliare germane! Ce e de facut?

Asta vorbind de un model economic care totusi creste si se diversifica in ansamblul lui – sa nu ne
batem capul inca despre resursele care se imputineaza din ce in ce mai mult – situatie catre ce
ne indreptam cu repeziciune, moment in care economic vorbind, productia nu va mai fi posibila.
Atunci ce vom face?

Daniel, cateva clarificari:

nici eu nu ma refeream strict la productia de bunuri si servicii, sper ca e clar; am folosit

exemplele pentru o ilustrare mai limpede. Si patura medie este de mult formata din free-lacer-i,
mici intreprinzatori, dar asta e chestia, ca se subtiaza patura, pana cand nu va mai acoperi
criteriul, respectiv ei nu mai castiga ca patura medie – venituri medii – sau dispar din criteriu,
deci si din punctul de vedere al utopiei tale, nu mai exista, nu vor mai plati taxe, se duc la patura
saraci si “asistati”.

Procesul tehnologic ar trebui sa ne ajute, dar el nu este liniar si nu raspunde in totalitate

problemelor sau in orice caz, nu la momentul la care ne dorim; iata alt model de utopie – robotii
fac treaba si oamenii doar consuma. Dar aceasta utopie se loveste de faptul ca resursele
materiale ale planetei nu sunt inepuizabile – de la cele de baza, apa, aer curat, pamant fertil,
pana la cele mai specializate, de care avem nevoie pentru expansiunea progresului tehnologic –
gen metale rare, hidrocarburi, etc. Societatea, asa cum o stim azi, e intr-o metamorfoza colosala
si societatea de poimaine va fi foarte diferita de ce avem azi. Altfel, in sine, “vointa poporului”, ca
sa fie benefica poporului, depinde de capacitatea lui de prelucrare a informatiilor semnificative
pentru el. Iar implinirea acestei vointe tine si de interesul politicienilor de a face lucrurile bine,
ceea ce, daca nu sunt fortati in vreun fel, ei nu fac. Pestele de la cap se impute si de la coada se
curata. Dar nu poporul este vinovat de problemele lui, asta e o consecinta a conducerii politice si
sociale exclusive si proasta. A, si mai vroiam sa-ti spun ceva: sa stii ca schimbarile se produc mai
degraba cand te identifici cu problemele celui in nevoie, pentru ca i le cunosti din interior, nu
cand ai burta plina. Burta plina te face sa crezi ca vecinul are aceleasi probleme ca tine si daca tu
ai probleme de digestie, asta e si problema aluilalt caruia ii chioraie matele de foame. De-aia
modelul tau nu e viabil, pentru ca nu e gandit din interior, ci din exterior. Sa-ti raspund la
intrebarea finala – incercand sa intelegi cat mai multe din implicatiile solutiilor identificate si
propuse, protestand prin toate canalele posibile cand deciziile politice sunt proaste, chiar si prin
participarea la proteste stradale, cerand puncte de vedere autoritatilor pana ai un raspuns
acceptabil, mai ales in scris, refuzand compromisul care te compromite, cerand bonul fiscal la
magazinul de la scara blocului dar si de la cafeneaua favorita, unde esti de-al casei, neexcuzand a
priori pe nimeni din solutie. Cam asta e! fii tu un exemplu si multi te vor urma. Cere-le si altora
sa fie un exemplu. In fiecare zi! orice ar fi sa fie!

Eu n-am spus nici ca am reteta din interior despre cum sa ii ajutam pe cei cu burta goala, nici ca
“asistatii” stiu cel mai bine ce e bine pentru ei, eu personal nefiind in situatia de a-i intelege cu
adevarat ce le lipseste sau cum resimt ei cu adevarat problemele. Stiu doar ca in istorie, cand
solutiile s-au incredintat celor din afara sistemului, nu au fost potrivite pana cand cei din afara
sistemului nu l-au vazut din interior. Apropierea pana la identitate a creat solutiile viabile.
Vorbind despre parloagele de la tara, spre deosebire de tine, se intampla ca stiu un piculet mai
multe despre acest subiect, sau poate doar eu le iau in calcul si tu nu. Hai sa le vedem impreuna:

la cooperativizare, proprietarilor de teren li s-au luat pamanturile, RECOLTA OBTINUTA si

UNELTELE cu care faceau agricultura. Dupa revolutie, li s-au dat inapoi doar terenurile, treptat,
nu tot deodata si nici alea in totalitate, nu pe amplasamentul vechi si de multe ori, atat de
incalcite administrativ incat inca se mai judeca pe litigiile rezultate din haosul legislativ si
administrativ. Terenurile nu au fost cadastrate inainte a.i. sa poata fi impartite cat

mai eficace, ci s-au dat complet aiurea. Titlurile de proprietate au

fost si gresite si nici nu au reprezentat un document final de

proprietate – era nevoie si de cadastru si intabulare pentru finalizarea

dovedirii detinerii de teren. Reimproprietaritii erau, in numar mare, urmasii vechilor proprietari,
fara succesiuni si certificate de mostenire, si a rezultat un si mai mare haos administrativ, cu
faramitarea excesiva a terenurilor pe care le-au avut. Intre timp, si dintre noii improprietariti au
murit, asa ca sunt terenuri in Romania, care au pestei 20 de potentiali proprietari, unii in tara si
altii pe afara, fara succesiuni facute si fara sansa sa se mai inteleaga cine ia ce dintr-un lot de 0.23
ha, de exemplu. Cine e de vina, ei? Nu, e de vina statul care o data i-a desproprietarit fortat de
toata agoniseala si alta data i-a reimproprietarit anapoda si mai ales, fara uneltele necesare
lucrului si fara fondurile necesare pornirii productiei, macar ca rasplata pentru aia 45 de ani cat
timp le-a folosit terenurile, fara sa le plateasca arenda. O fi fost facuta asta cu scopul clar ca
proprietarii de pamant sa nu inteleaga mai nimic din ce se intampla si sa-si cedeze repede
terenurile? Eu STIU ca da. Un motiv pentru care agricultura prin anumite zone este asa de
inapoiata sau sunt prin anumite zone parloage. Cine a avut hartiile clare si limpezi, daca nu a
lucrat terenul, macar l-a dat in arenda.

In Ardeal, pe vremea Habsburgilor s-a facut cadastrul terenurilor – de catre Imperiu, fireste, care
dorea sa stie cat teren are si cine trebuie sa-i plateasca dari pentru el.

Romania moderna asteapta insa sa-si faca fiecare proprietar cadastru si intabularea si chiar de
cateva ori – caz concret din familia mea – terenuri cadastrate si intabulate o data, au trebuit
refacute in totalitate din nou cu alti bani, pentru ca prima lucrare se facuse in anii ’90 doar cu
teodolitul si acum era necesara reperarea pe coordonate din satelit. Se intampla ca avem forta,
resursele si tenacitatea de a continua, dar cati le au? A, si mai am ceva de comentat: sa stii ca
sunt destul de multe terenuri in Romania pe care nu merita sa faci agricultura, ca rezultatele
agricole si economice sunt proaste si lucrarile de imbunatatiri funciare prea costisitoare si cam
degeaba – de pe vremea lui Ceasca era limpede ca rezultatele sunt proaste, cu toate incercarile
lui Ceasca de a lucra si “ultima palma de pamant” si cine le are in proprietate, le are cam
degeaba – ex. terenuri saratura (cu izvoare subterane sarate sau cu zacaminte subterane de sare)
sau terenurile care se inunda – indiguirile si desecarea sunt f. costisitoare, indiguirea trebuie
refacuta in minim 5 ani iar desecarea se face cu pompe pe motorina care ar trebui sa mearga
aproape non-stop, ceea ce ar face productia obtinuta prea scumpa sa poata fi absorbita de piata
libera. Mai sunt si foste incinte si imprejurimi de intreprinderi cu deseuri toxice pe care n-ar
trebui sa se cultive nimic, de fapt – inca vreo 30 de ani de acum incolo -ex. fostelor intreprinderi
chimice, terenuri de pe langa exploatari miniere, terenuri radioactive, etc. D-aia zic, solutiile
viabile vin doar daca te identifici cu subiectul, nu cand il acuzi si-l pui la colt.

Auzi, dar de ce vrei tu, mai exact, sa nu voteze unul sau altul, ca eu cred ca de aici vine problema
inadecvarii solutiei tale utopice? Explica-mi cat mai exact.

Teoria ,…”MERITOCRATIEI”, utopica dar este interesanta, l-am mai urmarit cind si cind le
LAURENTIU PRIMO , cit despre amestecatura pe care o “produci” intre pensionari, cei cu venit
minim garantat, persoane cu dezabilitati si cei ce primesc indemnizatii este …LAMENTABILA.

Azi Romania, ca structura de stat, este pe principiul CASSINO-urilor din VEGAS. “Banca cistiga tot
timpul “.

Din structura ADMINISTRATIVA a statului, a devenit dusmanul cetateanului.

Nu cred ca te-ai gindit ….si nu esti singurul de pe aici , citi bani au ramas in bugetul caselor de
pensii din contributia celor care au contribuit la fondul de pensii si nu au mai apucat pensia.

Numai din banii astora si “puii” facuti de ei in conturi, se puteau mari pensiile fara probleme.

Sau, …citi dintre pensionarii cu 800 Ron/luna mor anual si citi din cei cu 2500 si peste.

Sau citi ani au beneficiat de pensie cei cu 800 Ron /luna si cum se face ca cei cu 2500-4000
/luna , apuca lejer 80 de ani…

Sunt de acord, ca nici un asistat social , din cei cu venitul minim garantat sa nu aibe drept de vot.

Daca statul Israel, isi pune in aplicare gindul, lumea se va schimba poate in acceasi masura ca
dupa un razboi mondial,…adica , DESFIINTAREA BANILOR si folosirea numai a cardurilor bancare.

Supravegherea 100% a individului,…dar si fara evaziune , mita si fraude.

Va invit pe cei ce doresc sa faca o excursie in viitor, sa acceseze pagina de Net a lui Jaque
Fresco, :http://www.thevenusproject.com/

Veti vedea ca acum contemporan cu noi, exista un om care poate schimba lumea dincolo de
:Politica, bani ,saracie si razboaie…