Greseli Frecvente in Limba Romana

Despre noi ▼ Implică-te ▼ Articole și resurse ▼ Donează Anonim 4.
2k Like 254k
c aut ă căutare avansată
Ghidul de exprimare are o structură nouă. detalii
Ghid de exprimare corectă
Acest articol tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română. Vă reamintim că DEX online nu este afiliat
în niciun fel Academiei Române. Dacă aveți sugestii pentru acest ghid, vă rugăm să ni le trimiteți prin e-mail.
Forme nominale (substantive, adjective, pronume)

Greșit Corect Explicații
băiatul a cărui carte
fata a cărei carte
băiatul ale cărui cărți
fata ale cărei cărți
băieții a căror carte
fetele a căror carte
băieții ale căror cărți
Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”. Totuși, există o
fetele ale căror cărți
băiatul al cărui carte regulă simplă, numită „acordul în cruce”: al/a/ai/ale se acordă cu
fata a cărui carte etc. obiectul (carte/cărți/câine/câini), iar cărui/cărei/căror se acordă cu
băiatul al cărui câine
posesorul (băiatul/fata/băieții/fetele).
fata al cărei câine
băiatul ai cărui câini
fata ai cărei câini
open in browser PRO version Are you a developer? Try out the HTML to PDF API pdfcrowd.com
băieții al căror câine
fetele al căror câine
băieții ai căror câini
fetele ai căror câini
Paronimele pot produce adesea confuzii! Întrucât e vorba de
fumător învederat fumător inveterat
fumător înrăit și de adevăr evident, exprimarea corectă e cea
adevăr inveterat adevăr învederat
indicată de ghid.
Masculin
eu însumi
tu însuți
el însuși
noi înșine
voi înșivă
ei înșiși
eu însuși etc. Pronume de întărire - vezi DEX.
Feminin
eu însămi
tu însăți
ea însăși
noi însene
voi însevă
ele înseși (însele)
În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate
atributive. În primele două, pe care este complement direct, ca și
cartea pe care am citit-o cartea, omul la care se referă, adică în cazul acuzativ, de aceea
omul pe care l-am întrebat este nevoie și de prepoziția pe.
cartea care am citit-o
omul care l-am întrebat
cartea care mi-a plăcut În ultimele două cazuri, care este subiect, ca și substantivele la
omul care mi-a răspuns care se referă, deci este la nominativ, de aceea nu este nevoie
de prepoziția pe. Cartea care am citit-o este o contaminare între
cele două construcții și este incorectă.
Apendicita și amigdalita sunt boli. Ele nu sunt părți ale corpului,
deci nu au cum să doară. Totuși, construcția mă doare apendicita
nu e așa de greșită cum pare. Se spune mă
Mă doare apendicita. Mă doare apendicele.
supără/necăjește/sâcâie etc. o boală, mă face să sufăr o boală, iar
Mă doare amigdalita. Mă dor amigdalele.
de aici la mă doare o boală, nu e decât un mic pas… La fel, se
poate spune apendicita îmi provoacă dureri, deci, altfel spus, boala
nu doare, dar dă durere.
Codrii înverziți sunt frumoși.
Codri înverziți sunt frumoși. Substantivele masculine au, la forma de plural articulat cu articol
Înverziții codri freamătă.
Pantaloni albaștri s-au rupt. hotărât, doi i (sau trei, în cazul cuvintelor ca uliii, vizitiii, copiii).
Pantalonii albaștri s-au rupt.
Am discutat despre niște Când există un adjectiv antepus substantivului, el preia accentul:
Am discutat despre niște
parametrii importanți. codrii înverziți, dar înverziții codri. În sintagma niște parametri
parametri importanți.
Parametri cei mai importanți importanți, articolul este nehotărât (niște), așadar toate cuvintele
Parametrii cei mai importanți
au fost discutați. se scriu cu un singur i.
au fost discutați.
un copil
În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor
doi copii
masculine se formează prin adăugarea articolului hotărât -i la
copii se joacă copiii se joacă
forma nearticulată. Substantivele care au doi i la plural (copii, ulii,
vizitii) capătă încă unul în forma articulată (copiii, uliii, vizitiii), iar
cobaiii sunt rozătoare un cobai
substantivele care au un singur i la plural (oameni, cobai) vor avea
doi cobai
doi i în forma articulată (oamenii, cobaii).
cobaii sunt rozătoare
Formarea superlativului cu expresia cel mai se referă, în acest
caz, la adverbul bine, nu la adjectivul plătită. Doctorița nu este cea
mai plătită, ci cea plătită cel mai bine. Și, întrucât adverbele nu au
gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu cel pus la
cea mai bine plătită doctoriță cel mai bine plătită doctoriță
masculin.
Se vede mai ușor forma corectă inversând topica: Doctorița cel mai
bine plătită, nu Doctorița *cea mai bine plătită.
Cineva este subiect gramatical (cineva îmi place), deci trebuie pus
îmi place de cineva îmi place cineva
în cazul nominativ, fără prepoziția de.
Un produs este scump atunci când prețul său este mare. Preț
preț scump preț mare
scump este o struțo-cămilă.
Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu
mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu
ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci
sticlă de un kilogram sticlă de un litru
sticlă de un kilogram este restrictiv sau impropriu, sintagma fiind
valabilă doar în cazul unor anumite lichide cu densitatea
apropiată de 1kg / litru – apă, bere etc.
Ora unu/douăzeci și unu, deci numerale masculine pe lângă un
substantiv feminin, constituie excepții, explicabile prin faptul că
moștenesc forma inițială a felului cum era exprimat timpul, un ceas
ora una ora unu după miezul zilei/nopții, mai pe scurt, ceasul unu, iar prin rostire
ora doi ora două prescurtată, unu (e ceasul unu sau, simplu, e unu). Apoi, forma de
ora doisprezece ora douăsprezece masculin, deja impusă, s-a păstrat și pe lângă femininul oră: ora
ora douăzeci și una ora douăzeci și unu unu. În schimb, în cazurile ora două/douăsprezece/douăzeci și două,
ora douăzeci și doi ora douăzeci și două s-a impus forma de feminin, care este și cea de neutru plural:
două ceasuri după miezul zilei/nopții, de unde ceasurile sau ceasul
două, apoi ora două etc. Este de neînțeles cum cineva poate rosti
ora doisprezece, atâta timp cât nu va spune niciodată ora doi!
Strict vorbind, deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane,
Am luat un pix de la ei și li l-am
corect este ...li l-am dat.... Totuși, aceasta este una din situațiile
Am luat un pix de la ei și i l-am dat înapoi.
când ambele construcții sunt de evitat. Un motiv este eufonia.
dat înapoi. Am luat un pix de la ei și l-am
Apoi, dacă ar fi vorba de un obiect feminin, construcția s-ar
dat înapoi (lor).
schimba: am luat o minge de la ei și le-am dat-o înapoi.
... datorită publicului și a ... datorită publicului și După datorită se folosește dativul. Articolul posesiv a (al, ai, ale)
încurajărilor acestuia... încurajărilor acestuia... este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.
Multe din marile descoperiri au
Era crispat și zâmbea fortuit. Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „forțat”.
fost făcute fortuit.
Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și
cartea anului acesta cartea anului acestuia
caz cu substantivul determinat.
Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative:
exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent sau cele care
exprimă, prin sensul lor, superlativul: ultrasensibil, splendid, perfect
condițiile cele mai optime condițiile optime
nu formează grade de comparație.
o listă foarte completă o listă completă
De asemenea nu formează grade de comparație nici adjectivele
care exprimă o însușire absolută: pozitiv, negativ, complet, mort,
viu, principal, gravidă, mijlociu, prim etc.
Din cauza la vremea urâtă, n- Din cauza vremii urâte, n-am Din cauza este o locuțiune prepozițională care cere întotdeauna
am mai mers la munte. mai mers la munte. cazul genitiv.
Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de oameni sunt
Le-am mulțumit celor care m- complemente indirecte. Ele răspund la întrebarea „cui i-am
au ajutat. mulțumit?” (celor etc.), nu la întrebarea „la cine i-am mulțumit?” (la
I-am mulțumit unuia dintre cei cei etc.). Acest gen de complement indirect stă întotdeauna în
Le-am mulțumim la cei care m-
care m-au ajutat. cazul dativ (celui etc.). Varianta la cei nu este propriu-zis o
au ajutat.
Le-am mulțumit la trei dintre greșeală, ci mai curând un stil de vorbire neîngrijită sau o formă
I-am mulțumit la unu dintre cei
cei care m-au ajutat. populară.
care m-au ajutat.
Le-am mulțumit la Limba literară acceptă construcția cu prepoziția la numai când
asemenea/astfel de oameni complementul indirect este exprimat printr-un numeral invariabil
pentru ajutorul dat. (de exemplu trei) sau are ca determinant un adjectiv invariabil
(de exemplu asemenea, astfel).
Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din
participiul verbului a adopta, în acest caz), adjectivul se acordă
abrogarea legii adoptată acum abrogarea legii adoptate acum
întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl
un an un an
determină. Aici legii este în cazul genitiv, deci și adoptate trebuie
pus în cazul genitiv.
Pentru a articula cu articolul hotărât pluralul substantivului ou, se
Ouălele sunt proaspete. Ouăle sunt proaspete.
adaugă articolul feminin –le la forma de nominativ plural: femei-
Încondeierea ouălelor este o Încondeierea ouălor este o
femeile; cărți-cărțile; ouă-ouăle.. Vezi și definiția cu paradigma
tradiție frumoasă. tradiție frumoasă.
expandată.
Solicitatorul întrunește o sumă
de calități, care îl recomandă
Solicitatorul întrunește un
pentru a fi angajat. Summum are sensul de gradul cel mai înalt, punct maxim.
summum de calități, care îl
Scriitorul a ajuns la un Folosirea lui cu sensul de sumă, sumedenie este greșită.
recomandă pentru a fi angajat.
summum al calităților artistice
greu de depășit.
Doamna Ionescu este o
Doamna Ionescu este un filologă / politiciană /
filolog / politician / doctor / doctoriță / președintă /
Majoritatea profesiilor au și formă de feminin în limba română.
președinte / artist / profesor artistă / profesoară /
/ muzician / sculptor renumit. muziciană / sculptoriță
renumită.
un medicament pentru un medicament pentru Ameliorare înseamnă îmbunătățire, or durerea nu poate fi
ameliorarea durerii atenuarea durerii îmbunătățită. E corect, însă, ameliorarea stării de sănătate.
Rata de promovabilitate s-ar interpreta ca „procentul de însușire
rata de promovabilitate la rata de promovare la bac... de a fi promovat”, ceea ce nu e normal ca exprimare. Dar,
bac... rata promovabilității la bac... promovabilitate înseamnă și „acțiunea, starea de a promova”,
ceea ce face posibilă a doua formă de construcție corectă.
Forme verbale
Verbul a crea, deși aparent se termină în -ea, nu este un verb de
eu crez conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este -a, iar rădăcina
eu creez
tu crezi este cre-. Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe a lucra, înlocuind
tu creezi
el crează lucr- cu cre-: eu lucr-ez/cre-ez; tu lucr-ezi/cre-ezi; el lucr-ează/cre-
el creează
creerea/creearea/creiarea ează etc. Formele crezi sau crez, crează aparțin verbului a crede:
crearea lumii
lumii prima este pers. a II-a sing., indicativ prezent, iar celelalte două,
forme populare ale aceluiași verb: eu crez, el/ea/ei/ele să crează.
eu creiez eu creez Numai dacă infinitivul verbului se termină în -ia (a întemeia, a
eu agreiez eu agreez încleia), atunci litera -i- apare și în formele conjugate: eu
eu întemeez eu întemeiez întemeiez/încleiez..., eu întemeiam/încleiam..., eu întemeiai/
eu încleez eu încleiez încleiai..., eu am întemeiat/încleiat..., întemeind/încleind.
Infinitivul verbului este a plăcea, iar condițional-optativul se
mi-ar place mi-ar plăcea
formează cu verbul auxiliar a avea (în acest caz, ar) și cu infinitivul.
Fi cuminte! Fii cuminte!
Să fi punctual. Să fii punctual.
Să nu fi trist. Să nu fii trist.
Se folosește fii doar la imperativ afirmativ (fii cuminte) și la
Nu fii fraier! Nu fi fraier!
conjunctiv afirmativ sau negativ (să fii punctual / să nu fii trist). În
Să fii știut ce pierd, n-aș fii Să fi știut ce pierd, n-aș fi
toate celelalte situații, se folosește fi.
lipsit. lipsit.
Aș fii mândru dacă aș lua un Aș fi mândru dacă aș lua un
premiu. premiu.
Promit că voi fii punctual. Promit că voi fi punctual.
În primul caz, verbul este la modul condițional-optativ, care se
Aș venii și eu cu voi. Aș veni și eu cu voi. construiește întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al
Cât am putut dormii! Cât am putut dormi! doilea caz, verbul este chiar la infinitiv. Formele eu venii, eu dormii
sunt valabile pentru perfectul simplu.
Imperativul negativ, pers. a II-a sing., se formează cu infinitivul
Nu fă asta. Nu face asta.
verbului: nu mânca, nu vorbi, nu pleca. Deci, nu face.
Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui a merita și a exista
nu se merită să aștepți nu merită să aștepți au apărut, probabil, prin contaminare cu construcțiile similare de
nu se există așa ceva nu există așa ceva tipul nu se obișnuiește, nu se justifică, nu se face/cade, dar ele nu
au nicio justificare.
Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, pers. a II-a sing.,
Când am venit la tine, tu Când am venit la tine, tu
se construiește cu terminația -seși, nu –sei (valabilă pentru pers. I
plecasei deja. plecaseși deja.
sing.): plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.
Deși au o etimologie comună, verbele a investi („a cheltui/plasa
bani într-un anumit scop, într-o anumită afacere”) și a învesti („a
A fost investit în funcția de ... A fost învestit în funcția de ...
acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o
A învestit mult în afacere. A investit mult în afacere.
atribuție”) au evoluat diferit ca sens, de unde, probabil, nevoia de
a le diferenția și formal, prin adoptarea formei învesti.
Când -ți apare ca desinență pentru indicarea pers. a II-a plural a
verbelor, se scrie, desigur, lipit de verb: voi cereți, voi trageți. Dar
Să cere-ți voie înainte să Să cereți voie înainte să
se scrie despărțit prin cratimă de un verb la imperativ, când -ți
plecați. plecați.
este forma prescurtată a pronumelui îți, forma de dativ a lui tu,
Nu trage-ți! Nu trageți!
care în astfel de construcții are rol de pronume posesiv, înlocuind
Cereți drepturile tale. Cere-ți drepturile tale.
sau doar întărind pronumele posesiv propriu-zis: cere-ți drepturile
Trageți pătura (pe tine). Trage-ți pătura (pe tine).
= cere drepturile tale; trage-ți pătura = trage pătura (ta) pe corpul
tău; pune-ți pălăria pe cap = pune pălăria (ta) pe capul tău.
eu crap (de râs, de ciudă). eu crăp (de râs, de ciudă).
tu crapi (de râs, de ciudă). tu crăpi (de râs, de ciudă). Formele corecte sunt stabilite de comisiile Academiei Române
el se înșeală el se înșală abilitate să instituie normele ortografice. Forma înșale există doar
vrea să (te) înșale vrea să (te) înșele pentru sensul învechit „a pune șaua pe...” (astăzi verbul folosit
el/ea se așează el/ea se așază pentru aceasta nu mai este a înșela, ci a înșeua).
să aibe parte să aibă parte
De ce te râzi? De ce râzi? A râde este verb intranzitiv, nu reflexiv.
a avansa înainte a avansa A avansa înseamnă a înainta.
De-te la o parte Dă-te la o parte. De, dădeți, ca forme de imperativ ale verbului a se da, sunt
Dădeți-vă jos. Dați-vă jos. variante învechite, populare, incorecte.
Folosirea verbului -i (formă abreviată și modificată a lui este/e) la
Ce-s cu cărțile astea pe masă? Ce-i cu cărțile astea pe masă? plural nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe cărți,
Ce sunt cu cărțile astea pe Ce este cu cărțile astea pe deoarece este vorba de o formă impersonală, fixă: ce-i cu cărțile
masă? masă? astea/cartea asta sau pantoful ăsta/pantofii ăștia pe masă? Ce-i cu
tine?
mă risc să dau un pronostic... risc să dau un pronostic... Chiar dacă unele dicționare menționează că a risca este și reflexiv,
te riști să-l înfrunți pe șef? riști să-l înfrunți pe șef? aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
Folosirea corectă a unor adverbe și prepoziții. Alte devieri ortografice. Expresii

Eu am decât trei picioare. Eu am numai trei picioare.
Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc numai
Mai lipsește decât Mihai. Mai lipsește doar Mihai.
Mai lipsește decât Mihai. Mai lipsește doar Mihai.
sau doar, iar în construcții negative se folosește decât.
Am decât 10000 lei. Nu am decât 10000 lei.
Ne-am văzut doar o dată în
Ne-am văzut doar odată în ultimul an.
O dată este o construcție formată din numeralul o (una) și
ultimul an. A fost odată ca niciodată...
substantivul dată („caz, ocazie, situație în care se petrece ceva”)
A fost o dată ca niciodată... (cândva)
și indică o enumerare (o dată, de două ori). Odată este adverb,
O dată cu Ana, a venit și Odată cu Ana, a venit și Barbu.
având mai mult sensuri: „cândva”, „concomitent”. Vezi și definițiile
Barbu. (concomitent)
pentru dată, odată.
Era vesel și o dată s-a întristat. Era vesel și odată s-a întristat.
(deodată)
Se face confuzie între două situații foarte diferite, între cuvântul
numai și un grupaj relativ aleatoriu, ocazional, nu mai. Numai este
un adverb cu funcție de delimitare, cu același sens ca doar:
numai/doar el a fost invitat (nu și alții); voi sta numai/doar o oră (nu
Numai știu ce să cred. Nu mai știu ce să cred. mai multe). În sintagma nu mai, cele două componente își
Nu mai tu știi ce s-a întâmplat. Numai tu știi ce s-a întâmplat. păstrează autonomia, nu fiind o simplă negație, iar mai, un
element de cu totul altă natură, care, aici, indică încetarea acțiunii
exprimate de verb: mai știu = încă știu, continui să știu; nu mai știu
= am încetat (deja) să știu. Deci, față de simpla negație nu știu, mai
aduce precizarea, nuanțarea că înainte am știut.
Încontinuu/incontinuu este adverb (echivalent cu mereu, întruna,
neîntrerupt), ușor de recunoscut, deoarece determină un verb.
Plouă în continuu. Plouă încontinuu (incontinuu). Construcția în continuu apare atunci când continuu e adjectiv, deci
România este încontinuu România este în continuu determină un substantiv. Funcția de adjectiv este confirmată și de
progres. progres. caracterul flexibil al cuvântului – în continuu progres; în continuă
dezvoltare –, dar și de mobilitatea sintactică: în continuu progres/în
progres continuu.
La maximum/minimum sunt locuțiuni adverbiale, compuse din
prepoziția la plus substantivele maximum/minimum, și determină
ascultă muzică la ascultă muzică (dată/emisă) la verbe: s-a enervat la maximum; a redus la minimum cheltuielile. Ca
maxim/minim maximum/minimum substantive, ele pot apărea și în alte contexte – în maximum 30
maxim de profit cu un maximum de profit cu un de minute...; este necesar un minimum de efort... Ca adjective,
minimum efort minim efort aceste cuvinte au formele maxim/minim și determină diferite
substantive, putând suferi și modificări flexionare: valoare
maximă, eforturi minime.
Deși marcat ca impropriu, sensul de pe al prepoziției după este
recunoscut de DEX ca fiind acceptabil, ceea ce ni se pare o eroare
cartea după noptieră cartea de pe noptieră
cartea după noptieră cartea de pe noptieră
(vezi după, sensul I.5). După cu sensul de pe este un regionalism
nerecomandabil.
Numărăm (de la unu) până la trei. Probabil prezența primului până
Până număr la trei să plecați Până număr până la trei să
determină ezitarea de a-l repeta, dar este necesar și cel de-al
de-aici! plecați de-aici!
doilea.
Titlul Suflete moarte se referă
la faptul că moșierii ruși
plăteau impozit pentru șerbi
Titlul Suflete moarte se referă Verbul a se referi este reflexiv și cere întotdeauna prepoziția la.
care muriseră.
că moșierii ruși plăteau impozit Este incorectă tendința de a-l folosi cu sensul vreau să spun că /
Titlul Suflete moarte se referă
pentru șerbi care muriseră. vrea să spună că / adică.
la impozitul pe care moșierii
ruși îl plăteau pentru șerbi care
muriseră.
Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la
ortografia sînt la ortografia sunt (ca și a revenirii la folosirea lui â),
eu/ei/ele sînt/sânt eu/ei/ele sunt
dar normele curente impun forma sunt. Forma sânt este greșită
oricum!
ânger înger
La începutul și la sfârșitul cuvintelor se folosește numai î, ca și în
a hotărâ a hotărî
cuvintele formate cu prefix, dacă î este prima literă din rădăcină
reântregire reîntregire
(reînnoire, neîntors). Deci, participiul și gerunziul verbelor nu fac
hotărît hotărât
excepție: coborât-coborând etc.
hotărînd hotărând
intreprinde, intreprindere, întreprinde, întreprindere, Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță) doar
intreprinzător... întreprinzător... cu î, nu cu i.
a înpodobi a împodobi Înainte de -b- sau -p-, în cuvintele românești, apare consoana -m-
a înproșca a împroșca , nu -n.- Fac excepție cuvintele compuse (sânpetru, nonprofit) și
a se înbuiba a se îmbuiba cuvintele adoptate în română în forma originală (hornpipe,
a înbiba a îmbiba Istanbul).
În general, în limba română prefixele se scriu lipite de cuvântul
anti-drog antidrog
care le urmează și nu se despart prin cratimă. Numai în cazul
ne-respectuos nerespectuos
derivărilor ocazionale, neconsacrate de dicționare, se despart prin
răs-poimâine răspoimâine
cratimă: anti-prezidențial, anti-Ionescu, anti-orice etc.
Liniște! Să se audă musca! În primul caz, se cere să fie atât de liniște, încât să se audă
Liniște! Să nu se audă musca! Liniște! Să nu se audă nici bâzâitul unei muște; în al doilea, cererea e și mai categorică, să
musca! fie atât de liniște, încât să nu se audă absolut nici un zgomot.
Confuzie ușor de înțeles între sfară/șfară („fum”) și sfoară, cu atât
mai mult cu cât primul aproape a ieșit din uz. Expresia are la bază
un vechi procedeu de comunicare la distanță, prin aprinderea
a da sfoară în țară a da sfară/șfară în țară
unor focuri, mai precis, inițial, a da sfară în țară însemna a semnala
ceva cu ajutorul fumului, de la un post de strajă, la altul. De aici,
evoluția la a răspândi o veste, sensul actual.
Expresia are sensul: „ineficient, inutil, inadecvat, nepotrivit,
câine sur la vânătoare câine surd la vânătoare nelalocul lui”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra
performanțelor câinelui la vânătoare...
Alte articole lingvistice
Calcuri greșite
Despre majoritate
Din și dintre
Forme de plural greșite
Forme greșite ale cuvintelor
Niciun sau nici un?
Alexandru Graur
Mi-ar *place
Dan Alexe
Despre legăturile românei cu albaneza
Dezbateri
Alf Lombard - Despre folosirea literelor î şi â
DOOM2
0. Principalele norme ortografice
1.1. Literele
1.2. Semnele ortografice
2. Reguli de scriere și de pronunțare literară
3. Scrierea cu literă mică sau mare
4.1. Scrierea derivatelor, prefixelor și sufixelor
4.2. Scrierea cuvintelor compuse
4.3. Scrierea locuțiunilor
4.4. Scrierea grupurilor de cuvinte
5.1. Despărțirea grupurilor de cuvinte și a abrevierilor
5.2. Despărțirea în interiorul cuvintelor
6. Câteva norme morfologice
Încercări de îndreptare
Cuvinte fără explicaţii
Numere şi genuri
Mioara Avram
0. Prefață
I. e sau ea?
II. ă sau e?
III. ă sau î?
IX. i sau î?
VI. h sau c(h) sau k(h)?
VII. Cu sau fără h?
VIII. i sau ii (și ii sau iii)?
X. ia sau iea, iia?
XI. Cu sau fără i final?
XII. î sau â?
Punctuație
Apostroful
Blancul
Punctul
Semnul întrebării
Îmi place Trimite 254.048 de persoane apreciază asta. Înscrie-te pentru a vedea ce le place prietenilor tăi.
C opyright (C ) 2004-2013 DEX online (http://de x online .ro) • Inform ații de spre lice nță

Greseli Frecvente in Limba Romana

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Greseli Frecvente in Limba Romana

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Despre noi ▼ Implică-te ▼ Articole și resurse ▼ Donează Anonim 4.

c aut ă căutare avansată

Ghidul de exprimare are o structură nouă. detalii

Ghid de exprimare corectă

Forme nominale (substantive, adjective, pronume)

Folosirea corectă a unor adverbe și prepoziții. Alte devieri ortografice. Expresii

Alte articole lingvistice

S-ar putea să vă placă și