Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Forme verbale
Greșit Corect Explicații
Verbul a crea, deși aparent se termină în -ea, nu este un
verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul
eu crez este -a, iar rădăcina este cre-. Pentru ușurință,
eu creez
tu crezi conjugați-l ca și pe a lucra, înlocuind lucr- cu cre-: eu
tu creezi
el crează lucr-ez/cre-ez; tu lucr-ezi/cre-ezi; el lucr-ează/cre-ează
el creează
creerea/creearea/creiarea etc. Formele crezi sau crez, crează aparțin verbului a
crearea lumii
lumii crede: prima este pers. a II-a sing., indicativ prezent, iar
celelalte două, forme populare ale aceluiași verb: eu
crez, el/ea/ei/ele să crează.
Numai dacă infinitivul verbului se termină în -ia (a
eu creiez eu creez
întemeia, a încleia), atunci litera -i- apare și în formele
eu agreiez eu agreez
conjugate: eu întemeiez/încleiez..., eu
eu întemeez eu întemeiez
întemeiam/încleiam..., eu întemeiai/încleiai..., eu am
eu încleez eu încleiez
întemeiat/încleiat..., întemeind/încleind.
Infinitivul verbului este a plăcea, iar condițional-
mi-ar place mi-ar plăcea optativul se formează cu verbul auxiliar a avea (în acest
caz, ar) și cu infinitivul.
Fi cuminte! Fii cuminte!
Să fi punctual. Să fii punctual.
Să nu fi trist. Să nu fii trist.
Se folosește fii doar la imperativ afirmativ (fii cuminte)
Nu fii fraier! Nu fi fraier!
Să fi știut ce pierd, n-aș fi și la conjunctiv afirmativ sau negativ (să fii punctual /
Să fii știut ce pierd, n-aș fii
lipsit. lipsit. să nu fii trist). În toate celelalte situații, se folosește fi.
Aș fii mândru dacă aș lua Aș fi mândru dacă aș lua un
un premiu. premiu.
Promit că voi fii punctual. Promit că voi fi punctual.
În primul caz, verbul este la modul condițional-optativ,
care se construiește întotdeauna cu forma de infinitiv a
Aș venii și eu cu voi. Aș veni și eu cu voi.
verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv.
Cât am putut dormii! Cât am putut dormi!
Formele eu venii, eu dormii sunt valabile pentru
perfectul simplu.
Imperativul negativ, pers. a II-a sing., se formează cu
Nu fă asta. Nu face asta. infinitivul verbului: nu mânca, nu vorbi, nu pleca. Deci,
nu face.
Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui a merita
nu se merită să aștepți nu merită să aștepți și a exista au apărut, probabil, prin contaminare cu
nu se există așa ceva nu există așa ceva construcțiile similare de tipul nu se obișnuiește, nu se
justifică, nu se face/cade, dar ele nu au nicio justificare.
Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, pers. a
Când am venit la tine, tu Când am venit la tine, tu II-a sing., se construiește cu terminația -seși, nu –sei
plecasei deja. plecaseși deja. (valabilă pentru pers. I sing.): plecaseși, plăcuseși,
merseseși, coborâseși, iubiseși.
Deși au o etimologie comună, verbele a investi („a
cheltui/plasa bani într-un anumit scop, într-o anumită
A fost investit în funcția A fost învestit în funcția de
afacere”) și a învesti („a acorda cuiva în mod oficial un
de ... ...
drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție”) au evoluat
A învestit mult în afacere. A investit mult în afacere.
diferit ca sens, de unde, probabil, nevoia de a le
diferenția și formal, prin adoptarea formei învesti.
Când -ți apare ca desinență pentru indicarea pers. a II-a
plural a verbelor, se scrie, desigur, lipit de verb: voi
cereți, voi trageți. Dar se scrie despărțit prin cratimă de
Să cere-ți voie înainte să Să cereți voie înainte să
un verb la imperativ, când -ți este forma prescurtată a
plecați. plecați.
pronumelui îți, forma de dativ a lui tu, care în astfel de
Nu trage-ți! Nu trageți!
construcții are rol de pronume posesiv, înlocuind sau
Cereți drepturile tale. Cere-ți drepturile tale.
doar întărind pronumele posesiv propriu-zis: cere-ți
Trageți pătura (pe tine). Trage-ți pătura (pe tine).
drepturile = cere drepturile tale; trage-ți pătura =
trage pătura (ta) pe corpul tău; pune-ți pălăria pe cap
= pune pălăria (ta) pe capul tău.
eu crap (de râs, de ciudă). eu crăp (de râs, de ciudă).
Formele corecte sunt stabilite de comisiile Academiei
tu crapi (de râs, de ciudă). tu crăpi (de râs, de ciudă).
Române abilitate să instituie normele ortografice. Forma
el se înșeală el se înșală
înșale există doar pentru sensul învechit „a pune șaua
vrea să (te) înșale vrea să (te) înșele
pe...” (astăzi verbul folosit pentru aceasta nu mai este a
el/ea se așează el/ea se așază
înșela, ci a înșeua).
să aibe parte să aibă parte
De ce te râzi? De ce râzi? A râde este verb intranzitiv, nu reflexiv.
a avansa înainte a avansa A avansa înseamnă a înainta.
De-te la o parte Dă-te la o parte. De, dădeți, ca forme de imperativ ale verbului a se da,
Dădeți-vă jos. Dați-vă jos. sunt variante învechite, populare, incorecte.
Folosirea verbului -i (formă abreviată și modificată a lui
Ce-s cu cărțile astea pe Ce-i cu cărțile astea pe
este/e) la plural nu are legătură cu faptul că vorbim
masă? masă?
despre mai multe cărți, deoarece este vorba de o formă
Ce sunt cu cărțile astea pe Ce este cu cărțile astea pe
impersonală, fixă: ce-i cu cărțile astea/cartea asta sau
masă? masă?
pantoful ăsta/pantofii ăștia pe masă? Ce-i cu tine?
mă risc să dau un Chiar dacă unele dicționare menționează că a risca este
risc să dau un pronostic...
pronostic... și reflexiv, aceste forme sunt învechite și
riști să-l înfrunți pe șef?
te riști să-l înfrunți pe șef? nerecomandate.
Observație: De cele mai multe ori, formele articulate ale acestor cuvinte coincid cu formele nearticulate. De
exemplu, barba-caprei este și forma nearticulată a nominativ-acuzativului (Un ceai de barba-caprei), cât și
forma nearticulată a genitiv-dativului (Mirosul unei barba-caprei).
Legături rapide: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z