erpene și terpenoide

Există mii de tipuri de compuși mono-, sesqui- , di-, tri-, tetra- terpenici (care diferă
între ei prin masa moleculară), iar mulți dintre ei au fost studiați pe scară largă. Acești
compuși se găsesc în natură și în majoritatea plantelor. Multe monoterpene sunt
cunoscute pentru aromele lor puternice și gradul ridicat de volatilitate prin care atrag
insectele la florile plantelor pentru polenizare. Uleiurile esențiale izolate din trandafir,
mentă, lămâie și levănțică conțin numeroase monoterpene oxigenate, compuși alifatici
și aromatici care conferă acestor uleiuri parfumul lor unic plăcut. Alte terpene
nearomatice și terpene cu masa moleculară mai mare pot îndeplini funcția de compuși
protectori, furnizând plantei un gust mai amar, o aromă înțepătoare sau o textură
lipicioasă, pentru a respinge prădătorii potențial nocivi. O altă caracteristică protectoare
a terpenelor este hidrofobia (caracteristica de respingere a apei), care le permite să
treacă cu ușurință prin membrana celulelor invadatoare. La traversarea unei membrane
celulare, acești compuși pot crește fluiditatea membranei, astfel că celula nu mai are
capacitatea să mențină un mediu intern echilibrat. Deoarece supraviețuirea celulelor
depinde mult de echilibrul mediului intern, acest lucru poate cauza apoptoza (moartea
celulară). Deși terpenele deseori nu pun în pericol viața organismelor mari (ca animalele
și oamenii), pot fi eficace împotriva multor amenințări din mediu.