Edemul – cauze, tipuri,

evaluare, tratament
13.342 Vizualizari

Edemul reprezintă acumularea de lichid în ţesutul celular

subcutanat. Altfel spus, în termeni laici edemul este termenul
medical pentru umflături. Edemul este un semn frecvent în
practica medicală, atât în prezentări acute cât și în afecțiuni
cronice. Bilanțul edemelor trebuie să fie amănunțit pentru a diferenția
multiplele cauze posibile. În edeme, se produce creşterea volumului
lichidian în spaţiile intercelulare şi interstiţiale, localizat sau generalizat, cu
expansiunea spaţiului interstiţial. Edemele tind să apară în teritoriile cu
ţesut conjunctiv lax în care presiunea interstiţială este mică
(retromaleolar, organe genitale, faţă, pleoape etc.). Din punct de vedere
clinic, apare semnul „godeului” și pielea edemaţiată este lucioasă şi
transparentă, cu ştergerea detaliilor anatomice de relief şi pierderea
elasticităţii.

Semnul „godeului” apare la presiunea cu degetul pe plan osos

(în mod obişnuit, la nivel pretibial, premaleolar sau sacrat)
atunci când se observa o depresiune. Această depresiune se produce
prin eliminarea apei din spaţiul celular subcutanat în zona comprimată şi
se estompează lent, cu revenirea la aspectul anterior, prin reexpansionarea
lichidelor de infiltraţie după încetarea comprimării. La nivelul coapselor,
peretelui abdominal şi pleoapelor, depistarea edemului se face prin
pensarea tegumentului şi ţesutului celular subcutanat între două degete cu
formarea a două godeuri alăturate. Când volumul hidric retenţionat este
important ocupă spaţii largi, iar edemul se generalizează cu trecerea
lichidelor în cavităţile seroase (pleurã, peritoneu, pericard); în acest caz
se foloseşte termenul de anasarcă.

Atunci când se caracterizează un edem se ţine cont de următoarele

elemente:
 localizarea;
culoarea: roşu (edemul inflamator sau alergic), alb (edemul renal),
cianotic (edemul cardiac şi venos), dermită ocră (edemul venos
cronic);
temperatura tegumentelor supraiacente: poate fi moale, pufos, lasă
uşor godeu – edemul renal, carenţial (hipoproteinemie) sau dur, care
lasă mai greu sau deloc godeu la apăsare – edemul inflamator şi
venos;
consistența (ușurința cu care se produce godeul): poate fi crescută –
edemul inflamator, normală – edemul renal sau scăzută – edemul
cardiac;
evoluția în timp (circadian și/sau pe intervale mai mari).

Cum se formează edemele?

Rinichii menţin un echilibru între volumul fluidelor extracelulare și
volumul arterial efectiv pentru corecţia excreţiei de apă și sodiu.
Menţinerea unui volum plasmatic suficient pentru a asigura livrarea de
oxigen tisular este cel mai important factor în acest proces. Fluidele vor
trece în spaţiul extracelular atunci când presiunea presiunea coloid –
osmotică este scăzută, presiunea hidrostatică este crescută sau când crește
permeabilitatea capilară. Creșterea fluidului extracelular (interstiţial)
cauzează formarea edemelor.

Factori care intervin în formarea edemelor:

scăderea presiunii coloid – osmotice (forţa principală care se opune

presiunii hidrostatice), prin hipoproteinemie; proteinelor plasmatice (în
particular, a albuminelor) le revine rolul important de a reţine lichidele în
vasele sanguine (edemul apare când albuminemia scade sub 2,5
g/dl);
creşterea presiunii hidrostatice (stază venoasă);
hiperaldosteronismul (creşte reabsorbţia tubulară de sodiu şi, consecutiv,
de apă);
hipersecreţia de hormon antidiuretic (ADH);
creşterea permeabilităţii capilare;
obstrucţia drenajului limfatic.
Tipuri de edeme
După aspectul clinic, cauze şi mecanismul de apariţie, edemul poate fi:

cardiac;
renal;
hepatic;
carenţial;
endocrin;
limfatic;
venos;
inflamator;
alergic (angioneurotic);
iatrogen;
gravitaţional;
neurotrofic;
edemul idiopatic (sindrom Milroy).

insuficienţa cardiacă dreaptă;

insuficienţa cardiacă globală;
Cauze
pericardita cronică constrictivă.

culoarea este iniţial albă, apoi

devine cianotic (prin stază venoasă
generalizată);
sediul este simetric, decliv, adică
are expresie maximă în părţile cele
mai joase, precum faţa dorsală a
piciorului şi retromaleolar,
regiunea gambieră inferioară –
retromaleolar, pretibial sau în
regiunea sacrată ori la coapse la
bolnavii în clinostatism prelungit,
în virtutea acţiunii hidrostatice; în
evoluţie se generalizează,
cuprinzând gambele, coapsele,
peretele abdominal şi toracic, faţa
şi pleoapele, ajungându-se în
cele din urmă la anasarcă
(hidrotorax, ascită etc.);
Edemul
iniţial (primele săptămâni sau luni
cardiac de evoluţie a insuficienţei cardiace)
Caracteristici este intermitent, cu caracter
clinice vesperal (maximum de intensitate
seara, după eforturile realizate în
cursul zilei), lipseşte dimineaţa la
trezire (decubitul din cursul nopţii
favorizează redistribuţia lichidului,
contracarând factorul gravitaţional);
ulterior, edemul devine
permanent;
consistenţa variază de la moale la
dur, în funcţie de durata instalării
dar rămâne depresibil la apăsare;
este dureros în formele care se
instalează rapid;
este rece la palpare (cianoza rece
se datorează vasoconstricţiei
periferice);
edemul coexistă cu alte semne
de insuficienţă cardiacă
(cianoză, jugulare turgescente,
reflux hepato – jugular,
hepatomegalie dureroasă).

sindromul nefrotic;
Cauze glomerulonefrita difuză acută.

culoarea este alb – palidă;

consistenţa este moale, pufoasă,
lasă godeu cu uşurinţă;
temperatura tegumentelor este
normală;
localizarea este la faţă şi în
particular la pleoape, la organele
genitale, regiunea retromaleolară
(este exprimat în zonele cu ţesut
Edemul renal subcutanat lax);
Caracteristici este mai accentuat dimineaţa la
clinice trezire şi se ameliorează până
la dispariţie în cursul zilei
(datorită gravitaţiei, se produce
drenajul lichidului spre părţile
declive);
în stadii avansate, edemul cuprinde
şi alte regiuni ale corpului (gambe,
coapse etc.) şi se poate generaliza
(anasarcă);
 este un edem nedureros.

Cauze ciroza hepatică (principala cauză).

culoarea este albă, cu nuanţă

icterică;
consistenţa este moale, lasă
godeu;
temperatura cutanată este
Edemul normală;
hepatic acest tip de edem este localizat în
Caracteristici regiunile declive (maleole, partea
clinice inferioară a gambei);
este caracteristică prezenţa
ascitei, disproporţionată faţă
de gradul edemului, care este de
obicei moderat;
în stadiile avansate se generalizează
(anasarcă).

Cauze inaniţia (principala cauză).

este asemănător edemului

renal.
poate fi generalizat, moale, pufos,
lăsând uşor godeu, cu tegumente cu
temperatură normală;
localizarea preferenţială este
Edemul la membrele inferioare (la
carențial nivelul gambelor), dar şi la faţă;
(edemul de o variantă particulară a edemului
foame) Caracteristici
carenţial este edemul caşectic
clinice
care este întâlnit în stadiul
avansat al bolilor consumptive
(de tipul neoplasmelor,
tuberculozei, cirozei hepatice);
se localizează doar în jumătatea
inferioară a corpului; poate apărea şi
ca o manifestare paraneoplazică în
cadrul unor boli maligne.

hipotiroidismul (mixedem);
hipertiroidismul;
sindromul Cushing;
hiperfoliculinismul;
 Cauze sarcină;
menopauză;
tratamentul cu ACTH (hormon
adenocorticotrop), glucocorticoizi şi
androgeni.

în mixedem, edemul este extins la

tot corpul, de culoare alb – palid, nu
lasă godeu, pleoapele sunt
tumefiate; uneori, în hipotiroidia
severă se constată edeme adevărate,
ce lasă godeu;
edemul catamenial (dependent
de stările de hiperfoliculinism)
Edemul este ciclic, periodic, apărând la
endocrin jumătatea ciclului menstrual sau
înainte cu câteva zile, alb, moale,
discret până la moderat, localizat la
faţă (în special la pleoape), sâni şi
gambe/membre inferioare;
Caracteristici
edemul de sarcină este alb,
clinice
moale, moderat, localizat la nivelul
membrelor inferioare, survine
frecvent în ultimele luni de sarcină;
edemele generalizate apărute
după a 20-a săptămână de
sarcină însoţite de
hipertensiune arterială şi
proteinurie constituie
nefropatia gravidică sau
preeclampsia; eclampsia se
caracterizează în plus, prin
convulsii tonico – clonice
generalizate.

limfedemul primar este

congenital (malformaţii ale vaselor
limfatice), genetic; cauzele apariţiei
limfedemului primar nu se cunosc
încă complet;
limfedemul secundar este
determinat de o compresiune pe
vasele limfatice, cu blocarea
circulaţiei limfatice locale (tumori,
metastaze), procese patologice
Cauze ganglionare (leucemie, metastaze
etc.), procese inflamatorii
(limfangită, episoade repetate de
 erizipel), postoperator (după
rezecţia sistemului ganglionar de
drenaj, după iradierea regiunilor
ganglionare, posttraumatic şi în
afecţiuni parazitare (filarioză –
nematod ce pătrunde în circulaţia
limfatică).

edemul este localizat la nivelul

extremităţilor, în special al
membrelor inferioare;
începe asimetric şi este moale, apoi
devine cartonat şi apar
lichenificări, care constau în
îngroșarea exagerată a cutelor
naturale ale pielii;
Edemul pielea este îngroşată, cu
limfatic depresiunea foliculilor piloşi
(limfedemul) realizând aspectul de „coajă de
portocală”;
adesea apar multiple varice
limfatice, cu aspectul unor mici
vergeturi proeminente (în dreptul
zonei de blocaj a circulaţiei
limfatice);
există două tipuri separate de
limfedem: edemul limfatic
neinflamator (compresiune
Caracteristici
tumorală etc.), care este alb,
clinice
dur, nedureros şi edemul
limfatic inflamator
(limfangită), de culoare
roşiatică, dur, dureros;
limfedemul este un edem palid
în general, cu un aspect mai
particular, interesând regiuni mai
puţin obişnuite precum faţa dorsală
a mâinilor sau a picioarelor;
elefantiazisul este forma de
limfedem comun al adultului și
reprezintă o formă specială de edem
limfatic cronic; pielea este
îngroşată şi prezintă tulburări
trofice; iniţial, edemul este alb,
ulterior devine cartonat şi
prezintă lichenificări (în
evoluţie, edemul poate lua o
dezvoltare grotescă).
 compresiune (tumorală sau
netumorală) pe trunchiurile
Cauze venoase;
tromboză venoasă profundă;
insuficienţă venoasă cronică.

edemul în insuficienţa venoasă

cronică interesează membrele
inferioare unilateral sau bilateral,
asimetric (în funcţie de localizarea
varicelor), se accentuează în
ortostatism (caracter vesperal, cu
dispariţie dimineaţa), iniţial de
culoare albă, ulterior cianotică, de
consistenţă crescută; tegumentele
au adesea aspect de dermită ocră,
prezintă ulcer venos cronic
supramaleolar, varice;
edemul „în pelerină” este
localizat în jumătatea superioară a
toracelui şi la membrele superioare,
cu circulaţie venoasă evidentă, fiind
determinat de obstrucţia venei cave
Edemul venos superioare în cadrul sindromului de
venă cavă superioară, care este o
tumoră localizată la nivelul
Caracteristici mediastinului superior;
clinice edemul din tromboflebita
superficială este limitat în jurul
cordonului determinat de vena
trombozată, având caracterele
edemului inflamator; cordonul
venos (roşu sau cianotic) se palpează
numai în tromboflebitele
superficiale;
edemul din tromboflebita
profundă este intens, cianotic,
rece, dur sau alb şi dureros, cald,
moale; reţeaua venoasă superficială
este evidentă; se localizează de
obicei la un membru inferior, rar la
ambele sau la membrele superioare;
iniţial este discret şi se traduce prin
creşterea diametrului gambei,
ulterior devine evident, cu piele
lucioasă şi destinsă; este dureros
spontan şi la palpare.
 boli alergice (urticarie, edem
Quincke, boala serului);
alergii medicamentoase –
antibiotice precum penicilinele sau
sulfamidele, antihipertensive
precum inhibitorii enzimei de
conversie ai angiotensinei;
în cazul expunerii la soare, apă,
mediu rece sau căldură, paraziţi
intestinali, trichinella sau reziduuri
Cauze de animale (scuame de piele uscată
sau solzi);
înţepăturile de insecte, polenul,
alimentele (fructe de pădure, fructe
de mare, peşte, alune, nuci, ouă,
lapte etc);
după infecţii sau asociat altor boli
(boli autoimune – lupusul
eritematos sistemic, leucemie şi
limfom).

Edemul edem de culoarea albă, consistenţa

alergic moale, limitarea la anumite teritorii,
de obicei la faţă (în mod special la
pleoape, buze şi chiar limbă),
cuprinzând uneori întreaga faţă,
durată scurtă, apariţie şi dispariţie
bruscă (edem fugace); se poate
însoţi de prurit, erupţii urticariene
cu dispoziţie în jurul ochilor şi
buzelor dar şi pe mâini, picioare şi
gât, având limite precise sau difuze;
Caracteristici
edemul Quincke este un edem
clinice
rozat, pruriginos, deseori simetric,
localizat de obicei palpebral şi la
buze (aspect de „buză de tapir”);
este fugace, evoluând în ore şi este
recidivant; pot include complicaţii
precum reacţii anafilactice şi, în caz
de instalare bruscă, se poate însoţi
de obstrucţia căilor aeriene (prin
edem glotic cu dispnee inspiratorie
paroxistică şi asfixie).

abcese, flegmoane, empiem toracic,

celulite, osteomielită, flebite,
limfangite, periadenite, artrite,
 Cauze bursite, erizipel, etc.

în cadrul inflamaţiilor
superficiale determinate de
Edemul infecţii, traumatisme, arsuri, edemul
inflamator este constant, având aspecte
caracteristice: roşu, cald, dureros,
dur, localizat (limitat în vecinătatea
Caracteristici procesului inflamator);
clinice în cadrul inflamaţiilor
profunde (abces perinefretic,
pleurezie purulentă), poate apărea
edem parietal, care este de obicei
alb, moale, cald; circulaţia venoasă
superficială este adeseori evidentă.

edemul apare după

administrarea unor
medicamente precum:
antiinflamatoarele nesteroidiene
(Ibuprofen, Naproxen), cortisteroizi
(Prednison, Metilprednisolon),
Edemul
Cauze estrogeni, unele medicamente
iatrogen
antihipertensive (blocante de canale
de calciu dihidropiridinice –
Nifedipina, Amlodipina),
antidiabetice orale (Pioglitazona,
Rosiglitazona).

Evaluarea și tratamentul edemelor unui

pacient
1. Anamneza:

edemul este întalnit într-o serie de afecţiuni variate și numeroase,

prin urmare pentru un diagnostic precis este necesară o anamneză
completă;
un istoric amănunţit al tratamentelor administrare anterior este de
asemenea important, întrucât o serie de medicamente pot cauza și
agrava edemele;
amamneza trebuie să includă debutul simptomelor,
 durerile asociate, aportul dietetic, prezența sarcinii,
traumatisme ale zonelor afectate, călătorii recente,
istoricul profesional;
edemele acute sunt cauzate de obicei, de o obstrucţie acută venoasă
sau limfatică și necesită tratament cât mai prompt; edemele cronice
sunt cauzate de obicei de boli cardiace, renale, hepatice care au o
evoluţie cronică.

2. Examenul clinic obiectiv:

trebuie să se focalizeze pe localizarea și severitarea

edemelor, lezarea pielii și pe semnele care pot ajuta la
diferențierea numeroaselor cauze ale edemelor;
edemul unilateral trebuie investigat imediat pentru existenţa unei
tromboze venoase profunde sau o unei obstrucţii limfatice tumorale;
edemul bilateral este cel mai frecvent asociat cu insuficienţa cardiacă
congestivă;
edemul abdominal este sugestiv pentru afecţiunile hepatice;
edemul generalizat, atât la nivelul extremităţilor superioare, cât și la
nivelul extremităţilor inferioare și a trunchiului ar trebui să ridice
suspiciunea unui sindrom nefrotic sau a altei patologii la nivel renal;
edemul situat la nivelul extremităţilor superioare pe parcursul unei
sarcini poate fi un semn de preeclamsie și trebuie investigat cu
atenţie.

3. Investigații paraclinice pentru depistarea cauzei edemelor :

în funcție de anamneză și examenul clinic obiectiv

trebuiesc orientate investigațiile paraclinice;
evaluarea poate include: enzimele hepatice, profil metabolic,
hormonul tireostimulator, ecocardiografia, ecografia abdominală,
ecografii vasculare ale extremităţilor.

4. Diagnosticul edemelor:

anamneză completă și un examen clinic amănunțit, care

 sunt completate de o serie de investigații de laborator
țintite și evaluare imagistică sunt necesare pentru un
diagnostic etiologic corect al edemelor.

5. Tratamentul edemelor:

tratamentul bolii de bază;

medicamente cu acțiune diuretică (diuretice de ansă –
Furosemid, diuretice economisitoare de potasiu – Spironolactonă,
diuretice tiazidice – Hidroclorotiazidă);
dietă hiposodată cu o activitate fizică regulată, evitarea consumului
de alcool și a aportului excesiv de fluide.

Bibliografie:

Trayes KP, Edema: diagnosis and management (2013, July) American

Family Physician Journal. Retrieved from:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23939641
Edema:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmedhealth/PMHT0022960/
Causes and signs of edema:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmedhealth/PMH0072593/
Edema: https://www.mayoclinic.org/diseases-
conditions/edema/symptoms-causes/syc-20366493
Mitu F, Semiologie medicala generala, editura „Gr. T. Popa”, U.M.F.
Iaşi, 2009.