Întrebări pentru propoziția subiectivă

cine? ce? care?

Prima întrebare, cine?, se adresează unui subiect reprezentat de o ființă, autor al acțiunii, iar a doua, ce?, unui
subiect reprezentat de un lucru, care nu este autorul acțiunii.
Cine se trezește de dimineață1/ ajunge departe.2/ (cine ajunge departe? El, harnicul)
E greu1/ să faci asta.2/ (ce e greu? a face, de făcut)
! Un indiciu important în identificarea subiectivei este lipsa subiectului din regentă, subordonata îndeplinind
acest rol.
Termenii regenți
Propoziția subiectivă are ca elemente determinate în propoziția regentă următoarele:
verb personal
Primește notă mare1/cine răspunde bine2/. (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
verb predicativ impersonal: este, trebuie, înseamnă, urmează, caută, merită
Trebuie1/ să mergem la școală.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB; ce trebuie? să mergem la școală)
Merită1/ să încerci.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB; ce merită? să încerci)
verb impersonal sau locuțiuni verbale + pronume personal în dativ: îmi place, îmi displace, îmi vine,
îmi convine, îmi arde; îmi trece prin minte, îmi vine în minte, îmi dă prin gând, îmi face plăcere, îmi
prinde bine
Îmi place1/ să desenez.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
verb impersonal + pronume personal în acuzativ: mă doare, mă privește, mă bucură, mă întristează, mă
supără, mă miră, mă interesează, mă neliniștește, mă preocupă
Mă doare1/ ce mi-ai zis.2/(P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
verb reflexiv impersonal și locuțiune verbală: se zice, se spune, se știe, se poate, se pare, se întâmplă, se
vede, se aude, se cuvine, se crede, se cade, se bănuiește, se comentează, se discută, se zvonește, se bagă de
seamă etc
Se zice1/ că mâine va ploua.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
verbe la diateza pasivă cu valoare impersonală: e știut, e dat, e lăsat, e permis, e interzis, e recomandat, e
sortit, e admis, e apreciat
Este apreciat de toți1/ cel ce arată dragoste față de semeni.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
expresie verbală impersonală, cu funcția de predicat nominal: e bine, e rău, e adevărat, cert, e frumos, e
urât, e posibil, e imposibil, e important, e probabil, e sigur, e interesant, e necesar, e plăcut, e neplăcut, e
ușor, e lesne, e greu, e dificil, e drept , e recomandabil, e scris, e sortit, e totuna; e cu supărare, e fără
importanță, e fără însemnătate, e cu putință, e peste putință, e cu neputință, e de mirare, e tot la fel, e de
dorit, e de invidiat, e de neconceput, e de neînțeles, e de ne imaginat etc
E de neînțeles1/ ce-mi spui.2/ (ce e de neînțeles? ce-mi spui)
E bine1/ că am învățat aseară.2/ (ce e bine? că am învățat aseară)
! Uneori, din aceste expresii lipsește verbul copulativ a fi:
Bine1/ că am învățat aseară.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
adverb sau locuțiune adverbială predicativă (urmate de conjuncțiile că, să): poate, pesemne, probabil,
firește, desigur, bineînțeles, negreșit, tocmai, mai-mai; adevărat, bine, destul, evident, posibil, probabil,
sigur; fără îndoială, fără tăgadă, fără discuție, fără doar și poate, cu siguranță, cu certitudine, de bună
seamă
Probabil1/ că va ploua.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
Fără îndoială1/ că au ajuns mai repede.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
verb la mod nepersonal: infinitiv sau gerunziu
A te preocupa1/ ce se întâmplă în societate2/ este o atitudine civică.1/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
Trebuind1/ să citești,1/ ai ratat meciul de fotbal.1/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ S
Atentie!
Subiectiva poate fi confundată cu predicativa atunci când verbul impersonale, în situații diferite, este
copulativ.
Rămâne1/ să stabilim detaliile.2/ (a rămâne ≠ a deveni; P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)

Propozițiile subiective se construiesc cu toate modurile personale afară de imperativ. Cele mai folosite
moduri folosite sunt: indicativul, conjunctivul, condițional-optativul și prezumtivul.
modul indicativ
Se știe1/ că au eșuat lamentabil.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
modul conjunctiv
Trebuie1/ să facem zilnic exerciții fizice.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
modul condițional-optativ
Se vede1/ că ar veni iarna mai repede.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)