ADEVĂRATA POCĂINȚĂ

27 ianuarie 2019 Articole

Pocăința înseamnă lucruri diferite pentru diferite persoane. Dacă ai fost crescut într-o religie bazată pe
performanță, pocăința este ceva ce trebuie să faci pentru a fi mântuit… „Dacă nu te pocăiești, tu nu ești
mântuit. Acel ceva ce trebuie să faci este să te întorci de la păcat, firește.” Însă, după cum vom vedea, aceasta
este o interpretare limitată și derutantă a pocăinței.

Ce este pocăința?

Cuvântul din greacă tradus în mod obișnuit pocăință este metanoia, care literal înseamnă „a schimba
conținutul unui mod de gândire stabilit,” dar este cunoscut în general prin expresia de „a-ți schimba mintea.”

Cuvântul din greacă pentru pocăi (metanoeo) este similar și ambele cuvinte sunt derivate din cuvântul grecesc
pentru minte (nous). Deci, a te pocăi este a-ți schimba mintea. De ce schimbarea minții tale este importantă?
Pur și simplu, deoarece crezând corect întotdeauna duce la a trăi corect.

Tu nu îți poți reînnoi mintea fără să te pocăiești, deoarece pocăință înseamnă să îți schimbi mintea. Când
descopăr ceva nou despre bunătatea lui Dumnezeu, mă pocăiesc – îmi schimb modul de gândire, astfel încât
viața mea să se alinieze cu ceea ce este adevărat.

Este pocăința întoarcerea de la păcat?

Să aruncăm o privire la un exemplu din Scriptură:

Şi, după ce Ioan a fost închis, Iisus a venit în Galileea predicând Evanghelia Împărăţiei lui
Dumnezeu, şi spunând: „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu; pocăiţi-
vă şi credeţi în Evanghelie!“ (Marcu 1:14-15, GBV)

Mințile religioase interpretează vorbele lui Iisus ca și „întoarceți-vă de la păcat și credeți vestea bună” (Marcu
1:15). Însă nu aceasta este ceea ce Iisus a spus. El Se adresa necredincioșilor, și cu alte cuvinte le spunea:
„Schimbați-vă mintea necredincioasă și credeți vestea bună!”

Pocăința nu este în primul rând o problemă a păcatului, ci este o problemă de credință. Noi ne-am născut
umblând prin vedere și încrezându-ne în firea noastră. Iisus spune, „Schimbă-ți modul în care gândești și crede
vestea bună.”

Întrucât pocăința înseamnă a-ți schimba mintea este cu siguranță posibil ca cineva să se poată pocăi prin a se
întoarce de la păcat, și există o mulțime de oameni în Biblie care au făcut așa. Dar acesta este doar un fel de
pocăință și nu este genul care duce la salvare. În Noul Testament, pocăința înseamnă specific a te întoarce la
Dumnezeu.
 Adeverind deopotrivă iudeilor şi grecilor că trebuie să se întoarcă la Dumnezeu în
pocăință și să aibă credință în Domnul nostru Iisus Hristos. (Fapte 20:21, AMP)

A te întoarce de la versus a te întoarce la poate părea ca și când despici firul în două, însă diferența este ca
diferența dintre viață și moarte! Cine se întoarce la Dumnezeu se întoarce de la păcat și de la faptele lui
religioase moarte în mod automat, dar cine se întoarce de la păcat nu se întoarce automat la Dumnezeu. De
aceea este periculos și derutant să predici pocăința ca și „întoarcere de la păcat.” Pavel nu a făcut-o
niciodată… „Am predicat ca ei să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu.” (Fapte 26:20).

Ca de obicei, Pavel a luat îndrumarea de la Iisus:

„Nu am venit să chem pe cei neprihăniți, ci pe păcătoși la pocăință.” (Luca 5:32)

Din nou, mințile religioase interpretează aceasta ca și o chemare de a te întoarce de la păcat, însă întoarcerea
de la păcat nu te face neprihănit. Un necredincios care se întoarce de la păcat rămâne un necredincios.
Întorcându-te de la păcat te va face o persoană morală, dar nu te va face neprihănit. Neprihănirea vine doar
prin credința în Hristos.

Adesea mesajul pe care îl auzim este acesta: „Dumnezeu este sfânt și nu te va primi decât dacă te întorci de la
păcat.” Este vândut ca un mesaj al pocăinței și se adresează rațiunii noastre adamice „Pot să repar ceea ce am
ruinat,” dar este complet fals. Este o minciună ce promovează firea și te ține de a veni la Iisus.

Faptul este că Dumnezeu e sfânt și nu te va accepta indiferent de ceea ce tu faci. Acceptarea și favorul Lui vin
numai prin har. Ai o problemă de păcat? Întoarce-te la cruce și privește-L pe Hristos. Vino cu îndrăzneală la
tronul harului pentru a primi milă și pentru a găsi har. Harul Lui este singura ta speranță.

Ce înseamnă să practici pocăința când eșuezi?

Există ceva minunat despre cuvântul pocăință în limba ebraică. [Alfabetul ebraic este format din 22 de litere,
de la aleph până la tav. Și fiecare literă are o imagine care îi corespunde, o valoare numerică și un înțeles.]

Cuvântul din ebraică pentru pocăință este teshuvah, care este alcătuit din cinci litere ebraice – tav, shin, vav,
bet, hei. Prima literă, tav, are ca pictogramă o cruce. Ultima literă, hei, este a cincea literă din alfabetul ebraic,
iar numărul cinci în codul numeric al Bibliei reprezintă harul. Prinse între tav (cruce) și hei (har) sunt
literele shin, vav și bet. Aceste trei litere formează cuvântul shuv, care înseamnă „a te întoarce.” Puse
împreună, și având în vedere că în ebraică se citește de la dreapta la stânga, teshuvah sau pocăințăînseamnă
„datorită crucii lui Iisus, întoarce-te la har!”

Pocăința este despre a te întoarce la harul lui Dumnezeu datorită bunătății Sale demonstrate la crucea lui Iisus;
este despre a te întoarce la cruce și a reveni la harul Său. Harul Lui este sursa de putere și biruință asupra
oricărui păcat. Așadar, dacă ai greșit sau dacă te lupți cu un obicei păcătos, pocăiește-te întorcându-te la cruce
– văzând acea greșeală pedepsită în trupul lui Iisus – și primește darul nemeritat al lui Dumnezeu de a birui
acest domeniu al slăbiciunii. Acesta este modul în care practici adevărata pocăință atunci când eșuezi. Nu fugi
de El. Fugi spre El! El este soluția ta. El este răspunsul tău. El te iubește și dorește să te întorci în brațele Sale!

Când tu crezi corect despre harul lui Dumnezeu, despre neprihănirea ta în Hristos, și cum ai fost chemat să fii
pus deoparte pentru sfințenie, totul se schimbă! Dragostea Lui te atinge în cele mai adânci cotloane ale inimii
tale și începi să experimentezi transformarea din interior spre exterior. Tu începi să trăiești deasupra înfrângerii
și să experimentezi reușite de durată, deoarece puterea de a lupta împotriva oricărei ispite nu este din afară, ci
din interior. Nu este condiționată de puterea voinței tale; este condiționată de puterea Duhului Sfânt care
trăiește cu putere și în mod activ în tine, aducând mărturie la adevărurile Evangheliei pe care le crezi.