Partaj bunuri commune http://portal.just.ro/259/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?

ID=156

Tip speta

Hotărâre

Numar speta

433

Data speta

25.01.2016

Domeniu asociat

Partaj

Continut speta

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 16829/ 180 / 20.11.2013 pe rolul Judecătoriei Bacău reclamanta A a
solicitat în contradictoriu cu pârâtul B ca instanţa să dispună partajul bunurilor comune dobândite în
timpul concubinajului şi căsătoriei, în cote de 1/ 2 pentru fiecare.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 martie 2014, dată în soluţionarea cererii de reexaminare
împotriva încheierii de respingere a ajutorului public judiciar din 03.03.2004, reclamanta a fost scutiră
de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 2283,33 lei.

În motivare reclamanta a arătat în esenţă că în anul 2004 a început o relaţie de concubinaj cu

pârâtul,locuind şi gospodărind împreună în oraşul macerata - Italia, că în data de 03.06.2006 din această
relaţie s-a născut copilul minor X, întrucât părţile doreau să se căsătorească, ceea ce s-a şi întâmplat în
anul 2008, au hotărât să achiziţioneze o suprafaţă de teren pe care să construiască o casă, bunurile
urmând să devină proprietate comună, că în anul 2006, cu banii dobândiţi la botezul copilului, la care s-
a adăugat o sumă de 500 euro primită de la mama sa şi altă sumă de 500 euro, primită de la fratele
pârâtului, acesta s-a deplasat în România şi a negociat cumpărarea unei suprafeţe de tern, că invocând
faptul că dumneaei nu era în ţară, pârâtul a împuternicit-o pe V, soţia fratelui dânsei,. să cumpere
terenul pe numele său; astfel,prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub numărul 2817/21 a
cumpărat suprafaţa de 1518 mp teren intravilan, cu număr cadastral M nr. înregistrare B la ANCPI -
OCPI Bacău, că deşi cumpărat anterior căsătoriei pe numele pârâtului,la momentul dobândirii voinţa
părţilor a fost să dobândească în coproprietate acest teren, că pe acest teren soţii au început construirea
unei case de locuit şi a unei împrejmuiri, conform autorizaţiei de construire nr.A din 17.07.2009,deşi
autorizaţie a fost eliberată pe numele pârâtului, consecinţă a faptului că ternul era înscris la numele său,
finanţarea construcţiilor s-a făcut cu bani comuni, iar acestea urmau să aibă acelaşi regim juridic ca şi
terenul, respectiv să devină bunuri comune. A specificat reclamanta că solicită să se constate calitatea
de bun comun şi să dispună partajarea următoarelor bunuri: suprafaţa de 1518 mp teren intravilan,
situat în sat N, dispus astfel: 271 mp teren arabil sola 16, parcela 719/1, 421 mp teren vie sola 16,
parcela 719, 835 mp teren arabil sola 16,parcela 717, că valoarea terenului este de 3082,90 lei; o casă
construită din cărămizi, tip BCA, cu 5 încăperi ( două camere, hol,baie , bucătărie, sufragerie ),acoperită
cu tablă Lindab, tâmplărie exterioară şi interioară din PVC termopan ş grajd împrejmuitor, în valoare de
40152 lei; două sobe, un frigider mare marca Arctic, o maşină de spălat rufe marca Bosh, un aragaz cu
patru ochiuri marca Beko, un recamier, o vitrină, un covor, un pat, o bibliotecă, o a doua bibliotecă şi că
în prezent toate bunurile menţionate în acţiune sunt în posesia şi folosinţa exclusivă a pârâtului.

În drept au fost invocate dispoziţiile art 36 cod fam, 375 cod civ şi 194 cod proc civ.

În probaţiune a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, cu martorii X şi Y şi că expertize de

evaluare a terenului, construcţiilor şi bunurilor mobile.

Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională ( fl 103 - 104) în termenul stabilit de instanţă
conform art 201 al 1 cod proc civ. prin care a solicitat respingerea capătului de cerere formulat de
reclamantă referitor la suprafaţa de 1518 mp teren intravilan situat în B; reţinerea în sarcina sa a unei
cote majorate de contribuţie din bunul imobil casă având o valoare de 46 620 lei,cu obligarea dumnealui
la plata sultei în favoarea reclamantei -pârâte, atribuirea în lotul său a imobilului casă dat fiind
accesiunea imobiliară, terenul pe care este construită fiind bun propriu, reţinerea în favoarea sa a unei
cote de contribuţie de 80 % din bunurile mobile: două sobe, un frigider mare marca Arctic, o maşină de
spălat rufe marca Bosh, un aragaz cu patru ochiuri marca Beko, cu obligarea sa la plata unei sulte către
reclamantă.

În motivare a arătat în esenţă că s-a căsătorit cu reclamanta în 12.07.2008 însă sunt despărţiţi în fapt
din vara anului 2013, că în acţiune în mod nereal reclamanta susţine că ar avea o contribuţie la
cumpărarea terenului în suprafaţă de 1518 mp intravilan situat în comuna B, în condiţiile în care terenul
a fost cumpărat de dumnealui în baza antecontractului de vânzare - cumpărare nr. A, apoi ca bun
propriu prin contractul de vânzare - cumpărare nr. B, că părţile s-au căsătorit în anul 2008, că uniunea
consensuală a două persoane sau concubinajul nu este reglementată ca tare în dreptul civil român,
drept urmare regimul juridic al bunurilor dobândire de către soţi, proprietatea în devălmăşie, nu este
aplicabil şi concubinilor indiferent de durata convieţuirii acestora, că prezumţia comunităţii de bunuri
prevăzută de art 30 cod fam nu este aplicabilă decât soţilor, că mai mult decât atât, în speţa dedusă
judecăţii nu se poate vorbi de de dispoziţiile codului familiei în condiţiile în care se aplică dispoziţiile art
6 al 6 cod civ, că împrejurarea unei relaţii de concubinaj a părţilor nu conduce automat la concluzia că
bunurile dobândite de unul din concubini au regimul juridic de bunuri dobândite în indiviziune şi celălalt
concubin este îndreptăţit la a le pretinde şi a i se recunoaşte un drept de proprietate asupra acestora,
motiv pentru care solicită scoaterea terenului de la masa de partaj, că nu rezultă din nici un înscris
achiziţionarea bunului în comun, iar mijloacele de probă propuse de reclamantă nu primează înscrisului
autentic. A mai arătat reclamantul că la dobândirea bunurilor a contribuit cu o cotă majorată întrucât a
fost singurul care a adus venituri în casă, că actele necesare pentru construirea casei şi contractele
privind utilităţile sunt pe numele dumnealui şi că trebuie avute în vedere dispoziţiile art 577 cod civ cu
privire la succesiunea imobiliară artificială.

În drept au fost invocate dispoziţiile art 205 coroborat cu art 209 cpc, 979 cpc, 339, 356, 357, 577 cod
civ.

În probaţiune pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri,interogatoriul reclamantei, martorii X şi Y şi expertiză

tehnică construcţii.
 Prin încheierea de şedinţă din data de 19 mai 2014 pârâtul a fost scutit de plata taxei judiciare de
timbru aferente cererii reconvenţionale şi de la plata onorariilor pentru expertizele ce vor fi stabilite în
sarcina sa.

Reclamanta a depus întâmpinare la cererea reconvenţională ( fl 123 ) prin care a solicitat

respingerea acesteia ca nefondată.

În motivare a arătat în esenţă că terenul a fost cumpărat cu mijloace materiale comune, în perioada
concubinajului ( recunoscut şi de pârât ) cu intenţia şi voinţa declarată ca acesta să devină bun comun la
căsătorie, că apărarea pârâtului este inexactă, iar în cauză este util şi pertinent orice mijloc de probă, cu
atât mai mult cu cât la data achiziţionări bunului erau concubini,aveau un copil, locuiau şi gospodăreau
în comun intenţionând să legalizeze relaţia, ceea ce s-a şi întâmplat ulterior, că nu se pune problema
încheierii vreunui act juridic cu privire la condiţiile dobândirii proprietăţii ( actul de vânzare fiind încheiat
de sora fratelui dumneaei, B, în calitate de procurator al pârâtului, întrucât acesta fusese în România la
acel moment în condiţiile în care dânsa rămăsese să aibă grijă de copil ), că solicită respingerea cererii
pârâtului de constatare a unei cote majorate la dobândirea casei sau de constare a accesiunii imobiliare,
întrucât şi acest bun a fost dobândit cu mijloace materiale comune,pârâtul având şi la acea dată o
situaţie materială precară, refuzând să presteze o muncă care să asigure condiţii materiale
corespunzătoare familie sale, că solicită atribuirea bunurilor coproprietarului acre are mai mare nevoie
de ele, că dumneaei are în întreţinere copilul rezultat din relaţia de concubinaj, astfel încât urmează a fi
apreciate în favoarea dânsei criteriile de atribuire şi că în contraprobă solicită audierea martorilor A şi B

Părţile au fost legal citate.

Reclamanta a împuternicit să în vederea reprezentării în faţa instanţei pe X cu procură specială

autentificată sub numărul A în faţa BNP .

Prin încheierea de admitere în principiu din data de 27.04.2015 a fost admisă în principiu şi în parte
cererea principală de partaj bunuri comune, în principiu şi în parte cererea reconvenţională de partaj
bunuri comune, s-a constat că părţile au avut o relaţie de uniune consensuală începând cu anul 2004,
până la data de 12 iulie 2008, data încheierii căsătoriei acestora, s-a constat că în această perioadă
părţile au achiziţionat în cote părţi de 50% fiecare următorul bun imobil în suprafaţa de 1518 mp teren
intravilan situat în sat B şi că părţile au avut calitatea de soţi, s-a constata că în timpul căsătoriei
următoarele bunuri imobile o casă cu împrejmuire situată în comuna B şi mobile în cote de contribuţie
de 50% pentru fiecare parte.

Au fost efectuate expertize de specialitate în cauză: construcţii, topocadastru şi bunuri mobile..

Expertiza construcţii întocmită de domnul expert N ( fl 246 - 288 ) a fost contestată de

reclamantă ( fl 303 ), prima obiectiune fiind respinsă,iar a doua, referitoare la atribuire,calificată drept
apărare de fond ( prin încheierea de şedinţă din 7 decembrie 2015, fl 325 )

Expertiza bunuri mobile întocmită de doamna expert Vrabie Elena ( fl 289 - 293 ) nu a fost contestată de
părţi

Expertiza topocadastru întocmită de doamna expert M ( fl 309 - 324 ) nu a fost contestată de părţi
Din actele si lucrările dosarului instanţa retine ca:

Părţile au avut calitatea de soţi căsătoria acestora încheiată la data de M fiind desfăcută prin sentinţa
civilă de divorţ nr. 5633 din 20 octombrie 2014 pronunţata de Judecătoria B în dosarul nr.
16841/180/2013, definitivă cu privire la divorţ în data de 20.10.2014.

Prin încheierea de admitere în principiu din data de 27.04.2015 instanţa a reţinut că anterior căsătoriei
acestea au avut o relaţie de concubinaj, din care a rezultat minorul A,.

La interogatoriul ce i s-a luat ( întrebările 1 şi 7, fl 159 ) pârâtul a indicat drept an de debut al relaţiei de
concubinaj 2005, cu precizarea că în acelaşi an au părţile au fost despărţite câteva luni, spre deosebire
de soţia sa care a plasat începutul relaţiei de uniune consensuală în anul 2004.

În sensul celor arătate de reclamantă au declarat martorii X ( fl 204-205 ) şi Y ( fl 206 - 207 ), specificând
că părţile s-au cunoscut în anul 2003 , că în anul 2004 au început o relaţie de concubinaj, convieţuirea
nefiind întreruptă până la momentul căsătoriei.

Martorul V ( fl 202 ) a arătat însă că nu cunoaşte dacă în momentul achiziţionării terenul de către pârât
convieţuia sau nu cu reclamanta sau dacă aveau un copil, necunoscând nici momentul în care soţii s-au
căsătorit. Nici cel de-al doilea martor al pârâtului nu a putut furniza detalii legat de perioada de
convieţuire a părţilor, de veniturile acestora sau de bunurile achiziţionate de acestea.

În consecinţă, instanţa a apreciat ca fiind probate susţinerile reclamantei în sensul începerii relaţiei de
concubinaj a părţilor în anul 2004 şi derulării acesteia în mod continuu, până la data căsătoriei.

In acest interval de timp, prin antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul N
încheiat între promitentul - vânzător M şi promitentul - cumpărător J s-a promis vânzarea, respectiv
cumpărarea unei suprafeţe de teren de 1632 mp situată în comuna B sola 16,parcelele 717, 719/1 şi
719. S-a specificat în act că la data autentificării promitentul - cumpărător a primit preţul de 5000 lei,
urmând ca diferenţa de 3000 lei să fie achitată până la data de 22.12.2006, dată la care s-a stipulat că se
va încheia contractul de vânzare - cumpărare.

Deşi prin întâmpinare pârâtul nu a contestat existenţa relaţiei de concubinaj anterior amintite, făcând
referire doar la natura bunurilor dobândite în perioada legăturilor de uniune consensuală, pe parcursul
cercetării judecătoreşti acesta a lăsat să se înţeleagă că în perioada achiziţionării terenului părţile erau
separate în fapt, aspect nerecunoscut însă de reclamantă.

Astfel, prin modalitatea de redactare a întrebărilor nr. 3 şi 4 ale interogatoriului luat reclamantei ( fl 158
) pârâtul a sugerat faptul că în momentul încheierii antecontractului de vânzare - cumpărare, deşi
reclamanta era însărcinată, între părţi nu mai exista o relaţie, convieţuirea fiind reluată la aproximativ
trei săptămâni după încheierea actului. Întreruperea convieţuirii nu a fost recunoscută de reclamantă. În
acelaşi sens a fost şi răspunsul pârâtului la interogatoriul luat de reclamantă ( întrebările 9 şi 13 ), ocazie
cu care a arătat că atunci când a cumpărat pământul copilul nu era născut.

Instanţa a reţinut că din actele dosarului a rezultat însă o altă situaţie de fapt decât cea prezentată de
pârât, respectiv că fiul părţilor s-a născut în data de M, deci anterior încheierii atât antecontractului (
25.08.2006 ), cât şi contractului de vânzare - cumpărare ( 21 decembrie 2006 )
Cu referire intenţia părţilor la dobândirea acestui bun, poziţiile acestora sunt total opuse. Astfel,
reclamanta a susţinut în mod constant, atât în cererea de chemare în judecată cât şi la interogatoriu (
întrebarea nr. 2, fl 158 ) că părţile au avut reprezentarea achiziţionării în coproprietate a imobilului
teren, în timp ce pârâtul a subliniat că a intenţionat, cu banii strânşi de dânsul din munca desfăşurată pe
teritoriul Italiei, să dobândească în proprietate exclusivă un teren ( întrebările 1,2 ale interogatoriului
luat reclamantei, fl 158).

Martorul X ( fl 206 )a specificat că după naşterea copilului părţile au cumpărat un teren în M, dânsa
fiind desemnată împuternicit al pârâtului întrucât reclamanta nu putea veni în ţară, copilul fiind mic.

Pârâtul a susţinut faptul că imobilul a fost achiziţionat cu venituri proprii şi cu bani împrumutaţi de la
şeful său, N ( întrebarea 6, fl 158 ), în timp ce reclamanta a arătat că bunul a fost cumpărat cu banii
dobândiţi la botezul copilului, la care s-a adăugat o sumă de 500 euro primită de la mama sa şi altă
sumă de 500 euro, primită de la fratele pârâtului.

Cu referite la acest aspect martorul Y ( fl 204 )a relatat că în toamna anului 2006 pârâtul a venit în ţară
pentru a cumpăra un teren în comuna B, în apropierea locuinţei dumneaei, acesta comunicându-i
personal că banii pentru achiziţionarea bunului proveneau din suma încasată la botezul copilului şi din
veniturile încasate de părţi în Italia. Această depoziţie se coroborează cu cea a martorului X, mandatarul
reclamantului, care a specificat la rândul său că banii de achiziţie a terenului erau de la botezului
copilului( în jur de 1500 - 2000 euro ), de la părinţi ( 500 euro ) şi din veniturile părţilor. A mai arătat
acest din urmă martor că, deşi părţile nu erau căsătorite, administrau veniturile în comun.

Martorii X ( fl 202 ) şi Y au specificat că nu cunosc sursa banilor de achiziţie a ternului în litigiu.

În data de 21 decembrie 2006, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul M ( fl 12
) a fost achiziţionată de către cumpărătorul F,necăsătorit, prin mandatar J, de la vânzătorul M ,
suprafaţa de 1518 mp teren intravilan situat în sat B, dispus astfel: 271 mp teren arabil sola 16, parcela
719/1, 421 mp teren vie sola 16, parcela 719, 835 mp teren arabil sola 16,parcela 717. S-a menţionat în
contract că preţul terenului, de 5000 lei, a fost primit integral mai înainte de încheierea actului.

Desemnarea în calitate de mandatar a cumnatei reclamantei ( sora fratelui acestuia ) pentru încheierea
actului de vânzare a fost justificată de pârât la interogatoriul ce i s-a luat prin aceea că nu avea rude în
ţară, iar mandatarul era din acelaşi sat ( întrebarea 17, fl 160 ). La întrebarea nr. 15 a aceluiaşi
interogatoriu ( fl 160 ) pârâtul a recunoscut însă că figurează doar dânsul în calitate de cumpărător în act
întrucât numai dumnealui a venit în România şi a dat mandatarului procură să cumpere terenul.

Pe acest teren, după căsătoria părţilor, acestea au edificat în comun o locuinţă, aspect necontestat de
vreuna din părţi.

Instanţa a reţinut că regimul juridic al bunurilor dobândite de către soţi, anume proprietatea în
devălmăşie, nu este aplicabil şi concubinilor, indiferent de durata convieţuirii acestora. Prezumţia
comunităţii de bunuri prevăzută de art. 357 cod civil nu se aplică decât soţilor, nefiind posibil a se
extinde sfera acesteia. Astfel, în situaţia concubinilor, în ceea ce priveşte relaţiile patrimoniale dintre
aceştia, avem de-a face cu situaţia eventuală a coproprietăţii relativ la fiecare bun dobândit împreună,
fiind necesar a se demonstra, în cadrul unui partaj, contribuţia fiecăruia pentru fiecare bun individual.
Specifică relaţiilor patrimoniale dintre concubini este proba contribuţiei pentru fiecare bun în parte şi,
cumulativ, intenţia acestora de a dobândi în comun bunurile.

Proprietatea comună pe cote părţi este acea modalitate a dreptului de proprietate care se
caracterizează prin aceea că un bun aparţine concomitent mai multor titulari, fiecare din ei având o cotă
parte ideală din acest drept. În raporturile dintre concubini izvorul coproprietăţii poate fi convenţia
părţilor, fie ea expresă sau tacită, însă doar cu condiţia ca să fie neechivocă.

Existenta unei convenţii de dobândire în comun a terenului de către părţile în proces nu trebuie să fie
demonstrată, în principal, prin existenţa unui instrument probator respectiv a unui înscris
(presupunându-se, în mod justificat, că relaţia apropiată dintre părţi a împiedicat, din punct de vedere
moral, preconstituirea unor acte), ci prin dovada certă şi de netăgăduit că părţile au intenţionat să
achiziţioneze în proprietate comună aceste bunuri.

Totodată, întocmirea actelor de vânzare-cumpărare doar prin menţionarea pârâtului ca unic proprietar
achizitor nu ar putea fi, în sine, o dovadă absolută a proprietăţii exclusive asupra imobilului, dacă
probele administrate dovedesc existenţa prealabilă a intenţiei de dobândire în comun a bunurilor.

In ceea ce priveste inadmisibilitatea administrarii probei cu martori in dovedirea de catre reclamantă a

contributiei personale la achizitionarea imobilului, invocată de pârât, instanta a reţinut că deşi de
principiu, potrivit art 309 al 5 cod proc civ proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste
ceea ce cuprinde un înscris şi nici despre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma
întocmirii lui, chiar dacă legea nu cere forma scrisă pentru dovedirea actului juridic respectiv, există
situaţii de excepţie prevăzute la alin. (4) al aceluiaşi articol, în speţă fiind incidente cele de la pct 1,
referitoare la imposibilitatea morală sau materială de a se întocmi un înscris.

Totodată, legat de puterea doveditoare a unui act autentic instanţa a reţinut că exced autenticităţii şi
prezumţiei de validitate declaraţiile părţilor cuprinse în înscrisul autentic, întrucât agentul
instrumentator nu poate controla sau asigura corespondenţa acestora cu realitatea, ci doar ia act de
prezentarea lor în mod public. Conţinutul declaraţiilor acestora (valoarea de adevăr a celor declarate de
parte, voinţa sub care s-a realizat declaraţia etc.) face probă în faţa instanţei numai până la dovada
contrara, dovadă care trebuie cerută de partea care contestă realitatea sau valabilitatea declaraţiei. Tot
până la dovada contrară fac dovada şi menţiunile din înscris care sunt în directa legătură cu raportul
juridic al părţilor, fără a constitui obiectul principal al actului (astfel, menţiunea că preţul a fost deja
plătit de cumpărător; valabilitatea consimţământului exprimat de părţi în faţa agentului etc ).

Ori, în contextul anterior amintit, intenţia părţilor de achiziţionare în proprietate comună a terenului a
rezultat din probatoriul administrat în cauză, atâta timp cât bunul a fost achiziţionat la interval de doi ani
de la debutul relaţiei de concubinaj, după ce părţilor li s-a născut un copil, majoritar din banii dobândiţi
în urma botezului fiului, printr-un mandatar cumnat cu reclamanta, neindicarea în act a reclamantei
fiind justificată prin motive obiective. Sunt argumente în acelaşi sens şi faptul că ulterior părţile s-au
căsătorit, iar pe acest teren au construit o locuinţă în proprietate devălmaşă.

În privinţa cotelor de achiziţie a acestui bun, instanţa a avut în vedere pe lângă cele anterior prezentate,
cu referire la provenienţa banilor de achiziţie a terenului, şi depoziţia martorului Bucătaru Cristina ( fl
206 ) care a arătat că, până ca reclamanta să rămână însărcinată au lucrat ambele părţi, ulterior aceasta
stând în concediu de creştere copil doi ani şi jumătate. A specificat însă că activitatea lucrativă a
reclamantei s-a desfăşurat continuu, în timp ce pârâtul a stat o perioadă acasă fiind bolnav.

În consecinţă, instanţa a apreciat că foştii concubini au achiziţionat bunul în cote de contribuţii egale.

Ulterior, în data de 12 iulie 2008 părţile s-au căsătorit.

În timpul căsătoriei părţile au dobândit următoarele bunuri

• imobile:

o casă cu împrejmuire situată în B, edificată potrivit autorizaţiei de construire nr. N emisă de

Consiliul Local M( fl 13, 14 ) urmare a cererii adresate de pârâtul X

• mobile

un frigider Arctic, o maşină de spălat rufe, un aragaz cu patru ochiuri marca Beko, un recamier, o
vitrină, un covor, un pat, două biblioteci.

Pentru a reţine aceste bunuri instanţa a avut în vedere cererea de chemare în judecată şi cererea
reconvenţională coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, răspunsurile părţilor la interogatoriu şi
depoziţiile martorilor audiaţi în cauză.

Imobilul casă cu împrejmuiri a fost reţinut la masa de partaj luând în considerare conţinutul autorizaţiei
de construire nr. N emisă de Consiliul Local M, poziţiile părţilor şi depoziţiile martorilor audiaţi.

Astfel, la interogatoriul ce i s-a luat ( întrebarea nr. 21, fl 161 ) pârâtul a recunoscut edificarea acestui
bun în cadrul comunităţii, din mijloace comune soţilor.

Si martorii X , Y şi Z , audiaţi la solicitarea ambelor părţi, au relatat că pe ternul cumpărat în comuna B,

după căsătorie, soţii au început să edifice o locuinţă.

X ( fl 202 -203) a arătat în plus că în perioada căsătoriei ambii soţi lucrau în Italia, dar reveneau
alternativ în România participând la lucrările casei.

Aceste lucrări au fost efectuate de o echipă de muncitori coordonată de un fratele reclamantei, după
cum a arătat atât martorul sus amintit cât şi B ( fl 204 -205 ). Fratele reclamantei, X s-a ocupat şi de
achiziţionarea materialelor de construcţie, aspect arătat de martorii X ( fl 204 -205 ) şi Y ( fl 206 -207 ).

Toţi martorii anterior amintiţi au specificat însă lucrările si materialele necesare ridicării casei au fost
finanţate din veniturile soţilor care lucrau în Italia.

Cu referire la bunurile mobile instanţa a constatat că a fost solicitată reţinerea acestora la masa de
partaj prin acţiunea principală.

La interogatoriul ce i s-a luat ( fl 162, întrebarea nr. 35 ) pârâtul a recunoscut că a dobândit în timpul
căsătoriei parte din aceste bunuri, respectiv: un frigider mare marca Arctic, un aragaz cu patru ochiuri
marca Beko, un recamier, o vitrină, un covor, o bibliotecă, o a doua bibliotecă.

Despre maşina de spălat rufe marca Bosh acesta a arătat că a primit-o cadou de la fratele său din Italia în
anul 2006, iar dobândirea unui pat nu a recunoscut-o.
Martorii X ( fl 204 ) şu Y ( fl 206 ) au menţionat însă printre bunurile achiziţionate de soţi obiecte de
mobilier şi maşină de spălat, motiv pentru care bunurile contestate de pârât au fost reţinute la masa de
partaj.

Instanţa nu a reţinut cele două sobe ca fiind bunuri mobile, întrucât acestea deservind un imobil fac
parte integrantă din construcţie şi vor fi evaluate ca atare.

În privinţa cotelor de contribuţie instanţa a reţinut următoarele:

Întinderea drepturilor soţilor se stabileşte în raport de contribuţia fiecăruia la dobândirea bunurilor în

timpul căsătoriei, soţii neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune,
fiind astfel necesară administrarea de probe prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea
lor. Conform art 357 al 2 cod civil până la proba contrară se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală
la dobândirea bunurilor comune.

Pentru stabilirea cotelor de contribuţie ale soţilor instanţa a avut în vedere mai multe criterii, precum
veniturile realizate de soţi în gospodărie, măsura în care soţii alocă cheltuielilor comune veniturile
realizate, munca depusă în gospodărie, ajutorul părinţilor etc.

Reclamanta a solicitat reţinerea unor cote egale de contribuţie la dobândirea bunurilor comune, în timp
ce pârâtul a apreciat propria contribuţie ca fiind de 80%, în considerarea faptului că a fost singurul care a
adus venituri în casă.

Instanţa a reţinut pentru început că potrivit depoziţiilor martorilor audiaţi ( X, Y şi Z ) ambii soţi au
lucrat în Italia pe parcursul căsătoriei. Reclamanta s-a aflat în concediu de îngrijire copil aproximativ doi
ani şi jumătate ( potrivit depoziţiei martorului Xa ), după care minorul a fost adus în România şi lăsat în
grija unui frate al soţiei, părţile continuând să lucreze deopotrivă în Italia ( conform declaraţiei martorei
X ). Aceste depoziţii se coroborează cu recunoaşterea pârâtului la interogatoriu ( fl 161, întrebările 24 şi
25 ), împrejurare în care a arătat că în perioada 2008 - 2010 fiul părţilor a fost crescut în sat N în familia
fratelui reclamantei, X, pentru ca ambii soţi să poată munci şi să acumuleze veniturile necesare
terminării casei.

Pârâtul a probat cu înscrisuri ( fl 167 - 182 ) că în perioada 2007 - 2010 a avut calitatea de salariat.

Cu referire la cuantumul veniturilor câştigare de soţi martorul X a arătat că erau apropiate, pârâtul
lucrând la un patron cu carte de muncă, iar reclamata ca îngrijitoare, în acea perioadă câştigând cam
şase euro pe oră.

Ceilalţi martori nu au putut face referiri la venitul net încasat de soţi lunar.

Dincolo de situaţia veniturilor părţilor instanţa a avut în vedere şi sprijinul familiei reclamantei pentru
realizarea lucrărilor de supraveghere la ridicarea a construcţiei şi pentru creşterea copilului minor al
părţilor, ajutor care în lipsă de dovadă contrară se prezumă că a fost dat în favoarea acesteia şi
reprezintă un aport la achiziţionarea bunurilor comune.

Conform recunoaşterii pârâtului la interogatoriu ( fl 161, întrebările 31, 32 şi 33 ) în perioada 2010 -

2013 soţii au locuit în N, perioadă în care însă reclamanta a lucrat şase luni în Italia, în 2011 şi 2013, iar
soţul acesteia a lucrat în sat cu ziua.
În concluzie, raportat la situaţia de fapt reţinută, instanţa a reţinut că nu s-a dovedit existenţa unor
discrepanţe majore între soţi în privinţa aportului de ordin material ( venituri ) sau a muncii prestate in
gospodarie. Astfel că, faţă de cele anterior menţionate, luând în considerare şi sprijinul dat soţilor de
familia reclamantei, instanţa a apreciat că probatoriul administrat în cauză nu a fost de natură a
răsturna prezumţia de contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune.

Au fost efectuate expertize de specialitate în cauză construcţii şi auto pentru identificarea şi evaluarea
bunurilor reţinute la masa de partaj.

În cauză au fost efectuate expertize de specialitate.

Expertiza construcţii întocmită de domnul expert M ( fl 246 - 288 ) a fost contestată de

reclamantă ( fl 303 ), prima obiecţiune fiind respinsă, iar a doua, referitoare la atribuire, fiind calificată
drept apărare de fond.

Locuinţa cu împrejmuire reţinută la masa de partaj a fost evaluată de expertul desemnat la suma de 63
966 lei urmare a abordării prin costuri.

Potrivit lucrării sus amintite imobilul, cu regim de înălţime P, are o suprafaţă construită de 78,57 mp, iar
împrejmuirea din ţeavă şi plasă de sârmă este de 68 mp. Accesoriu clădirii au fost identificate
următoarele imobile care îl deservesc: platforme betonate curţi ( de 337 mp, beci din beton neacoperit,
de 12 mp, cămin exterior aferent hidroforului, bazin vidanjabil.

Prin expertiza bunuri mobile întocmită de doamna expert V ( fl 289 - 293 ) au fost identificate şi
evaluate bunurile reţinute la masa de partaj,valoarea acestora fiind stabilită în sumă de 2917,9 lei.

Potrivit lucrării sus amintite patul matrimonial şi salteaua erau lipsă, iar una din bibliotecile reţinute a
fost identificată ca fiind mobilier copil.

Prin expertiza topocadastru întocmită de doamna expert G ( fl 309 - 324 ) a fost identificată şi evaluată
suprafaţa de 1518 mp teren intravilan situat în sat B. Valoarea suprafeţei de tern sus amintite a fost
stabilită de expert la suma 2948,3 lei.

În privinţa atribuirii bunurilor instanţa reţine că împărţirea bunurilor comune ale soţilor trebuie făcută
de regulă în natură, numai în situaţia în care nu este posibilă atribuirea de bunuri către fiecare
copartajant urmând să fii compensate în bani drepturile lor.

La formarea loturilor instanţa are în vedere criteriile stabilite de art. 988 C.pr.cv, şi anume acordul
părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor,
domiciliul sau ocupaţia părţilor, etc.

Reclamanta a solicitat atribuirea casei şi a terenului în lotul său ( conform variantei 1 a expertizei
construcţii şi variantei 1 a expertizei topocadastru ). Bunurile mobile a solicitat a fi partajate conform
expertizei întocmite în cauză. A argumentat această solicitare prin aceea că i s-a încredinţat copilul prin
hotărârea de divorţ, situaţie în care trebuie să-i asigure un spaţiu de locuit.

La rândul său pârâtul a solicitat atribuirea casei şi a terenului în lotul său ( conform variantei 2 a
expertizei topo şi a primei variante a expertizei construcţii ). Bunurile mobile a solicitat a fi partajate
conform expertizei întocmite în cauză.
Cu referire la imobilul construcţie reţinut la masa de partaj au fost efectuate prin expertiza construcţii
întocmită de domnul expert M ( fl 206 - 226) mai multe variante de lotizare, respectiv în sensul
atribuirii imobilului integral în lotul părţilor, respectiv în sensul atribuiri de părţi din construcţie.

Prin expertiza bunuri mobile întocmită de doamna expert V ( fl 289 - 293 ) a fost propusă o variantă de
lotizare a bunurilor mobile, în sensul atribuirii acestora în natură, în două loturi,unul în valoare de 1400
lei iar altul de 1517,9 lei.

Prin expertiza topocadastru întocmită de doamna expert G ( fl 309 - 324 ) a efectuat două variante de
lotizare, cu atribuirea terenului integral în lot unei părţi, nerecomandând fragmentarea bunului din
cauza conformaţiei terenului, a existenţei construcţiei pe acesta şi a accesului la teren.

Instanţa reţine că prin sentinţa civilă nr. 5633/20 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău în
dosarul nr. 16841/180/2013 urmare a desfacerii căsătoriei părţilor s-as stabilit ca autoritatea
părintească cu privire laminorul X, născut în data de B să se exercite exclusiv de reclamantă iar locuinţa
copilului a fost stabilită la mamă în Italia, .

Analizând criteriile prevăzute de dispoziţiile art 988 cod proc civ instanţa reţine că părţile au cote de
contribuţie egale atât la bunul dobândit în cadrul concubinajului cât şi la cele dobândite în timpul
căsătoriei. Totodată, niciunul dintre ei nu realizează venituri, ambii beneficiind pe parcursul procesului
de ajutor public judiciar. Nu s-a probat nici faptul că părţile au alte locuinţe în proprietate sau că vreuna
dintre acestea ar ocupa cu caracter de continuitate imobilul care face obiectul litigiului.

În consecinţă, în condiţiile sus amintite, instanţa apreciază că mai mare nevoie de bun are reclamanta ,
în condiţiile în care trebuie să asigure copilului său un spaţiu de locuit.

Astfel că instanţa urmează a atribui bunurile astfel:

- în lotul reclamantei -pârâte următoarele bunuri

• suprafaţa de 1518 mp teren intravilan situat în sat X, dispus astfel: 271 mp teren arabil sola 16,
parcela 719/1, 421 mp teren vie sola 16, parcela 719, 835 mp teren arabil sola 16,parcela
717,achiziţionat prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul N, în valoare de 2948,3
lei.

• o casă cu împrejmuire situată în N N, edificată potrivit autorizaţiei de construire nr. 7 /

17.07.2009 emisă de Consiliul Local N judeţul B ( fl 13, 14 ) urmare a cererii adresate de pârâtul X, în
valoare de 63 966 lei

• următoarele bunuri mobile: frigider Arctic, aragaz Beko, recamier, mobilier copil ( biblioteca ), în
valoare de 1400 lei

Valoarea lotului atribuit reclamatei este de 68 314, 3 lei.

- în lotul pârâtului - reclamant următoarele bunuri mobile

• maşină de spălat rufe, vitrină, covor ( traversă ), pat matrimonial şi saltea, bibliotecă, în valoare
de 1517,9lei

Valoarea lotului atribuit pârâtului este de 1517,9 lei.

Pentru egalizarea loturilor va obliga reclamanta - pârâtă la plata către pârâtul - reclamant cu titlu de
sultă a sumei de 33 398,2 lei.

În consecinţă, pentru aceste motive, în temeiul art 355 alin. 1 C.civ a art. 6 alin. 6 raportat la art.. 983,
978 C.pr. civ. instanţa va admite acţiunea, va dispune ieşirea părţilor din starea de devălmăşie şi va
atribui bunurile conform celor menţionate anterior.

În condiţiile în care fiecare din părţi a beneficiat de ajutor public judiciar ( reclamata pentru taxa de
timbru de 3491,56 lei , conform încheierii de şedinţă din data de 19 martie 2015 şi dispoziţiilor instanţei
de la termenul din 11 ianuarie 2016 iar pârâtul pentru de 50 lei taxă de timbru şi sumele de 565 lei
reprezentând onorariu expertiză construcţii, 250 lei onorariu expertiză bunuri mobile, 400 lei onorariu
expertiză topocadastru, conform încheierii de şedinţă din data de 19 mai 2015 şi dispoziţiilor instanţei
de la termenul din 11 ianuarie 2016 ), iar prin prezenta hotărâre au dobândit bunuri sau drepturi a căror
valoare depăşeşte cuantumul ajutorului public acordat ( fiecare fiind îndreptăţit la a primi bunuri sau
drepturi în valoare de 34 916,1 lei ), în baza art 50.2 din OUG 51 / 2008 va dispune ca la data rămânerii
definitive şi irevocabile a hotărârii să restituie către stat ajutorul public judiciar acordat.

În baza art 453 cod proc civ va compensa onorariile de avocat şi onorariile expertizelor efectuate în
cauză.

Va compensa restul cheltuielilor de judecată ( taxă judiciară de timbru ) până la limita sumei de 50 lei şi
obligă pârâtul - reclamant la plata către reclamanta -pârâtă a sumei de 1720,78 lei cheltuieli de judecată
suportate în plus de aceasta. pentru a stabili astfel instanţa a avut în vedere că în total s-a achitat taxă
judiciară de timbru de 3541, 56 lei şi că potrivit cotelor de contribuţie fiecare parte trebuie să suporte
cheltuieli in sumă de 1770,78 lei. ca atare, pârâtul - reclamant va fi obligat la plata către reclamanta -
pârâtă a sumei de 1720,78 lei cheltuieli de judecată suportate în plus de aceasta.

Jurisprudenta

id_institutie

180

Institutie

Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă

Creat la 12.05.2017 10:11 de adriana.vasile@just.ro

Ultima modificare la 12.05.2017 10:11 de adriana.vasile@just.ro

http://portal.just.ro/180/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=698