TEST T2 AD/III Numele si prenumele ……………………………………..

T E S T T2

1. Comunicarea publică se referă atât la

a) schimbul şi împărtăşirea de informaţii de utilitate publică, cât şi
b) la menţinerea liantului social
c) la transmiterea unui mesaj/sarcina/dispozitie dlui X (persoana fizica).
2. Comunicarea instituţională este o comunicare extraorganizaţională prin care instituţia din administraţia publică
urmăreşte să-şi întărească imaginea, să suscite în jurul ei un climat de încredere şi simpatie din partea cetăţenilor.
Rog interpretati definitia folosind afirmatiile din tabelul urmator:
Obiectivele comunicării instituţionale Ţintele
1. Crearea şi dezvoltarea unei imagini cât mai favorabile a
1. Cetăţenii entităţilor locale
instituţiei publice
2. A facilita aportul de capital şi a dezvolta mediul de 2. Instituţii financiare, investitori interni şi externi, societăţi
afaceri comerciale
3. Persoane fizice şi juridice din spaţiul naţional şi
3. A crea parteneriate
internaţional
4.Organisme publice locale, regionale, naţionale şi
4. A atrage solicitudinea autorităţilor publice
internaţionale.
5. Asociaţii ale consumatorilor, ONG-uri, mass-media,
5. A informa şi a atrage
lideri de opinie
6. A impresiona 6. Alte instituţii publice
7. A se afirma, a reuni 7. Organisme educative, ştiinţifice, culturale
8. A integra, a motiva 8. Funcţionarii publici şi angajaţii
............................................................................................................................................. . . .....................................
.................................................................................................. . . ................................................................................
............................................................ . . ......................................................................................................................
................... .-
3. Autoritatea publică urmăreşte, prin comunicare:
a. o relaţie de proximitate cu cetăţeanul; apropiindu-se de acesta şi intrând în dialog;
b. sa cunoasca cerinţele, doleanţele si asteptarile;
c. sa manipuleze cetateanu si grupurile de interese.
4. Instituţiile de administraţie publică urmăresc ca, prin intermediul comunicării, să obţină următoarele facilităţi:
a. identificarea - ce răspunde nevoii instituţiilor administrative de a-şi asigura notorietatea şi de a-şi face
cunoscute competenţele;
b. informarea – care urmăreşte să facă cunoscută corpului social acţiunea administrativă;
c. realizarea unei educaţii sociale – ce corespunde, sub formă de sfaturi, recomandări, rolului din ce în ce mai
important al instituţiilor publice în cadrul vieţii sociale.
5. În cadrul proceselor de comunicare externă a administraţiei publice este posibil să apară bariere comunicaţionale:
a. între diferitele instituţii ale administraţiei publice, din cauza gradului ridicat de specializare a fiecăreia,
neacordării importanţei cuvenite colaborării între instituţii;
b. între administraţia publică şi cetăţeni;
c. intre diferite categorii socio-profesionale.
6. Capacitatea de a construi un mesaj verbal clar şi bine structurat depinde de următoarele variabile:
a. exactitatea şi stăpânirea cunoştinţelor;
b. un mod clar şi deschis de abordare;
c. ordonarea ideilor;
d. calitatea demonstraţiei;
e. forţa de convingere;
f. capacitatea de a dialoga.

Test Marketing public 16.12.2019

Email: cornel.grigorut@gmail.com Termen: 16.12.2019/ora:10.00
7. Situaţiile în care ascultarea activă, din partea funcţionarului public, îşi regăseşte aplicabilitatea în relaţia sa cu
cetăţeanul sunt:
a) de informare;
b) de confirmare;
c) de iritare.
8. Prin imagine se înţelege :
a. reprezentarea care s-a format ca o sumă aritmetica de pixeli [pixeli, s.m. Cel mai mic element al unei imagini
care poate fi procesat individual într-un sistem de afişaj video. – Din engl. pixel.]
b. reprezentarea care s-a format ca o sumă de credinţe, cerinţe, atitudini, opinii, ipoteze, mentalităţi, prejudecăţi,
experienţe, presupuneri (aşteptări), la un grup de oameni sau în cadrul opiniei publice, asupra unei persoane
(de exemplu, funcţionar public) ori a unei instituţii (de exemplu primărie, prefectură etc.).
c. reprezentarea directa a opiniei publice.
9. Imaginea instituţională presupune respectarea anumitor cerinţe care vizează:
a. Coerenţa;
b. Autenticitatea;
c. Reputatia.
10. Cetăţenii–clienţi îşi formează o imagine asupra primăriei şi în funcţie de calitatea relaţiei între aceştia şi funcţionarii
publici. În acest sens au relevanţă următoarele aspecte:
a. impresia cetăţeanului despre funcţionarul public;
b. aspectul funcţionarului public;
c. abordarea problemelor (conduita);
d. pregătirea profesională, deontologică;
e. alte calităţi umane;
f. ataşamentul faţă de instituţie.
11. Imaginea instituțională este legată, în esență de:
a. aspectul exterior al instituției
b. încrederea cetățeanului în autoritățile publice
c. ieșirea instituției publice de sub anonimat
12. Identitatea organizației este prezentată de cele mai multe ori, în practică, prin intermediul:
a. afișe , ziare, pancarte
b. mass-media
c. materiale scrise și grafice
13. Formele principale prin care se concretizează comunicarea cu ,,lumea de afaceri” în administrația publică sunt:
a. publicitatea, sponsorizările, mecenatul și articolele care prezintă organizația în publicații de specialitate
b. organizarea de standuri la târguri și forumuri
c. dialogul
14. Barierele comunicaționale în procesul de comunicare pot fi:
a. la nivelul emițătorului și al receptorului
b. la nivelul contextului și de limbaj
c. la nivelul organizației