Utilizarea Resurselor Furnizate de

Ecosistemele Forestiere

Student: Cazacu Maria-Alexandra

Grupa: 1302
 Informatii Generale

Pădurea este o suprafață mare de teren pe care cresc în stare sălbatică specii de arbori și
arbuști, specii de plante erbacee, mușchi, precum și diferite specii de animale. După natura lor,
pădurile pot fi naturale (apărute spontan) sau cultivate (prin plantarea puieților de arbori crescuți
în pepiniere). Pe glob, pădurea ocupă circa 30% din suprafața uscatului; în România, ele se întind
pe circa 27% din suprafața totală a țării.

Ecosistemul unei păduri

Mediul de viață se caracterizează prin diferiți factori naturali. Cei lipsiți de viață se
numesc factori abiotici, iar viețuitoarele sau produșii acestora se numesc factori biotici.
Comunitatea de populații (plante, animale, microorganisme) caracteristice unui biotop aflate în
relații interspecifice se numește biocenoză.Unitatea structurală și funcțională care se stabilește
între un biotop și o biocenoză constituie un ecosistem.

Tipuri de păduri

1. Pădure de foioase
2. Pădure de conifer
3. Pădure mixtă
4. Padure de stejar
5. Padure de fag
6. Padure de molid

Ecosistemul unei păduri de stejar

Pădurile de stejar se întind în zonele cu altitudine de pâna la 700–800 m. În zonele de

câmpie, aceste păduri sunt formate din stejar brumăriu și stejar pufos. În zonele joase, ele sunt
formate din stejar în amestec cu cer sau gârniță (rude cu stejarul). În zona dealurilor înalte se
întâlnește gorunul care formează păduri întinse numai de gorun (numite gorunete) sau în amestec
cu alte specii de foioase.
 Ecosistemul unei păduri de fag

Pădurile de fag (numite și făgete) sunt răspândite în zonele cu altitudini de 600–1300 m.

Pădurile de fag se întâlnesc însă și la altitudini mai mici, pe versanți umbriți (400m) sau la
altitudini de 1500 m, pe versanții însoriți.

Ecosistemul unei păduri de molid

Pădurile de molid, (numite și molidișuri), ocupă regiunile înalte ale Munților Carpați, de
la limita superioară a fagului până în zona subalpină. Ele sunt instalate la altitudini de 1200–1800
m. În nordul Carpaților, limita inferioară a pădurilor de molid atinge, în unele locuri, 600 m.
 Padurea, datorita copacilor sai, are o clima moderata care influenteaza zonele
inconjuratoare (circuitul apei, vanturile, circulatia aerului etc).

Ea mentine umiditatea si scade temperaturile extreme din timpul verii si ale iernii; de
asemenea, micsoreaza puterea vanturilor. In padure, zapada se topeste lent, impiedicand astfel
revarsarea raurilor in care se aduna apele din zapezile topite. La fel se intampla si cu ploile:
copacii retin picaturile de apa pe frunze si ramuri, care apoi se scurg, fiind absorbite prin
sistemele radiculare (50% din apa de ploaie); astfel nu se ridica nivelul apelor raurilor.

In concluzie, padurea amelioreaza clima, impiedica inundatiile si alunecarile de teren,

precum si eroziunea solului.

Datorita fotosintezei, ea imbogateste atmosfera cu oxigen, contribuind la mentinerea

vietii. Pentru omul modern, padurea este un loc recreativ, de odihna si uneori terapeutic.

1. Vânatul si mediul său de viaţă

Vânătoarea este activitatea umană destinată uciderii sau capturării animalelor sălbatice aflate
în deplină libertate, urmărindu-se dobândirea acestora în diferite scopuri. Vânătoarea a apărut o
dată cu începuturile evoluţiei omului. Mijloacele şi metodele de a ucide sau captura animalele
sălbatice s-au perfecţionat permanent, pe măsura dezvoltării societăţii umane. În cadrul
preocupărilor existente la nivelul comunităţilor umane pe diferite trepte ale evoluţiei, vânătoarea
s-a menţinut şi s-a manifestat sub diverse forme până în zilele noastre.

La data actuală conceptul de vânătoare include în afara acţiunilor propriu-zise de vânătoare o

gamă largă de acţiuni de conservare a biodiversităţii şi de management al faunei sălbatice de
interes vânătoresc, acţiuni de formare a specialiştilor în domeniu, studii de cercetare şi
fundamentare ştiinţifică a soluţiilor manageriale, acţiuni de conştientizare şi de popularizare a
rolului faunei sălbatice, studii sociologice.

Prin vânat se înţelege totalitatea speciilor de interes cinegetic existente pe cuprinsul unui
teritoriu definit. Unele din speciile de interes cinegetic pot fi vânate permanent sau cu perioade
de restricţie iar altele sunt protejate integral ca elemente faunistice. Categoria de protecţie se
poate schimba în timp în funcţie de evoluţie factorilor mediului şi a efectivului populaţiilor
respective. Vânatul s-a dezvoltat şi se dezvoltă încă în anumite zone ale globului ca un produs
natural al mediului respectiv.
 Aşa cum s-a precizat anterior, prin vânătoare, speciile de animale sălbatice au constituit
din cele mai vechi timpuri o resursă de existenţă a comunităţilor umane a cărei importanţă a
început să se diminueze o dată cu dezvoltarea creşterii animalelor domestice şi a culturii
plantelor agricole.

Dezvoltarea agriculturii şi zootehniei a eliberat o mare parte a comunităţilor umane

actuale de grija hranei, slăbind în mod considerabil presiunea asupra speciilor de vânat ca resursă
de hrană. Ultimele decenii au marcat chiar o tendinţă de creştere în semisălbăticie a multor specii
de vânat (cerbi, antilope, raţe, fazani etc.), special pentru folosinţa ca resurse de hrană,
asigurându-se cererea de carne de vânat cu o afectare mai redusă a efectivelor populaţiilor aflate
în libertate.
Împuţinarea sau chiar dispariţie din anumite zone a speciilor de prădători mari elimină de la sine
vânătoarea în scopul protejării animalelor domestice.
Accentuarea funcţiei productive de lemn a ecosistemelor forestiere, dezvoltarea şi
intensivizarea marii culturi agricole, dezvoltarea industrială şi a infrastructurii societăţii
moderne, dezvoltarea turismului de masă precum şi alte activităţi antropice, determină
restrângerea şi sărăcirea habitatelor naturale ale vânatului.

Apariţia sau dispariţia unor specii vegetale sau animale face parte din procesul evolutiv
firesc al lumii vii. Cu toate acestea, în ultimele secole, prin accelerarea dezvoltării extensive a
agriculturii şi prin accelerarea ritmului industrializării şi a dezvoltării infrastructurii societăţii
moderne, s-a provocat dispariţia rapidă şi prematură a multor specii de animale.
Statisticile arată că în decursul secolului XIX au dispărut definitiv din fauna terestră un
număr de 75 de specii de păsări şi 27 specii de mamifere. Secolul XX a mai adăugat listei
speciilor dispărute încă 53 specii de păsări, 68 specii de mamifere şi 83 specii de reptile şi
batracieni.
La nivelul anului 1980 erau ameninţate cu dispariţia circa 20000 – 25000 de specii
vegetale (Elman 1980). În mod paradoxal, din totalitatea speciilor dispărute sau ameninţate cu
dispariţia relative puţine se pot pune pe seama vânătorii (mamutul, mastodontul, bourul, lebăda
neozeelandeză etc.). Majoritatea speciilor au dispărut ca urmare a deteriorării sau schimbării
ireversibile a mediului lor de viaţă.

Mediul de dezvoltare a vânatului în România

Evoluţia istorică a mediului natural al vânatului pe cuprinsul teritoriului locuit de români

stă sub semnul despăduririi graduale a teritoriului, acţiune apreciată de cele mai multe ori apriori
ca fiind efectuată în folosul comunităţilor umane existente dar constatată ulterior cu efecte
negative asupra acestora.
De la un teritoriu acoperit cu păduri în proporţie de 60 – 70% (Pop, 1943) sau 75%
relativ la teritoriul României de azi (Chiriţă, 1985), s-a ajuns la data actuală la un procent de
împădurire de numai 27%, cu mult sub minimul eco-geografic necesar apreciat de specialişti la
un procent de 48% pentru teritoriul naţional actual.

Nr. crt. Forma de relief Altitudinea (m) Suprafaţa minimă

(ha)
1 Campie < 200 5000
2 Deal 200-800 7000
3 Munte > 800 10000

Suprafeţele minime ale fondurilor de vânătoare pe categorii de relief

Ce se foloseste de la animalul salbatic?

• Carnea
• Pielea sau blana
• Trofeul (capul)
 2. Fructe de Padure

Fructele de pădure reprezintă fructe mici, rotunde, viu colorate, dulci sau acrișoare, cu
semințe și comestibile.[1] Printre cele mai comune fructe de pădure se numără zmeura, afinele,
murele, coacăzele, macese, catina, fragi, etc.
Fructele de padure sunt considerate printre cele mai sanatoase din lume, si nu fara motiv.
Bogate in antioxidanti, ele au numeroase proprietati benefice pentru organism, contribuind la
fortifierea imunitatii si la combaterea unei liste lungi de afectiuni. Consumul de fructe de padure
poate preveni unele forme de cancer (de colon, de stomac) datorita fibrelor alimentare. De
asemenea, acidul cumaric si acidul clorogenic, care se gasesc in aceste fructe, impiedica
formarea substantelor cancerigene in organism.

• Afinele

Afinele sunt fructele de padure cu cea mai mare concentratie de antioxidanti, fapt ce le
recomanda ca pe un adevarat scut impotriva cancerului. Albastrul intens al acestor bobite indica
prezenta in cantitati mari a unor fitonutrienti denumiti antocianidine, cu rol important in
neutralizarea radicalilor liberi si in prevenirea imbatranirii tesuturilor. in plus, afinele contribuie
la sintetizarea vitaminei C in organism, protejeaza peretii vaselor sanguine si stimuleaza sistemul
circulator. Din acest motiv, sunt un remediu ideal contra afectiunilor inflamatorii. Nu in ultimul
rand, afinele sporesc acuitatea vizuala, amelioreaza vederea nocturna si reduc riscul de aparitie a
cataractei, glaucomului si degenerescentei maculare.
 •Zmeura

Zmeura este bogata in acid elagic, un compus fenolic care ajuta la prevenirea cancerului,
care inhiba cresterea celulelor canceroase si care opreste dezvoltarea anumitor forme de cancer.
Uleiul din seminte de zmeura este un factor natural de protectie solara. Acesta contine
cantitati mari de compusi polifenolici cunoscuti pentru rolul lor anti-cancer. Zmeura contine
antioxidanti puternici, cum ar fi vitamina C, quercetina si acidul galic. De asemenea, zmeura
ajuta la: arderea grasimilor, consolidarea sistemului imunitar, prevenirea aparitiei bolilor si o
vedere sanatoasa.

•Fragii

Provoaca mai multe alergii decat capsunele, dar au aceleasi proprietati. Fragii sunt
indicati in curele de detoxifiere a organismului. Datorita proprietatilor diuretice fragii sunt
recomandati persoanelor care sufera de afectiuni renale. Sunt foarte bogati in vitamine si
minerale – 100 g de fragi contin 77 mg de vitamina C, 160 mg de potasiu, 16 mg de calciu, 0,4
mg de fier, 8 micrograme de caroten, 0,2 micrograme de vitamina E. O cura cu fragi tonifica
sistemul nervos si contribuie la regenerarea ficatului.
 •Macesele

Macesele sunt un izvor de vitamina C si, de aceea, specialistii le recomanda ca fiind un

medicament revigorant, care alunga oboseala intensa. Totodata, in compozitia acestor fructe
exista si alte substante active importante: vitaminele A, D, E, B1(vitamina bunei dispozitii), B2 (
sustine organismul in actiunile solicitante), K ( implicata in procesele de coagulare a sangelui),
minerale si acizi grasi, care ajuta la regenerarea pielii. Totodata, ceaiul combate anxietatea,
greturile, palpitatiile, viermii intestinali si creste secretia biliara, fapt care-l recomanda in
afectiunile ficatului. Mai mult, fiind foarte bogate in vitamina C (1500 mg/100), macesele sunt
un aliat de nadejde in cresterea imunitatii”

•Catina
Se utilizeaza atat in industria alimentara, in silvicultura, in farmacie dar cat si ca planta
ornamentala. Fructul de catina contine de doua ori mai multa vitamina C decat macesul si de 10
ori mai mult decat citricele. in fructele coapte continutul depaseste 400-800 mg la 100 g suc
proaspat. Alte vitamine prezente in fruct sunt A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F. Mai regasim
celuloza, betacaroten (intr-un procent net superior celui din pulpa de morcov), microelemente ca
fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier si sodiu, uleiuri complexe, etc.