TRANSFERUL DE CUNOASTERE IN VIZIUNEA POLITICII

AGRICOLE COMUNE (PAC)

TRANSFERUL DE CUNOAȘTERE este o sintagmă legată de ”GESTIUNEA ȘI

MANAGEMENTUL CUNOAȘTERII” , care la rândul lor sunt dependente de ”SOCIETATEA
BAZATĂ PE CUNOAȘTERE”.
GESTIUNEA BAZATA PE CUNOAȘTERE este ansamblul de metode și de tehnici ce permit:
sesizarea, identificarea, analizarea, organizarea, memorizarea și schimbul de cunoștințe între
membrii unor organisme, în particular a cunoștințelor create de o întreprindere (marketing,
cercetare și dezvoltare) și/ sau achiziționate din exterior (de ex. inteligență economică) în scopul
atingerii unui obiectiv fixat*”.

Noțiunile de management a cunoașterii și de transfer de cunoaștere, la început, au avut un înțeles

diferit – datorită unei răspândiri mai puțin ample și formalizate decât astăzi.
- În trecut, managementul cunoașterii se referea la discuții, forum-uri, cursuri, centre de
documentare, formări profesionale, etc.
- Astăzi, managementul cunoașterii se referă la toate aceste noțiuni la care se adaugă cele
aduse de informatizarea societății.

PRINCIPALIELE COMPONENTE UTILIZATE ÎN PROCESUL TRANSFERULUI DE

CUNOAȘTERE:
Date – care se referă la fapte cuantificate din punct de vedere cantitativ;
Informații – care au la bază date ce s-au construit în funcție de anumite reguli de interpretare a
lor (datelor disponibile) la un moment dat;
Cunoștințe – care se deosebesc de informații prin aceea că sunt supuse unui proces cognitiv de
natură dinamică și activă.

Formele de manifestare a transferului de cunoaștere în economie

În economie, transferul de cunoaștere se poate face prin cel puțin 2 modalități, respectiv prin 2
categorii de procese:
Procesul de REPRODUCERE a cunoașterii – care este o problemă, în principal, a învățământului
de stat sau privat, a învățământului colectiv sau personalizat (antrenori, tutori, maeștri)
Procesul de REDARE a cunoștințelor și a informațiilor - ”își găsește răspunsul în noțiunile
clasice ale economiei”, deoarece această formă de transmitere implică, mai ales, identificarea,
protecția și valorificarea lor din moment de devin ”bunuri economice”.

Forme de redare a cunoștințelor sau informațiilor

A. după tipurile de instrumente folosite:

Mecanic.
Prin mecanisme informale și spontane de schimb și partaj de cunoștințe.
Prin sistemul de învățământ.
B. după importanță:
Tacit.
Concluziv.

Tipuri de instrunente folosite pentru transferul de cunoaştere:

Școala - instituție publică proprietate de stat sau privată, unde se învață diverse discipline
prevăzute printr-un Plan de Învățământ;
Mass-media - „medii (de comunicare) de masă”; includ:
Mijloace scrise (ziarele, revistele);
Mijloace audio-vizuale (radioul, televiziunea)
Consultanta - este o activitate ce ce are ca obiective:
(i) să optimizeze resursele indivizilor sau organizațiilor din sectorul public și privat
(ii) să îmbunătățească eficiența proceselor, training-ul, selecția;
(iii) să optimiz. integrarea resurselor umane, tehnologice și informaționale în conformitate cu
nevoile specifice ale unei activități economice în scopul obținerii unei valori adăugate cât mai
mari;

Call center - presupune acces rapid la informatii tehnice ce permit rezolvari prin telefon. Spre ex.
în cazul mineritului, a ariilor protejate, al parcurilor naţionale, în navigaţie, etc. se pot oferi
informaţii cheie în mod vizual fapt ce permite utilizatorilor să înţeleagă implicaţiile informaţiilor
furnizate şi posibilitatea de a descoperi noi fapte;
Sisteme de comunicaţii video - sunt, în esenţă, sisteme de telefonie cu o componentă vizuală
suplimentară. Problemele de cost şi de compatibilitate sunt limitate, deoarece a existat o utilizare
timpurie a sistemelor video - de la camere de întâlnire programată până la videoconferinţe;

Internet-ul - Termenul internet provine din împreunarea artificială și parțială a două cuvinte
englezești:

Portal-uri - pagini web cu date dinamice; acestea folosesc algoritmi puternici pt. a realiza
interfeţe de programare de înalt nivel pt. asistarea personalizată a aplicaţiilor şi manipularea
datelor pentru nevoi şi întrebări specifice din partea utilizatorilor.

Alte Instrumente folosite pentru transferul de cunoaştere - Instrumente folosite pentru

Colaborare, cum sunt:
Acorduri de parteneriat,
Ateliere de lucru pe o tematică / problemă,
Dezbateri,
Conferinţe,
Video-conferinţe,
Mesaje verbale (telefon, GSM, face-to-face),
Mesaje scrise (scrisori, invitaţii, e-mail-uri), etc.

Rolul utilizării diferitelor instrunente

pentru transferul de cunoaştere:

Facilitează comunicarea - adică a o face mai rapidă, mai clară, mai convingătoare;
Reduc costurile de deplasare pentru achiziţionarea de cunoştinţe;
Oferă posibilitatea/ facilitatea de a se reuni mai multe perspective şi expertize;
Oferă posibilitatea de a se forma grupuri având interese comune;
Contribuie la economisirea de timp şi bani în activitatea de coordonare a activităţilor unui grup
de lucru;

Politica Agricola Comuna (PAC) – este finantata prin Fondul European de Dezvolt.Rurală, care
are ca misiune:
Promovarea unei dezvoltări rurale durabile în întreaga Comunitate Europeană,
PAC este o sursă de finanțare ce funcționează în completarea:
Politicilor de piață aplicate produselor agroalimentare și silvice;
Politicilor de susținere a veniturilor aplicate în cadrul PAC,
Politicii de coeziune,
Politicii comune în domeniul pescuitului.
Cooperaţia agricolă-vector al transferului de cunoaştere

Schimbările din rural induse de globalizare și de reforma PAC IMPUN ASIGURAREA DE NOI
INFORMAŢII, DE NOI SERVICII LA NIVELUL FERMIERILOR.

În mod obiectiv spaţiul rural este dezavantajat în ceea ce priveşte capacitatea locuitorilor săi de
accesare a noilor cunoşitnţe datorită următorilor factori restrictivi:
Izolarea;
Inerţia mentalităţilor;
Reticenţa faţă de utilizarea noilor tehnologii de informare şi comunicare (TIC);
Nivel mai scăzut de educaţie şi instruire față de spațiul urban;
Îmbătrânirea demografică;
Decalajele de venituri față de spațiul urban.

Operaţionalizarea transferului de cunoaştere cu ajutorul cooperaţiei

In viziunea Comisiei Europene TRANSFERUL DE CUNOAŞTERE constă într-o serie de
activități prin care se colectează şi se transmite cunoaşterea, aptitudinile şi competenţele de la cei
care le generează la cei care le vor transforma în rezultate economice.

Materializarea la nivel de producători agricoli a rezultatelor cercetării-dezvoltării și inovării

(CDI) includ o mare diversitate de activităţi comerciale şi non - comerciale, cum sunt:
Parteneriate ale agricultorilor sau ale unor structuri organizaționale reprezentative ale
producătorilor agricoli cu structuri de CDI;
Consultanţă;
Licenţiere;
Mobilitatea cercetătorilor;
Crearea și participarea la rețele dedicate atât producătorilor agricoli cât și structurilor
organizaționale reprezentative ale producătorilor agricoli;
Publicaţii
Răspunde unei nevoi sociale crescânde de a pune în valoare rezultatele CDI – prin dezvoltarea de
aplicaţii practice și elaborarea politicilor de dezvoltare generale și specifice ale spațiului rural.
Transferul de cunoaştere reprezintă un mecanism cheie pentru spaţiul european şi conduce la
creşterea impactului cercetării asupra competitivităţii SM din UE.
Transferul de cunoaştere contribuie la optimizarea fluxului informaţional și la asigurarea
continuităţii acestuia.

Beneficii ale transferului de cunoaştere

Pentru mediul academic:

O mai realistă corelare a efortului din cercetare cu nvoile generale ale societăţii;
Asigurarea de beneficii financiare;

Pentru economie:
Sporirea capacităţii operatorilor economici de a folosi cunoaşterea dezvoltată prin cercetarea
publică;
O mai bună canalizare a eforturilor lor spre nevoi specifice;
O mai bună aliniere a intereselor şi beneficiilor;
Îmbunătăţirea organizării cercetării;

Pentru societate:
autorităţile publice au posibilitatea de a:
Verifica impactul socio-econ.Al investiţiilor din cercet.Publică;
Realiz.De noi produse;
Asig.De locuri de muncă;
Cunoaște impactul asupra dezvoltării locale.

Abordări pentru facilitarea transferului de cunoaştere în rural:

Abordări ce pleacă de la nivel central – se bazează pe informaţii ce descriu peisajul de ansamblu

al economiei (Top-down);
Abordări ce pleacă de la realităţile rurale locale (Bottom-up).

Principiile directoare ce stau la baza realizării structurilor operaţionale ale transferului de

cunoaștere :

Implicarea comunităţii în ansamblul ei;

Considerarea specificului contextului local şi a nevoilor de informare ale populaţiei pentru
servicii specifice orientate către cerere;
Adaptarea mijloacelor de informare folosite la capacitatea de recepţionare a populaţiei

Nu trebuie exagerat rolul tehnolog. informaţionale şi de comunicare în transferul de cunoaştere

către beneficiari, un rol important revenind procesului de colectare şi de ordonare a informaţiei;
Adresarea să fie accesibilă pentru toate categoriile sociale – indiferent de orientare politică,
etnie, statut social, etc. – şi să vizeze creşterea şi fortificarea coeziunii sociale;
Implicarea și a zonelor izolate;
Remedierea dezechilibrelor regionale de dezvoltare.

Obiectivele transferului de cunoaştere:

Implementarea tehnologiilor performante – liberalizarea fluxurilor comerciale obligă

întreprinzătorii rurali la utilizarea celor mai performante tehnologii (BAT-best available tech)
pentru a-şi asigura un avantaj comercial;
Obţinerea de produse noi;
Obţinerea de produse agricole non-alimentare;
Obţinerea de produse agricole ecologice;
Conservarea naturii şi protejarea factorilor de mediu;
Iniţierea şi dezvoltarea de activităţi economice non-agricole:
Turism (eco-turism; agro-turism; turism cultural, etc.);
Confecţii;
Comerţ;
Procesare produse agricole;
Fabricarea de produse artizanale, etc.

Indiferent de obiectivele transferului de cunoaştere accesul la cunoaştere devine determinanat,

deoarece oferta rurală de produse şi de servicii trebuie:
orientată către consumator, să se adapteze la schimbările intervenite în preferinţele
consumatorilor, precum şi la exigenţele sporite faţă de calitatea produselor şi serviciilor oferite.