Olimpius ISTRATE

Instruire Asistată de Calculator

(IAC)
_____________________________
2016

Unitatea 1

Contextul introducerii noilor tehnologii în educaţia secolului XXI

CUPRINS
1.1 Societatea bazată pe cunoaştere
1.2. Competenţe pentru secolul XXI
1.3. Competenţele digitale
1.4. Competenţele cadrului didactic

1
1.1 Societatea bazată pe cunoaştere

Momentul actual este marcat de eforturi susţinute către dezvoltarea „societăţii

bazate pe cunoaştere”, ca proces care asigură atingerea obiectivelor de creştere
a competitivităţii economice, a bunăstării sociale, a integrării culturale, a
profesionalismului şi calităţii în ce priveşte produsele şi serviciile.
Societatea cunoaşterii presupune:
 extindere şi aprofundare a cunoaşterii ştiinţifice şi a adevărului despre
existenţă;
 utilizarea şi managementul cunoaşterii existente sub forma cunoaşterii
tehnologice şi organizaţionale;
 producerea de cunoaştere tehnologică nouă prin inovare;
 diseminare fără precedent a cunoaşterii către toţi cetăţenii prin mijloace noi,
folosind cu prioritate internetul, cartea electronică şi mijloacele electronice (e-
learning).
Folosirea noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicării este înscrisă printre
principalele competenţe cheie afirmate de Comisia Europeană, iar TIC se
regăseşte în toate domeniile vieţii sociale şi profesionale, dezvoltarea
competenţelor specifice TIC fiind o condiţie necesară pentru integrarea
individului pe piaţa muncii şi în societate.
Astăzi, atât datorită contextului tehnologic, cultural, social, cât şi datorită centrării
activităţilor educative pe dezvoltarea de competenţe pentru secolul XXI
(comunicare, civism, cooperare, a învăţa să înveţi, utilizarea noilor tehnologii
etc.), în sistemele de educaţie şi formare are loc o mutare de accent de la
formarea de competenţe de bază la dezvoltarea de competenţele cheie – un set
de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare pentru accesul pe piaţa muncii,
incluziune socio-culturală, dezvoltare personală şi învăţare pe parcursul întregii
vieţi. Curriculumul şcolar, înţeles ca un parcurs de învăţare propus de către
cadrul didactic şi realizat cu elevii, capătă noi dimensiuni prin adaosul de conţinut
digital şi de instrumente online: resursele-suport sunt mai variate şi mai
complexe, rolul cadrului didactic este predominant de facilitare a învăţării mai
degrabă decât de sursă de cunoaştere/ cunoştinţe, curriculumul poate fi adaptat
şi orientat către necesităţilor elevilor.

1.2. Competenţe pentru secolul XXI

Cele 8 domenii de competențe-cheie care determină profilul de formare al

elevului, specificate in Legea Educatiei Nationale, sunt:
a) Competențe de comunicare în limba română și în limba maternă, în cazul
minorităților naționale;
b) Competențe de comunicare în limbi străine;
c) Competențe de bază în domeniile matematică, științe și tehnologie;

2
 d) Competențe digitale, de utilizare a tehnologiei informației și comunicării ca
instrument de învățare și cunoaștere;
e) Competențe sociale și civice;
f) Competențe antreprenoriale;
g) Competențe de sensibilizare și expresie culturală;
h) Competența de a învăța să înveți.
Le putem descrie astfel:
a) capacitatea de a exprima şi interpreta gânduri, sentimente şi fapte, atât în
formă orală, cât şi scrisă şi de a interacţiona lingvistic în mod adecvat;
b) abilităţi de scris-citit şi comunicare, precum şi abilităţi ca înţelegerea
interculturală;
c) folosirea matematicii pentru a rezolva o serie de probleme în situaţii din
viaţa de zi cu zi; aplicarea cunoştinţelor privind mediul înconjurător, bazată
pe înţelegerea schimbărilor cauzate de activitatea umană şi a
responsabilităţii fiecărui individ ca cetăţean;
d) utilizarea tehnologiei informației și comunicării ca instrument de învățare și
cunoaștere;
e) capacitatea de a participa în mod constructiv la viaţa socio-profesională;
f) abilitatea de a produce schimbări ce ţin de propria persoană, de a
valorifica oportunităţi, de a-şi asuma riscuri. Acestea implică
conştientizarea valorilor etice, asumarea responsabilităţii pentru propriile
acţiuni, dezvoltarea unei viziuni strategice, stabilirea de obiective și
realizarea lor;
g) aprecierea importanţei exprimării creative a ideilor, experientelor,
emotiilor;
h) organizarea şi adaptarea învățării în conformitate cu propriile nevoi de
învăţare.
Lista competenţelor necesare în secolul XXI1 este rezultatul a numeroase lucrări
ştiinţifice, rapoarte, cercetări actuale şi opinii ale reprezentaţilor din învăţământ,
afaceri şi industrie. Pentru a fi pregătiţi în mod adecvat, elevii trebuie să
dobândească cunoştinţe şi competenţe în cadrul contextului situaţional
contemporan. Transmiterea acestor competenţe în era digitală şi evaluarea
corectă a competenţelor deja dobândite de către elevi şi studenţi va determina
dacă copiii de astăzi vor fi pregătiţi să trăiască, să înveţe, să muncească şi să
servească societăţii în mediul digital.
Competenţele secolului XXI, aşa cum au fost identificate de Parteneriat pentru
educație în secolul XXI sunt2:
Competenţe de învăţare şi inovare
 Creativitate şi inovare
 Demonstrarea originalităţii şi a inventivităţii în muncă;
 Elaborarea şi implementarea de noi idei şi comunicarea lor către
alţii;
 Deschidere şi interes faţă de perspective noi şi diverse;

1
Parteneriat pentru educație în secolul XXI (Partnership for 21st Century Learning) http://www.p21.org/
2
Partnership for 21st Century Learning http://www.p21.org/storage/documents/P21_framework_0515.pdf
(în engleză), http://iteach.ro/intel/elements1/resources/21st_Century_Skills.pdf (în română)

3
  Valorificarea unor idei creative pentru a aduce o contribuţie
tangibilă şi utilă în domeniul în care se produce inovaţia.
 Gândire critică şi rezolvarea de probleme
 Exersarea raţionamentelor logice în înţelegere;
 Efectuarea unor alegeri complexe şi luarea unor decizii complexe;
 Înţelegerea interconexiunilor dintre sisteme;
 Identificarea şi exprimarea unor întrebări semnificative care clarifică
diferite puncte de vedere şi duc la soluţii mai bune;
 Organizarea, analiza şi sintetizarea de informaţii pentru a rezolva
probleme şi a răspunde la întrebări.
 Comunicare şi colaborare
 Articularea gândurilor şi a ideilor în mod clar şi eficient prin vorbire
şi scriere;
 Demonstrarea abilităţii de a lucra eficient cu echipe diverse;
 Exersarea flexibilităţii şi a voinţei de a ajuta făcând compromisuri
necesare pentru atingerea unui scop comun;
 Asumarea responsabilităţii alături de ceilalţi pentru munca efectuată
în colaborare.
Competenţe legate de informaţii, comunicarea în masă şi tehnologie
 Competenţe în domeniul informaţiilor
 Accesarea informaţiilor în mod eficient şi eficace, evaluarea
informaţiilor în mod critic şi competent şi utilizarea informaţiilor cu
precizie şi în mod creativ pentru situaţia sau problema în cauză;
 Înţelegerea fundamentală a aspectelor etice/legale legate de
accesul la informaţii şi utilizarea informaţiilor.
 Competenţe legate de comunicarea în masă
 Înţelegerea felului cum sunt construite mesajele transmise prin
mijloacele de comunicare, în ce scop şi cu ce instrumente,
caracteristici şi convenţii;
 Examinarea modului în care oamenii interpretează mesajele diferit,
cum sunt incluse sau excluse valorile şi punctele de vedere şi cum
agenţiile de comunicare în masă pot influenţa convingerile şi
comportamentul oamenilor;
 Înţelegerea fundamentală a aspectelor etice/legale legate de
accesul la informaţii şi utilizarea informaţiilor.
 Competenţe în domeniul TIC
 Utilizarea tehnologiei digitale, a instrumentelor comunicării şi/sau a
unor reţele adecvate pentru a accesa, gestiona, integra, evalua şi
crea informaţii pentru a funcţiona într-o economie bazată pe
cunoaştere;
 Utilizarea tehnologiei ca instrument pentru a căuta, organiza,
evalua şi comunica informaţii şi înţelegerea fundamentală a
aspectelor etice/legale legate de accesul la informaţii şi utilizarea
informaţiilor.
Competenţe legate de viaţă şi carieră
 Flexibilitate şi adaptabilitate

4
  Adaptarea la diverse roluri şi responsabilităţi;
 Lucrul eficient într-un climat de ambiguitate şi schimbare a
priorităţilor.
 Iniţiativă şi autonomie
 Monitorizarea propriei înţelegeri şi a propriilor nevoi de învăţare;
 Depăşirea nivelului de bază în stăpânirea competenţelor şi/sau a
curriculumului pentru a explora şi a extinde propriile cunoştinţe şi
oportunităţi de a dobândi expertiză;
 Demonstrarea de iniţiativă în vederea avansării spre un nivel
profesional de competenţe;
 Definirea, prioritizarea şi îndeplinirea unor sarcini fără
supraveghere directă;
 Utilizarea eficientă a timpului şi managementul volumului de
muncă;
 Demonstrarea de angajament faţă de învăţare ca proces care are
loc pe tot parcursul vieţii.
 Competenţe sociale şi transculturale
 Colaborarea corespunzătoare şi productivă cu ceilalţi;
 Valorificarea inteligenţei colective a grupurilor când acest lucru este
indicat;
 Depăşirea diferenţelor culturale şi utilizarea unor perspective
diferite pentru a creşte inovaţia şi calitatea muncii.
 Productivitate şi răspundere
 Stabilirea şi îndeplinirea unor standarde şi obiective superioare
pentru realizarea unor lucrări de calitate şi la timp;
 Demonstrarea seriozităţii şi a unei etici pozitive a muncii (de
exemplu, să fii punctual şi demn de încredere).
 Conducere şi responsabilitate
 Utilizarea competenţelor interpersonale şi de rezolvare a
problemelor pentru a-i influenţa şi îndruma pe alţii în vederea
atingerii unui obiectiv;
 Valorificarea punctelor forte ale altora pentru îndeplinirea unui
obiectiv comun;
 Demonstrarea integrităţii şi a unui comportament etic;
 Acţionarea în mod responsabil ţinând cont de interesele comunităţii.

1.3. Competenţele digitale

Conform Comisiei Europene, competenţa digitală este una dintre cele opt
competenţe cheie şi constă în utilizarea tehnologiilor multimedia pentru a
regăsi, a stoca, a crea, a prezenta şi a schimba informaţii.
După UNESCO, a fi familiarizat cu tehnologiile şi cu mijloacele multimedia
înseamnă să ai o suită de abilităţi precum:
 selectarea instrumentelor adecvate;
 operarea cu echipamente şi aplicaţii;

5
  utilizarea lor pentru a gestiona, analiza, integra, evalua şi crea
informaţii într-o varietate de forme.
Utilizarea noilor tehnologii face parte din competenţele secolului XXI (21st
Century Skills), alături de comunicare, gândire critică, rezolvare de probleme şi
colaborare. Competenţele TIC pot fi dezvoltate prin activităţi specifice cu suportul
noilor tehnologii, realizate în cadrul lecţiilor la diverse discipline. UNESCO (2004)
recomandă o serie de categorii de activităţi precum:
- utilizarea pachetelor software generice: aplicaţii de editare de
texte, programe pentru grafică, programe pentru realizarea de
prezentări, etc.;
- utilizarea Internetului ca resursă de informare şi pentru cercetare;
- utilizarea softului educaţional pentru învăţare interactivă, pentru
simulări şi pentru diverse operaţii cu conţinutul ştiinţific;
- utilizarea instrumentelor de comunicare sincronă şi asincronă
pentru colaborare online şi pentru schimb de informaţii (email,
forum, mesagerie, audio- şi video-conferinţe).
Dezvoltarea competenţelor digitale, în viziunea actuală, nu se realizează ca
activitate distinctă, ci trebuie să se integreze în contextul activităţilor
semnificative pentru parcursul de învăţare din cadrul disciplinei, pe de o parte, şi
pentru cei care învaţă, pe de altă parte. Totuşi, o gradare a nivelului de
competenţă digitală este necesară, de la abilităţi de bază de operare cu
calculatorul, de trimitere de mesaje prin email, şi până la capacităţi de ordin
superior precum capacitatea de a localiza, analiza şi sintetiza informaţii dintr-o
varietate de surse, capacitatea de a evalua informaţii şi surse de informare prin
analiză critică şi comparaţie, capacitatea de a crea cunoştinţe noi şi de a le
prezenta creativ, utilizând diverse suporturi şi formate digitale.

1.4. Competenţele cadrului didactic

Calitatea educaţiei depinde în primul rând de calitatea resursei umane angajate

în demersul de formare; astfel, pregătirea cadrelor didactice este componenta
constant adusă în prim-plan în orice discurs despre reforma sistemului de
învăţământ. Însă formarea iniţială şi continuă sunt doar premisele pentru un
parcurs de dezvoltare profesională adecvat nevoilor diverse şi provocărilor
actuale ale profesiei didactice. Responsabilitatea pentru formare revine în primul
rând cadrului didactic, iar această perspectivă ridică o serie de întrebări la nivel
individual.

Teme de reflecţie

? Ce aşteptări are societatea în general şi comunitatea de la un educator?

_____________________________________________________________________
_____

6
________________________________________________________________________

____

? Ce competenţe trebuie să îmi dezvolt pentru a face faţă cu succes situaţiilor din clasă
şi pentru a proiecta, a dezvolta şi a evalua corect situaţii educative adecvate?
_____________________________________________________________________
_____
________________________________________________________________________
____

? Ce suport îmi este necesar şi cine mi-l poate oferi?

_____________________________________________________________________
_____
________________________________________________________________________

____

Fig. 1.1 – Rolurile și sarcinile cadrului didactic

Astăzi, profesionistul sistemului de învăţământ este proactiv, deschis la nou,

ancorat în actualitatea tehnologică, pedagogică şi a domeniului de specializare,
disponibil pentru colaborare şi comunicare cu colegii. Aspectele dezvoltării
profesionale continue în contextul actual au ca punct central abilitarea curriculară

7
şi valoarea adăugată pe care o introduc noile tehnologii, ca vârfuri de lance ale
parcursului de schimbare a practicianului din educaţie.
În ansamblu, noile roluri şi competenţe asociate cu TIC pot fi privite ca un balast
sau ca elemente suplimentare care vin să încarce şi mai mult harta
responsabilităţilor unui cadru didactic (Fig. 1.1). Însă la o privire mai atentă
putem spune că, de fapt, aceste competenţe digitale vin să potenţeze şi să
sprijine activităţile didactice pe care le desfăşoară un profesor – aproape fiecare
rol şi sarcină profesională dintre cele surprinse grafic mai sus putând avea un
impact mai mare şi ar putea conduce la rezultate mai bune în condiţiile utilizării
avizate a instrumentelor specifice noilor tehnologii.
În întâmpinarea nevoilor de dezvoltare instituţională a sistemelor de educaţie şi a
şcolilor, UNESCO a elaborat un set de documente intitulate „Standarde de
competenţă în domeniul TIC pentru cadrele didactice” (SCCD-TIC, 2008),
incluzând trei materiale complementare, adresate celor care elaborează politicile
educaţionale, evaluatorilor, formatorilor şi profesorilor înşişi3:

 Cadru pentru politici educaţionale

 Recomandări pentru implementare
 Module de standarde de competenţă.

În general, proiectul SCCD-TIC urmăreşte „să îmbunătăţească activitatea

cadrelor didactice în toate aspectele sale, combinând competenţele TIC cu
inovaţiile referitoare la pedagogie, curriculum şi organizare şcolară”. Mai mult,
finalitatea urmărită de UNESCO prin acest proiect este de a îmbunătăţi
activitatea cadrelor didactice astfel încât să contribuie la creşterea calităţii
sistemului de educaţie – ceea ce poate stimula progresul economic şi social al
unei ţări.
Mai precis, aşa cum au fost formulate de iniţiatori, obiectivele proiectului
UNESCO SCCD-TIC sunt:
 să ofere un set comun de recomandări pe care furnizorii de
formare a cadrelor didactice le pot utiliza pentru a identifica, a
elabora sau a evalua materiale didactice sau programe de formare
în utilizarea TIC pentru predare şi învăţare;
 să ofere un set de calificări de bază care să le permită
profesorilor să integreze TIC în procesele de predare şi învăţare, să
stimuleze progresele elevilor şi să-şi îmbunătăţească activitatea
profesională;
 să extindă aria de dezvoltare profesională a cadrelor didactice
astfel încât acestea să-şi dezvolte competenţele pedagogice,

3
Materialele au fost publicate de UNESCO, cu titlul original:„ICT Competency Standards For Teachers”,
la Paris, în 2008. Versiunea în limba română: „Standarde de competenţă în domeniul TIC pentru cadrele
didactice” a fost publicată de Comisia Naţională a României pentru UNESCO - Bucureşti, 2008.

8
 competenţele de colaborare, de conducere şi de dezvoltare şcolară
inovatoare prin utilizarea TIC;
 să armonizeze diferite puncte de vedere şi termenii legaţi de
utilizarea TIC în educaţia cadrelor didactice.

Setul de materiale dezvoltate explică „modul în care dezvoltarea profesională a

cadrelor didactice se încadrează în contextul mai larg al reformelor educaţionale,
pe măsură ce ţările îşi adaptează sistemele de educaţie pentru dezvoltarea unor
competenţe specifice secolului XXI, necesare pentru competitivitatea forţei de
muncă, pentru coeziunea socială şi pentru dezvoltare personală”4.
În acest sens, lucrarea expune contextul mai larg al politicilor în cadrul căruia a
fost elaborat proiectul SCCD-TIC şi descrie justificarea, structura şi modalităţile
de abordare ale proiectului. În plus, lucrarea le oferă factorilor de decizie şi
partenerilor de dezvoltare profesională „informaţiile necesare pentru a lua în
considerare participarea lor la acest proiect şi pentru a pregăti propunerile pentru
curriculum şi oferta de cursuri”5.

Documentele UNESCO prezintă implicaţiile pe care fiecare dintre cele trei

abordări: alfabetizare, aprofundare, creare, care vizează îmbunătăţirea educaţiei
le are pentru schimbările din cadrul tuturor componentelor sistemului de educaţie
(Fig. 1.2.):
 politici educaţionale;
 curriculum şi evaluare;
 pedagogie;
 utilizarea tehnologiilor;
 organizare şcolară şi administraţie;
 dezvoltarea profesională a cadrelor didactice.

4
UNESCO. Standarde de competenţă în domeniul TIC pentru cadrele didactice. Cadru pentru politici
educaţionale. Bucureşti, 2008. (Online: www.elearning.ro). Pg. 7.
5
UNESCO. Standarde de competenţă în domeniul TIC pentru cadrele didactice. Recomandări pentru
implementare. Bucureşti, 2008. (Online: www.elearning.ro). Pg. 6.

9
Fig. 1.2. – Implicațiile asupra componentelor sistemului de educație pe care le determină
cele trei abordări (UNESCO, 2008)

Provocarea pentru practicienii educaţiei este de a depăşi noutatea şi ineditul nu

doar prin folosirea corespunzătoare a tehnologiilor, ci şi prin cunoaşterea şi
utilizarea unor practici educative adecvate, scopul fiind acela de a crea toate
condiţiile pentru o învăţare cât mai eficientă. Astfel, pregătirea personalului care
este implicat în activitatea de instruire asistată de calculator are două dimensiuni:
o dimensiune tehnică, referitoare la utilizarea câtorva instrumente de lucru pe
calculator, şi o dimensiune pedagogică.
Aspectele tehnice se referă la folosirea corespunzătoare, în scop didactic, a
unor instrumente precum forum de discuţii, chat, wiki, blog, instrumente de
marcare şi etichetare, documente şi foi de calcul colaborative – necesitând atât o
formare minimală, cât şi câteva sesiuni de practică.
Procesele institutionale coordonate de formare a competentelor cadrelor
didactice trebuie să fie în acord cu ceea ce a fost deja menționat și stipulat în
documentele Comisiei Europene privitoare la Principiile Europene Comune
referitoare la Formarea Cadrelor Didactice, iunie 2005.
Au fost enumerate o serie de competenţe cheie, prin care cadrele didactice
trebuie să fie capabile să:
 opereze/lucreze cu informaţia, tehnologia şi cunoştinţele;
 opereze/lucreze cu persoanele din anturajul educaţional imediat:
elevi, colegi, parteneri educaţionali şcolari şi non-şcolari;
 opereze/lucreze cu şi în societate, la nivele diferite de complexitate
şi de exprimare: local, regional, naţional, european, global/mondial.

Dimensiunea pedagogică este cu mult mai complexă şi vizează dezvoltarea

competenţelor pedagogice, în relaţie cu mediul în care se desfăşoară formarea:
 abordare centrată pe cel care învaţă (utilizând platforme virtuale de
învăţare);
 promovarea învăţării în colaborare în medii online (social elearning,
comunităţi virtuale de învăţare şi de practică etc.);
 suport la distanţă, prin comunicare predominant scrisă;
 evaluarea online (iniţială, continuă şi finală) a elevilor;
 motivarea celor care învaţă utilizând TIC.
Astfel, o viziune completă include în mod necesar şi competenţele pedagogice şi
de specialitate (Fig. 1.3.), iceberg-ul ansamblului de competenţe ale cadrului
didactic având baza în competenţele pedagogice, academice şi de management
al clasei, trecute prin filtrul contextului tehnologic actual şi proiectate într-un
savoir faire care face astăzi diferenţa între profesorii buni şi ceilalţi.

10
 Fig. 1.3. – Schema ansamblului de competențe ale unui cadru didactic

De aceea, activităţile de formare a cadrelor didactice nu trebuie să se rezume la

dezvoltarea competenţelor de utilizare a computerului şi a tehnologiei, în general.
Aceasta este doar o condiţie şi un prim stadiu în pregătirea pentru integrarea TIC
în educaţie, însă este nevoie de activităţi susţinute de pregătire pedagogică. "În
domeniul educaţiei, cadrele didactice au tendinţa să accepte tehnologia în loc să
o adapteze propriului lor stil de predare." (Gheorghe, O. 2008) Este esenţial ca
profesorii să îşi dezvolte competenţe pedagogice de proiectare a demersului
didactic integrând noile tehnologii ca resursă şi nu ca scop în procesul de
predare-învăţare.
Ca observaţie, formarea continuă – adesea invocată drept soluţie – nu poate
acoperi consistent întreaga gamă a nevoilor de formare pedagogică. Este nevoie
de consolidarea formării iniţiale şi de o mai bună pregătire practică.

11