Redeschiderea procesului penal. Decizie. Apel.

Inadmisibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Redeschiderea
procesului penal în cazul judecăţii în lipsa persoanei condamnate

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- redeschiderea procesului penal

C. proc. pen., art. 469

În raport cu dispoziţiile art. 469 alin. (6) C. proc. pen. - potrivit cărora hotărârea prin care este respinsă cererea de
redeschidere a procesului penal este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea pronunţată în lipsa persoanei
condamnate -, apelul declarat împotriva deciziei prin care instanţa a respins cererea de redeschidere a procesului penal
în apel, formulată cu privire la o decizie a instanţei de apel, este inadmisibil.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3/A din 5 ianuarie 2016

Prin decizia nr. 1298/A din 8 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, în baza art. 469 alin. (4) raportat
la art. 466 C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de persoana condamnată A. privind redeschiderea procesului
penal într-un dosar penal al Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7 iulie 2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, persoana condamnată
A. a solicitat redeschiderea procesului penal judecat de Curtea de Apel Bucureşti, desfiinţarea de drept a deciziei nr. 825
din 10 iunie 2015 şi rejudecarea cauzei de la faza procesului în care se afla cauza în şedinţa din data de 4 martie 2015.

În motivarea cererii, s-a invocat faptul că petentul s-ar fi aflat în situaţia prevăzută de lege, respectiv lipsa de la proces
şi, de asemenea, nu a avut apărător ales şi a refuzat să fie asistat de avocatul desemnat din oficiu.

Petentul a arătat că la termenul din data de 4 martie 2015 a fost scos din sala de judecată în timpul şedinţei şi nu a fost
rechemat până la sfârşitul acesteia, în lipsa sa având loc şi două audieri ale inculpaţilor, situaţie în care prezenţa sa ar fi
fost imperios necesară. În una dintre notele scrise s-a invocat o situaţie similară, care ar fi existat la termenul de
judecată din data de 15 mai 2015, când prezenţa sa a fost una formală, neavând dreptul să vorbească, să intervină şi să
aducă lămuriri.

S-a susţinut că această veritabilă lipsă de la proces i-a adus atingere dreptului la apărare, instituţia redeschiderii
procesului penal având tocmai scopul ca orice inculpat să aibă dreptul la un proces echitabil, desfăşurat în condiţii de
contradictorialitate şi oralitate, cu respectarea principiului egalităţii armelor şi a prezumţiei de nevinovăţie.

Analizând cererea formulată, Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere dispoziţiile art. 466 alin. (1) C. proc. pen., în
conformitate cu care persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului
penal. Alin. (2) al aceluiaşi articol defineşte noţiunea de persoană judecată în lipsă, arătând că aceasta vizează fie
persoana care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, fie persoana care,
deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa.

Curtea de Apel Bucureşti a constatat că petentul nu se încadrează în niciuna dintre aceste două categorii.

Astfel, cu privire la prima teză (care, de altfel, nu a fost invocată), s-a reţinut că rezultă cu certitudine că petentul,
inculpat în dosarul penal, a fost citat la proces, având cunoştinţă de existenţa acestuia şi prezentându-se la termenele
de judecată fixate în cauză.

Cu privire la cea de-a doua teză, de asemenea, nu s-a putut reţine incidenţa acesteia, neputându-se aprecia că petentul
a lipsit de la judecarea cauzei, în condiţiile în care, dimpotrivă, acesta a fost prezent la termenele de judecată fixate în
cauză.

În ceea ce priveşte susţinerile acestuia din cererea formulată în cauză, s-a apreciat că ele nu sunt pertinente sub
aspectul obiectului cauzei. Astfel, chiar dacă s-ar primi teza sa privind lipsa de la termenele din data de 4 martie 2015 şi
15 mai 2015 (teză neîmpărtăşită însă de curte), s-a constatat că textul legal amintit mai sus nu vizează lipsa de la un
termen de judecată, ci lipsa de la judecarea cauzei, în ansamblul ei.

1/3 Detalii jurisprudență

 În dezacord cu cele arătate de petent în cererea sa, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că redeschiderea procesului
penal este un remediu procesual oferit acelor persoane care au fost judecate în lipsă, în sensul că nu au fost prezente la
judecată, fie pentru că nu au aflat de existenţa cauzei, fie pentru că s-au aflat într-o imposibilitate obiectivă de a se
prezenta în faţa instanţei şi de a anunţa despre această împrejurare. Tocmai această lipsă la judecată le-a pus în
imposibilitatea exercitării dreptului la apărare prin faptul că nu au avut posibilitatea de a-şi expune poziţia faţă de
învinuirea formulată împotriva lor şi nu şi-au putut exercita celelalte drepturi garantate de lege. Or, lipsa de la un termen
de judecată nu înseamnă că persoana respectivă nu ar putea să beneficieze de aceste drepturi, prezenţa la celelalte
termene sau chiar faptul că are cunoştinţă de existenţa procesului penal (chiar dacă şi-ar exercita dreptul oferit de lege
de a fi judecată în lipsă) oferindu-i posibilitatea reală de exercitare a dreptului la apărare în forma dorită.

În aceste condiţii, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că petentul nu este persoană judecată în lipsă, nefiindu-i
aplicabile dispoziţiile art. 466 şi urm. C. proc. pen.

Cu referire la criticile vizând modalitatea de exercitare a apărării prin avocat sau calitatea apărării asigurate de avocatul
din oficiu, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că aceste împrejurări nu prezintă relevanţă pentru soluţionarea cererii de
redeschidere a procesului penal, nefiind criterii legale în raport cu care să se stabilească dacă o persoană a fost
judecată în lipsă sau nu.

Faţă de toate acestea, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru
redeschiderea procesului penal, respectiv petentul nu a lipsit de la judecata cauzei, motiv pentru care, în baza art. 469
alin. (4) raportat la art. 466 C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de acesta privind redeschiderea procesului
penal într-un dosar penal al Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei nr. 1298/A din 8 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, a formulat apel
condamnatul A.

Analizând apelul declarat de condamnatul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de
atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea
fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane
aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin
exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin
care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de
declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu apelul formulat de condamnatul A. împotriva unei
hotărâri definitive, respectiv decizia nr. 1298/A din 8 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală.

Astfel, prin decizia menţionată, în baza art. 469 alin. (4) raportat la art. 466 C. proc. pen., a fost respinsă cererea
formulată de persoana condamnată A. privind redeschiderea procesului penal într-un dosar penal al Curţii de Apel
Bucureşti, Secţia I penală, ca neîntemeiată.

Conform dispoziţiilor art. 469 alin. (6) C. proc. pen., hotărârea prin care este respinsă cererea de redeschidere a
procesului penal este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea pronunţată în lipsa persoanei condamnate.

Având în vedere că hotărârea cu privire la care condamnatul susţine că ar fi fost pronunţată în lipsa sa a fost o decizie
dată în calea de atac a apelului, care era definitivă, în mod corect a reţinut Curtea de Apel Bucureşti că decizia penală
nr. 1298/A din 8 octombrie 2015 este definitivă.

Prin urmare, în privinţa deciziei penale atacate, care este definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi
ordinare de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a
principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În ceea ce priveşte apărarea formulată de apelantul condamnat, în sensul că, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 Ia

2/3 Detalii jurisprudență

 Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, are dreptul la cel puţin două grade de
jurisdicţie pentru oricare cerere, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere următoarele:

Dispoziţiile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
referitor la dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, prevăd următoarele: „(1) Orice persoană declarată
vinovată de o infracţiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării
de către o jurisdicţie superioară. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt
reglementate de lege. (2) Acest drept poate face obiectul unor excepţii în cazul infracţiunilor minore, definite prin lege,
sau când cel interesat a fost judecat în primă instanţă de către cea mai înaltă jurisdicţie ori a fost declarat vinovat şi
condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitării sale.”

După cum se observă, dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală este recunoscut persoanelor declarate
vinovate de o infracţiune de către un tribunal, acestea având dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a
condamnării de către o jurisdicţie superioară.

Apelantul condamnat a avut al doilea grad de jurisdicţie, acesta fiind reprezentat de calea de atac a apelului, care a fost
soluţionată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, prin decizia nr. 825 din 10 iunie 2015.

Cererea formulată de apelantul condamnat în faţa instanţei de fond, privind redeschiderea procesului penal în cazul
judecării în lipsă a persoanei condamnate, reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare. Scopul acesteia este
garantarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut în art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, al persoanei condamnate în lipsă, prin respectarea principiului contradictorialităţii, al egalităţii
armelor, al exercitării dreptului la apărare prin propria persoană, al nemijlocirii, oralităţii şi aflării adevărului, precum şi a
dreptului de a interoga martorii şi părţile din proces.

Ca atare, instanţa constată că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc.
pen., a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva deciziei nr. 1298/A din 8 octombrie 2015 a
Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală.

3/3 Detalii jurisprudență