Efectele politicii bugetar-fiscale asupra economiei RM

Politica bugetar-fiscală - reprezintă mecanismul de reglementare a economiei și acțiunile

statului privind mobilizarea veniturilor bugetare și utilizarea lor pe anumită destinație care să asigure
stabilitatea și dezvoltarea economică a statului.
Obiectivele politicii bugetar-fiscale sînt următoarele:
o Minimizarea efectelor fluctuațiilor ciclului economic
o Stabilirea ritmului creșterii economice
o Asigurarea unui nivel optim de ocupare a forței de muncă și a unei inflații reduse

Teoria economică modernă deosebește 2 tipuri de politici bugetar-fiscale.

 Politica bugetar-fiscală activă - prevede folosirea intensă a instrumentelor (modificarea
normativelor bugetare, modificarea mecanismelor de transfer, modificarea cotelor și
metodelor de impunere fiscală), în scopul influențării veniturilor și cheltuielilor bugetare.
 Politica bugetar-fiscală pasivă sau automată - este politica în conformitate cu care modificările
necesare în nivelul veniturilor și cheltuielilor bugetare sunt efectuate automat prin utilitatea
unor instrumente numiţi stabilizatori automați ( ajutor de șomaj, îndemnizații, subsidiile)

Elementele politicii bugetar-fiscale:

1. Politica în domeniul veniturilor bugetare - este chemată să definească sursele de formare a
fondurilor bugetare și extrabugetare de care statul are nevoie, metodele de prelevare precum și
obiectivele economice pe care trebuie să le îndeplinească instrumentele folosite în procesul
mobilizării resurselor financiare.
2. Politica în domeniul cheltuielilor bugetare - este chemată să stabilească volumul și structua
cheltuielilor și să asigure îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor statului.
3. Politica în domeniul gestiunii deficitului bugetar - care prevede asigurarea unui echilibru
elocvent între veniturile și cheltuielile bugetare.
4. Politica în domeniul deservirii datoriei de stat - prevede determinarea surselor de rambursare a
datoriei de stat precum și reeșalonarea ei în scopul asigurării securității financiare a statului.
5. Politica în domeniul relațiilor interbugetare - prevede aplicarea metodelor și intrumentelor
necesare asigurării procesului de distribuire și redistribuire a resurselor pe toate nivelele
sistemului bugetar prin delimitarea componentelor administrației publice centrale și locale.
 Politica bugetar-fiscală, fiind о parte componentă a politicii economice a ţării,reprezintă о
pîrghie efectivă în reformarea economiei. Această politică influenţează toate sferele vieţii: economică,
politică, socială. Mecanismul bugetar-fiscal asigură о influenţă dublă asupra proceselor economice: în
primul rînd, majorînd cheltuielile bugetare în domeniile prioritare şi, în al doilea rînd, creînd condiţii de
acumulare a veniturilor prin intermediul sistemului fiscal. Folosind instrumentele politicii bugetar-
fiscale,statul realizează reformele pe care e axată strategia de dezvoltare social-economică a ţării. Un
sistem fiscal perfect reprezintă una din cele mai complicate sarcini ale politicii economice a statului, nu
doar pentru ţările în tranziţie, dar şi pentru cele dezvoltate. Pe de о parte, politica fiscală trebuie
să asigure resurse financiare pentru existenţa statului, pe de altă parte, impozitele trebuie să creeze
agenţilor economici condiţii favorabile pentru activitate.
Orice stat se confruntă permanent cu numeroase şi puternice fenomenenegative precum inflaţia
şi recesiunea. Preocupările pentru găsirea soluţiilor prin care
să se menţină sub control excesele ciclului economic sunt de cea mai mareimportanţă pentru orice stat.
Soluţii importante pe această linie au fost oferite de Keynes şi adepţii săi, acestea constînd în
folosirea politicilor fiscale şi monetare. Inflaţia, recesiunea, dezvoltarea economică pot fi influenţate
printr-o politică fiscală şi monetară adecvată. Politica fiscală a Guvernului constă în puterea de a
percepe impozite şi de a cheltui. Ea se manifestă, în practică, prin bugetul de stat care cuprinde partea
de venituri şi pe cea de cheltuieli.

În cadrul principalelor politici economice ale ţărilor în curs de tranziţie, în vederea asigurării
stabilizării şi creşterii economice, o importanţă primordială îi revine politicii bugetar-fiscale. Prin
intermediul bugetului, se acumulează şi se repartizează resursele financiare ale statului, iar
instrumentele politicii bugetar-fiscale permit realizarea gestiunii macroeconomice eficiente şi
asigurarea echilibrului economic şi financiar. În promovarea strategiei de dezvoltare a R.M., trebuie să
ţinem cont că potenţialul bugetar-fiscal este determinat de potenţialul economic al ei. Însă,
deseori,sistemului bugetar fiscal i se atribuie rolul definitoriu în problema ameliorării substanţiale a
situaţiei economice, fiind neglijat faptul că combaterea crizei e un fenomen mult mai complex, care
necesită o combinaţie de măsuri fiscale, monetare,politice şi sociale. Politicile implementate pentru
realizarea unei strategii macroeconomice trebuie să se situeze într-o perspectivă de lungă durată,
evitîndu- se modificările frecvente. Fluctuaţiile brutale constituie şocuri pe ansamblul economiei,
crescînd incertitudinea, neîncrederea, încetinirea proceselor investiţionale etc. În prezent, politica de
creştere economică se bazează pe planificarea bugetară pe termen mediu, precum şi pe coordonarea
permanentă între politica bugetară şi politica monetară, în condiţiile compatibilităţii tuturor politicilor
economice. În acest context, rolul politicii bugetar-fiscale constă în acceptarea sau respingerea
dezechilibrelor. bugetare.

Cheltuielile publice de asemenea ar putea avea potenţialul de a influenţa calitatea factorilor de

producţie pentru producţia privată. De exemplu, investiţiile în educaţie cresc nivelul capitalului uman şi
dacă randamentul educaţiei nu scade în timp, finanţarea învăţământului va fi o sursă de creştere
economică pe termen lung.
În timp ce nivelul relativ redus al datoriei publice a Republicii Moldova (în perioada 2009-2013
ponderea datoriei publice în PIB a oscilat în intervalul 29-33%,) face sustenabil pe termen scurt nivelul
actual al deficitului bugetar, analiza sustenabilităţii datoriei publice indică faptul că datoria publică
rămâne vulnerabilă la şocuri, inclusiv la nevoile potenţiale de recapitalizare a sistemului bancar. În
acest context, se impune reducerea deficitului bugetar la un nivel sustenabil fără a se recurge la
asistenţa oficială deosebit de ridicată.

Dinamica datoriei publice in perioada 2006-2013

Tab.1
Anii 2009 2010 2011 2012 2013

Datoria publica, mil. lei 17577,2 22944,3 25030,0 29277,6 31891,1

Ponderea datoriei publice in PIB, % 29,05 31,92 30,40 33,18 31,79

În Republica Moldova, după exemplul unui număr însemnat de ţări dezvoltate care nu fac parte
dintr-o uniune monetară, responsabilitatea principală pentru menţinerea stabilităţii macroeconomice a
fost atribuită băncii centrale. În general, ţările consideră că este necesar să se permită stabilizatorilor
fiscali „automaţi” să funcţioneze pentru a ameliora efectele şocurilor cererii sau ofertei. Cu toate
acestea, în afară de acest punct de vedere, nu există un consens clar între ţări în ceea ce priveşte rolul
adecvat al politicii fiscale în stabilizarea macroeconomică.
Cele mai importante 8 modificări propuse de Politica Fiscală 2016:
 Introducerea impozitului pe autovehicule în sistemul taxelor locale, cu excluderea taxei pentru
folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova din sistemul
taxelor rutiere;

 Declararea și justificarea provenienței mijloacelor financiare pentru procurarea bunurilor

imobiliare și/sau autovehiculelor de peste 30 mii EURO;

 Interdicţia de a părăsi ţara pentru administratorii Agenților Economici care au o datorie la BPN
de peste 100 mii lei si pentru persoanele fizice care au o datorie de peste 5 mii lei;

 Majorarea Accizelor;

 Obligativitatea reevaluării bunurilor imobiliare odată la 3 ani;

 Majorarea cotelor impozitului funciar pentru terenurile cu destinaţie agricolă şi pentru cele din
intravilan şi extravilan cu 15%;

 Acordarea dreptului organelor fiscale pentru calcularea contribuțiilor și primelor;

 Drepturile şi obligaţiile contribuabilului;