Lichiditatea şi capacitatea de plată

Analiza lichidităţii Bilanţului contabil ocupă un loc central în aprecierea situaţiei financiare a firmei.
Calcularea şi interpretarea coeficienţilor lichidităţii în mod obligatoriu sunt incluse practic în orice
materiale analitice, ca de exemplu: nota explicativă la Raportul financiar anual; raportul conducerii
întreprinderii către adunarea generală a proprietarilor cu privire la rezultatele activităţii în perioada
raportată; proiectul de investiţii (pentru fondarea activităţii mixte etc); prospectul ofertei publice a
valorilor mobiliare (prospectului de emisie a acţiunilor etc); documentele de lucru ale auditorului privind
aplicarea procedurilor analitice; studiul cererii de credit etc. Importanţa deosebită a lichidităţii decurge
din natura economică a acestui indice. În cadrul echilibrului financiar capacitatea de plată, lichiditatea,
solvabilitatea caracterizează una din cele mai importante condiţii de existenţă a întreprinderii pe piaţă -
posibilitatea de a-şi onora obligaţiile de plată la termenele scadente.

Din punct de vedere naţional (punct de vedere al conţinutului economic) problematica lichidităţii,
solvabilităţii şi capacităţii de plată este suficient de complexă, fiind tratată în mod diferit în lucrări
ştiinţifice de specialitate şi metodici (sisteme) practice. Noţiunile menţionate sunt foarte apropiate şi, de
aceea, deseori se confundă în cadrul analizei Rapoartelor financiare. Totodată, între ele există unele
deosebiri, prezentate în figura de mai jos.

Figura Conexiunea noţiunilor „capacitatea de plată", „lichiditatea" şi „solvabilitatea"

Din această figură rezultă că lichiditatea activelor vizează proprietatea elementelor din componenţa
patrimoniului întreprinderii de a se transforma în bani şi serveşte în calitate de criteriu de grupare a
posturilor în activul Bilanţului. Capacitatea de plată, tratată sub aspect general, reflectă abilitatea
întreprinderii de a face faţă obligaţiilor sale, adică de a-şi onora plăţile la termenele scadente. La
aprecierea capacităţii de plată intervine comparaţia între elemente de activ şi de pasiv, respectiv
mijloace de plată şi datorii.