CONTRIBUŢIA EDUCATOAREI ÎN STIMULAREA COPILULUI CU

HANDICAP DE INTELECT

Prof.învăţ.preşc. Marin Florina Mirela

Şcoala Gimnazială Poroschia/Grăd. Poroschia

În contextul dezvoltării şi perfecţionării continue a întregului învăţământ din ţara noastră,

structura actuală prevede integrarea copiilor cu nevoi speciale în învăţământul de masă.
Diagnosticarea timpurie a copiilor cu deficienţă de intelect şi integrarea lor într-o formă organizată
a procesului instructiv-educativ, duce la adaptarea la grup a preşcolarului, la formarea unor
comportamente socio-verbale corespunzătoare şi în final la pregătirea lui pentru intrarea în
societate. Copilul preşcolar cu handicap de intelect prezintă trăsături specifice:
- Tulburări ale funcţionalităţii întregului sistem senzorio-perceptiv, ceea ce determină o
experienţă nediferenţiată;
- Nedezvoltarea limbajului, însoţită de hiperchinezii sau hipochinezii;
- Tulburări ale psihomotricităţii;
- Tulburări în planul cunoaşterii;
- Tulburări ale sistemului afectiv-motivaţional;
- Tulburări ale capacităţilor de control şi autocontrol, ale reacţiilor şi actelor
compotamentale;
Procesul recuperator va încerca să descopere şi să folosească posibilităţile întregii
personalităţi, in limitele maximei potenţialităţi. Aceasta presupune o acţiune de abilitare complexă,
ce vizează stimularea precoce a copilului cu handicap de intelect, contracarând handicapul,
diminuând dizabilităţile, facilitând dezvoltarea şi, în ultimă instanţă, adaptarea.
Anul aceasta avem la grupa mică un copil diagnosticat cu tulburare de adaptare,predominant
conduită şi afectivitate. La 4 ani, a ajuns la stadiul de dezvoltare al unui copil de 1 an şi 8 luni. Ne-
am propus să refacem experienţe, pe care, copilul nu le-a avut, acesta fiind lăsat foarte mult singur,
în preajma tabletei şi a telefonului. Ca atare ne-am propus:
- Stimularea se face de la simplu la complex;
- Îmbogăţirea planului cunoaşterii se face prin intermediul tuturor analizatorilor, deci se va
realiza o învăţare multisenzorială;
- Prezentarea unui număr mare de stimuli, mergându-se pe ideea că îmbogăţirea mediului
imediat al coplilului îi trezesşte curiozitatea, îl obligă să facă diferenţieri;
- Folosirea jocului ca modalitate primordială de stimulare şi învăţare;
Pentru a realiza obiectivele propuse, am încercat să familiarizăm copilul cu obiectele din sala
de grupă, să îl ajutăm să le recunoască, să le atribuie denumiri corecte şi să construiască grupe de
obiecte după anumite cerinţe. Durata unei activităţi a fost de 15 minute, timp în care am încercat să
lucrăm individual cu el. În urma activităţilor desfăşurate am observat că evitarea sresului îl ajută pe
copilul cu handicap de intelect să depăşească multe praguri prearidicate, în drumul său spre
devenirea umană.
Dorinţele, interesele coplilului trebuie cunoscute de educatoare, pentru a putea dirija
întregul comportament spre realizarea scopurilor propuse prin măsurile de recuperare, achiziţiile
psihomotrice devenind astfel mai durabile, mai bine consolidate.
Intr-un studiu efectuat de C. Paunescu (1990) asupra structurii jocului la deficientii
de intelect s-a constat ca nu se poate vorbi de un comportament ludic organizat la nivelul
corespunzator varstei cronologice, acesta fiind mult sub caracteristicile acestei varste.
Jocurile functionale (jocuri-exercitiu/jocuri de manipulare) apar cu mare intarziere si sunt
neeficiente asupra organizarii cunoasterii. S-a constat ca la anumite varste (peste 7 ani), deficientii
mintal nu pot deosebi formele, marimile, deoarece nu au un exercitiu de lunga durata in explorarea-
manipularea obiectelor. Acest tip de joc-invatare nu a fost consumat intr-un interval de timp
adecvat. Orice tentativa de invatare si terapie care nu reface aceasta etapa se bazeaza pe vid si nu
poate deveni eficienta.
De asemenea, jocul simbolic, considerat de catre J. Piaget un preexercitiu al functiilor
intelectuale, este slab reprezentat in contextul actiunilor copilului deficient mintal, datorita
ingustimii campului de reprezentare, inconsistentei si instabilitatii simbolurilor.
Deficienta de intelect isi pune amprenta si asupra varietatii jocurilor practicate. Ingustimea
si rigiditatea intelectuala determina implicarea copiilor intr-un numar limitat de jocuri de cele mai
multe ori cu reguli putine si simple.
Reuşita recuperării şi instruirii în grădinţă este condiţionată de crearea unui climat afectiv
securizat şi prielnic dezvoltării laturii afective a personalităţii preşcolarului. Acţiunile executate de
copil trebuie să fie plăcute, pentru a declanşa resurse capabile să îl facă să răspundă la solicitările
exterioare, întâmplătoare sau organizate în cadrul procesului instructiv-educativ.

BIBLIOGRAFIE:
1. Morand de Jouffrey, Pauline,dr. Psihologia copilului. Pentru intelegerea
aspectelor esentiale ale dezvoltarii personalitatii, EdituraTeora, Bucuresti, 1998
2. Nolte, D.L and Harris R. Cum se formeaza copiii nostrii, Ed. Humanitas,
Bucuresti,2001
3. Reninco – UNICEF:
4. G h i d d e p r e d a r e - i n v a t a r e p e n t r u c o p i i i c u c e r i n t e e d u c a t i v e speciale, Ed.
Alternative, Bucuresti, 2000