Trebuie să recunosc faptul că nu sunt o mare pasionată de seriale, astfel că nu am

urmărit nicun alt episod din seria Black Mirror. Așa se face că am deschis oarecum sceptică
fișierul video, gândindu-mă că va trebui să urmăresc un episod anost. Pentru că tot eram în
preajma Crăciunului, am ales White Christmas, episodul 4 al sezonului al doilea. Surpriza a
fost uriașă, pentru că, deși mă așteptam să văd un alt film siropos de Crăciun, am descoperit
un film interesant din punct de vedere al întregii sale abordări – pornind de la temă, intrigă,
construcția personajelor, până la împărțirea sa și încadrările cinematografice.
Episodul este structurat în șase părți ce nu par a avea o foarte mare legătură între ele.
Abia la final realizăm că, de fapt, există câteva liante între părțile acestui episod: melodia de
debut – ”I Wish it Could Be Christmas Everyday” se repetă în film, primele 4 părți se bazează
pe confesiunea lui Matt, confesiune menită să-l determine pe Joe, celălalt personaj, să se
destăiunie (ultimele două părți). Abia în final descoperim că cele două confesiuni nu fac
altceva decât să îi incrimineze pe cei doi și să le aducă pedeapsa meritată pentru faptele lor.
Casa în care cele două personaje principale masculine, Matt și Joe, se află, pare
încremenită în timp. În timp ce la radio se aude ”I Wish it Could Be Christmas Everyday”,
Matt pregătește masa de Crăciun, în vreme ce Joe se arată iritat la auzul melodiei și pare
contrariat de faptul că este Crăciunul. Primul care începe destăinuirea este chiar Joe, prin
replica: ”Nu m-a plăcut niciodată!”. Replica rămâne undeva cu puncte de suspensie, pentru că
începe confesiunea lui Matt. Îl vedem, astfel, în timp ce se conectează la privirea unui
prieten, care, aflat la o petrecere de Crăciun a unei companii, dorește să întâlnească o
parteneră de sex. Folosindu-se de tehnologia foarte avansată, activează funcția de
recunoaștere facială și accesează profilul persoanelor dintr-un grup, în așa fel încât prietenul
său, care este un outsider, să se poată integra și să poată purta o conversație. Într-un final,
acesta este sfătuit să o aleagă pe Jeniffer, ce emană o aură misterioasă (chiar și profilul său
era privat, așa că nu puteau fi accesate detalii despre ea). Cei doi merg acasă la Jeniffer, care
se sinucide și își ucide și partenerul de o seară. În încercarea de a distruge dovezile, Matt este
surprins de soția sa, care își dă seama de ce a făcut și îl blochează. Da, în mod absolut
surprinzător, pe toată durata filmului, personajele pot folosi funcția de blocare atunci când vor
să pedepsească pe cineva sau când vor să scape de cineva, așa cum o facem pe rețelele de
socializare, doar că, în locul persoanelor se văd doar niște siluete albe. Ulterior, aflăm că Matt
avea ca job de zi să îi ghideze pe cei care își salvau o copie a propriei conștiințe într-o capsulă
de forma unui ou, denumită cookie. Folosindu-se de anumite instrumente – un panou video,
dar și un time setter, îi arată unei cliente ce are de făcut pentru a se ajuta în viața reală.
Confesiunea lui Matt se oprește aici, cu replica ”am făcut o mulțime de lucruri de care nu
1
sunt mândru” și este rândul lui Joe să își spună povestea. Acesta revine cu afirmația ”nu m-a
plăcut niciodată”. Descoperim că cel care nu l-a plăcut pe Joe este tatăl iubitei sale, care îl
privește cu o oarecare suspiciune. Deși Joe si Beth, iubita sa, par un cuplu sudat și fericit,
descoperim că adevărul nu este chiar așa și că Beth ascundea câteva secrete. Unul dintre ele
un test de sarcină pozitiv, pe care Beth l-a aruncat, în ideea în care nu va păstra copilul. Joe
descoperă testul, urmează o discuție aprinsă între cei doi, la finalul căreia Beth îl blochează
pe Joe. Acesta nu încetează să o urmărească, vede că Beth a păstrat sarcina și merge să îi
ceară socoteală. Deoarece Joe primește o interdicție de la poliție de a se mai apropia de Beth,
acesta merge de fiecare dată, în Ajunul Crăciunului, lângă casa tatălui lui Beth, pentru a se
simți mai aproape de ea și de fiica sa. La un moment dat, află că Beth a murit în urma unui
accident de tren și se hotărăște, tot într-o zi de Ajun de Crăciun, să meargă să își cunoască
fiica. Odată ajuns la casa tatălui lui Beth, descoperă că fiica sa are trăsăturile unui un prieten
al său, asiatic, ceea ce îl determină să intre în casă. Urmează o altercație între Joe și tatăl lui
Beth, în urma căreia Joe îl lovește mortal pe bătrân. Ulterior, Joe a aflat că și Mae, fiica lui
Beth, a murit în timp ce se juca afară, în zăpadă. Confesiunea îi provoacă lui Joe o stare
tulbure, de profundă amărăciune și de regret. Joe este judecat și închis. Aflăm, la final, că
Matt, folosindu-se de tehnologie, s-a concectat cu Joe în acea locuință unde timpul părea să fi
încremenit, pentru a-l determina să își recunoască și să își declare fapta. Joe este pedepsit cu
închisoarea și cu faptul că a sa conștiință este nevoită să asculte tot mereu aceeași melodie
care se auzea la radio – ”I Wish it Could Be Christmas Everyday”. Însă și Matt este pedepsit
pentru recunoașterea faptelor sale din trecut, așa că acesta este condamnat să fie blocat de
întreaga societate. El iese afară, însă tot ceea ce vede sunt siluete trecând pe lângă el.
Așa cum am mai spus, nu am urmărit niciun alt episod din seria Black Mirror, însă,
White Christmas aduce în prim plan folosirea tehnologiei de înaltă calitate – ecrane tactile,
camere foto încorporate în corp, recunoaștere facială, capacitatea de conectare, cu ajutorul
unor gadgeturi, cu alte personaje, capcitatea de salvare a conștiinței într-o capsulă, setarea
timpului, astfel încât luni sau chiar ani să pară minute, posibilitatea de a bloca personajele
indezirabile, ca metodă de pedeapsă.
Cu toate acestea, observăm că fiecare personaj în parte caută să obțină fericirea sau să
își maximizeze fericirea, însă sfârșește prin a fi nefericit sau chiar ucis. Joe își dorește să se
poată integra ușor într-un grup social și să își găsească o parteneră și aproape că își atinge
scopul, însă este ucis. Acesta nu stă să se gândească prea mult dacă este în regulă sau nu să
folosească tehnogia pentru a se integra social, atât vreme cât cei din jur nu își vor putea da
seama de asta și cât își va putea găsi ușor o parteneră.
2
 Greta și-a dorit ca propria conștiință să fie salvată și să o ajute în activitățile zilnice.
Așa se face că, în urma unei intervenții chirugicale, își pune conștiința într-o capsulă, cookie,
pe care o transformă în propria sclavă. Odată ajunsă în cookie, realizează ce s-a intâmplat și
își dorește să își recapete corpul, ceea ce nu se mai poate realiza. Deși tot ce a vrut a fost să
beneficieze de înalta tehnologie pentru a-si ușura programul zilnic și pentru a avea o viață
confortabilă, Greta ajunge să regrete decizia luată. Este prea târziu însă, așa că se
conformează și își ocupă, resemnată, timpul planificând diverse activități de la panoul de
comandă pe care îl are în fața sa.
Joe credea că este fericit cu iubita sa și, cand a aflat că aceasta este însărcinată, i-a
cerut acesteia să păstreze sarcina și să devină o familie. Asta era ceea ce își dorea, de fapt, și
ce l-ar fi făcut fericit: o familie. Doar că Beth nu avea aceleași dorințe ca ale iubitului său, așa
că este blocat. De aici începe întreaga dramă existențială a lui Joe, care nu este împăcat cu
refuzul iubitei sale, care își dorește în continuare o familie și un copil. Momentul în care
realizează că fetița nu este a sa marchează punctul culminant al dramei lui Joe, care, orbit de
furie, ucide.
Atât Matt, cât și Joe sunt pedepsiți pentru faptele lor și sunt condamnați la nefericire.
Este adevărat că ambele personaje trăiesc dileme morale. Matt recunoaște că a făcut lucruri
de care nu este mândru, dar pe care a trebuit să le facă, în vreme ce Joe rămâne mereu cu
regretul de a nu fi salvat fetița, chiar dacă nu era a sa.
Toată acțiunea filmului este intensă, iar intensitatea este dată de succesiunea
cinematografică a cadrelor, de contrastele puternice – cadre foarte întunecate, semiobscure,
încadrări ale personajelor în prim-plan sau chiar în gros-plan, ce surprind fiecare emoție a
personajelor, dar și cadre foarte luminoase, unde predomină albul imaculat, cadre generale,
care dau profunzime trăirilor personajelor. Pe parcursul celor șase părți, personajele trec
repede de la fericire la ne-fericire, de la valorile morale de randament (să întâlnească pe
cineva, să folosească la maxim puterea tehnologiei, să își întemeieze o familie), la valorile
morale de finalitate.
Închei prin a susține că am fost plăcut impresionată de Black Mirror – White
Christmas, că a fost o provocare să îl urmăresc și să îi înțeleg sensul și că, dacă fiecare episod
promite a fi la înălțimea acestuia, voi căuta să urmăresc întreg serialul.