Poezii pentru Mos Craciun 2

"Batranul Mos Craciun"

As fi putut sa cred cu zeci de ani �nainte,

Pe cand eram copil in satul dintre vii
Si nu aveam pe-atunci ca azi atata minte,
Ca Mosul cel iubit e-un basm pentru copii,

Si nici chiar prin liceu, chiar si la facultate,

Colegi la care eu, franc, nu m-am asteptat,
Catau sa ma convinga, cu chestii fumate,
Ca Mosul nu exista si nici n-a existat,

Dar n-am crezut atunci si n-am sa cred vreodat',

Cand pruncul ce-a adus iubirea intre noi,
A fost, la Bethlehem, cu daruri asteptat
De oameni intelepti si nu de maimutoi,

Asa ca ma gandesc, acum, la anii mei,

Cu primii ghiocei la tample, cum mi-ar sta,
Vazand cat ma iubesc, sa-i mint pe nepotei
Ca "Mosul" care-l stiu nicicum n-ar exista...

De-aceea, cand pe brazi stelute se coboara,

Copilul de demult, din satul dintre vii,
Privind nepotii azi, e sigur c-o s-apara
Batranul Mos Craciun, cu daruri la copii...

Iar voi ce-ati mai nega, de rai si uraciosi

Ce-ntr-una clevetiti ca "Mosu"-i basm curat,
Va rog, pe cinstea mea, fiti oameni seriosi!
Pe Mos Craciun il stiti ca este-adevarat...

E drept, batranul "Mos", care odinioara

Venea prin nea in zbor, din nordul departat,
Cu barba, nasul ros', cu reni la sanioara,
Chiar de-i nemuritor, a mai evoluat.

E tuns, chiar mai mereu, si-i zilnic barbierit,

De sac a si uitat, cu VISA-n portofel,
Iar nasu', v-o spun eu, ma mir cum n-ati ghicit!
E rosu cateodat', de la un paharel.

Si cand o ia la mers, ca un arac de vita,

E zvelt, nu-i cocosat, si-atata-i de vioi...
Indeosebi cand da cu ochii de-o pipita,
Dar asta... ce sa mai!... ramane intre noi...

Autor: Valeriu Cercel

Mi-a spus aseara un fulg, in vis,

Ca sta acolo-n ceruri scris
Ca-n orice an, de sarbatori,
Tu trebuie ca sa cobori
La toti copiii pe pamant,
Chiar de-i ninsoare, ger sau vant
Ca sa le-aduci dupa puteri:
Cadouri, brazi si mangaieri.
Eu te-as ruga sa imi aduci
Un tort cu frisca si cu nuci,
Un brad frumos cu stele - mii
Si multe, multe jucarii.
De-as scrie toate cate-as vrea,
Ar fi cam mare lista mea.
Dar nu o scriu caci stiu si eu
Ca sunt copii ce-o duc mai greu,
Sunt ori orfani, ori parasiti,
Flamanzi, sarmani si necajiti
Si-asteapta si ei sa le-aduci
Cadouri si vor sa nu-i uiti!
Venirea ta, cu jucarii
E pentru ei o mare zi.
Sa nu uiti oamenii batrani,
Ce stau prin case suspinand.
Si nici pe cei de la azile
Ca duc acolo triste zile.
Cand treci prin targuri si prin sate,
Sa-mparti la oameni sanatate.
Te rog, de poti, fa tu ceva
Ca sa nu uiti pe nimenea!

P.S.
Mosule de ti-a placut
Ce scrisoare ti-am facut,
Sa trimiti pe-adresa mea
Un fulg mic, dragut, de nea,
Stampileaza-l cu-n pupic
Ca sa te visez in vis!

Autor: Adriana Tautu