SFANTUL NICOLAE SI FETELE SARACE Ce-ai să faci, tăticule?

Cum ne-om duce zilele?

Personaje:
Fata 3:
Sfântul Nicolae - un băiat, cu barbă albă lipită, cu Vai, şi eu care-am sperat
haină lungă. Pe dedesupt are o bluză mai La o zi de cununat,
strălucitoare, iar pe deasupra, una obişnuită. La ziua de neuitat,
Tatăl fetelor - un băiat, îmbrăcat cu haine mai Cu vreun fiu de împărat!...
frumoase pe dedesupt şi cu haine obişnuite pe Plâng, tăticule, spre tine,
deasupra. Ne va mai fi, oare, bine?
Fata 1, 2, 3 - trei fete, îmbrăcate pe dedesupt cu haine
frumoase, albe, iar pe deasupra cu haine obişnuite. Tatăl stă încruntat, cu mâinile încrucişate pe piept.
Ele au şi coroniţe de flori, de preferinţă albe. Apoi îşi prinde capul în mâini şi oftează.
Povestitorul - un băiat, îmbrăcat elegant.
Soţul 1, 2, 3 - trei băieţi, îmbrăcaţi elegant. Povestitorul:
Timpul - un copil care are în mână un soare Vremuri grele-atunci au fost,
confecţionat din carton (colorat) şi o lună, din acelaşi Dacă nu aveai un rost.
material. Fetele, de n-aveau zestre,
Nu mai ajungeau neveste.
Timpul stă într-o margine a scenei. El ridică pe rând, Doar vândute puteau fi,
după caz, cartonul cu soarele sau cu luna. Piesa Roabe, pentru a munci.
începe cu Timpul care indică faptul că e zi, având
cartonul cu soarele ridicat. Fetele (în cor):
Nu ne vinde, nu ne da,
Povestitorul, de fiecare dată când intervine în piesă, Tată, nu ne-abandona!
are o carte în mână, deschisă, şi pare a citi din ea,
spre a povesti despre ceva petrecut demult. Tatăl le face semn să plece. Ele se retrag într-un colţ
al scenei, pe trei scaune, îmbrăţişându-se, apoi
Povestitorul: plângând în hohote (mimat).
Pe când trăia, ajuns la bătrâneţe,
Sfânt Nicolae, dornic să înveţe Tatăl (singur):
Despre credinţa în Iisus Hristos, Doamne, vezi că n-am ce face.
Fiind episcop blând, bun şi milos, Sărăcia nu-mi dă pace.
Multe minuni se întâmplau în lume, De-mi voi vinde fetele,
Spre cei aflaţi la greu necaz, anume... Mi s-or schimba zilele.
Nu suntem singuri la amar şi chin, Voi avea din ce trăi,
Sfinţii ne-ajută şi ... îndată vin. Ele s-or obişnui.
Asta le-a fost soarta, tristă,
Intră tatăl cu fetele, trişti. Iar speranţa lor - învinsă...
Măcar de aveam băieţi.
Tatăl: Dar sunt singur, mă vedeţi,
Vai, fetelor, ce să-i faci, Iar soţia mi-a murit
C-am ajuns aşa săraci! Şi Domnul m-a părăsit...
Am avut tot ce-am dorit, Doamne, cu ce am greşit?
Dar acum s-au risipit
Bogăţii nenumărate, Fetele (în cor, din colţul în care sunt):
Bani de aur, nestemate, Doamne, vrem să fim mirese
Haine scumpe şi alese, Şi nu roabe pe la mese;
Multele delicatese Cămin să ne-întemeiem,
Care fac viaţa frumoasă. Cu soţii pe care-i vrem!
Mai avem doar astă casă!
Intră Sfântul Nicolae, gânditor. Tatăl şi fetele stau
Fata 1: retraşi, fără a băga de seamă ce se întâmplă.
Vai, tăticul nostru drag,
Eu acuma ce mă fac? Sfântul Nicolae:
Nu mai pot să mă gândesc Doamne, mi-ai dat darul sfânt
Ca să mă căsătoresc... De-a auzi pe pământ
Zestre n-am, n-avem niciuna, Rugile, strigătele,
Deci rămân fată bătrână. Plânsetul, hohotele.
Vom muri în sărăcie... De ce plâng cele trei fete?
Tinereţea-mi e pustie! Tatăl lor vrea a le vinde...
Să vedem ce-i de făcut,
Fata 2: Trebuie să le ajut,
Vai, tăticul nostru drag, Până nu e prea târziu.
Dar eu, oare, ce mă fac? Tatăl lor greşeşte, ştiu...
Nici eu nu mai am vreo şansă
Să ajung să fiu mireasă...
Timpul arată luna. Tatăl şi fetele par a dormi pe Iar s-a întâmplat minunea...
scaune. Sfântul Nicolae s-a retras într-un colţ al Şi-acum sunt în rând cu lumea...
scenei. Doar fetiţa mea mai mică
A rămas cam singurică...
Povestitorul: Ca să aflu cine este
Nu-i bogat, Moş Nicolae, Cel ce bani îmi dăruieşte,
Dar pentru fete bălaie, La noapte nu voi dormi
Cu suflet şi gând curat, Şi în taină voi pândi -
El a devenit bogat! Pe cel ce iar va veni...
Le-ajută să facă nuntă,
Fetele să nu mai plângă. Timpul arată luna. Tatăl se preface că doarme. Vine
pentru a treia oară Sfântul Nicolae, cu punga. El o
Sfântul Nicolae se strecoară cu o pungă în mână. lasă. Tatăl se scoală repede şi îl vede pe Sfânt. Îi cade
Punga e un săculeţ din pânză, în care s-au introdus în genunchi.
bani de metal. Se aude sunetul lor. Sfântul Nicolae
lasă punga lângă locul în care doarme tatăl, apoi Tatăl:
pleacă. Mulţumesc, mulţumesc, omul lui Dumnezeu!

Timpul arată acum soarele. Sfântul Nicolae (îl ridică pe tată):

Nu mie să-mi mulţumeşti,
Tatăl (trezindu-se, găseşte punga): Ci pe Domnul să-L iubeşti;
O, minune, Doamne Sfinte, Căci El mi-a dezvăluit
Bani de aur! Dar de unde? Ceea ce tu ai gândit.
Cine i-a adus aici? Fetele ai vrut să-ţi vinzi
Doamne, cât suntem de mici Şi-n iad focul să aprinzi;
Înaintea slavei Tale, Dumnezeu n-a-îngăduit
În faţa minunii Tale... Şi mulţi bani ţi-a dăruit,
Ca să poţi fi liniştit!
Fata 1 îşi scoate hainele obişnuite de deasupra şi
rămâne în cele frumoase. Îşi pune o coroniţă. Vine Tatăl:
Soţul 1, care îngenunchează înaintea ei. Tatăl îi dă Am greşit, mult mă căiesc,
acestuia punga cu galbeni. Domnului Îi mulţumesc!

Soţul 1: Timpul arată soarele. Fata 3 se dezbracă de hainele

Hai la nuntă, socrul meu, de deasupra şi e cerută şi ea în căsătorie de Soţul 3.
Te cinstesc ca fiul tău; Îşi pune cununiţă şi îi dă Soţului punga cu bani.
Un cămin frumos ne-om face,
Cu dragoste şi cu pace. Soţul 3 (către Sfântul Nicolae, de mână cu Fata 3):
Sfinte care îi ajuţi
Fata 1 şi Soţul 1 se iau de braţ şi ies din scenă. Pe cei oropsiţi, desculţi,
Te rugăm ca să primeşti,
Tatăl: Casa să ne-o ocroteşti;
Mai am, Doamne, două fete, Fii Sfântul nostru Patron
Mâna Ta să mă îndrepte, Iar noi să te lăudăm!
Ca să fie totul bine
Şi să nu păţesc ruşine! Sfântul Nicolae:
Să fie într-un bun ceas,
Timpul arată luna. Iarăşi tatăl şi cele două fete rămase Iară voi, de veţi da glas
dorm pe scaune. Vine Sfântul Nicolae şi lasă a doua Rugăciunii de chemare
pungă lângă căpătâiul tatălui, apoi pleacă. La vreme de încercare,
Voi veni din orice loc,
Timpul arată soarele. Tatăl, când se trezeşte, se Vă voi ajuta pe loc!
repede la pungă şi o clatină, să vadă dacă sunt cu
adevărat bani în ea. (Se va folosi aceeaşi pungă cu Povestitorul:
bani, de trei ori la rând.) El o cheamă pe cea de-a Haideţi cu toţii la nuntă,
doua fată, care-şi scoate hainele mai ponosite şi îşi Căci este o Taină Sfântă;
pune cununiţa. Vine Soţul 2, care ia punga. Trei surori cu trei feciori,
Trei mirese ca trei flori!
Soţul 2:
Nu ţineam neapărat Vin cele trei fete cu cei trei băieţi şi încing o horă. Se
La zestre de căpătat; poate folosi o melodie populară românească. Tatăl
Dar aşa spun toţi părinţii apare şi el îmbrăcat frumos, cu un ştergar românesc
Şi aşa facem cu toţii... petrecut peste umeri şi cu o sticlă (de vin) în mână.
Sfântul Nicolae leapădă şi el haina de deasupra,
Şi el pleacă, la braţ cu Fata 2. rămânând în cea strălucitoare. Participă şi el, solemn,
liniştit, bucurându-se de nunta întreită.
Tatăl:
Timpul (vine în faţă, cu cele două cartoane în
mână):
Să nu credeţi că-i trecut
Ceea ce s-a petrecut
Sub ochii noştri uimiţi.
Staţi bine şi vă gândiţi:
Oare azi, dacă-l chemăm,
Dacă-n cuget ne rugăm
Sfântului biruitor,
Nu ne vine-n ajutor?

Este rugată sala să răspundă. Spectatorii vor spune:

„Ba da!", „Ba da!".

Sfântul Nicolae (încheie):

Şi din Rai, şi din icoană,
Vin degrabă, vin în goană,
Peste secole oricâte,
Ca minunea să v-ajute!
De nu credeţi, nu mai vin,
Stau în cer şi ... doar suspin!