Bunurile perisabile sunt opusul bunurilor durabile, asemănătoare cu cele de unică folosință cu

specificația că consumul lor devine imposibil după un anumit timp definit ca termen de valabilitate.
Caracteristica principală este aceea că imposibilitatea consumului după expirarea termenului de
valabilitate intervine indiferent dacă se începe sau nu consumul lor.

Fără îndoială, informaţia este una dintre resursele importante ale unei companii, alături de
capital, oameni, imagine, procese de producţie etc. Spre deosebire de toate acestea din urmă,
informaţia însă este reutilizabilă şi nu se pierde în urma unui proces tehnologic, precum o materie
primă, în urma unei achiziţii, precum un capital financiar sau în urma unei pensionări sau demisii
ca în cazul unui angajat.

Posibilitatea reutilizarii constante face din informaţie un asset de mare valoare şi îi atribuie acesteia două
caracteristici: calitatea informaţiei este vitală (caracterul reutilizabil face ca o informaţie greşită să aibă un
potenţial de risc ridicat), iar valoarea informaţiei creşte prin reutilizare (cu cât mai mulţi angajaţi au nevoie
de anumite informaţii, cu atât acestea devin mai importante). Informaţia, ca orice alte resurse, are însă un
ciclu de viaţă, care este mai complex decat generarea unui document şi, ulterior, trimiterea acestuia către
Recicle Bin.