LA CE SCOALA A INVATAT PRESEDINTELE CLINTON

Presedintele Clinton este bursier Rhodes; este francmason, membru al Comisiei

Trilaterale si membru al Consiliului pentru Relatii externe (CFR). In 1979 a
�nfiintat o scoala speciala a "guvernatorului statului Arkansas" si a participat la
�nt�lnirile grupului francmasonic Bilderberg, care au loc �n fiecare an, c�nd �ntr-
o tara, c�nd �n alta.

Ce �nseamna ca Bill Clinton este bursier Rhodes?

Cecil Rhodes, finantat de bancherii Rothschild, a stors o avere din minele de aur
si diamante din Africa de Sud. A avut toata viata doua dorinte: sa-si mareasca
averea si sa subjuge toate natiunile lumii �ntr-o singura mare colonie a
vorbitorilor limbii engleze. Biograful lui explica scurt ca francmasonul Rhodes
dorea pur si simplu "sa aiba toata lumea la picioarele sale". Prin testament, el a
�nfiintat o bursa pentru tinerii vorbitori de limba engleza, care sa se dedice
realizarii dorintei lui. Un bursier Rhodes este un ostas care lupta pentru
realizarea guvernului francmasonic mondial. "Dintre cei 1372 de bursieri Rhodes
americani p�na �n 1953", scrie Rene Wurmser, "431 au ocupat posturi �nalte �n
�nvatam�nt (31 dintre ei au fost presedinti la diverse universitati) 113 au ocupat
posturi �n guvern; 70 au ocupat posturi �n presa si la radio si 14 au fost sefii
altor fundatii" (cf. Gary H. Kah, "En route to Global Occupaton - Pe drumul
Ocupatiei Globale", p.22; aceasta sursa va fi abreviata de aici �ncolo GHK).
Recent, comisia premiului Nobel a fost infiltrata si premiul Nobel a fost pervertit
si acordat cu predilectie globalistilor si dusmanilor natiunilor (GHK, ibidem).

In 1991, francmasonul Bill Clinton a participat la adunarea grupului francmasonic

Bilderberg la Baden-Baden. Cine face parte din grupul Bilderberg?

Bilderberg este un grup francmasonic, ascuns si anonim, de conspiratori, numit

astfel dupa hotelul din Oosterbeck, �n Olanda, la care au fost descoperiti pentru
prima data �n 1954 de catre un cercetator. Primul presedinte le-a fost printul
Bernhard, fost nazist si actualmente globalist �nfocat. Bernhard este sotul
arhimilionarei ex-regine a Tarilor de Jos, Iuliana, care a abdicat recent �n
favoarea fiicei sale. Regina Iuliana si familia ei (Casa de Orania) sunt extrem de
bogati; Iuliana are 5% din actiunile companiei Royal Dutch Shell, cu o valoare de
425 milioane de dolari �n 1978 si are actiuni si �n Exxon, cea mai mare companie
petrolifera din lume. Bernhard, sotul Iulianei, a apreciat acum c�tiva ani ca cea
mai mare sarcina ce-i sta �nainte este de a "reeduca oamenii... sa renunte la o
parte din suveranitatea lor, supun�ndu-se unui guvern francmasonic supranational"
(dupa AW, p. 9).

La sedintele de lucru ale acestui grup participa sefi de state si reporteri de la

toate agentiile de stiri, dar de 40 de ani de c�nd conspira acesti "�ntelepti" s-a
avut grija sa se respecte directiva data de Cecil King, presedintele celei mai mari
retele de ziare din Marea Britanie, ca "nu cumva sa fie dat publicitatii vreun
raport sau nici macar vreo banuiala despre continutul �ntrunirii." Deci toata presa
"libera" din lumea "libera" este str�ns controlata, fiind sub ordinele acestor
comitete ale ocultei (Bilderberg, CFR, Comisia Trilaterala, si Clubul de la Roma).
La 15 septembrie 1971, congressman-ul John R. Rarick a protestat �n fata
Congresului american �mpotriva faptului ca politica guvernelor este hotar�ta
astfel, �n secret, fara stirea popoarelor afectate, spun�nd: "Cel mai mare ziar,
The New York Times, a avut reprezentanti de frunte la conferinte. Pe lista lor sunt
Arthur Hays Sulzberger, C.L. Sulzberger, James Reston, Max Frankel si Thomas
Wicker. Presedintele comitetului de la The Washington Post, Frederick S. Beebe, a
fost la o sedinta. C.D. Jackson de la Time a jucat un rol important �n primele
�ntruniri Bilderberg. Gardner Cowles de la Cowles Publications (revista Look) a
fost la mai multe sedinte, unde au mai fost si jurnalisti ca Joseph Kraft si Joseph
K. Harsch." Dar toata presa "libera" din lumea "libera" neaga existenta grupului
Bilderberg si rolul lui �n instaurarea sclaviei globale.

Unii membri din comitetul de conducere a grupului Bilderberg sunt membri si �n CFR
si �n Comisia Trilaterala: David Rockefeller, Edmund de Rothschild, William Bundy
(planuitorul razboiului din Vietnam), Giovanni Agnelli (uzinele Fiat), Otto Wolf
(industrias german, al carui tata l-a finantat masiv pe Hitler - altii �nsa sunt
cei urmariti si persecutati ca "hitleristi"), Theo Somme (jurnalist german), Arthur
Taylor (de la CBS), Niel Norlund (principal ziarist danez). Congressman-ul John R.
Rarick arata ca �n principal participantii la �ntrunirile grupului Bilderberg
reprezinta interese bancare; megabancile din America si Europa ale lui Rockefeller,
Rothschild, etc., participa alaturi de megacompaniile multinationale care,
chipurile, se "concureaza" pe piata "libera" din occident. Participantii la
conferintele grupului Bilderberg �mpasteaza guvernul american sub toti presedintii,
democrati sau republicani. Iar pentru luxoasele lor �ntruniri si pentru
activitatile agenturilor lor, fondurile provin de la fundatiile Carnegie pentru
Pace Internationala, Ford si Rockefeller. Adica, �n cele din urma, de la
contribuabilii americani, care-si finanteaza astfel propriii calai. Biografia unui
secretar al grupului Bilderberg american, Joseph E. Johnson, e revelatoare: sef
peste securitate �n Departamentul de Stat, director la CFR, presedinte la fundatia
Carnegie pentru Pace Internationala. Un altul este Eugene R. Black, presedinte la
Brookings Institutions, o institutie care sprijina grupul Bilderberg si
"sfatuieste" retelele de televiziune CBS, NBC si ABC, precum si Departamentul de
Stat, Departamentul Apararii si Agentia Centrala de Informatii (CIA). Eugene R.
Black (de care nici macar 0,0001% din americani n-au auzit) a fost si presedinte la
Banca Mondiala, �n comitetul Fundatiei Ford, director la banca Chase Manhattan (a
lui Rockefeller), director la Federal Express, ITT, Communication Satellite
Corporation, Royal Dutch Petroleum si Consiliul Atlantic; si, de asemenea, �n
comitetele de conducere ale Universitatilor Harvard si Johns Hopkins.

Imediat dupa �nt�lnirea din aprilie 1971 a Bilderbergerilor, dolarii americani s-au
scurs din tara �n strainatate si dolarul n-a mai avut acoperire �n aur.
Presedintele Frantei, Pompidou (fost salariat al lui Rothschild) a anuntat �mpreuna
cu Presedintele Nixon devalorizarea dolarului cu 8,5%; toti cei care stiusera
dinainte si isi convertisera dolarii �n valuta europeana au facut averi fabuloase;
toti cei care au muncit toata viata �n America s-au trezit ca n-au ce m�nca atunci
c�nd ajung la pensie. Profitul net al bancherilor internationali a fost de 15 p�na
la 20 de miliarde de dolari. In iunie 1991, la �ntrunirea grupului Bilderberg, au
participat David Rockefeller, Bill Clinton, Michael Boskin (sfatuitor economic al
Presedintelui Bush), Nicholas Brady (Secretarul Trezoreriei lui Bush), Theodor L.
Elliot (ambasador �n Afganistan), Emilio Collado (vice-presedinte la compania Exxon
a lui Rockefeller), Katherine Graham (propietara ziarului Washington Post), John
Reed (presedinte la Citicorp a lui Rothschild), Senatorul John Chaffee,
guvernatorul statului Virginia, Doug Wilder si vice-presedintele lui Bush, Dan
Quayle. Congressman-ul Rarick a raportat despre aceste �ntruniri Departamentului
Justitiei, arat�nd ca s-a violat legea Logan, care interzice cetatenilor
particulari sa �ncheie pacte cu agentii straine ce influenteaza raporturile
guvernului cu alte guverne sau agentii - adica, �ntr-un cuv�nt, interzice tradarea
de patrie. Departamentul Justitiei a fost de acord ca aceasta lege a fost violata,
dar n-a intreprins absolut nimic. La �ntrunirile grupului Bilderberg au mai fost si
alti jurnalisti: Henry Greenwald care publica Time si Osborn Elliott de la
Newsweek, chipurile �n competitie unul cu celalalt; dar �n nici una din
publicatiile lor nu s-a suflat o vorba despre toate acestea.

Dupa fiecare �nt�lnire a grupului francmasonic Bilderberg, guvernele celor care-au

participat la aceste adunari secrete �si schimba politica. In 1966, de exemplu, un
grup de persoane necunoscute la vremea aceea au participat la sesiunea Bilderberg -
si dupa 8 ani fiecare dintre acesti ilustri necunoscuti a devenit cel care
dirijeaza politica unui stat. Ei sunt: Henry Kissinger din America, Olof Palme din
Suedia, Bieusheuval din Tarile de Jos, Gerald Ford din America, Helmuth Schmidt din
Germania de Vest, Rumor din Italia si Giscard D�Estaing din Franta (care a
participat la sedinta din 1968). In 1971, cei care au participat la sesiunea
Bilderberg au fost: Henry Kissinger, George Ball, Cyrus Vance, David Rockefeller,
Robert Anderson (presedintele de la ARCO) si Edmond de Rothschild din Franta. In
1975 cei care-au participat au fost Garett Fitzgerald - Ministrul de Externe al
Irlandei, Denis Healey - Ministru de Finante britanic, Robert Mcnamara de la Banca
Mondiala, David Rockefeller, Edmond de Rothschild, Margaret Thatcher - ulterior
Prim Ministru britanic, Theodore Hesbugh - presedintele Universitatii Notre Dame si
William F. Buckley Jr., despre care marele public american �si �nchipuie ca e un
"ziarist independent conservator". De remarcat este prezenta permanenta a
suprabancherilor Rockefeller si Rothschild.

La sesiunea Bilderberg din 21 mai 1992 de la Evian, �n Franta, Henry Kissinger a

relevat ca "azi americanii ar fi indignati daca trupele Natiunilor Unite ar intra
�n Los Angeles ca sa faca ordine; dar, fara �ndoiala, m�ine vor fi
recunoscatori!... Individul va renunta la drepturile lui daca i se va garanta
siguranta de catre un guvern francmasonic mondial". Nu s-a dovedit ca Bill Clinton
a participat la sesiunea din 1992, caci �n 1992 aparea �n public candid�nd la
presedintie, dar sprijinitorii lui au participat fara �ndoiala.

Grupul Bilderberg este parte dintr-o conspiratie descrisa de catre Carrol Quigley,
mentorul presedintelui Bill Clinton, sub numele de Masa Rotunda, al carei brat
american este CFR. "Exista si-a existat timp de o generatie o retea internationala
care opereaza �ntr-o oarecare masura �n felul �n care cei de extrema dreapta cred
ca opereaza comunistii", scrie Quigley. "De fapt, aceasta retea pe care o putem
identifica ca grupul Mesei Rotunde, n-are nici o obiectie sa colaboreze cu
comunistii sau cu orice alt grup, si-o face adesea." Sefii de state comuniste
adesea se opreau la sediul CFR de pe strada 68 Est, numarul 58, din New York, unde
li se indica ce sa spuna la �ntrunirile lor la nivel �nalt la Casa Alba si unde
erau filmati pentru ca sa-i vada sutele de milioane de spectatori.

Puterea hipnotica combinata a educatiei si propagandei transforma miliardele de

oameni �ntr-o masa amorfa de vite cu fata umana. Aroganta americana de "popor mare
si puternic" contribuie si mai mult la orbirea poporului american. Coment�nd despre
felul �n care Statele Unite �si tradeaza aliatii, analistul britanic A.K.
Chesterton scrie: "Statele Unite nu sunt de partea noastra pentru simplul motiv ca
Statele Unite nu sunt nici macar de partea lor, ci sunt m�na care scoate castanele
din foc pentru interese straine, care se folosesc de ea cum le place. Multi
patrioti americani si-au dat seama de adevar si se straduiesc sa-l dea �n vileag.
Multi au fost zdrobiti fac�nd-o."

Lenin prevedea electrificarea �ntregii �ntinderi sovietice pentru un mai bun

control al populatiei; noii nostri stap�ni preconizeaza �n acelasi scop "un
computer �n fiecare casa �n anul 2000". Computerele sunt o teribila unealta de
spalare a creierului, caci obisnuiesc copiii de pe bancile scolii sa accepte doar
ce prezinta ecranul computerului. De aceea se grabeste compania Cinerom sa puna
Biblia pe disc computerizat: pentru ca o poate astfel controla si schimba cum vrea.
Iata ce prezinta discul de educatie muzicala a tineretului american: "o uimitoare
bogatie de informatie despre muzica din �ntreaga lume... 162 de stiluri muzicale de
la didgeridoo al aborigenilor la zydeco". Nu traditia muzicala europeana. Aceasta
informatie este acompaniata de o imagine cu o partitura afro-pop. Literatura,
cartile, sunt desuete; "cititorii" se agata de "soricelul" (MOUSE) computerului si,
cu ochii fixati in ecran, se lasa �n voia apelor care le spala creierii cu cea mai
�naintata tehnologie. "The Complete Mouse: A Survivor�s Tale - Soricelul complet:
Povestea unui supravietuitor" este computerizarea si dramatizarea romanului pentru
copii despre holocaust de Art Spiegelman. In acest roman, evreii sunt soriceii si
nazistii sunt pisicile. Copiilor li se arata lagarul de la Auschwitz (nu cum a fost
�n realitate, ci fictiunea afacerii shoah); astfel, fictiunea lui Spiegelman asuma
dimensiunile realitatii �n mintile copiilor. Asistam la un paradox extrem de crud:
inventivitatea mintii omenesti este folosita pentru degradarea si �ndobitocirea ei.
Progresul tehnologic realizat de minti ingineresti stralucite este folosit pentru
distrugerea acestor minti din frageda copilarie.

Intr-unul din discursurile lui electorale, francmasonul Bill Clinton s-a referit la
mentorul lui, Carroll Quigley, ale carui precepte el, ca presedinte, le va pune �n
practica. Carroll Quigley descrie �n cartea sa "Tragedy and Hope - Tragedie si
Speranta)" o retea internationala de oameni puternici care urmaresc sa "creeze un
sistem mondial de control financiar care sa fie �n m�na unor persoane particulare
ce stap�nesc toate sistemele politice ale tuturor tarilor si �ntreaga economie a
�ntregii lumi" (p.324). Quigley nu se sfieste sa descrie aceasta conspiratie
francmasonica a suprabancherilor internationali, caci �n opinia lui este un lucru
bun ca toate natiunile sa fie sclave unui grup de bancheri foarte puternici si
suprabogati care sa jefuiasca toate popoarele de rodul muncii si geniului lor
creator. El arata cum ei (francmasonii) au organizat �n anii 1909-1913 societati
semi-secrete, numite ale Mesei Rotunde... In 1919 au �nfiintat Institutul Regal al
Afacerilor Internationale... si �n Statele Unite (unde este cunoscut sub numele de
Consiliul Relatiilor Externe) (CFR) �n anii 1919 - 1927. Bill Clinton, elev si emul
al lui Quigley, este de ani de zile membru al Consiliului Relatiilor Externe, si al
Comisiei Trilaterale, create de David Rockefeller �mpreuna cu alti membri ai
Consiliului Relatiilor Externe. In raportul pentru anul financiar 1990 - 1991
(adica de la 1 iulie 1990 la 30 iunie 1991), presedintele Peter Tarnoff scrie ca
"America va avea de-a face cu alte nationalitati �ntr-o maniera pe care guvernele
lor nu o vor putea controla". Si tot �n acest raport, la p.17, William G. Hyland
scrie despre sf�rsitul imperiului comunist si nasterea noii ordini francmasonice
mondiale" (dupa AW).

Ce este Consiliul Relatiilor Externe? Este o organizatie �nfiintata la 29 iulie

1921, care numara astazi circa 2400 de membri din elita financiara si
guvernamentala. Articolul 2 al statutelor acestui Consiliu al Relatiilor Externe
(numit de aici �ncolo CFR, adica Council of Foreign Relations), obliga toti membrii
sa pastreze un strict secret conspirator si stabileste ca toate �ntrunirile,
lucrarile si actiunile lor vor fi secrete. Scopul CFR-ului este sa instituiasca un
guvern francmasonic mondial si secretul este impus de faptul ca poporul american nu
era �nca pregatit sa renunte la suveranitate si sa intre �n sclavie globala.
Sarcina principala a CFR-ului este sa altereze rapid mintea poporului, astfel �nc�t
acesta sa devina dispus sa se supuna unui sistem francmasonic mondial �n care sa
intre �n mod oficial si Statele Unite. Printre fondatorii CFR-ului au fost multi
dintre semnatarii tratatului de la Versailles, apoi John Foster Dulles, secretarul
de stat al presedintelui Eisenhower, Cristian Herter, secretarul de stat care i-a
urmat si asa mai departe. Banii CFR-ului vin de la J.P. Morgan, John D.
Rockefeller, Bernard Baruch, Paul Warburg, Otto Kahn si Jacob Schiff. Cititorul
altor carti de istorie nemasluita va recunoaste printre acesti bancheri numele
celor care au finantat revolutia bolsevica: �n 1915, Rockefeller, Morgan si Frank
Wanderlip, Otto Kahn si Dupont de la National City Bank au �nfiintat la New York o
corporatie al carei scop era coordonarea finantarii revolutiei bolsevice din 1917.
La 14 februarie 1916, 62 delegati ai revolutionarilor bolsevici s-au �ntrunit la
New York ca sa planifice revolutia bolsevica si sa obtina fondurile necesare,
ocazie cu care s-a pronuntat numele lui Jacob Schiff - (cf. Nicola M. Nicolov, "The
World Cospiracy - Conspiratia mondiala", p.201).

In Studiul No. 7 din revista CFR-ului "Afaceri externe - Foreign Affairs" din 25
noiembrie, 1959, CFR-ul declara intentia sa "de a stabili o noua ordine mondiala".
Aceasta este lozinca pentru instaurarea guvernului francmasonic mondial. Membrii
CFR-ului au fost printre fondatorii Natiunilor Unite (Edward Stettinius, secretar
de stat american, John Foster Dulles, Nelson Rockefeller, Adlai Stevenson si Alger
Hiss, spionul sovietic care a fost primul presedinte al Natiunilor Unite). Si tot
dintre membrii CFR-ului se recolteaza cadrele de conducere ale Statelor Unite. Din
18 secretari ai trezoreriei, 12 au fost membri ai CFR-ului; din 16 secretari de
stat, 12 au fost membri ai CFR-ului; din 16 secretari ai apararii, 9 au fost membri
ai CFR-ului; din 11 directori ai Central Intelligence Agency (Agentia Centrala de
Spionaj), numita de aici �ncolo CIA , 9 au fost membri ai CFR. Sase dintre cei
sapte sefi supremi ai academiei militare americane, toti comandantii supremi ai
fortelor aliate din Europa si absolut fiecare ambasador american la NATO au fost
membri ai CFR-ului. Posturile cheie din guvernul civil american sunt ocupate tot de
membri ai CFR-ului, indiferent de partidul care e la putere, cel democrat sau cel
republican. Alternarea acestor doua partide la conducerea tarii este o mascarada
care, �n cuvintele lui Carroll Quigley, "�i lasa pe alegatori sa creada �n mod naiv
ca ei �ntr-adevar ar avea vreo libertate de alegere"; din 1952 �ncoace, aproape
fiecare candidat la presedintie si vicepresedintie, cu exceptia lui Ronald Reagan,
a fost, de asemenea, membru al CFR-ului sau al Comisiei Trilaterale si al grupului
francmasonic Bilderberg. Aceasta situatie s-a exacerbat sub Bush si Clinton; nu
numai �n guvern, adica �n ramura executiva, domina membrii CFR-ului, dar si �n
ramura legislativa, �n Congresul si Senatul american; iar parlamentarii americani,
care refuza sa execute ordinele acestui partid unic suprem al Statelor Unite,
precum Larry McDonald, sunt asasinati.

Din 1921 �ncoace, printre directorii CFR-ului au fost Walter Lipmann, Adlai
Stevenson, Cyrus Vance, Zbigniew Brzezinski, Robert O. Anderson, Paul Volker,
Theodore M. Hesburgh, Lane Kirkland, George Bush, Henry Kissinger, David
Rockefeller, George Shultz, Alan Green-span, Brent Scowcroft, Jeane Kirkpatrick,
Richard Cheney; daca cetateanul american ar fi mai informat si mai putin
�ndobitocit de un sistem de scolarizare corupt si de o mass-media perfida, ar
recunoaste �n acesta lista presedinti, secretari de stat, secretari ai apararii si,
mai important, eminentele cenusii care dirijeaza din umbra marionetele preziden-
tiale - �n special numele lui Rockefeller. Timp de 36 de ani, David Rockefeller a
fost �n comitetul de directie al CFR-ului, a fost presedinte �ntre 1970 si 1980,
dupa care a ramas presedinte onorific pe viata si �ntreaga t�nara generatie de
Rockfelleri se pregateste sa-i duca opera mai departe: David junior, John D. junior
si Rodman C. Rockefeller sunt actualmente membri si ei. Si tot familia Rockefeller
detine monopolul petrolului si reprezinta cea mai puternica forta financiara �n
America.

La �ntrunirea de la 30 mai 1919, c�nd s-a hotar�t �nfiintarea CFR-ului la o

�ntrunire a v�rfurilor Conferintei de pace de la Paris sub conducerea lui Edmund de
Rothschild, intentia originala a fost de a crea o organizatie francmasonica
mondiala; dar s-a hotar�t sa se creeze organizatii surori separate - CFR-ul �n
Statele Unite, Institutul Regal de Afaceri Externe la Londra, Institutul de Relatii
�n Pacific pentru Extremul Orient, Institutul de Politica Externa din Hamburg si
Centrul de Studii de Politica Externa de la Paris; toti conducatorii acestor
institute trebuie sa �ntruneasca aprobarea lui Rothschild.

Desi �mpartiti �n aceasta constelatie de organizatii, toti membrii lor sunt plasati
�n guvernele tarilor occidentale si din Extremul Orient pentru ca sa realizeze
acelasi scop comun: "sa creeze un singur sistem francmasonic mondial �n care sa
�nglobeze Statele Unite ca parte integranta" (Phoebe Courtney, dupa GHK, pp. 30-
33). Separarea �ntr-o constelatie de organizatii surori a fost dictata de
Rothschild pentru ca analistii lui l-au avertizat ca popoarele nu erau �nca
pregatite �n 1919 sa renunte la libertate si suveranitate nationala si sa devina
sclavii acestei oligarhii bancare internationale. Dar dupa 70 de ani de
�ndoctrinare si de varsare de s�nge �n razboaie cauzate si dirijate de clica
bancherilor internationali, �n numele salvgardarii pacii, se crede ca lumea este
pregatita sa faca acest pas.