DOMNIILE PĂMÂNTENE

ŞI
TRATATUL DE LA ADRIANOPOL

În anul 1828 a izbucnit un nou război ruso-turc. Principatele Române

au fost ocupate de trupele ruseşti pentru ca acestea să-şi asigure legăturile cu
bazele de aprovizionare. În vara anului următor, armata rusă a ajuns în
Tracia răsăriteană, urmând să pornească spre Constantinopol. În aceste
condiţii, între cele două puteri s-a încheiat Tratatul de la Adrianopol în anul
1829. Acest tratat cuprindea şi un act separat relativ la Principatele Moldova
şi Ţara Românească.
Poarta reafirma şi consolida autonomia administrativă a Principatelor
Române, retroceda acestora fostele raiale Turnu, Giurgiu şi Brăila şi
recunoştea libertatea comerţului. Se înlăturau ultimele restricţii otomane
asupra comerţului românesc şi se creau condiţiile pentru intensificarea
legăturilor economice cu Occidentul. Poarta a acceptat ocupaţia rusească în
Principate, până la plata unor mari despăgubiri de război. Principatele
române ajungeau astfel la o dublă subordonare. Pe de-o parte era
suzeranitatea otomană, redusă doar la plata tributului şi dreptul sultanului de
a confirma alegerea domnilor, iar pe de altă parte, se inaugura protectoratul
rusesc, ce se va menţine până la Congresul de pace de la Paris din 1856. În
acest răstimp, amestecul Rusiei în treburile interne ale Principatelor a fost
mult mai mare decât al Porţii. Tratatul prevedea, de asemenea, ca Poarta să
fie de acord cu unele schimbări administrative din Principate, făcute sub
controlul Rusiei.
Curtea imperială de la Sankt-Petersburg l-a însărcinat pe generalul
Pavel Kiseleff cu aplicarea prevederilor Tratatului de la Adrianopol. Rusia
urmărea să câştige simpatia popoarelor balcanice printr-o politică reformistă
şi dorea să înceapă dând exemplu Principatele române. Din 1829 până în
1834, când i-a expirat mandatul, Kiseleff a avut deplina libertate să
reorganizeze viaţa politică şi economică din Principate. A început bineînţeles
cu elaborarea regulamentelor de organizare internă pentru fiecare ţară în
parte. Acestea aveau caracterul unei legi fundamentale, de aceea fiecare din
ele a fost numit Regulamentul Organic. Au fost formate câte două comisii de
boieri munteni şi moldoveni, din câte patru membri fiecare. Comisiile şi-au
desfăşurat activitatea sub preşedenţia consulului general rus Minciaky.

1
 În elaborarea textului final s-au folosit informaţiile consulilor ruşi de
la Iaşi şi Bucureşti, precum şi memoriile reformiste ale boierimii din cele
două ţări.
Regulamentul Organic al Ţării Româneşti şi cel al Moldovei erau
aproape identice. Un principiu fundamental care a fost introdus a fost cel al
separării puterilor în stat.
Domeniul fiscal a fost puternic restructurat: toate impozitele directe şi
indirecte au fost înlocuite cu un impozit unic – capitaţia. Au fost desfiinţate
vămile interne, acordându-se libertate comerţului. În producţia de mărfuri a
fost desfiinţat monopolul breslelor, încurajându-se în acest fel înfiinţarea de
manufacturi şi fabrici.
În domeniul relaţiilor agrare, boierimea era în continuare privilegiată,
obligaţiile în muncă ale clăcaşilor agravându-se, în contextul în care grâul
românesc pute fi exportat de acum înainte oriunde în Europa. Exportul de
cereale a început să devină principala sursă de venit a ţării.

Puterea legislativă Adunarea obştească *dominată de marea boierime

*iniţia, dezbătea şi aproba
proiectele de legi
*vota bugetul şi impozitele

Domnul *ales de Adunarea Obştească

Puterea executivă extraordinară, în care boierimea
Sfatul administrativ mică şi reprezentanţii oraşelor
extraordinar întreceau ca număr marea
format din 6 miniştri boierime
*era ales pe viaţă
*putea participa la elaborarea
legilor, avea iniţiativă legislativă
şi sancţiona legile
*numea şi revoca miniştrii

Puterea judecătorească Înaltul Divan Domnesc *judeca apelurile contra hotărâ-

*A fost abolită pedeapsa rilor celorlalte instanţe
cu moartea şi tortura Divanuri judecătoreşti *pronunţa hotărâri definitive
*Au apărut procurorii
şi avocaţii Tribunale *de la Craiova, Bucureşti şi Iaşi

*câte unul în fiecare judeţ