Curs 1 Introducere. Delimitări micro-macroeconomice Conf. univ.dr.

Emilia Gogu

Disciplina STATISTICA MACROECONOMICĂ

STRUCTURA CURSULUI 1.

I. SISTEMUL DE INDICATORI (AGREGATE) MACROECONOMICI (SAM) ............ 2

II. DELIMITĂRI MICRO-MACROECONOMICE .............................................................. 3
III. CIRCUITUL ECONOMIC – PIAŢA .................................................................................. 4
1.1 Elementele circuitului economic - fluxurilor economice .................................................... 5
1.2 Finanţarea sectoarelor economiei ........................................................................................ 8

Obiectivele disciplinei:
Formarea gândirii în sfera macrostatisticii
Însușirea limbajului macro statistic.
Utilizarea corectă a metodelor de măsurare a indicatorilor
Analiza și interpretarea indicatorilor obținuți în urma aplicării metodelor
Utilizarea surselor de informații din baze de date statistice.

Competențele urmărite:
Cunoașterea și înțelegerea conceptelor din sfera macrostatisticii
Cunoașterea şi însușirea metodologiei de calcul şi interpretarea
indicatorilor
Realizarea studiilor de caz folosind baze de date statistice (INS,
EUROSTAT, UNSTAT, etc)
Capacitatea de a transpune în practică a cunoștințelor obținute la
cursuri, seminarii, proiecte şi referate
Abilități de cercetare, creativitate, competențe în rezolvarea studiilor de caz din sfera
macrostatisticii.

Tematici abordate
1. Agregarea instituțională̆ şi descrierea principalelor sectoare: firme, gospodării, statul, restul lumii

2. Componentele şi descrierea circuitului economic: grafic, prin conturi, prin ecuații
3. Avuția Națională̆ baza dezvoltării unei economii naționale: concepte, definiții, treptele
determinării avuției naţionale.
4. Indicatorii resurselor de muncă.
5. Sistemul Conturilor Naționale – funcţie, obiect, istoric, nomenclatoare, concepte de bază
6. Procedeele specifice SCN. Prezentarea conturilor sintetice.
7. Descrierea principalelor metode de calcul a agregatelor macroeconomice de rezultate.
8. Eficiența macroeconomică și măsurarea ei
9. Compararea indicatorilor macroeconomici, compararea în spaţiu, compararea în timp
10. Măsurarea inflației şi determinarea indicatorilor în expresie comparabilă

11. Indicatorii dezvoltării umane

Bibliografie:
1. Anghelache C, Isaic-Maniu A, Mitrut C, Voineagu V, Sistemul conturilor nationale, Economica,

ASE. Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică Pag. 1/ 9

Curs 1 Introducere. Delimitări micro-macroeconomice Conf. univ.dr. Emilia Gogu

Bucuresti, 2007, România

2. Anghelache C. ( coord.), Analiza macroeconomica ;Teorie si studii de caz , Economica, Bucuresti,
2006, România
3. Anghelache,C.,Isaic-Maniu Al.,Mitrut C.,Voineagu V, Sistemul Conturilor Nationale , Economica,
Bucuresti, 2009, România

Prelegere adaptată după :

Anghelache C., Isaic-Maniu A., Mitrut C., Voineagu V. –
Sistemul conturilor naționale, Ed. Economica, Bucuresti, 2007

I. Sistemul de indicatori (agregate) macroeconomici (SAM)

Complexitatea economiei naționale face imposibilă caracterizarea sa printr-un singur indicator,

astfel în teoria și practica internațională a statisticii s-a dezvoltat un sistem de indicatori
macroeconomici (SIM) denumit și sistem de agregate macroeconomice (SAM).

În sens restrâns, acest sistem de indicatori macroeconomici ar putea fi sintetizat în:

1. Sistemul care caracterizează potențialul economic (resurse naturale, tehnico-material şi
capitalul uman).
2. Sistemul care caracterizează rezultatele activității economice ca urmare a utilizării
potențialului economic. În categoria indicatorilor de rezultate la nivel macroeconomic intră:
PIB, PIN, PNB, PNN, VN, VND ca nivel, dinamică, structură şi mod de utilizare.
3. Sistemul care caracterizează eficiența utilizării factorilor de producție. Avem în vedere
atât eficiența fiecărui factor de producție cât şi eficiența de ansamblu, folosind indicatori
parțiali şi indicatorii sintetici.
4. Sistemul care caracterizează nivelului de trai şi calității vieții.
5. Subsistemul care caracterizează mediul înconjurător.
6. Subsistemul care caracterizează participarea țării la circuitul mondial/internațional.

SAM trebuie să asigure pe de o parte caracterizarea fiecărui subsistem iar pe de altă parte să
contribuie la analiza proporțiilor și corelațiilor care caracterizează sistemul macroeconomic.

Construirea indicatorilor cuprinși în aceste subsisteme trebuie sa aibă în vedere următoarele

principii:
a) indicatorii trebuie să exprime cantitativ categoriile definite de activitatea economică.
Scopul este găsirea unor metode de măsurare care să se apropie cât mai mult de conținutul
categoriei/activității măsurate.
b) trebuie măsurat conținutul după sfera de cuprindere unitară şi agregarea unitară pe toate
tipurile organizatorice.
Sfera de cuprindere unitară este ceea ce dă posibilitatea agregării succesive până la nivelul
macroeconomic.

ASE. Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică Pag. 2/ 9

Curs 1 Introducere. Delimitări micro-macroeconomice Conf. univ.dr. Emilia Gogu

II. Delimitări micro-macroeconomice

Microeconomia se ocupă cu studiul comportamentului agenților economici individuali și operează
cu variabile micro: (Ex. producerea unui bun, prețul bunului respectiv, cantitatea consumată din
bunul respectiv.) Nivelul acestor variabile poate fi observat în mod direct.
Macroeconomia se ocupă cu studiul comportamentului economiei al unei țări (sau național) şi al
economie mondiale, ținând seama de caracteristicile generale ale componentelor sale.
Metodologic, macroeconomia se ocupă şi modul în care se formează şi evoluează agregatele
(indicatorii) macroeconomici.
Elementele specifice macroeconomiei:
ü Ciclul economic
ü Standardele generale de viaţă
ü Inflaţia şi recesiunea
ü Şomajul
ü Deficitele bugetare guvernamentale
Scopul teoriei macroeconomice este acela de a explica venitul total, producţia totală şi utilizarea
globală a forţei de muncă precum şi preţurile medii.
De asemenea, teoria macroeconomică mai studiază efectele pe care le au acţiunile de reglementare
ale puterii publice (impozite, cheltuieli publice, deficit public) asupra veniturilor totale şi
ansamblului locurilor de muncă.
Indicatorii la nivel microeconomic prezintă variabile palpabile, observate în mod direct, au
existenţa de sine stătătoare. În tip ce la nivel macroeconomic (în ansamblu) explicațiile prin
variabile macroeconomice sunt abstractizate, care ne permit cunoașterea de ansamblu a
comportamentului economiei interne/naționale. Nivelul lor nu este observabil direct ci se obține
prin sistematizări, agregări pornind de la variabilele microeconomiei corespunzătoare1.
In general se considera ca există 4 indicatori (agregaţi) macroec. prin nivelul şi evoluţia cărora
putem sintetiza starea economiei naţionale.
1. Rata de creştere PIB;
2. Rata inflaţiei (nivelul preţurilor)
3. Rata şomajului (gradul de ocupare)
4. Situaţia balanţei de plăţi externe

Deși, variabilele macroeconomice prezintă unele abstractizări, ele trebuie să aibă o determinare
cantitativă deoarece numai astfel se poate asigura comparația situațiilor în timp, în spațiu sau în
nivel organizatoric.
Pe de altă parte, permite cuprinderea variabilelor în modelele de optimizare, prognoza şi simulare.
În aceeași ordine de idei, măsurarea proporțiilor şi corelațiilor macroeconomice se poate realiza
doar cu determinări cantitative a variabilelor macroeconomice.

1
Ex. Preţ la nivel micro – palpabil, iar la nivel macro – nu exista (nu se reprezintă în lei ci în % - rata inflaţiei)

ASE. Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică Pag. 3/ 9

Curs 1 Introducere. Delimitări micro-macroeconomice Conf. univ.dr. Emilia Gogu

Măsurarea agregatelor macroeconomice se realizează pornind de la nivelul microeconomic

printr-un proces de sistematizare a activităților şi bunurilor create. Agregarea acestor operații
este realizată în cadrul statisticii macroeconomice.
In acest scop, statistica macroeconomică a elaborat un sistem de nomenclatoare, clasificări care
permit atât măsurarea după criteriul unitar, cat şi agregarea indicatorilor până la nivel
macroeconomic.
Elementul central al statisticii macroeconomice îl constituie măsurarea rezultatelor activității
economice care se realizează în cadrul Sistemul Conturilor Naționale (SCN), sistem folosit de
organismul internațional de majoritatea țărilor lunii inclusiv de România.
SCN cuprinde un:„set coerent, consistent şi integrat de conturi macroeconomice, bilanţul
economiei naţionale şi tablouri bazate pe un set de concepte internaţionale, definiţii, clasificări
şi reguli contabile“.

III. Circuitul economic – piaţa

Piaţa reprezintă orice modalitate prin care vânzătorii şi cumpărătorii iau contact, schimbă
informaţii şi fac afaceri împreună.
În practică se identifică două tipuri de pieţe: piaţa bunurilor şi piaţa factorilor de producţie.
Gospodăriile şi firmele decid asupra tranzacţiilor ce se efectuează pe piaţa bunurilor şi respectiv
piaţa factorilor.
Pe piaţa bunurilor se schimbă servicii şi bunuri, iar pe piaţa factorilor se cumpără şi se vând
factori de producţie.
Factorii de producţie reprezintă resursele productive ale economiei. Ei se clasifică în patru tipuri:
1. munca (forţa de muncă)
2. pământ (resursele naturale)
3. capital
4. abilități antreprenoriale (manageriale).
Munca reprezintă timpul şi efortul pe care oamenii îl alocă pentru producția de bunuri şi servicii;
ea este răsplătită prin salarii.
Pământul reprezintă totalitatea resurselor naturale utilizate pentru producerea de bunuri şi servicii.
Acest factor de producţie nu se rezumă doar la terenurile folosite în agricultură; el înseamnă
totalitatea resurselor naturale oferite de planetă.
Preţul acestui factor de producţie este renta.
În teoria economică, capitalul2 reprezintă totalitatea echipamentelor, clădirilor, utilajelor şi altor
bunuri fabricate ce sunt utilizate în producţia de bunuri şi servicii.
Preţul capitalului este dobânda.

2
În ceea ce priveşte capitalul, s-au consemnat mai multe definiţii:
a) Adam Smith definea capitalul ca fiind acea parte a stocului din care se aşteaptă venit;
b) În cadrul contabilităţii naţionale capitalul este diferenţa dintre valoarea totală a activelor şi datorii;
c) În management, capitalul fix reprezintă suma investită în fabrici şi echipamente, iar capitalul circulant este
suma cu care valoarea activelor curente (împrumuturi, sume de primit, cash etc.) depăşeşte datoriile pe termen
scurt;
d) În teoria economică, capitalul reprezintă toate bunurile tangibile produse de oameni şi care pot fi utilizate
pentru fabricarea altor bunuri, inclusiv serviciile care au valoare socială.

ASE. Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică Pag. 4/ 9

Curs 1 Introducere. Delimitări micro-macroeconomice Conf. univ.dr. Emilia Gogu

Abilităţile antreprenoriale (manageriale) sunt un tip special de resursă umană prin care se
organizează ceilalţi trei factori de producţie, se iau deciziile de afaceri, se fac inovaţii, se asumă
riscul afacerilor. Acest factor de producţie este recompensat prin profit.

1.1 Elementele circuitului economic - fluxurilor economice

Fluxurile economice se reprezintă prin următoarele elemente:
ü Se au în vedere activitățile economice în sensul cel mai larg, deci:
a) Crearea veniturilor prin producerea de bunuri și /sau servicii,
b) folosirea veniturilor pentru consumul de bunuri și/sau servicii,
c) utilizare veniturilor pentru acumulare (formarea patrimoniului, economii sau
investiții),
d) acordarea respectiv angajarea de credite.
ü Agenții economici - subiecții economici - sunt unitățile care decid asupra înfăptuirii
activității economice şi se încadrează în:
a) gospodării – menaj - persoană3
b) firmele (unităţile economice)4
c) administraţia publică (guvernul, statul, autoritatea publică).5
d) străinătatea.
Prin modificarea legilor, strategiilor economice etc... puterea publică căuta să influențeze
alegerile (deciziile) firmelor şi gospodăriilor.

În caracterizarea fluxurilor economice trebuie să ținem cont de următoarele elemente:

ü Obiecte ale activității economice- sunt bunuri, servicii ale factorilor de producție şi
creanțele;
ü Tranzacțiile - reflectă trecerea obiectelor de la un agent economic la altul şi pot fi:
a. vizibile pieței sau/şi invizibile;
b. bilaterale și unilaterale (denumire și transferuri6)
ü Evaluarea - presupune exprimarea tuturor tranzacțiilor în aceleași etalon monetar – de
obicei în unități monetare la prețul pieței;

3
O gospodărie este reprezentată de orice grup de persoane care locuiesc împreună şi iau decizii ca un tot unitar.
Fiecare individ din economie poate fi privit ca o gospodărie. Totuşi, unele gospodării sunt formate dintr-o
singură persoană, altele constau în familii sau grupuri de indivizi fără legături de rudenie (cum ar fi doi sau
trei studenţi ce împart un apartament). Fiecare gospodărie are necesităţi nelimitate dar şi resurse limitate.
Gospodăriile decid cât din muncă, pământ şi capital vor vinde sau închiria pe piaţa factorilor. Ele vor primi
venituri sub formă de salarii, rente, capital sau profit. De asemenea, gospodăriile decid cum vor cheltui
veniturile pentru bunuri şi servicii produse de firme.
4
O firmă (întreprindere, unitate economică) este o organizaţie care utilizează resurse şi produce bunuri şi
servicii. Toţi producătorii sunt firme, indiferent de dimensiune sau de tipul producţiei. De exemplu, fermierii,
băncile, companiile de asigurări, producătorii de maşini etc. sunt consideraţi firme.
Firmele decid ce cantităţi de factori de producţie vor cumpăra, cum le vor utiliza în producţie, ce bunuri şi
servicii vor produce şi în ce cantităţi. Rezultatul producţiei este vândut pe piaţa bunurilor.
5
Administraţia publică (guvernul) este o organizaţie ce stabileşte legi şi reguli, impune un mecanism de
respectare a acestora, stabileşte impozite şi taxe pentru gospodării şi firme, produce bunuri publice şi servicii
ca de exemplu apărarea naţională, sănătate publică, transport sau educaţie.
6
Transferurile curente – cele sistematice care cuprind: impozitele (directe și indirecte); contribuțiile sociale;
subvențiile de exploatare și transferurile speciale (amenzi).
Transferurile de patrimoniu – suplimentarea investițiilor firmelor de către sectorul public, moșteniri, cadouri, etc.)

ASE. Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică Pag. 5/ 9

Curs 1 Introducere. Delimitări micro-macroeconomice Conf. univ.dr. Emilia Gogu

ü Datarea - constă în încadrarea oricărei tranzacții intr-un interval de timp; datarea este simplă
la operațiunile în numerar şi mai dificilă la cele pe baza de credite, din cauza decalajului
intru momentul tranzacției şi cel al încasării banilor.
ü Localizarea - are ca scop să identifice naționalitatea agentului economi (la categoria intern
se include activitățile din intervalul granițelor statale, iar la național se aduc corecții (+/-) în
funcție de naționalitatea agenților economici).

1.1.1 Modele de prezentare a circuitului de ansamblu al economiei naționale

Pentru descrierea circuitului economic, la care participă toate categoriile economice se prezintă
tranzacțiile economice.
Aceste tranzacții economice pot fi reprezentate fie ca fluxuri reale, de bunuri materiale şi/sau
servicii, fie ca fluxuri financiare (monetare), de aceeași mărime, dar în sens contrar.

A. Prezentarea sub forma grafica în considerarea ipotezei că, bunurile se produc numai în
sectorul firme, şi acestea sunt utilizate în totalitate în gospodării private, făcându-se
abstracție deci de sectorul public (stat, guvern) şi de străinătate, cat şi de cheltuielile pentru
formarea patrimoniului (fig . 1)
Cheltuieli de consum
Bunuri de consum
FIRME Gospodarii
private

Serviciile factorilor

Venituri (V)
7
Fluxurile monetare
Fluxurile reale (bunuri/servicii)8

Gospodăriile, firmele şi puterea publică iau decizii economice. Gospodăriile decid cât din forţa
de muncă, pământ, capital şi abilități antreprenoriale să vândă sau să închirieze în schimbul
salariilor, rentelor, dobânzilor şi profiturilor. De asemenea, vor decide ce proporție din venit vor
cheltui pentru diverse tipuri de bunuri şi servicii disponibile.
Administrația publică decide care sunt bunurile şi serviciile finanțate şi produse de ea, precum şi
nivelul impozitelor plătite de gospodării şi firme.
Aceste decizii luate de gospodării, firme şi administrația publică se coordonează pe piețele
bunurilor şi factorilor, şi sunt reglementate prin reguli stabilite şi implementate de administrația
publică. Pe aceste piețe, prețurile se ajustează permanent astfel încât să se mențină echilibrată
cererea şi oferta.

7
Liniile continue reprezintă fluxuri de direcţii opuse care vor indica plăţile efectuate în schimbul factorilor de
producţie, a bunurilor şi serviciilor.
8
Liniile punctate reprezintă fluxurile de factori de producţie dintre gospodării şi firme, respectiv fluxurile de
bunuri şi servicii dintre firme şi gospodării.

ASE. Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică Pag. 6/ 9

Curs 1 Introducere. Delimitări micro-macroeconomice Conf. univ.dr. Emilia Gogu

Daca se tine seama ca, în activitatea economica se creează şi patrimoniu, de faptul că menajele nu
utilizează integral veniturile pentru achiziționarea bunurilor de consum, ci o parte din venituri (V)
este economisită (E), economiilor le corespunde partea din producția perioadei care nu este
destinată consumului gospodăriilor (investiții I). Diferenţa dintre fluxurile V–C = I şi V-C=E se
regăsește în modificarea patrimoniului. Investițiile cuprind pe lângă cererea firmelor de achizitoare
a “bunurilor de capital” (bunuri de investiţii) şi bunurile destinate formării stocurilor (fig. 2).

Modificarea
patrimoniului
I E

FIRME V MENAJ
E
C
Patrimoniul de bunuri capitale este supus unui proces de îmbătrânire şi uzură fizică şi economică
(morală). Acest proces este reflectat economic prin amortizare (A), denumita şi consumul de
capital fix (alocaţie pentru consumul de capital fix -ACCF). Investiţiile nete (IvN) rezulta ca
diferența intre investițiile brute (IvB) şi amortizare.

IvB
IvN = IvB – A Modificarea
FIRME
patrimoniului
A

B. Prezentarea circuitului economic sub forma de ecuații

Mai întâi o precizare - circuitul se considera închis, deci intrările de fluxuri, trebuie sa fie egale
valoric cu fluxurile ieșite, astfel:
V=C+I
V=C+E
I=E
C. Prezentarea circuitului economic cu ajutorul conturilor. In fiecare cont în partea dreapta
apar fluxurile legate de încasări, iar în stânga fluxurile ce exprima cheltuieli. De exemplu,
pentru schema din fig. 2 se pot alcătui conturile (fig. 3)

FIRME MENAJE Modificarea patrimoniului

V C C V I E
I E

Prezentarea circuitului economic sub forma matriciala

Matricea economică se va alcătui sub forma unui tabel în care în capetele rândurilor şi coloanelor
e înregistrează sectoarele (economiei). Fluxurile se prezintă în fig. 4.

ASE. Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică Pag. 7/ 9

Curs 1 Introducere. Delimitări micro-macroeconomice Conf. univ.dr. Emilia Gogu

catre Firme Menaje Modificarea total

De la (gospodarii) patrimoniului
ü firme - V * V
ü menaje C - E C+E
ü modificarea I * - I
patrimoniului
TOTAL C+I V E

Pe rânduri sunt înregistrate cheltuieli, iar pe coloane încasările. Suma fiecărui rând este egală cu
suma coloanei corespunzătoare sectorului respectiv. Semnul “-“ indica fluxurile intrasectoriale,
care nu se cuprind în calcul (fluxuri care prezintă interes îndeosebi la caracterizarea legăturilor
intre ramuri: tabel I-O ). Celulele marcate prin “*” indica faptul ca intre sectoarele respective nu
au avut loc tranzacții. Aceasta modalitate de prezentare a circuitului are avantajul ca fiecare flux
este contabilizat o singura data.
D. Circuitul economic şi locul statului (guvernului)
Sectorului public (statul, guvernul) ca sector al economiei, asigura cadrul legislativ, instituţional,
încasează impozite de la menaje/gospodarii (IM), impozite de la firme (societăți comerciale) (IF),
folosind aceste sume pentru salarii şi alte cheltuilelor bugetare (CS) şi pentru cumpărarea de bunuri
de la firme (CBf). Guvernul efectuează transferuri carte firme (TS – subvenții de exploatare) şi
către gospodarii (TM). Fluxurile care descriu economic se redau prin ecuația:

IM + IF = CS + CBf + TS + TM + EST

EST – economiile statului (soldul dintre încasările curente şi cheltuielile curente).

E. Circuitul economic şi rolul străinătăţii

Daca se include şi străinătatea ca sector, rezulta modelul unei economii deschise. Tranzacţiile
tipice ce străinătatea sunt exportul (EX) şi importul (IMP) de bunuri/servicii. In cazul când EX =
IMP se modifica compoziţia fluxurilor dar nu şi valoarea acestor fluxuri. Modificarea patrimoniul
economiei se prezintă astfel:
EM + EF+ ES+ EST= I
Unde: EM – economiile menajelor
EF – economiile firmelor
ES – economiile statului;
EST – economiile străinătăţii
Daca EST> 0 atunci economiile străinătăţii sunt puse la dispoziţie pentru finanţarea
patrimoniului material intern. Daca EST<0 o parte din economiile interne sunt folosite pentru
finanţarea patrimoniului material al străinătăţii nu pentru consum.

1.2 Finanţarea sectoarelor economiei

Daca se procedează la dezagregarea patrimoniului pe sectoare:
DPF – modificarea patrimoniului firmei,
DPG – modificarea patrimoniului gospodăriilor;
DPS – modificarea patrimoniului satului;
DPST - modificarea patrimoniului străinătăţii

ASE. Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică Pag. 8/ 9

Curs 1 Introducere. Delimitări micro-macroeconomice Conf. univ.dr. Emilia Gogu

Modificările de patrimoniu se reflecta în soldul finanţării sectoarelor (DF) .

Daca:
Cheltuielile > veniturile = deficit de finanţare
Cheltuielile < veniturile = excedent de finanţare

Prin evidenţierea sectorială o modificării patrimoniului se fac legătura cu calculele de patrimoniu

ale sectoarelor.
Pentru măsurarea rezultatelor activităţii economice este de preferat să se folosească prezentarea
tranzacţiilor sub forma conturilor.

Calculul acestor indicatori în SCN se realizează pe baza informaţiilor cuprinse în conturile

sectoarelor (firme, menaje, stat, străinătate).

ASE. Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică Pag. 9/ 9