PROIECT

Nume: Stoian Liviu-Ionut

1
Partea I. Analiza economică a Rusiei

Fig. 1 Pib Rusia 1990-2018

Țara a încheiat anul 2009 cu al nouălea an consecutiv de creștere, dar aceasta a încetinit
odată cu declinul prețului petrolului și gazelor, luând în calcul că PPP era de 19.840 în 2010.
Creșterea a fost în principal alimentată de bunurile și serviciile netranzacționate pentru piața
internă, și nu de petrol și exporturile de resurse minerale.

Fig. 2 Populația Rusiei 2000-2019 Fig. 3 Inflația Rusiei 2000-2018

Sursa: https://moldova.europalibera.org/a/cifrele-vorbesc-rusia-20-de-ani-cu-putin/30352792.html

Rusia are o economie mixtă cu venituri medii spre ridicate cu resurse naturale enorme,
îndeosebi țiței⁠ și gaze naturale. Este a 12-a economie a lumii după PIB nominal și a
șasea după paritatea puterii de cumpărare (PPC). De la începutul secolului al XXI-lea, consumul
intern mai ridicat și stabilitatea politică au stimulat creșterea economică a Rusiei.

2
 Fig. 4 Investițiile străine nete ale Rusiei 1990-2018

Salariul mediu nominal în Rusia era de 967 de dolari pe lună la începutul lui 2013, o
creștere de la valoarea de 80 de dolari din 2000. În mai 2016, salariul mediu nominal lunar
scăzuse însă la 450 de dolari pe lună, și impozitarea veniturilor individuale se făcea la o cotă de
13% pentru majoritatea veniturilor. Circa 19, 2 milioane de ruși trăiau sub limita sărăciei⁠ în
2016, o creștere semnificativă de la 16,1 milioane în 2015.

Fig. 5 Importurile și exporturile Rusiei 2000-2018

sursa: https://www.statista.com/ Fig. 6 Rata șomajului în Rusia 1999-2020
https://www.statista.com/

Șomajul în Rusia era de 5, 16% în 2014, o scădere de la circa 13, 04% în 1999. Oficial,
circa 20–25% din populația Rusiei este clasificată drept clasă de mijloc; unii economiști și
sociologi consideră însă că această cifră este exagerată și că fracția reală este pe la 7%. După
Statele Unite, Uniunea Europeană și alte țări au impus sancțiuni economice după anexarea
Crimeei, fapt care, combinat cu scăderea prețului petrolului, a dus la scăderea drastică a clasei de
mijloc rusești.

3
 Moody's Baa3 stable Feb 08 2019

S&P BBB- stable Feb 23 2018

Ratingul Moody pentru Rusia a fost clasat la Baa3 fiind încadrat la un nivel moderat.
Ratingul Fitch pentru Russia a fost catalogat ca BBB, iar ratingul Standard & Poor pentru Rusia
a fost clasat la BBB-. Pentru Fitch şi S&P o obligațiune este considerată bună pentru investitori
(investment grade) dacă ratingul depășește BBB-. Obligațiunile mai jos de BB+ sunt considerate
speculative.

49 ▼ (1) Rusia 0.804 ▼ 0.001

Indicele dezvoltării umane (IDU, Human Development Index în engleză) este o măsură
comparativă a speranței de viață, alfabetizării, învățământului și nivelului de trai. În acest fel,
este folosit pentru a compara mai bine nivelul de dezvoltare a unei țări decât PIB-ul pe cap de
locuitor, care măsoară doar prosperitatea materială și nu alți indicatori socio-economici.
Ultimul indice al dezvoltării umane a fost realizat în 2016, folosind estimări din 2015. În
funcție de IDU, țările sunt clasificate în patru grupe de indici: foarte ridicat, ridicat, mediu și
scăzut. Rusia este considerate o țară cu un indice IDU foarte ridicat.

Contextul pandemic
Produsul Intern Brut al Rusiei a înregistrat anul trecut o contracţie de 3,1% în contextul
pandemiei de coronavirus, acesta fiind cel mai grav declin din ultimii 11 ani, conform unei
estimări preliminare publicate luni de Institutul Naţional de Statistică (Rosstat). Rusia a
înregistrat contracţii economice mai grave, de 7, 8% şi 5, 3% în 2009, respectiv 1998.
Între 2000 şi 2008, economia rusească a înregistrat un ritm mediu de creştere de
aproximativ 7% pe an. La începutul anului trecut, înainte ca preţul petrolului - principalul produs
exportat de Rusia - să scadă pe fondul pandemiei de COVID-19, Ministerul Economiei estima că
Produsul Intern Brut va înregistra un avans de 1, 9%, după o creştere de 2% în 2019 şi un avans
de 2,8% în 2018.
Pentru 2021, Ministrul Economiei mizează pe o creştere a Produsului Intern Brut de
3,3%, iar cele mai recente prognoze ale Băncii Centrale a Rusiei avansează o creştere
economică cuprinsă între 3 şi 4%

4
Partea a II-a. Situații reale de oligopol, cartel, monopol

Oligopol

Oligopolul este una dintre cele mai comune structuri de piață din economia modernă. În
majoritatea țărilor, aproape toate sectoarele industriei grele (metalurgie, chimie, automobile,
electronice, construcții navale și producția de aeronave etc.) au doar o astfel de structură. În mod
oficial, oligopolistic se referă de obicei la acele sectoare în care mai multe dintre cele mai mari
firme (din diferite țări de la 3 la 8 firme sunt luate ca punct de referință) produc mai mult de
jumătate din toate produsele. Dacă concentrația de producție este mai mică, industria este
considerată ca acționând în condiții de concurență monopolistă. Motivul principal pentru
formarea unui oligopol este economiile de scară. O industrie dobândește o structură
oligopolistică dacă dimensiunea mare a companiei oferă economii semnificative de costuri și,
prin urmare, dacă firmele mari din aceasta au avantaje semnificative față de cele mici.
Este obișnuit să spunem că în sectoarele oligopoliste domină „Big Two”, „Big Three”,
„Big Four”, etc. Mai mult de jumătate din vânzări sunt de la 2 la 10 firme. De exemplu, în
Statele Unite, patru companii reprezintă 92% din toate automobilele. Oligopolul este caracteristic
multor industrii din Rusia. Așadar, mașinile sunt produse de cinci întreprinderi (VAZ, AZLK,
GAZ, UAZ, Izhmash). Oțelul dinamic este produs de trei întreprinderi, 82% din pneuri pentru
utilaje agricole - patru, 92% din cenușă de sodă - trei, întreaga producție de bandă magnetică este
concentrată în două întreprinderi, gredere pentru motoare - în trei.
Un contrast puternic cu acestea sunt industriile ușoare și alimentare. În aceste sectoare,
cele mai mari 8 firme reprezintă nu mai mult de 10%. Starea pieței în acest domeniu poate fi
caracterizată cu încredere drept concurență monopolistă, mai ales că diferențierea produsului în
ambele sectoare este extrem de mare (de exemplu, varietatea de dulciuri produse chiar de
întreaga industrie alimentară, ci doar unul dintre subsectoarele sale - industria de cofetărie).

Cartel

Arabia Saudită şi Rusia au pus capăt războiului preţurilor la petrol, printr-un acord prin
care au stabilit cele mai mari reduceri de producţie din istorie, pe fondul presiunii unor lideri
mondiali, precum Donald Trump, potrivit FT.
OPEC a anunţat că va reduce producţia cu 9,7 milioane barili pe zi în lunile mai şi iunie –
echivalentul a 10% din producţia globală – şi va continua cu reduceri de producţie mai mici până
în 2022, într-o încercare de a stabiliza piaţa petrolului, afectată de prăbuşirea cererii în contextul
pandemiei de COVID-19 şi de neînţelegerile dintre Rusia şi Arabia Saudită.

5
 Această reducere de aproape 10% este mai mult decât dublul reducerii pe care au
convenit-o producătorii de petrol în timpul crizei financiare globale din 2008.
Reacţia pieţei a fost mixtă, întrucât cotaţia pentru petrol Brent a înregistrat o creştere cu
8% la 33, 99 dolari per baril, în timp ce cotaţia WTI a înregistrat o creştere de 8, 7% la 24,72
dolari per baril. Cu toate acestea, traderii pun la îndoială puterea acestui acord de a compensa
colapsul înregistrat la nivelul cererii.
Marile ţări consumatoare care au susţinut acest acord semnat duminică – printre care
SUA, China, Japonia, India şi Coreea de Sud – au convenit să cumpere petrol pentru a-şi spori
rezervele şi pentru a da un impuls pieţei.
Acordul grupului OPEC+, alianţa dintre cartelul OPEC şi Rusia, a fost încheiat, iar apoi a
fost susţinut de Statele Unite şi de ţările G20.

Monopol

În Rusia, problema monopolizării economiei este foarte acută. Principala caracteristică a

monopolizării pieței ruse este aceea că s-a dezvoltat ca „moștenitoare” a monopolului de stat al
economiei socialiste. Așadar, la sfârșitul anilor 80, peste 1.100 de întreprinderi erau monopolisti
complete în producerea produselor lor. Și mai des întâlnită a fost situația în care numărul
producătorilor din întreaga țară gigantică nu a depășit 2-3 fabrici. În total, din 327 de grupuri de
produse fabricate de industria țării, 290 (89%) au fost supuse unei monopolizări puternice.
În Rusia, o singură corporație combină adesea atât producția de bunuri naturale de
monopol, cât și producția de bunuri care sunt mai eficiente pentru a produce într-un mediu
concurențial. Această asociere este, de regulă, natura integrării verticale. Drept urmare, se
formează un monopolist uriaș, reprezentând o întreagă sferă a economiei naționale.
RAO Gazprom, RAO UES din Rusia și Ministerul Căilor Ferate sunt cele mai clare
exemple de astfel de asociații. RAO Gazprom împreună cu sistemul unificat de aprovizionare cu
gaz din Rusia (adică, elementul de monopol natural) include explorare, producție, întreprinderi
care fabrică instrumente, structuri tehnologice și de proiectare, facilități sociale (adică elemente
potențial competitive). Ministerul Căilor Ferate este responsabil atât pentru infrastructură (căi
ferate, stații feroviare, sistem informațional), cât și pentru activități non-monopol (organizații de
contractare și reparații, întreprinderi de alimentație publică). RAO „UES of Russia” combină atât
rețelele electrice, cât și centralele electrice. Prin urmare, este posibil să se dezvolte concurența în
acele tipuri de activități ale monopolurilor naturale, unde se poate realiza.

6
Partea a III-a

Structura pieței asemănătoare cartelului (sau „jucându-se după reguli”), în care firmele își
fac în mod conștient comportamentul inteligibil și previzibil pentru concurenți, făcând mai ușor
atingerea unui echilibru sau a unei stări apropiate în industrie.
Firmele nu încheie acorduri între ele, ci își supun comportamentul anumitor reguli
nescrise. O astfel de politică, pe de o parte, evită răspunderea legală care rezultă din legislația
anti-cartel. Și pe de altă parte - pentru a reduce riscul reacției imprevizibile a concurenților,
adică: protejarea de pericolul principal inerent al unui oligopol necoordonat. „Jocul după reguli”
facilitează realizarea echilibrului oligopolistic.
Cea mai utilizată tehnică „joc după reguli” este conducerea prețurilor. Ea constă în faptul
că toate modificările majore ale prețului sunt efectuate mai întâi de o singură companie (de
obicei cea mai mare), apoi sunt repetate în mărimi similare de către alte companii.
Liderul prețurilor determină de fapt singurele prețuri (și deci volumul producției) pentru
întreaga industrie. Dar face acest lucru cu așteptarea că noile prețuri se vor potrivi cu restul. La
urma urmei, dacă sunt dezavantajați pentru concurenți, atunci pur și simplu nu îl vor urma pe
lider și industria va intra într-o stare periculoasă pentru toți participanții la un oligopol
necoordonat. Prin urmare, nu este întâmplător faptul că liderul „probează” adesea atitudinea
concurenților, făcând publică în avans dimensiunea viitoarei schimbări și ascultând reacția altor
firme.
Conducerea prețurilor este foarte frecventă în Occident, iar astăzi poate fi observată în
Rusia, de exemplu, în industria auto. Industria auto rusă este un exemplu clasic de oligopol.
Există doar câțiva producători independenți de mașini în țară (aproximativ o duzină) și există și
mai puține companii mari care au un impact semnificativ pe piață. Așadar, în producția de mașini
există doar trei - AvtoVAZ, GAZ și AZLK.
AvtoVAZ este cel mai mare companie producătoare de mașini din Rusia. Compania este
cunoscută în principal pentru producția de mașini Lada.
Cele mai importante piețe pentru Lada sunt Rusia, Kazahstan, Ucraina și fostele state
sovietice. În anul 2009, compania a produs 294.737 mașini Lada și a asamblat 43.047 kituri de
mașini, după ce în 2008 a avut o producție de 920.000 de unități.
În anul 2008, compania avea vânzări de 10 miliarde euro, 105.000 angajați și o cotă de
piață de 26%.
În decembrie 2007, constructorul francez de automobile Renault au achiziționat o
participație de 25% din AvtoVAZ.
AvtoVAZ deține o fabrică situată la circa 1.000 km sud-est de Moscova, în Togliatti. Cu
o capacitate de 1,5 milioane de mașini pe an și cu un număr de 22.000 de angajați, aceasta este
cea mai mare fabrică de mașini din Rusia.

7
 Fig. 7 Nr. Angajați compania AvtoVaz 2004-2014
Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/AvtoVAZ

În 1991-1992 liderul prețurilor autoturismelor a fost constant cel mai mare producător -
AvtoVAZ. Și AZLK și GAZ l-au urmat. A fost o perioadă de hiperinflație când totul a urcat.
Rapiditatea a fost viteza creșterilor de preț. Iar AvtoVAZ a stabilit un ritm foarte rapid. Au
existat oportunități economice pentru acest lucru. Odată cu începutul stratificării sociale, mașina
a fost aproape prima achiziție de oameni înstăriți. În plus, o mulțime de mașini au fost cumpărate
de noi companii private, unde mobilitatea este principala garanție a succesului.
Conducerea AvtoVAZ în ceea ce privește prețurile a fost de fapt redusă la o creștere
rapidă maximă, ceea ce a fost destul de satisfăcător și pentru alți producători. Cu toate acestea, la
începutul anului 1993, AZLK și GAZ au refuzat să repete următoarea dublare a prețurilor pentru
lider. Cert este că Zhiguli la acea vreme erau competitivi în străinătate, iar AvtoVAZ se putea
concentra pe prețuri mai mari în străinătate. După ce a supraestimat prețurile interne și, în
consecință, a pierdut o parte din consumatorii ruși, nu a pierdut nimic - mașinile eliberate s-au
dus la export și au adus chiar profituri mari la uzină. Dimpotrivă, vânzările de Volga în
străinătate au fost mici. Producătorii lor au fost nevoiți să țină cont mai mult de puterea de
cumpărare a rușilor. Și au încetat să crească prețurile.

Fig. 8 Nr. Vehicule exportate pe regiuni 1997-2001

Sursa: http://www.vaz.ru/go2001eng/11.htm

8
 VAZ-2109 a devenit vizibil mai scump decât Volga și de aproape trei ori mai scump
decât Moskvici. Drept urmare, AvtoVAZ a întâmpinat primele probleme de vânzare. Lecția nu a
fost în zadar: în același 1993, rata de creștere a prețurilor pentru Zhiguli a scăzut brusc.
Principalul factor din anii următori a fost pierderea treptată a competitivității
internaționale a mașinilor rusești. La început, Zhiguli au fost nevoiți să părăsească piețele
externe. Apoi, în ciuda taxelor vamale de protecție, mașinile străine au început să le aglomereze
în Rusia.
O nouă transformare a situației a dus la devalorizarea rublei. Ea a făcut mașinile străine
inaccesibil de scumpe și a deschis calea pentru prețuri mai mari pentru mașinile interne.
Înfricoșat de dificultățile recente de vânzare, AvtoVAZ de această dată a refuzat să joace rolul de
lider în creșterea lor. AZLK a luat-o de la sine, reușind până la acel moment să îmbunătățească în
mod vizibil calitatea mașinilor sale. Astfel, industria a restabilit din nou sistemul de conducere a
prețurilor.

Concluzie

Deteriorarea cererii externe se resimte în industria rusă. Pe de alta parte, cererea internă
nu a putut sa contrabalanseze deterioarea cererii externe nete. Dimpotrivă, dacă observăm
dinamica comerțului cu amanuntul (un indicator important pentru consumului privat, principala
componentă a PIB), se notează o decelerare pe parcursul ultimelor trimestre (de la o dinamica
anuala de peste 10% la o dinamică anuală de sub 5%).
Strict din punct de vedere economic se poate spune ca Rusia are nevoie de un nou model,
de ample reforme, pentru a putea menține ritmul potential de evoluție, dar și pentru a beneficia
de noul ciclu macroeconomic mondial. Din aceasta perspectivă, intervenția în Ucraina poate fi
interpretată ca o redirecționare voită de la problemele economice reale ale Rusiei. Practic, prin
încercarea de a mentine sub tutela economică piețele din imprejurimi, Rusia conștientizează
dificultatea restructurarii din temelii a propriului model economic și implicit, a faptului că nu va
putea face față concurenței internaționale.
Din acest material analitic se poate deduce concluzia ca Rusia ar trebui să acorde
prioritate reformelor economice si nu menținerii sferei de influență economică prin forța
militară.
Rolul decisiv în crearea unui mediu concurențial favorabil pe piață îl joacă legile antitrust
și activitățile autorităților antitrust, al căror comportament corect contribuie la stabilizarea
economiei în ansamblu.

9
Bibliografie: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php?title=National_accounts_and_GDP/ro

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_%C8%9B%C4%83rilor_dup%C4%83_indicele_dezvolt%C4%83rii_umane

https://economiaonline.ro/economia-rusiei-spre-recesiune/

https://databank.worldbank.org/views/reports/reportwidget.aspx?Report_Name=CountryProfile&Id=b450fd57&t
bar=y&dd=y&inf=n&zm=n&country=RUS

https://www.digi24.ro/stiri/externe/rusia/economia-rusiei-a-cunoscut-cea-mai-grava-scadere-din-ultimii-11-ani-
1444507

http://www.vaz.ru/go2001eng/11.htm

https://ro.wikipedia.org/wiki/AvtoVAZ

https://oddagipermarket.ru/ro/

Anexă

Bugetul militar:
Distanţa dintre SUA şi Federaţia Rusă în plan militar continuă să sporească: în 2018,
americanii au avut un buget de 10 ori mai mare pentru Apărare decât ruşii. Orice analiză
internaţională trebuie să pornească de la acest punct.
În acelaşi timp, RP Chineză a surclasat de mai multă vreme bugetele militare ruseşti, anul
2018 fiind al 24-lea consecutiv în care regimul de la Beijing alocă mai multe fonduri pentru
Armata Populară.
Federaţia Rusă a pierdut competiţia şi cu vecinii răsăriteni din NATO. Polonia este cel
mai bine plasat aliat occidental dintre statele est şi central europene, aflat pe locul 19, cu un
buget militar de 11,6 miliarde dolari în 2018. Ucraina a alocat anul trecut aproape 5 miliarde
dolari pentru armată, adică cu 21% mai mult decât în 2017, cele două vecine însumând de trei ori
mai puţin decât Rusia.

10
 Fig. 9 Ponderea cheluielilor militare 2018

Cod R:
date<-read.csv("Rusia.csv")
plot(date[,1],date[,2], type="l", col="Red", xlab="Ani", ylab="PIB (miliarde $)")
plot(date[,1],date[,3], type="l", col="Blue", xlab="Ani", ylab="Investitii (milioane $)")

11