Devianța școlară

Devianța școlară este un fenomen actual care se prezintă în forme diferite și perceput
diferit de actorii sociali.În literatura de specialitate,devianța este definită ca fiind un tip de
conduită care iese din normele admise de o societate dată. Fiind un caz particular al
comportamentului deviant,devianța școlară este analizată prin prisma altor concepte:
absenteism școlar, abandon, violență școlară și chiar delincvență juvenilă ca fenomene
psihosociale complexe,forme de abatere de la normele și cerințele unui învățământ de calitate.
Transgresarea normelor și valorilor școlare trebuie analizată prin raportare la regulile
instituite de o anumită instituție de învățământ deoarece ne putem afla în situația celebrei
afirmații pascaliene,,adevăr dincoace de Pirinei ,eroare dincolo”, dar mai ales prin raportare la
influența grupului informal și la particularitățile personalității elevului.

Absenteismul școlar este un tip de conduită evazionistă ce reflectă atitudinea dezinteresată a

elevului față de educația școlară; o formă de agresiune pasivă împotrivă școlii căci elevul
absenteză chiar dacă știe că va fi pedepsit. În ceea ce privește variabilele cauzele ale acestui
fenomen,putem menționa:

 un stil educațional neadecvat;

 inadaptarea școlară;
 utilizarea incorectă a pedepselor și recompenselor în evaluare;
 starea materială a familiei;
 atitudinea părinților față de școală(relația școală-familie nu funcționează);
 influența grupului informal.

Urmările unei asemenea atitudini se oglindesc în rezultatele la învățătură,în atitudinea față de

cerințele mediului școlar,printr-o comportare inadecvată,în posibilitatea transformării
absenteismului în abandon școlar,un fenomen de o gravitate mult mai mare, însoțit de
repetenție,etichetare ca,,ratat”,asocierea cu indivizi din grupurile infracționale.

Cea mai frecventă conduită de devianță școlară care prejudiciază calitatea și eficiența actului
educațional este violența școlară.În general, asociem violența cu un comportament agresiv,
realizat prin,,utilizarea forței și a constrângerii în scopul impunerii voinței asupra altor
persoane”. Violența verbală (sarcasmul, ironia, denigrarea, etichetarea), care afectează, în
principal , stima de sine se integrează în aceeași categorie de acte violente. Manifestările de
violență apar de cele mai multe ori ca reacții la agresiune sau toleranță scazută la frustrare.
Injuriile apar din cauza dezamăgirii sau nemulţumirii, dar un limbaj agresiv nu rezolvă
situaţia creată. Sigmund Freud, celebru psihanalist austriac, afirmă că „această manineră
agresivă de a-ţi comunica nemulţumirile nu face decât să denatureze şi să transforme mesajul
transmis”.Adolescentul cu tulburări de comportament îşi dezvoltă anumite trăsături de
personalitate specifice, diferite de cele ale individului cu un comportament normal. Dintre
acestea pot fi amintite:

 modificări la nivelul structurilor morale;

 modificări la nivelul relaţiilor afective,
  egocentrism ridicat,
 perturbarea sentimentelor de culpabilitate,
 puternice sentimente de devalorizare, de injustiţie,

Imaginea de sine a tinerilor cu tulburări comportamentale este inadecvată şi săracă în privinţa

structurării conţinutului ei. Răşcanu Ruxandra (1994) subliniază „caracteristicle imaginii de
sine a tinerilor cu tulburări comportamentale”, punând accent pe:imaturizarea structurilor
socio-psihice de personalitate; precaritatea şi inadecvenţa valorică; realizarea falsă a imaginii
de sine;operarea preponderent cu pseudovalori.În condițiile unei inadaptări la grupul școlar ,al
interacțiunii slabe cu colegii din grupul-clasă, pe care îl percepe ca ostil, rigid,elevul se
orientează către grupul informal.

Rolul grupului informal în etiologia devianței este analizat în cadrul unor teorii de sociologie
a devianței.Astfel,sociologul american E.R.Sutherland,autorul teoriei asocierilor diferențiale,
susține că,,un individ va deveni delincvent din momentul în care se asociază la un grup
informal ce urmărește scopuri ilegitime”.Deși este posibil ca individul să discearnă scopurile
și conduitele sociale permise de cele nepermise,prin ,,asociere diferențiată” el va asimila
totuși modele de conduită ale grupului cu care intră în contact și pe care le consideră mai
favorabile îndeplinirii scopurilor sale.Putem conchide că devianța școlară poate fi atât
cauza,cât și efectul afilierii la un grup informal.

Bibliografie

Banciu D., Rădulescu S.M., Voicu M., (1997) Adolescenţii şi familia, EŞP, Bucureşti
Baumeister R.F., (2003), Does High Self-Esteem Cause Better Performance, Interpersonal
Success, Happiness, or Healthier Lifestyles?, Psychological Science in the Public Interest, 4
(1), pages 1–44
Băban Adriana, şi alţii, (2002), Consiliere educaţională, Editura Aramis, Bucureşti
Cosmovici A., Iacob,Luminiţa,(2005), Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi
Iluţ P., (2004), Valori, atitudini şi comportamente sociale, Editura Polirom, Iaşi
Lemeni, Gabriela, Miclea, M, (2004), Consiliere şi orientare, Editura ASCR , Cluj- Napoca
Răşcanu, Ruxandra, (1994), Psihologia comportamentului deviant, Editura Universităţii din
Bucureşti,
Răşcanu, Ruxandra, (2000), Introducere în psihologie aplicată, Editura „Ars Docendi”,
Bucureşti
Răşcanu, Ruxandra, (2003), Psihologie şi comunicare, editia a II-a, Editura Universitatii din Bucuresti.