Duminica După Nașterea Domnului, 29.12.2019

UTRENIA DUMINICII DUPĂ NAȘTEREA DOMNULUI (a Sfinţilor
Iosif Logodnicul, David Prorocul și Iacob, rudenia Domnului);

Sfinții 14000 de prunci uciși din porunca lui Irod; Sf. Cuv.
Marcel și Tadeu; Glas 3, Voscr.6 (29.12.2019)
PREOTUL: Binecuvântat este Dumnezeul nostru,
totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
STRANA: Amin! apoi:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care
pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și
dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne
curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule,
sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte,
miluiește-ne pe noi. (de trei ori)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Şi acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește
păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte,
cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluiește! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Și acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele
Tău, vie împărăția Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer așa și pe
pământ. Pâinea noastră cea spre ființă, dă-ne-o nouă astăzi și
ne iartă nouă păcatele noastre, precum și noi iertăm greșiților
noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel
viclean.
PREOTUL: Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi mărirea, a
Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor.
STRANA: Amin.
Doamne miluiește (de 12 ori)
Veniţi să ne închinăm împăratului nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, împăratul
nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos,
împăratul şi Dumnezeul nostru! (făcând de fiecare dată o
închinăciune)
și se citesc cei doi psalmi
PSALMUL 19
1. Să te audă Domnul în ziua necazului și să te apere
numele Dumnezeului lui Iacob.
2. Trimită ție ajutor din locașul Său cel sfânt și din Sion să
te sprijinească pe tine.
3. Pomenească toată jertfa ta și arderea de tot a ta
bineplăcută să-I fie.
4. Dea ție Domnul după inima ta și tot sfatul tău să-l
plinească.
5. Bucura-ne-vom de mântuirea ta și întru numele
Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate
cererile tale.
6. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său,
cu puterea dreptei Sale.
7. Îl va auzi pe dânsul din cerul cel sfânt al Lui.
8. Unii se laudă cu căruțele lor, alții cu caii lor, iar noi ne
lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.
9. Aceștia s-au împiedicat și au căzut, iar noi ne-am sculat
și ne-am îndreptat.
10. Doamne, mântuiește pe împăratul și ne auzi pe noi, în
orice zi Te vom chema.
PSALMUL 20
1. Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul și întru
mântuirea Ta se va bucura foarte.
2. După dorirea inimii lui i-ai dat lui și de voia buzelor lui
nu l-ai lipsit pe el.
3. Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătății,
pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă.
4. Viață a cerut de la Tine și i-ai dat lui lungime de zile în
veacul veacului.
5. Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă și mare
cuviință vei pune peste el.
6. Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului, îl vei
veseli pe dânsul întru bucurie cu fața Ta.
7. Că împăratul nădăjduiește în Domnul și întru mila Celui
Preaînalt nu se va clinti.
8. Află-se mâna Ta peste toți vrăjmașii Tăi, dreapta Ta să
afle pe toți cei ce Te urăsc pe Tine.
9. Îi vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării
Tale;
10. Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei și-i va mânca
pe ei focul.
11. Rodul lor de pe pământ îl vei pierde și sămânța lor
dintre fiii oamenilor.
12. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi care
nu vor putea să stea.
13. Că îi vei pune pe ei pe fugă și cu arcul Tău vei ținti
capul lor.
14. Înalță-Te, Doamne, întru tăria Ta, cânta-vom și vom
lăuda puterile Tale.
miluieşte-ne pe noi.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește
păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte,
cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea
şi în vecii vecilor. Amin!
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele
Tău; vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe
pământ; pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi; şi
ne iartă nouă greșelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor
noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
PREOTUL: Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi mărirea, a
Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor.
STRANA: Amin, apoi se citesc
TROPARELE CRUCII
Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează
moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui
potrivnic dăruieşte. Şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.
Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău
celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i,
Hristoase Dumnezeule; veseleşte cu puterea Ta pe
binecredincioşii creștini, dăruindu-le biruinţă asupra celui
potrivnic, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.
Ocrotitoare, neînfricată și neînfruntată, nu trece cu
vederea, ceea ce esti bună, rugăciunile noastre, întru tot
lăudată Născătoare de Dumnezeu. Întărește viața cea de obște
a dreptmăritorilor creștini. Mântuiește pe cei ce i-ai rânduit să
conducă și le dă lor biruința din cer, pentru că ai născut pe
Dumnezeu, ceea ce ești una binecuvântată.
PREOTUL: cădind în fața Sfintei Mese rostește ectenia:
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta,
rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește!
STRANA: Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne
miluiește.
PREOTUL: Încă ne rugăm pentru Preasfințitul Episcopul
nostru (Numele), pentru sănătatea și mântuirea lui.
miluiește.
PREOTUL: Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor
român de pretutindeni, pentru conducătorii țării noastre,
pentru mai-marii orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de
Hristos armată, pentru sănătatea și mântuirea lor.
miluiește.
PREOTUL: Încă ne rugăm pentru toți frații noștri și pentru
toți cucernicii și dreptmăritorii creștini, pentru sănătatea și
mântuirea lor.
miluiește.
PREOTUL: ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni
Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și
Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
STRANA: Amin! Întru numele Domnului binecuvintează,
Părinte!
PREOTUL: Slavă Sfintei și Celei de o ființă și de viață
făcătoarei și nedespărțitei Treimi, totdeauna, acum și pururea
și în vecii vecilor.
STRANA: Amin!
STRANA: începe cu:
CEI ȘASE PSALMI AI UTRENIEI
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace,
între oameni bunăvoire.
Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti
lauda Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti
lauda Ta.
PSALMUL 3
1. Doamne, cât s-au înmulțit cei ce mă necăjesc! Mulți se
scoală asupra mea;
2. Mulți zic sufletului meu: „Nu este mântuire lui, întru
Dumnezeul lui!“
3. Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu ești, slava mea și Cel
ce înalți capul meu.
4. Cu glasul meu către Domnul am strigat și m-a auzit din
muntele cel sfânt al Lui.
5. Eu m-am culcat și am adormit; sculatu-m-am, că
Domnul mă va sprijini.
6. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă
împresoară.
7. Scoală, Doamne, mântuiește-mă, Dumnezeul meu, că Tu
ai bătut pe toți cei ce mă vrăjmășesc în deșert; dinții
păcătoșilor ai zdrobit.
8. A Domnului este mântuirea și peste poporul Tău, bine-
cuvântarea Ta.
Eu m-am culcat și am adormit; sculatu-m-am că Domnul
mă va sprijini.
PSALMUL 37
1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu
iuțimea Ta să mă cerți.
2. Că săgețile Tale s-au înfipt în mine și ai întărit peste
mine mâna Ta.
3. Nu este vindecare în trupul meu de la fața mâniei Tale;
nu este pace în oasele mele de la fața păcatelor mele.
4. Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o
sarcină grea apăsat-au peste mine.
5. Împuțitu-s-au și au putrezit rănile mele, de la fața
nebuniei mele.
6. Chinuitu-m-am și m-am gârbovit până în sfârșit, toată
ziua mâhnindu-mă umblam.
7. Că șalele mele s-au umplut de ocări și nu este
vindecare în trupul meu.
8. Necăjitu-m-am și m-am smerit foarte; răcnit-am din
suspinarea inimii mele.
9. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea și suspinul
meu de la Tine nu s-a ascuns.
10. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea și
lumina ochilor mei și aceasta nu este cu mine.
11. Prietenii mei și vecinii mei în preajma mea s-au
apropiat și au șezut; și cei de aproape ai mei departe au stat.
12. Și se sileau cei ce căutau sufletul meu și cei ce căutau
cele rele mie grăiau deșertăciuni și vicleșuguri toată ziua
cugetau.
13. Iar eu ca un surd nu auzeam și ca un mut ce nu-și
deschide gura sa.
14. Și m-am făcut ca un om ce nu aude și nu are în gura
lui mustrări.
15. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi,
Doamne, Dumnezeul meu,
16. Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine
vrăjmașii mei; și când s-au clătinat picioarele mele, împotriva
mea s-au semețit.
17. Că eu spre bătăi gata sunt și durerea mea înaintea mea
este pururea.
18. Că fărădelegea mea eu o voi vesti și mă voi îngriji
pentru păcatul meu;
19. Iar vrăjmașii mei trăiesc și s-au întărit mai mult decât
mine și s-au înmulțit cei ce mă urăsc pe nedrept.
20. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune mă defăimau, că
urmam bunătatea.
21. Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta
de la mine;
22. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.
Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu te depărta de la
mine. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.
PSALMUL 62
1. Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut
dis-de-dimineață.
2. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine
trupul meu,
3. În pământ pustiu și neumblat și fără de apă. Așa în locul
cel sfânt m-am arătat Ție, ca să văd puterea Ta și slava Ta.
4. Că mai bună este mila Ta decât viața; buzele mele Te
vor lăuda.
5. Așa Te voi binecuvânta în viața mea și în numele Tău
voi ridica mâinile mele.
6. Ca de seu și de grăsime să se sature sufletul meu și cu
buze de bucurie Te va lăuda gura mea.
7. De mi-am adus aminte de Tine în așternutul meu, în
dimineți am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu
8. Și întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura.
Lipitu-s-a sufletul meu de Tine și pe mine m-a sprijinit dreapta
Ta.
9. Iar ei în deșert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele
mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părți
vulpilor vor fi.
10. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va
tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce grăiesc
nedreptăți.
În dimineți am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu. Și
întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a
sufletul meu de Tine și pe mine m-a sprijinit Dreapta Ta.
Aliluia, Aliluia, Aliluia! Mărire Ție, Dumnezeule! (de 3 ori,
fără închinăciune)
Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește.
PSALMUL 87
1. Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat și
noaptea înaintea Ta.
2. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea
Ta spre ruga mea, Doamne,
3. Că s-a umplut de rele sufletul meu și viața mea de iad
s-a apropiat.
4. Socotit am fost cu cei ce se pogoară în groapă;
ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morți slobod.
5. Ca niște oameni răniți ce dorm în mormânt, de care nu
Ți-ai mai adus aminte și care au fost lepădați de la mâna Ta.
6. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele
întunecate și în umbra morții.
7. Asupra mea s-a întărâtat mânia Ta și toate valurile Tale
le-ai adus spre mine.
8. Depărtat-ai pe cunoscuții mei de la mine, ajuns-am
urâciune lor.
9. Închis am fost și n-am putut ieși. Ochii mei au slăbit de
suferință.
10. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am
către Tine mâinile mele.
11. Oare morților vei face minuni? Sau cei morți se vor
scula și Te vor lăuda pe Tine?
12. Oare va spune cineva în mormânt mila Ta și adevărul
Tău în locul pierzării?
13. Oare se vor cunoaște întru întuneric minunile Tale și
dreptatea Ta în pământ uitat?
14. Iar eu către Tine, Doamne, am strigat și dimineața
rugăciunea mea Te va întâmpina.
15. Pentru ce Doamne, lepezi sufletul meu și întorci fața
Ta de la mine?
16. Sărac sunt eu și în osteneli din tinerețile mele, înălțat
am fost, dar m-am smerit și m-am mâhnit.
17. Peste mine au trecut mâniile Tale și înfricoșările Tale
m-au tulburat.
18. Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua și m-au cuprins
deodată.
19. Depărtat-ai de la mine pe prieten și pe vecin, iar pe
cunoscuții mei de ticăloșia mea.
Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat și
noaptea înaintea Ta. Să intre înaintea Ta rugăciunea mea;
pleacă urechea Ta spre ruga Mea, Doamne.
PSALMUL 102
1. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și toate
cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.
2. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita
toate răsplătirile Lui.
3. Pe Cel ce curățește toate fărădelegile tale, pe Cel ce
vindecă toate bolile tale;
4. Pe Cel ce izbăvește din stricăciune viața ta; pe Cel ce te
încununează cu milă și cu îndurări;
5. Pe Cel ce umple de bunătăți pofta ta; înnoi-se-vor ca ale
vulturului tinerețile tale.
6. Cel ce face milostenie, Domnul, și judecată tuturor celor
ce li se face strâmbătate.
7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel
voile Sale.
8. Îndurat și milostiv este Domnul, îndelung-răbdător și
mult-milostiv.
9. Nu până în sfârșit se va iuți, nici în veac se va mânia.
10. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după
fărădelegile noastre a răsplătit nouă,
11. Ci cât este de departe cerul de pământ, atât este de
mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.
12. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri,
depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.
13. În ce chip miluiește tatăl pe fii, așa a miluit Domnul pe
cei ce se tem de El.
14. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-Și-a aminte că
țărână suntem.
15. Omul, ca iarba, zilele lui, ca floarea câmpului; așa va
înflori.
16. Că vânt a trecut peste el și nu va mai fi și nu se va mai
cunoaște încă locul său.
17. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem
de Dânsul,
18. Și dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc
legământul Lui
19. Și-și aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele.
Domnul în cer a gătit scaunul Său și împărăția Lui peste tot
stăpânește.
20. Binecuvântați pe Domnul toți îngerii Lui, cei tari la
vârtute, care faceți cuvântul Lui și auziți glasul cuvintelor Lui.
21. Binecuvântați pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui,
care faceți voia Lui.
22. Binecuvântați pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot
locul stăpânirii Lui, binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.
În tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu,
pe Domnul.
PSALMUL 142
1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea,
întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii
nu-i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă
în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din
veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită
înlăuntrul meu.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult;
cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am
gândit.
6. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un
pământ însetoșat.
7. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți
întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se
coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi este
nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am
ridicat sufletul meu.
9. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu.
Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru
dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe
toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta, și să nu intri la
judecată cu robul Tău.
Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta, și să nu intri la
judecată cu robul Tău. Duhul Tău cel bun mă va povățui la
pământul dreptății.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ție, Dumnezeul nostru.
Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne mil iește.
PREOTUL: cădind în fața Sfintei Mese rosteşte ectenia mare:
Cu pace Domnului să ne rugăm.
STRANA: dă răspunsurile cuvenite: Doamne miluiește!,
închinându-se după cuviinţă la fiecare cerere a ecteniei.
PREOTUL: continuă cererile ecteniei până la:
Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește pe noi,
Dumnezeule, cu harul Tău.
STRANA: Doamne miluiește!
PREOTUL: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata,
slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea
Fecioara Maria, cu toți Sfinții să o pomenim.
STRANA: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-
ne pe noi.
PREOTUL: Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața
noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
STRANA: Ție, Doamne.
PREOTUL: rostește ecfonisul Ecteniei: Că Ţie se cuvin toată
slava, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului
Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
STRANA: Amin.
Glasul 3
Stih: Mărturisiți-vă Domnului că este bun, că în veac este
mila Lui.
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; Bine este
cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.
Stih: Înconjurând m-au înconjurat şi în numele Domnului
i-am înfrânt pe ei.
Stih: Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile
Domnului.
Stih: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a
ajuns în capul unghiului. De la Domnul s-a făcut aceasta şi
este lucru minunat întru ochii noştri.
TROPARUL ÎNVIERII – Glas 3
Să se veselească cele cereşti şi să se bucure cele
pământeşti. Că a făcut biruinţă cu braţul Său Domnul, călcat-a
cu moartea pe moarte; Cel întâi-născut din morţi S-a făcut, din
pântecele iadului ne-a izbăvit pe noi şi a dat lumii mare milă.
(de două ori)
TROPARUL SFINȚILOR – Glas 2
Bine vesteşte Iosife lui David, dumnezeiescului părinte,
minunile: văzut-ai pe Fecioara născând; cu magii te-ai
închinat; cu păstorii ai slăvit şi prin înger înştiinţare ai primit.
Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
TROPARUL PRAZNICULUI NAȘTERII – Glas 4
Și acum și pururea și în vecii vecilor.Amin.
Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii
Lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la
stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te
cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ție!
PREOTUL: Ectenia mică
STRANA: SEDELNELE GLASULUI AL 3-LEA
PRIMUL RÂND DE SEDELNE
Hristos din morţi S-a sculat, începătura celor adormiţi.
/Cel mai întâi născut decât zidirea / şi Făcătorul tuturor celor
făcute; / firea cea stricată a neamului nostru întru Sine o a
înnoit. / Nu vei mai stăpâni de acum, moarte,/ că Stăpânul
tuturor puterea ta o a surpat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Cu trupul moarte gustând, Doamne, / amărăciunea morţii
ai contenit-o cu Învierea Ta, / și pe om împotriva ei l-ai întărit, /
nimicirea blestemului celui de demult aducând, / Apărătorule al
vieţii noastre, Doamne, slavă Ţie!
Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin!
De frumuseţea fecioriei tale şi de prea strălucirea curăţiei
tale, / Gavriil, uimindu-se, a zis către tine, Născătoare de
Dumnezeu: / Ce laudă vrednică voi aduce ţie? / Sau ce te voi
numi pe tine? / Nu mă pricep și mă minunez! / Pentru aceasta,
precum mi s-a poruncit, strig ţie: / Bucură-te, ceea ce eşti cu
daruri dăruită!
STRANA: AL DOILEA RÂND DE SEDELNE
De neschimbarea Dumnezeirii Tale / şi de patima Ta cea de
voie, Doamne, / întru sine spăimântându-se, iadul s-a tânguit: /
mă cutremur de Ipostasul cel nestricăcios al trupului, / văd pe
Cel nevăzut, tainic luptându-se cu mine. / Pentru aceasta și cei
pe care îi țin cântă: / Slavă, Hristoase, Învierii Tale!
Răstignirea cea necuprinsă cu mintea / și Învierea cea
neînțeleasă, taina cea de negrăit, / o teologhisim credincioşii; /
că astăzi moartea şi iadul s-au prădat, / iar neamul omenesc
întru nestricăciune s-a îmbrăcat. / Pentru aceasta, cu mulţumire
cântăm: / Slavă, Hristoase, Învierii Tale!
Pe Cel necuprins cu mintea şi nescris împrejur, / pe Cel de
o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul, / în pântecele tău, tainic L-ai
încăput, / Maica lui Dumnezeu. / O singură și neamestecată
lucrare a Treimii am cunoscut / că e slăvită în lume prin naşterea
ta. / Pentru aceasta, cu mulţumire, cântăm ție: / Bucură-te, ceea
ce eşti cu daruri dăruită!
BINECUVÂNTĂRILE ÎNVIERII - Glas 5
Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale.
Soborul îngeresc s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei
morţi socotit fiind,
şi puterea morţii stricând, Mântuitorule,
şi împreună cu Tine pe Adam ridicându-l,
şi din iad pe toţi slobozindu-i.
Pentru ce miruri, prin milostivire, cu lacrimi amestecaţi, o
uceniţelor?
grăit-a îngerul, cel ce a strălucit la mormânt
catre mironosiţe:
Vedeţi voi mormântul şi înţelegeţi,
că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Foarte de dimineaţă mironosiţele au alergat la mormântul
Tău, tânguindu-se;
dar înaintea lor a statut îngerul şi a zis:
Vremea tânguirii a încetat, nu plângeţi,
ci Apostolilor spuneţi învierea.
Mironosiţele femei cu miruri venind la groapa Ta,
Mântuitorule, au plâns,
iar îngerul către dânsele a grăit, zicând:
De ce socotiţi pe Cel viu cu cei morţi?
Căci a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Închinămu-ne Tatălui şi Fiului Acestuia
şi Duhului celui Sfânt,
Sfintei Treimi întru o fiinţă,
cu Serafimii strigând:
Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Doamne.
Pe Dătătorul de viaţă născându-L, Fecioară,
de păcat pe Adam l-ai mântuit;
şi bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit,
şi pe cei căzuţi din viaţă la aceeaşi i-a îndreptat,
Cel ce S-a întrupat din tine, Dumnezeu şi om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeul
nostru, slavă Ţie!
STRANA: IPACOI AL GLASULUI 3
Spăimântând cu vederea, rourând cu graiurile, îngerul,
strălucind, a zis mironosiţelor: „Ce căutaţi pe Cel viu în
mormânt? Sculatu-S-a, deşertând mormintele. Cunoaşteţi
neschimbat pe schimbătorul stricăciunii. Ziceţi lui Dumnezeu:
Cât sunt de înfricoşate lucrurile Tale, că ai mântuit neamul
omenesc.“
ANTIFOANELE GLASULUI 3
Antifonul 1
Robia Sionului Tu o ai scos din Babilon; şi pe mine din
patimi la viaţă mă scoate, Cuvântule.
Cei ce seamănă în austru cu lacrimi dumnezeieşti, secera-
vor spice spre bucuria vieţii celei veşnice.
Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
Prin Sfântul Duh, este toată buna dăruire, căci, cu Tatăl şi
cu Fiul, împreună-străluceşte, întru Care toate viază şi se
mişcă.
Antifonul 2
De n-ar zidi Domnul casa faptelor bune, în zadar ne-am
osteni; dar păzindu-ne El sufletul, nimeni nu va prăda cetatea
noastră.
Cu mâna Ta cea dreaptă luându-mă Tu, Cuvântule, fereşte-
mă, păzeşte-mă, ca să nu mă ardă focul păcatului.
Ca o roadă a pântecelui, prin Duhul, fii se fac Ţie,
Hristoase, ca şi Tatălui, sfinţii pururea.
Antifonul 3
În Duhul Sfânt se vede toată sfinţenia şi înţelepciunea, că
înfiinţează toată făptură; Acestuia să slujim, ca şi Tatălui şi
Cuvântului, că Dumnezeu este.
Cei ce se tem de Domnul fericiţi vor umbla în cărările
poruncilor, că vor mânca toată roada cea de viaţă.
Veseleşte-te, Întâiule păstor al turmei, împrejurul mesei
Tale văzând pe fiii Tăi, purtând stâlpări de fapte bune.
PREOTUL: Înțelepciune! Să luăm aminte!
STRANA: PROCHIMENUL GLASULUI 2
Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca ce ai
poruncit, şi adunare de popoare Te va înconjura.
Stih: Doamne, Dumnezeul meu, întru Tine am nădăjduit,
izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc.
PREOTUL: Domnului să ne rugăm.
STRANA : Doamne, miluieşte-ne!
PREOTUL: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru ...
STRANA : Amin! Și cântă pe glasul 3
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului;
Lăudaţi pe Domnul din Ceruri!
PREOTUL: Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta
Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm.
STRANA: Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne
miluieşte.
PREOTUL: Înţelepciune, drepţi, să ascultăm Sfânta
Evanghelie. Pace tuturor!
STRANA : Şi duhului tău.
PREOTUL: Din Sfânta Evanghelie de la (N) citire.
STRANA, închinându-se: Slavă Ţie, Doamne, mărire Ţie!
PREOTUL: Să luăm aminte. (Citeşte Evanghelia de rând)
STRANA : Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie!
STRANA, citeşte:
Învierea lui Hristos văzând,
să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus,
Unuia Celui fără de păcat.
Crucii Tale ne închinăm, Hristoase,
şi Sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim;
că Tu eşti Dumnezeul nostru,
afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim.
Veniţi toţi credincioşii,
să ne închinăm Sfintei învierii lui Hristos,
că iată, a venit, prin Cruce, bucurie la toată lumea;
totdeauna binecuvântând pe Domnul,
lăudăm Învierea Lui,
că răstignire răbdând pentru noi,
cu moartea pe moarte a stricat.
PSALMUL 50
1. Miluieşte, miluieşte-mă, Dumnezeule,

după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale,
şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea
şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc
şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie, Unuia, am greşit şi rău înaintea Ta am făcut,
aşa încât, drept eşti Tu întru cuvintele Tale
şi biruitor, când vei judeca Tu.
6. Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit
şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că, iată, adevărul ai iubit;
cele nearătate şi cele ascunse
ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi;
spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie,
bucura-se-vor oasele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele
şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte întru mine,
Dumnezeule şi Duh drept înnoieşte
întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu, nu mă lepăda de la faţa Ta
şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale
şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale
şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule,
Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide,
şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat;
arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit;
inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului,
şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii,
prinosul şi arderile de tot;
atunci vor pune pe altarul tău viţei.
Glasul 2
Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Milostive, curăţeşte
mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor, Amin!
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive,
curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Urmeaza stihul (pe glasul 6):
Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după
mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.
Apoi stihira ( tot pe glasul al 6-lea):
Înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a
dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă.
PREOTUL: Cu mila şi cu îndurările...

STRANA: Amin!
CATAVASIILE
CANOANELE CÂNTĂRII 1
Cel ce odinioară a împreunat apele la un loc cu
dumnezeiasca voie şi a despicat marea pentru poporul lui
Israel, Acesta este Dumnezeul nostru cel preaslăvit; Acestuia
unuia să-l cântăm, ca S-a preaslăvit.
Cel ce a osândit pământul să aducă călcătorului de
poruncă roadă din sudoare, spini; Acesta este Dumnezeul
nostru, Care, primind trupeşte cunună de spini, din mână
călcătoare de lege, blestemul a dezlegat, că S-a preaslăvit.
Biruitor încununat împotriva morţii S-a arătat, înfricoşând
moartea; că, trup pătimitor însufleţit luând, Acesta este
Dumnezeul nostru şi, luptându-Se cu tiranul, pe toţi i-a înviat,
că S-a preaslăvit.
Adevărată Născătoare de Dumnezeu te măresc pe tine
toate neamurile, ceea ce ai născut fără sămânţă; că, intrând în
pântecele tău cel sfinţit, a luat fiinţa noastră şi S-a născut din
tine Dumnezeu şi Om. Acesta este Dumnezeul nostru.
Fericite slujitor al lui Hristos, Cel ce S-a întrupat, cel ce ai
fost socotit părinte al lui Hristos, cu îndrăzneală înaintea
Acestuia stând, cere pace şi izbăvire de cele cumplite pentru
cei ce te laudă pe tine.
Supus cuvintelor dumnezeieşti, slujitor al minunatelor
lucruri, logodnic al Fecioarei, dumnezeieştii fiice, drept şi
adevărat cu totul te-ai arătat, Iosife, şi te-ai odihnit în corturile
drepţilor.
Câţi săvârşim cele de naştere noi, cu bucurie să lăudăm
pe Iacob, fratele lui Dumnezeu, şi pe David, dumnezeiescul
părinte.
David, al lui Dumnezeu părinte după trup, laudă cu alăuta
pe Cuvântul, Cel ce S-a întrupat din rădăcina lui Iesei, Care a
tras la Sine pe dreptul Iacob.
Pe cel căzut pentru neascultare, pe cel făcut după chipul
lui Dumnezeu, pe cel ce era cu totul în stricăciune, pe cel lipsit
de viaţa dumnezeiască cea bună iarăşi îl înnoieşte, ca un
înţelept Ziditor, că S-a preaslăvit!
Văzând Ziditorul pe omul pe care l-a zidit cu mâinile
pierind, plecând cerurile S-a pogorât şi pe acesta, întrupându-
Se din dumnezeiasca Fecioară, îl zideşte cu totul din nou, cu
adevărat, că S-a preaslăvit !
Înţelepciunea, Cuvântul şi Puterea, Fiul şi strălucirea
Tatălui, Hristos-Dumnezeu, tăinuindu-Se de puterile cele cu
mult mai presus de lume şi de cele ce sunt pe pământ şi
întrupându-Se ne-a înoit pe noi, că S-a preaslăvit!
Minune făcând a mântuit pe popor, Stăpânul, uscând
oarecând vălul mării. Şi din Fecioară născându-Se, ne-a
deschis calea spre ceruri. Pe Cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu noi
oamenii îl slăvim.
Pântecele sfânt a purtat pe Cuvântul cel închipuit cândva
în rugul ce ardea şi nu se mistuia, Dumnezeu fiind şi în chip
omenesc văzut, Care a dezlegat din blestemul de demult
pântecele Evei; pe Acela îl slăvim..
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Steaua a arătat magilor pe Cuvântul, Cel ce a venit să
oprească păcatul. Pe Cel milostiv în peşteră săracă şi în
scutece văzându-L ei înfăşat, s-au bucurat de El, ca de un om
şi Domn.
Cântarea 1 (Catavasia) - Glas 1
Hristos se naște, măriți-L! Hristos din ceruri,
întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului
tot pământul și cu veselie lăudați-L, popoare, că s-a preamărit.
CANOANELE CÂNTĂRII A 3-A
Cel ce ai adus pe toate din cele ce n-au fost, cu cuvântul
zidindu-le şi săvârşindu-le cu Duhul, Atotţiitorule Stăpâne,
întărește-mă întru dragostea Ta.
Prin Crucea Ta s-a ruşinat necuratul; că a făcut groapă, pe
care săpând-o, a căzut într-însa; iar puterea celor smeriţi s-a
înălţat întru învierea Ta, Hristoase.
Propovăduirea dreptei credinţe ca o apă a acoperit mările
neamurilor, Iubitorule de oameni; că, sculându-Te din
mormânt, ai descoperit lumina Treimii.
Prea-minunate lucruri s-au grăit despre tine, ceea ce eşti
cetate însufleţită a Celui ce împărăţeşte pururea; că, prin tine,
Stăpână, Dumnezeu a vieţuit împreună cu cei de pe pământ.
Celui ce a strălucit din Tatăl, în chip tainic, mai înainte de
veci şi în cele mai de pe urmă din Fecioara în chip de negrăit
S-a întrupat, părinte ai fost numit, preamărite, şi văzător al
tainei celei înfricoşătoare, fericite.
Pe Acela de Care se cutremură oştile cereşti ca de un
Dumnezeu nemărginit, Care S-a născut din Fecioară, Îl ţii în
braţele tale, Iosife, sfinţindu-te prin pipăirea cea înfiorătoare,
înţelepte. Pentru aceasta te lăudăm.
Sărbătoarea cea de toţi prăznuită a Celui ce S-a micşorat
pentru noi să o cinstim, credincioşilor, împreună cu David şi
cu Iacob, cu cântări, după vrednicie.
Ca un mire din cămară va ieşi acum Domnul, a zis David,
din pântece de maică; pe Care împreună cu Iacob să-L lăudăm.
Cel ce s-a împărtăşit de însuflarea celei preabune, Adam
cel din ţărână, şi în stricăciune a alunecat prin amăgirea
femeii, din femeie văzând pe Hristos a grăit: Cel ce pentru
mine, ca mine Te-ai făcut, Sfânt eşti, Doamne!
Asemenea la chip cu amestecarea cea de jos din ţărână
făcându-Te, Hristoase, şi cu împărtăşirea trupului căzut, l-ai
împărtăşit pe acesta de firea dumnezeiască, om făcându-Te şi
rămânând Dumnezeu, Cel ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt
eşti, Doamne.
Betleeme, împăratul domnilor Iudeii, veseleşte-te! Că Cel
ce paşte pe Israel, şi stă pe umeri de heruvimi, Hristos, din tine
strălucitor a ieşit şi a înălţat fruntea noastră şi peste toţi
împărăţeşte.
Vino spre cântarea robilor Tăi, Bunule, smerind
sprânceana înălţată a vrăjmaşului; păzind, Fericite
Atotvăzătorule, pe cântăreţi, mai presus de păcat, întăriţi
neclintit pe temeiul credinţei.
Naşterea sfântă a celei preacurate, mai presus de gând
văzând-o păstorii, s-au înfricoşat de minunea cea mare. Îngerii
cântând, lăudau pe Stăpânul, fără sămânţă întrupat din
Fecioara.
Din înălţimea cerului, împăratul vine la noi, din curata
Fecioară, Dumnezeu fiind, dar în vremea din urmă Cuvânt
întrupat; ca să cheme la Sine din stricăciune pe omul zidit
întâi.
Fiului, Celui născut fără străcăciune din Tatăl mai înainte
de veci, și mai pe urmă din Fecioara întrupat mai presus de
fire, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai înălțat fruntea
noastră, Sfânt ești, Doamne. (...lung)
STRANA: CONDACUL SFIINȚILOR - Glasul al 3-lea
De veselie astăzi, dumnezeiescul David se umple; şi Iosif
împreună cu Iacob, laudă aduce; că luând cunună pentru
înrudirea cu Hristos se bucură; şi pe Cel ce S-a născut în chip
de negrăit pe pământ, Îl laudă şi zice: mântuieşte, îndurate, pe
cei ce Te cinstesc pe Tine.
ICOS
Cu sfat de negrăit Se naşte cu trup Cel fără de trup; Se
mărgineşte acum în trup Cel nemărginit şi păzeşte
neamestecat amândouă firile; Cel din fire fără de început la
început şi Cel singur veşnic şi preadesăvârşit, Prunc Se arată;
Cel ce poartă toate, în braţe este purtat. Pentru aceasta pe cei
cinstiţi cu înrudirea Sa îi cinsteşte, ca un Dumnezeu, cu a Sa
Naştere; pe Care slăvindu-L cu credinţă, grăim fără încetare:
mântuieşte, îndurate, pe cei ce Te cinstesc pe Tine.
SEDEALNA, glasul 1
Tatălui ceresc slujind cu adevărat, Iosife, tată ai şi fost
socotit al Fiului cel fără de început, Care S-a făcut prunc cu
trupul. Pentru aceasta astăzi prăznuind preasfântă pomenirea
ta, cu veselie în inimă, te lăudăm cu credinţă.
Ceata proorocilor dumnezeieşte prăznuieşte minunea ce
s-a făcut cu tine, o, Fecioară : că ai născut pe Dumnezeu
întrupat pe pământ. Pentru aceasta îngerii cu păstorii cântă
astăzi şi cu credinţă magii împreună cu Iosif vestesc lui David,
dumnezeiescului părinte, minunile.
Avut-ai către noi puternică iubire, Doamne, că pe Unul-
Născut Fiul Tău pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta,
mulţumind, strigăm Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne!
Bătăi şi răni din milostivire ai suferit Hristoase, ocara
pălmuirilor răbdând, şi cu îndelungată răbdare scuipări
suferind, prin care mi-ai adus mie mântuirea. Slavă puterii Tale,
Doamne!
În trup muritor, cu moartea Te-ai amestecat, Cel ce eşti
Viaţa, pentru ticăloşia celor lipsiţi şi pentru suspinul săracilor
Tăi; şi nimicind pe cel nimicitor, Preaslăvite, pe toţi împreună i-
ai înviat, unule Iubitorule de oameni.
Adu-Ţi aminte, Hristoase, de turma pe care ai agonisit-o
cu patima Ta; rugăciunile pline de milostivire ale Preamăritei
Maicii Tale primeşte-le şi cercetează turma Ta cea necăjită,
mântuind-o cu puterea Ta, Doamne.
Având cuget ascultător de dumnezeieştile porunci şi cu
totul fiind curat, ţi-ai logodit pe cea singură curată şi fără de
prihană între femei, păzind curăţia fecioriei, pentru o bună
găzduire a Ziditorului.
Numai lui Gavriil, în ceruri, şi numai ţie, prealăudate, după
ceea ce este singura care nu ştie de nuntă, vi s-a încredinţat
cea mai înspăimântătoare taină şi mai presus de toate, fericite
Iosife, singurul pricinuitor al stricăciunii şi începătorul
întunericului fiind înşelat.
Cel ce împărăţeşte peste toţi împăraţii, Hristos, născându-
Se după trup din sămânţa lui David, pe Iacob cel ales l-a primit
frate, precum a binevoit.
Cel ce din Fecioară S-a arătat în trup Dumnezeu şi Domn,
a preamărit pomenirea voastră, sfinţilor: Iacob, cel mai ales
dintre apostoli, şi preafericitul David.
Tu, Cel pe Care de demult mai înainte L-a numit Iacob
aşteptarea neamurilor, din seminţia lui Iuda ai răsărit,
Hristoase, şi puterea Damascului şi prăzile Samariei ai venit să
le primeşti, prefăcând înşelăciunea în credinţă plăcută lui
Dumnezeu. Slavă puterii Tale, Doamne!
Pe înţelepţii ucenici ai cuvintelor vrăjitorului Valaam, cel
de demult, pe cititorii în stele, pe cei ce se aduceau pârgă
dintre neamuri, de bucurie i-ai umplut, răsărindu-le Tu,
Stăpâne, stea din Iacob, şi i-ai primit cu adevărat pe aceia care
Ţi-au adus daruri bineprimite.
Ca ploaia pe lână Te-ai pogorât în pântecele Fecioarei,
Hristoase, şi ca nişte picături ce pică pe pământ au căzut
înaintea Ta, Mântuitorule, etiopienii şi tarsienii, Insulele
arabilor, Saba şi cei ce stăpânesc tot pământul midienilor.
Slavă puterii Tale, Doamne!
Înnoirea neamului omenesc de demult cântând Proorocul
Avacum, mai înainte a vestit-o, învrednicindu-se în chip de
negrăit a-i vedea întruchiparea; că Prunc tânăr din muntele
Fecioarei a ieşit Cuvântul, spre înnoirea popoarelor.
Întocmai la chip cu oamenii venit-ai, de voie luând trup din
Fecioara, Doamne, ca să-i curăţeşti pe toţi de veninul şarpelui,
aducându-i din porţile iadului la lumina cea de viaţă purtătoare.
Toţi cei ce eraţi cufundaţi în pierzare, izbăvindu-vă de sub
mâna celui rău, ridicaţi-vă cu cântări de laudă, slăvind pe
Hristos, pe Binefăcătorul, Cel ce a venit la noi din marea Lui
milă..
Toiag din rădăcina lui Iesei și floare dintr-însul, Hristoase,
din Fecioară ai odrăslit, Cel lăudat din muntele cel cu umbră
deasă. Venit-ai întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel
fără de trup și Dumnezeu. Mărire puterii Tale, Doamne!
Spre Tine mă îndrept din zori, Ziditorule a toate, la pacea
care covârşeşte toată mintea, pentru că lumină sunt poruncile
Tale; întru acestea povăţuieşte-mă.
Judecătorului celui nedrept fiind dat prin ura iudeilor,
Văzătorule a toate, şi judecând tot pământul cu dreptate, ai
izbăvit pe Adam de osânda cea dedemult.
Pacea Ta dăruieşte-o bisericilor Tale, Hristoase, cu
nebiruita putere a Crucii Tale, Cel ce ai înviat din morţi, şi
mântuieşte sufletele noastre.
Cort sfânt şi mai încăpător decât cerurile te-ai arătat,
pururea Fecioară, ca una care ai născut pe Cel neîncăput de
toată zidirea, pe Cuvântul lui Dumnezeu.
Strălucind cu blândeţea, înţeleptule Iosif, te-ai sălăşluit în
pământul celor blânzi. Că ai fost numit tată al lui Hristos cel
blând, pe Care în braţele tale ţinându-L, te-ai sfinţit: şi,
văzându-L îmbrăcat în trup omenesc, te-ai preamărit.
Ca pe un nor dumnezeiesc ce ascunde soarele în sânurile
sale, ai dus din cetatea lui David, în Egipt pe ceea ce este
singura curată, ca să risipească întunericul nebuniei idoleşti,
logodnicule Iosif, preasfinţitule slujitor.
Cel ce Te-ai născut din Fecioară şi ai luminat pomenirea
lui David şi a lui Iacob, slavă Ţie! Slavă Ţie Iisuse, Fiul lui
Dumnezeu!
Pe Care proorocul David prin dumnezeiasca insuflare L-a
numit ploaia cea de pe lână, pe Iisus Fiul lui Dumnezeu, pe
Acela Iacob L-a propovăduit.
Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, ai trimis nouă
pe îngerul sfatului Tău cel mare, dăruindu-ne pace; deci
povăţuiţi fiind la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, dis-de-
dimineaţă venind, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.
Cu robii Te-ai înscris, poruncii cezarului plecându-Te, şi
pe noi, cei ce eram robi vrăjmaşului şi păcatului, ne-ai liberat,
Hristoase; sărăcind cu totul pentru noi şi pe cel din ţărână prin
unire şi îndumnezeire, l-ai îndumnezeit.
Iată, Fecioara, precum s-a zis de demult, în pântece
zămislind, a născut pe Dumnezeu, Cel ce S-a făcut om, şi a
rămas fecioară, prin care împăcându-ne noi păcătoşii cu
Dumnezeu, pe aceasta ce este cu adevărat Născătoare de
Dumnezeu, cu credinţă o lăudăm.
Din noaptea lucrurilor întunecatei rătăciri, curăţire eşti,
Hristoase, nouă celor ce cântăm acum Ţie cântare cu
priveghere, ca unui făcător de bine; să vii dăruindu-ne şi
cărare lesnicioasă, pe care umblând, vom afla laudă.
Cumplita vrajbă între Ziditor şi făptură prin venirea Sa
tăind-o Stăpânul, a pierdut de tot pe pierzătorul vrăjmaş şi
lumea unind cu puterile de sus, a apropiat pe Ziditor de
oameni.
Neamul ce era altă dată în umbră a văzut acum lumină
strălucită; iar pe cei dintre neamuri Fiul aducându-i Tatălui
moştenire, a împărtăşit har tainic acolo unde stăpânea înainte
păcatul.
Dumnezeul păcii fiind, Tatăl îndurărilor, pe Îngerul sfatului
Tău celui mare L-ai trimis nouă, dăruindu-ne pacea; deci
povățuiți fiind la lumina cunoștinței de Dumnezeu, dis-de-
dimineață venind, Te preamărim pe Tine, Iubitorule de oameni.
Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a împresurat, şi
slăbeşte duhul meu; ci, tinzând braţul Tău cel înalt, Stăpâne,
ca pe Petru mânuiește-mâ, Îndreptătorule.
Adâncul milei şi al îndurărilor m-a înconjurat prin
milostivă pogorârea Ta; că, întrupându-Te şi făcându-te în chip
de rob, Stăpâne, m-ai îndumnezeit şi cu Tine împreună m-ai
preamărit.
Omorâre a răbdat omorâtorul, văzând înviat pe Cel
omorât; acestea sunt semnele învierii tale, Hristoase, şi
răsplătirile preacinstitei Tale patimi.
Preacurată, ceea ce singură mai presus de minte ai
mijlocit între Făcătorul şi intre oameni, roagă pe Fiul tău ca să
fie milostiv şi apărător al robilor tăi celor ce au greşit.
Pe Dumnezeu, Cuvântul cel veşnic al Tatălui, Cel ce S-a
arătat nouă cu minunata naştere din Fecioară, primindu-L Iosif,
s-a bucurat şi minunată cale în Egipt împreună cu El a făcut,
ascultând de dumnezeieştile porunci.
Stai, slujind ca un înger, înţeleptule Iosif, pe Dumnezeu
Cel ce S-a făcut prunc cu trupul şi nemijlocit te-ai luminat
lămurit, primind de la Dânsul razele cele nematerialnice,
fericite, şi prealuminat te-ai arătat şi cu sufletul şi cu inima.
Şezut-ai, Doamne, pe scaunul proorocului Tău David,
precum Te-ai jurat, ieşind din rodul pântecelui lui; iar lui Iacob
i-ai dat, Hristoase, scaunul Bisericii.
Împăratul David s-a arătat prooroc minunat şi strămoş al
dumnezeieştii întrupări; iar Iacob s-a vădit ucenic, întâi
episcop şi mucenic.
Din pântece pe Iona, ca pe un prunc, l-a lepădat fiara
mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul în Fecioară sălăşluindu-
Se şi trup luând, a ieşit lăsând-o nestricată; ca Cel ce n-a
pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a născut a păzit-o
nevătămată.
Venit-a întrupându-Se Hristos Dumnezeul nostru, pe Care
Tatăl din pântece mai înainte de luceafăr L-a născut; şi Cel ce
ţine frânele preacuratelor puteri în ieslea vitelor este culcat; cu
scutece este înfăşat, dar dezleagă legăturile cele cu multe
împletituri ale păcatelor.
Prunc tânăr din frământătura lui Adam S-a născut Fiul şi
S-a dat credincioşilor. Acesta este Părinte şi Domn al veacului
ce va să fie, şi Se cheamă înger de mare sfat. Acesta este
Dumnezeu tare, Care ţine cârmuirea făpturii.
Petrecând Iona în adâncurile mării, se ruga sa vină valul şi
să-l aline. Iar eu, rănit fiind cu a tiranului săgeată, pe Hristos,
Pierzătorul celor răi, îl chem degrab să vină spre a mea alinare.
Cuvântul, Cel ce este Dumnezeu din început, văzând firea
cea de jos neputincioasă, o întăreşte, aşezându-Se însuşi ca o
a doua împărtăşire şi o arată slobozită de patimi.
A venit Hristos din coasta lui Avraam, pe cei rău căzuţi în
păcate de moarte vrând să-i ridice El, Cel ce stă în lumină, şi
Care ca un prunc în iesle Se coboară, din bunătate spre
mântuirea lumii.
Cântarea 6 (Catavasia) – Glas 1
Din pântece pe Ioná, ca pe un prunc l-a lepădat fiara
mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul, în Fecioară sălășluindu-
se și trup luând, a ieșit păzind-o nestricată; că Cel ce n-a
pătimit stricăciune, pe cea care L-a născut a păzit-o
nevătămată. (... lung)
STRANA: CONDACUL PRAZNICULUI NAȘTERII – Glas 3
Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi
pământul peştera Celui neapropiat aduce, îngerii cu păstorii
slăvesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a
născut Prunc tânăr Dumnezeu cel mai înainte de veci.
ICOS
Betleemul a deschis Edenul; veniţi să vedem; aflat-am
desfătarea tainică înăuntrul peşterii; veniţi să privim cele din
rai. Acolo S-a arătat rădăcina cea neudată, odrăslind iertare;
acolo s-a aflat puţ nesăpat din care David mai înainte a dorit să
bea; acolo Fecioara născând Pruncul, a potolit îndată setea lui
Adam şi a lui David. Pentru aceasta la Betleem să mergem,
unde S-a născut Prunc tânăr Dumnezeu cel mai înainte de
veci.
SINAXAR
În această zi, în duminica de după Naşterea Domnului
Hristos, pomenirea Sfinţilor şi Drepţilor Iosif, logodnicul Sfintei
Fecioare, stăpâna noastră Născătoarea de Dumnezeu, Iacob
fratele Domnului şi David proorocul şi împăratul. Proorocul şi
Împăratul David a fost fiul lui Iesei şi a avut ca dascăl al Legii
Domnului pe proorocul Natan. David a proorocit patruzeci de
ani şi a trăit cu 999 de ani Înainte de întruparea lui Hristos. Şi
când era în Gavaa, şi a văzut proorocul Natan că va păcătui
David cu Betşeba, s-a grăbit să se ducă să-l vestească, dar a
fost împiedicat de demonul Veliar, căci pe drum a dat de un
mort, un om înjunghiat şi gol, şi a rămas acolo să îngroape
mortul. Şi în noaptea aceea a cunoscut că David a săvârşit
păcatul, şi s-a înapoiat plângând. Dar când David a ucis pe
bărbatul Betşebei, Domnul l-a trimis pe proorocul Natan să-l
mustre. Şi David a plâns şi s-a căit mult. Ajuns la adânci
bătrâneţi, a murit şi a fost îngropat în pământul lui, alături de
părinţii lui.
Iar viaţa lui Iosif logodnicul şi a fiului său Iacob, fratele
vitreg al Domnului, se cunoaște din dumnezeieştile Scripturi.
Ca ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne
mântuieşte pe noi Amin.
Precum dedemult pe cei trei tineri binecredincioşi i-ai
răcorit în văpaia haldeilor, cu focul cel luminător al
Dumnezeirii, luminează-ne şi pe noi, care strigăm:
Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Ruptu-s-a catapeteasma cea luminată a Templului, la
răstignirea Făcătorului, arătând adevărul cel ascuns în
Scriptură, credincioşilor ce strigă: Binecuvântat eşti,
Dumnezeul părinţilor noştri.
Împunsă fiind coasta Ta, Hristoase, picături, dumnezeieşte
curgătoare din sângele Tău cel de viaţă făcător, cu iconomie
picurând pe pământ, au înnoit pe cei din pământ, care strigă:
Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe Duhul cel bun împreună cu Tatăl şi cu Fiul Unul-Născut
să-L preaslăvim credincioşii, cinstind o Stăpânie în trei şi o
Dumnezeire, strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor
noştri.
Văzut-ai sfârşitul proorociilor că pe Hristos, pe Care L-au
propovăduit, Cel ce a ieşit din Fecioara curată, L-ai pipăit şi
Prunc L-ai cunoscut, ca un curat la suflet slujitor al lui Hristos.
Împodobindu-te cu viaţă nepătată, preamărite Iosif, fost-ai
paznic adevărat al Fecioarei celei fără de prihană şi te-ai numit
tată al Copilului, Care S-a născut, fiind mărit cu cinstitul nume.
Aducătorul de mireasă, David, şi dumnezeiescul Iacob,
purtătorul de grijă al cămării de mire a Bisericii fiind, ziceau:
Cel ce Te-ai întrupat pentru noi, Hristoase, bine eşti cuvântat.
Cel ce între prooroci eşti împărat şi între împăraţi prooroc,
cântă împreună cu Iacob, de Dumnezeu înţelepţitul, şi cu noi:
Cel ce pentru noi Te-ai întrupat, Hristoase, bine eşti cuvântat.
Păstorii, cei ce petreceau noaptea în câmp, au primit cu
spaimă arătarea luminii; că slava Domnului i-a înconjurat de
strălucire şi îngerul le-a strigat: Cântaţi, că S-a născut Hristos.
Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Deodată cu cuvântul îngerului oştile cereşti au strigat:
slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între
oameni bunăvoire. Hristos a strălucit. Dumnezeul părinţilor,
bine eşti cuvântat.
Ce cuvânt este acesta, zis-au păstorii? Veniţi să vedem pe
Cel ce S-a născut, pe Dumnezeu-Hristos. Şi ajungând la
Betleem s-au închinat Lui şi celei ce L-a născut, cântând:
Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
De dragostea împăratului a toate fiiind aprinşi tinerii,
batjocorit-au păgâna limbă cea hulitoare, a tiranului ce se
mânia fără măsură; de la aceia s-a depărtat focul cel mult, de
la cei ce grăiau Stăpânului: în veci bine eşti cuvântat.
Văpaia de foc, ca un turn ridicat, pe necredincioşi puternic
i-a nimicit; iar de tinerii cei cu dreapta credinţă nici nu s-a
atins, păziţi fiind de Domnul; că i-a rourat, pentru dreapta lor
credinţă.
Pe cel potrivnic oamenilor, Hristoase, întrupându-Te,
amarnic l-ai ruşinat. Şi bogăţie de îndumnezeire ne-ai adus
nouă, celor ce nădăjduim, care am căzut de sus în întuneric.
Cântarea 7, Catavasia - Glas 1
Tinerii, în dreapta credință fiind crescuți, păgâneasca
poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au
spăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul
părinților noştri, bine eşti cuvântat!
Cu focul cel greu de răbdat amestecându-se tinerii cei ce
au stat întru dreapta credinţă, şi de văpaie fiind nevătămaţi,
cântare dumnezeiască au cântat : Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Ruptu-s-a catapeteasma Templului, când s-a înfipt Crucea
Ta în locul Căpăţânii, şi făptura împreună s-a cutremurat de
frică, cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Înviat-ai, Hristoase, din mormânt, şi pe cel căzut cu
amăgirea, pe lemn l-ai îndreptat cu dumnezeiasca putere, pe
cel ce strigă şi grăieşte: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului
pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Biserică a lui Dumnezeu te-ai arătat, locaş însufleţit şi
chivot, ca pe Făcătorul cu oamenii L-ai împăcat, curată
Născătoare de Dumnezeu, şi după vrednicie toţi te lăudăm şi te
preaînălţăm întru toţi vecii.
Cu adevărat cinstită s-a arătat, Prealăudate Iosif, moartea
ta înaintea Domnului; că tu te-ai simţit întreg, cu
binecuvântarea cea de la sfânta pază a Pruncului ce S-a
născut; după care ai cântat: toată făptura să binecuvinteze pe
Domnul.
Pe Acela de Care se cutremură toate cetele celor fără de
trup, pe Dumnezeu şi Ziditorul, dreptul Iosif cu îndrăzneală şi
cu toată evlavia îl îmbrăţişează ca pe un prunc, şi primeşte
lumină înţelegătoare, cântând: toată făptura să binecuvinteze
pe Domnul şi să-L preaînalţe în toţi vecii.
Pe Hristos, Cel ce S-a întrupat, pe Care L-a proorocit
David, al lui Dumnezeu după trup părinte, şi Iacob popoarelor
L-a propovăduit: toate lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în toţi
vecii.
Pe împăratul Hristos, pe Care L-a născut nouă Fecioara
Maria şi după naştere a rămas fecioară curată, toate lucrurile
lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în toţi vecii.
Fiica Babilonului trage la sine, din Sion, pe tinerii lui David
cei robiţi şi trimite slugi pe magii aducători de daruri, ca să se
roage fiicei lui David, celei primitoare de Dumnezeu. Pentru
aceasta, cântând să zicem: să binecuvinteze toată făptura pe
Domnul şi să-L preaînalţe în toţi vecii.
Jalea a îndepărtat organele cântării, că fiii Sionului n-au
mai cântat cântări în pământ străin; iar Hristos, Cel ce a răsărit
în Betleem, a stricat toată înşelăciunea Babilonului şi armonia
cântăreţilor. Pentru aceasta cântând, să zicem: să
binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe în toţi
vecii.
Prăzile împărătesei Sionului şi bogăţia cea agonisită cu
sabia le-a luat Babilonul; dar Hristos cu povăţuirea stelei a tras
în Sion vistieriile acestuia şi pe magii cei în stele cititori.
Pentru aceasta cântând, să zicem: să binecuvinteze toată
făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe în toţi vecii.
Tinerii, cei nearşi de foc în Legea Veche, închipuit-au
pântecele cel nears al Fecioarei, care mai presus de fire a
născut, pecetluită fiind; şi amândouă lucrând o facere de
minune, pe popoare la cântare le ridică Harul.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Toată făptura cu mult cutremur scăpând de ispitirea de
demult a celui rău, cu tinereţe laudă pe Cuvântul, Cel ce S-a
smerit, şi-L slăveşte cu frică; stricată fiind, dar tot
nădăjduieşte.
Venit-ai la noi să întorci firea oamenilor la păşunea cea
înflorită din munţii pustiei, Tu, ridicarea lumii; şi să nimiceşti
puterea vrăjmaşului, arătându-Te om, veşnicule Stăpân.
Cântarea 8, Catavasia - Glas 1
Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm
Domnului cântând şi să-L prea înălţăm pe Dânsul întru toţi
vecii.
Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai
presus de fire: că n-a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum
nici focul dumnezeirii pântecele Fecioarei, în care a intrat.
Pentru aceasta, cântând să strigăm: Să laude toată făptura pe
Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii. (...lung)
PREOTUL: Pe Născătoarea de Dumnezeu și Maica
Luminii întru cântări cinstind-o, să o mărim!
STRANA: cântă pe glasul Catavasiilor:
Măreşte, suflete al meu, pe Domnul, şi s-a bucurat duhul
meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată, de acum
mă vor ferici toate neamurile.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi eşti mai mărită
fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe
Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr
Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Că mi-a făcut mie mărire Cel puternic, sfânt să fie numele
Lui şi mila Lui, din neam în neam, spre cei ce se tem de El.
Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri
în cugetul inimii lor.
Pogorât-a pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei
smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi
i-a scos afară deşerţi.
Luat-a pe Israel sluga Sa, ca să pomenească mila, precum
a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui până în
veac.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!
Minune nouă şi potrivită lui Dumnezeu! Că prin uşa cea
încuiată a Fecioarei în chip vădit a trecut Domnul; gol la
intrare, şi purtător de trup S-a arătat la ieşire Dumnezeu, şi uşa
a rămas încuiată. Pe aceasta, în chip de negrăit, ca pe Maica
lui Dumnezeu o mărim.
Înfricoșător este a Te vedea pe Tine, Făcătorul, pe lemn
ridicat, Cuvântule al lui Dumnezeu, iar pe Dumnezeu pătimind
cu trupul pentru robi şi în mormânt fără suflare zăcând, şi pe
cei morţi în iad dezlegând. Pentru aceasta, pe Tine, Hristoase,
ca pe Cel atotputernic Te slăvim.
Din stricăciunea morţii ai mântuit pe strămoşi, Hristoase,
fiind pus mort în mormânt, şi viaţă ai înflorit, pe cei morţi
înviind, îndrumând firea omenească la lumină şi întru
dumnezeiască nestricăciune îmbrăcând-o. Pentru aceasta, pe
Tine, Izvorul luminii celei de-a pururea vii, Te slăvim.
Arătatu-te-ai locaş şi scaun al lui Dumnezeu, în care a
locuit Cel ce este întru cei de sus, născându-Se fără ispită
bărbătească, nedeschizând deloc uşile trupului tău,
Preacurată. Pentru aceasta, cu rugăciunile tale cele neîncetate,
Preasfântă, stinge sămânţa războaielor şi lumea împac-o,
dăruindu-i pacea Fiului tău şi Mântuitorului nostru.
Ajuns-ai cinstit deopotrivă cu toţi îngerii, proorocii şi
mucenicii, fericite, şi prieten adevărat cu înţelepţii şi cu
apostolii. Pentru aceasta, fericindu-te pe tine, împreună cu
dânşii, înţeleptule Iosif, cinstim sfântă pomenirea ta.
Ca unul ce te cobori din neam împărătesc, ţi-ai logodit pe
curata împărăteasă, care avea să nască în chip de nespus pe
împăratul Hristos, tu, cel ce pe pământ ai fost ales dintre toţi
pământenii, preafericite.
Betleeme veseleşte-te acum, cetate făcându-te Noului
David; şi tu, Sioane, cetăţuia bisericilor, bucură-te, privind
acum la veselia cea de obşte a Împăratului tuturor şi a
slujitorilor Lui.
Împărat din păstor făcutu-s-a David de demult, iar tu,
Iacob, cel din seminţia cea împărătească a lui Iuda, păstor te-ai
arătat turmei Celui ce S-a întrupat. Mielului celui Preaînalt şi
Fiului lui Dumnezeu.
Minunata mergere a stelei celei noi şi neobişnuite, de
curând ivită, înaintea cărui se plecau cerurile, văzând-o magii,
au mărturisit pe Hristos împăratul născut pe pământ, în
Betleem, spre mântuirea noastră.
Magii întrebând: unde este Pruncul-Împărat, Cel de
curând născut, a Cărui stea s-a arătat, că am venit să ne
închinăm Lui, s-a mâniat Irod şi s-a tulburat, semeţindu-se
luptătorul împotriva lui Dumnezeu, a omorî pe Hristos.
Cunoscut-a cu deadinsul Irod vremea stelei, prin ale cărei
povăţuiţi s-au închinat magii în Betleem lui Hristos cu daruri; şi
de înger fiind povăţuiţi către ţara lor, au lăsat batjocorit pe
cumplitul ucigător de prunci.
Mai lesne este, Fecioară pentru noi să iubim tăcerea, căci
este lucru neprimejdios, decât a împleti din dragoste cântări
cu osârdie alcătuite, căci este lucru anevoios. Ci o, Maică, pe
cât binevoieşti dă-ne şi nouă această putere.
Chipurile cele nelămurite şi umbrele văzându-le sfârşite,
o, Maică preacurată a Cuvântului, Cel ce S-a arătat de curând
din uşă încuiată, şi socotind a fi El Lumina adevărului, după
vrednicie binecuvântăm pântecele tău.
Dorul dobândindu-şi şi învrednicindu-se de venirea lui
Hristos, poporul cel plăcut lui Hristos se roagă acum, cu
lacrimi, să-i dai, Preacurată Fecioară, şi harul naşterii celei de
a doua cel de viaţă făcător, ca să se închine strălucirii tale.
Taină străină văd şi preamărită, cer fiind peştera, scaun
de Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire în care s-a culcat Cel
neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe care lăudându-L, Îl mărim.
(...lung)
PREOTUL: Ectenia mică ...
STRANA: Amin!, apoi, de obicei pe glasul al 2-lea:
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru. (de trei ori)
Înălţaţi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru, înălţaţi, şi vă
închinaţi la aşternutul picioarelor Lui, că Sfânt este
LUMINÂNDA A VI-A (a Învierii)

Arătând că ești și om după ființă Mântuitorule, înviind din
morți, cu mâncare Te-ai împărtășit și, în mijloc stând, ai învățat
pe ucenici botezul pocăinței. Și îndată Te-ai înălțat la cerescul
Părinte, și învățăceilor ai făgăduit a le trimite pe Mângâietorul.
Mărire Învierii Tale, Celui ce ești Dumnezeu și om.
LUMINÂNDA SFINȚILOR
Împreună cu Iacob, preamăritul frate al Domnului, să
lăudăm pe David, părintele după trup al lui Dumnezeu, şi pe
dumnezeiescul Iosif, logodnicul Născătoarei de Dumnezeu; că
au slujit dumnezeieştii Naşteri a lui Hristos, cu dumnezeiască
cuviinţă, în cetatea Betleemului, cu îngerii, cu magii şi cu
păstorii, Aceluia cântare aducându-I ca unui Dumnezeu şi
Stăpân.
LUMINÂNDA PRAZNICULUI NAȘTERII
Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mântuitorul nostru, Răsăritul
răsăriturilor, şi cei din întuneric şi din umbră am aflat adevărul:
că din Fecioară S-a născut Domnul.
LAUDELE
Stihirile Laudelor Învierii - Glas 3
Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul
din ceruri, lăudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare,
Dumnezeule. (Psalm 148:1)
Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui, Lăudaţi pe El toate puterile
Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Psalm 148:2)
Ca să facă între dânşii judecată scrisă; slava aceasta este
a tuturor cuvioșilor săi. (Psalm 149:9)
Veniţi, toate neamurile, cunoaşteţi puterea tainei celei
înfricoşătoare; că Hristos, Mântuitorul nostru, Cuvântul cel
dintru început, S-a răstignit pentru noi şi de voie S-a îngropat;
şi a înviat din morţi, ca să mântuiască toate. Acestuia sa ne
închinăm.
Lăudaţi pe Dumnezeu întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru
tăria puterii Lui. (Psalm 150:1)
Spus-au toate minunile străjerii Tăi, Doamne; dar soborul
deşertăciunii, umplând de daruri dreapta lor, socoteau că vor
ascunde învierea Ta, pe care lumea o slăveşte. Miluieşte-ne pe
noi.
Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după
mulţimea slavei Lui. (Psalm 150:2)
Toate s-au umplut de bucurie luând dovedirea învierii; că
Maria Magdalena la groapă a venit şi a aflat un înger pe piatră
şezând, cu veşmintele strălucind şi zicând: Ce căutaţi pe Cel
viu printre cei morţi? Nu este aici, ci S-a sculat, precum a zis,
mergând mai înainte în Galileea.
Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în
psaltire şi în alăută. (Psalm 150:3)
Întru lumina Ta, Stăpâne, vom vedea lumină, Iubitorule de
oameni; că ai înviat din morţi, dăruind mântuire neamului
omenesc, ca să Te preaslăvească toată făptura pe Tine, Cel
singur fără de păcat. Miluieşte-ne pe noi.
Stihirile de laudă ale Praznicului Nașterii - Glas 4
Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în
strune şi organe. (Psalm 150:4)
Veseliți-vă drepților, ceruri bucurați-vă, săltați munților,
căci S-a născut Hristos. Fecioara șade asemănându-se
heruvimilor, purtând în brațe pe Dumnezeu-Cuvântul întrupat.
Păstorii măresc pe Cel născut; magii aduc daruri Stăpânului;
îngerii, cântă și zic: Cel ce ești necuprins Doamne, slavă Ție!
Lăudaţi-L pe El în chimvale bine-răsunătoare, lăudaţi-L pe
El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.
(Psalm 150:5-6)
Tatăl a binevoit; Cuvântul trup S-a făcut și Fecioara a
născut pe Dumnezeu întrupat. Steaua vestește, magii se
închină, păstorii se minunează și făptura se bucură.
Scoală-Te Doamne, Dumnezeul meu! Înalţă-Se mâna Ta, nu
uita pe săracii Tăi până în sfârșit. (Psalm 9:32)
De Dumnezeu Născătoare Fecioară, ceea ce ai născut pe
Mântuitorul, șters-ai blestemul cel dintâi al Evei; că Maică te-ai
făcut bunăvoinței Tatălui, purtând în brațe pe Dumnezeu-
Cuvântul întrupat. Nu suferă taina ispitire, numai cu credință
toți să o mărim, strigând cu tine și zicând: Negrăite Doamne,
slavă Ție!
Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, din toată inima mea, spune-
voi toate minunile Tale. (Psalm 9:1)
Veniți să lăudăm pe Maica Mântuitorului, care după
naștere a rămas tot fecioară. Bucură-te cetate însuflețită a
Împăratului și Dumnezeu, întru care Hristos sălășluindu-Se, a
săvârșit mântuire. Cu Gavriil să lăudăm şi cu păstorii să
mărim, strigând: Născătoare de Dumnezeu roagă-te Celui ce S-
a întrupat din tine să ne mântuiască pe noi.
A SFINȚILOR - Glas 8
Sângele şi focul şi fumegarea de fum sunt semnele pe
care mai înainte le-a văzut Ioil pe pământ; sângele este
întruparea, focul Dumnezeirea, iar fumegarea de fum Duhul
Sfânt, Care S-a pogorât peste Fecioara şi a umplut lumea de
plăcută mireasmă. Mare este taina întrupării Tale, Doamne,
slavă Ţie!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin!
Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară,
că prin Cel ce S-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit,
Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut,
Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat.
Pentru aceasta, cântând să strigăm:
Binecuvântat eşti, Hristoase, Dumnezeule,
Cel ce bine ai voit aşa, mărire Ţie!
DOXOLOGIA MARE - GLAS 8
PREOTUL: Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina!

STRANA: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe
pământ pace, între oameni bunăvoire.
Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, ne închinăm Ţie, îţi
mulţumim Ţie, Te mărim pe Tine, pentru mărirea Ta cea mare.
Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte
Atotţiitorule, Doamne Fiule Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi
Duhule Sfinte.
Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul
Părintelui, Cel ce ştergi păcatul lumii, miluieşte-ne pe noi, Cel
ce ştergi păcatele lumii.
Primeşte rugăciunile noastre, Cel ce şezi de-a dreapta
Tatălui, şi ne miluieşte pe noi.
Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domn, Iisus Hristos,
întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl, Amin.
În toate zilele bine Te vom cuvânta şi vom lăuda numele
Tău în veac şi în veacul veacului.
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat
să ne păzim noi.
Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri,
şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci, Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru
Tine.
Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările
Tale.
Tale.
Tale.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam; eu
am zis: Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am
greşit Ţie.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că
Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea
lumină.
Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.
miluieşte-ne pe noi!
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin!
Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
TROPARUL ÎNVIERII - Glas 4
Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut.
Să cântăm Celui ce-a înviat din mormânt
şi începătorului vieţii noastre;
că stricând cu moartea pe moarte,
ne-a dăruit nouă biruinţă şi mare milă.
SFÂNTA ȘI DUMNEZEIASCA LITURGHIE

Duminica După Nașterea Domnului, 29.12.2019

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Duminica După Nașterea Domnului, 29.12.2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UTRENIA DUMINICII DUPĂ NAȘTEREA DOMNULUI (a Sfinţilor

Iosif Logodnicul, David Prorocul și Iacob, rudenia Domnului);

1. Miluieşte, miluieşte-mă, Dumnezeule,

PREOTUL: Cu mila şi cu îndurările...

LUMINÂNDA A VI-A (a Învierii)

PREOTUL: Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina!

SFÂNTA ȘI DUMNEZEIASCA LITURGHIE

S-ar putea să vă placă și