UNIVERSITATEA "LUCIAN BLAGA" SIBIU

FACULTATEA DE INGINERIE

SPECIALIZAREA INGINERIA TRANSPORTULUI SI A TRAFICULUI

Proiect de an la disciplina "Transport multimodal"

Coordonator: Student: Andreea-Maria Gindila

Prof.univ.dr.ing.dr.ec.

Mircea BADESCU
1. Transportul rutier
Transportul reprezintă deplasarea de la un loc la altul a persoanelor, bunurilor sau
informațiilor. Termenul de origine latină „transportare ” se compune din cuvântul „trans ”
(peste) și "portare" (a purta, a căra).

Transportul rutier reprezintă deplasarea persoanelor sau a mărfurilor cu un autovehicul

ori cu un ansamblu de vehicule rutiere, pe un drum deschis circulației publice, chiar dacă
vehiculele respective sunt, pe o anumită porțiune a parcursului , transportate la rândul lor pe sau
de alte vehicule ori dacă autovehiculele se deplasează fără încărcătură. Operațiunile de
încărcare/descărcare și de întocmire/distribuire a documentelor însoțitoare ale transportului,
realizate sau supravegheate de către conducătorul autovehiculului ori al ansamblului de vehicule
rutiere, sunt parte integrantă din transportul rutier. (ART. 3 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ
nr.27 31/08.2011, actualizată și în vigoare din 16.05.2016)
Transportul auto oferă posibilitatea încărcării mărfii direct de la punctul de expediere și
descărcarea ei direct la punctul de destinație, fără a fi necesare transbordări și manipulări
suplimentare.
Transportul auto oferă cea mai mare eficiență pe distanțe scurte.

Tipuri de transport rutier:

1. Transport rutier de mărfuri:

a) Transport rutier de mărfuri generale;

b) Transport rutier de mărfuri perisabile;

c) Transport rutier de mărfuri și deșeuri periculoase;

d) Transport rutier de deșeuri;

e) Transport rutier de animale vii;

f) Transport rutier agabaritic;

2. Transport rutier de persoane:

a) Transport rutier prin servicii regulate;

b) Transport rutier prin servicii regulate speciale;

c) Transport rutier prin servicii ocazionale. (ART. 4 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ

nr.27 31/08.2011, actualizată și în vigoare din 16.05.2016)
 În compunerea și organizarea transporturilor intră următoarele elemente: drumul,
mijlocul de transport și forța de muncă a mijlocului de transport.

Tipuri de licente

Transporturile rutiere publice si sau in interes propriu se pot efectua numai pe baza
licentei de transport si dupa caz a licentei de executie eliberate de Ministerul Transporturilor,
prin Oficiul Rutier Central .

LICENTA DE TRANSPORT (public sau dupa caz, in folos propriu) are valabilitate 5 ani
si vor fi vizate annual.
Licenta de transport este documentul prin care se atesta capacitatea operatorului de transport de-a
efectua transporturi rutiere in conditii de calitate si siguranta rutiera in conformitate cu legislatia
nationala in vigoare, precum si cu acordurile si conventiile internationale la care Romania este
parte, cu obligatia respectarii prevederilor caietelor de sarcini care le insotesc.
Licentele se elibereaza intr-un singur exemplar iar operatorii de transport care au filiale,
sucursale sau puncte de lucru in alte judete decat cel de resedinta, sunt obligati sa obtina pentru
fiecare, cate un exemplar de serviciu in original al licentei de transport.

LICENTA DE EXECUTIE: este documentul prin care operatorul de transport rutier sau
detinatorul este autorizat sa execute anumite categorii si tipuri de transport rutier, in conformitate
cu caietele de sarcini care le insotesc.

Licentele de executie pentru activitatea de transport rutier sunt: licente de executie pentru
vehicul si/sau licenta de executie pentru traseu.

Contractul de transport rutier

Contractul de transport rutierb se incheie intre expeditor si transportator, are ca obiect

efectuarea unor prestatii de transport asigurand mijlocul de transport necesar.
2. Transportul naval

Transportul naval ca unul din cele mai vechi sisteme de transport, a aparut si s-a dezvoltat
datorita avantajelor pe care le are in raport cu celelalte categorii de transport, respectiv cele
naturale de transport, posibilitate de comunicare cu toate continentele si altele.
Dezvoltarea relatiilor comerciale internationale determina cresterea rolului transporturilor
maritime in realizarea schimburilor de marfuri,acestora revenindu-le primul loc in ceea ce
priveste volumul transporturilor ,exprimat in tone-kilometri.
Transportului maritim îi revine un rol esențial în realizarea circulației mărfurilor, atât din
punct de vedere cantitativ cât și ca operativitate, rol conferit de aspecte cum ar fi:

 costuri relativ mici, în raport cu volumul mare de mărfuri care pot fi transportate;
 caracterul complex și diversificat al schimburilor comerciale;
 creșterea numărului de participanți la aceste schimburi.
Cele trei elemente esențiale care stau la baza definirii transportului maritim sunt
următoarele:

 mărfurile, caracterizate printr-un volum mare și o valoare ridicată;

 navele, ca mijloc de transport care încorporează un nivel de tehnicitate și al investițiilor
ridicat;
 porturile, ca noduri de transbordare precum și instalațiile de operare din cadrul
acestora.
Având în vedere aceste elemente se poate afirma că, transportul maritim reprezintă o activitate
economică deosebit de complexă, având un caracter național și internațional, ce trebuie gândit și
desfășurat atât în funcție de necesități, cât și pentru asigurarea rentabilitații.
Funcția principală a transportului maritim este de a asigura legătura dintre producție și consum și
se caracterizează prin doua trăsături esențiale, de natura economică:

 eficiența economică, în sensul satisfacerii unor cerințe definite;

 rentabilitatea, ca o condiție esențială a unei activități economice ample, care implică costuri
ale transportului propriu-zis și costuri ale operațiunilor conexe.
Atât eficienta economica cât și rentabilitatea depind în mod determinant de cele trei elemente
esențiale care stau la baza definirii transportului maritim și anume : mărfurile, navele și porturile.
Importanța transportului maritim a determinat dezvoltarea unei largi cooperări internaționale, sub
egida Organizației Națiunilor Unite, pentru a asigura:

 siguranța vieții umane și a navelor pe mare;

 evitarea accidentelor și organizarea asistenței și salvării maritime;
 prevenirea poluării mediului ambiant în general și a mediului marin în mod special;
 unificarea legislației și a metodologiei în transportul maritim;
 asigurarea mărfurilor, a navelor și persoanelor;
 protecția armatorilor și proprietarilor de mărfuri;
 stabilirea, pentru comerțul maritim, a unui cadru juridic și economic adecvat, echitabil,
durabil și operativ, pe fondul cooperării internaționale, care să garanteze funcționalitatea sa,
egalitatea în drepturi și obligatii ale partenerilor, condiții în care principiul avantajului
reciproc poate asigura o rentabilitate echitabilă în cadrul comunității internaționale.

3. Activitatea de transport naval- generalitati

Transportul naval, practicat inca din antichitate, prezinta o importanta deosebita, influentata
si de progresul tehnic al ultimului secol. Transporturile navale primeaza prin volum mare de
marfuri, ce poate fi transportat si contribuie in mod decisiv la dezvol 919e48j tarea
comertului international.

Avantajele transportului naval:

- capacitate mare de transport;

- eficienta sporita pe distante mici;

- o anumita mobilitate;

- costuri relativ mici.

Clasificarea transportului naval:

- transporturi maritime (pe mari si oceane);

- transporturi interne (pe rauri navigabile, fluvii, canale navigabile).

Categoriile de nave se clasifica in functie de:

- modul de ambalare a marfii;

- capacitatea navei;

- felul marfii transportate.

In functie de aceste criterii sunt:

- nave pentru marfuri uscate:

- nave mineraliere (minereuri);

- cargouri - marfuri generale - ambalate sau bucati;

- trailere - nave de pescuit;

- Ro-Ro - masini, tractoare, utilaje;

- nave pentru marfuri lichide (nave tanc);

- nave mixte (marfuri de masa, in vrac, produse petroliere, minereuri).

Organizarea transportului cu nave se realizeaza in doua modalitati:

A) transport cu nave de linie;

B) transport cu nave tramp (nave „vagabond”).

A) Transport cu nave de linie

- are caracter regulat si presupune o anumita permanenta intre anumite porturi de expeditie,
respectiv de destinatie, pe anumite rute si cu un orar cunoscut de clientela prin aducerea la
cunostinta a celor interesati de catre companiile de navigatie;

- marfurile transportate sunt marfuri generale (cereale, zahar) in partizi relativ mici;

- navele sunt de tip universal, perfectionate din punct de vedere tehnic si cu viteze mari
de deplasare; ele nu asteapta randul la dana avand prioritate si beneficiind de taxe portuare
mai mici;

- companiile de transporturi de linie (carteluri) practica diferite denumiri: asociatia liniilor de

navigatie, conferinta a armatorilor, consortiu etc.

B) Transportul de marfuri cu nave tramp (tramp = nava vagabond)

 - este neregulat, nu se refera la o anumita zona geografica, neexistand porturi de
expeditie, respectiv de destinatie cunoscute. Primesc ofertele de transport in toate porturile si
le accepta pe acelea care sunt mai avantajoase;

- se transporta marfuri in vrac (materii prime si materiale) cu utilizarea intregii

capacitati de transport pe baza unui contract de navlosire;

- transportul cu nave tramp presupune investitii mai mici.

4. Contractul de transport maritim de marfuri

Contractul de transport se poate defini ca fiind acel contract prin care un agent economic
specializat (numit unitate de transport, transportator sau cărăuş), se obligă, în schimbul unui preţ
(taxă de transport sau tarif), să transporte pînă la destinaţie, într-un anumit termen, călătorii şi
bagajele lor, sau să transporte, păzească şi să elibereze destinatarului, mărfurile sau bagajele ce i-
au fost încredinţate în acest scop.
Conform legislaţiei civile a Romaniei, prin contractul de transport, o parte (cărăuş,
transportator) se obligă faţă de cealaltă parte (pasager sau client) să o transporte împreună cu
bagajele ei sau, respectiv, să transporte încărcătura la locul de destinaţie, iar cealaltă parte se
obligă să plătească remuneraţia convenită.
Contractul de transport maritim poate fi încheiat în una din cele două forme stabilite de
Codul navigaţiei maritime comerciale, și anume:

1. a) o primă formă este cea a contractului de transport maritim în bază de conosament, care
se încheie numai în cazul transporturilor executate cu nave de linie (adică cu curse
regulate). Mărfurile se predau la transport fără condiţia închirierii navei sau a unei
încăperi din ea.
2. b) cea de-a doua formă a contractului de transport maritim o reprezintă contractul de
navlosire, care se reduce la închirierea navei pentru transportul de mărfuri și se aplică în
cazul transporturilor neregulate (ocazionale, la comandă).

Conventia Natiunilor Unite asupra transportului pe mare - 1978, care defineste conceptele:

- caraus - orice persoana prin care sau in numele careia s-a incheiat cu un incarcator
un transport de marfuri pe mare;

- caraus efectiv - orice persoana careia i s-a incredintat efectuarea transportului

partial sau in intregime;
- incarcator - orice persoana care sau in numele careia s-a incheiat cu operatorul de
transport maritim un contract de transport de marfuri pe mare si include orice persoana care
sau in numele careia marfurile sunt efectiv predate operatorului de transport aerian;

- destinatar - persoana indreptatita sa ia marfurile in portul de destinatie;

- marfa - bunurile, obiectele si articolele de orice natura si inclusiv animalele vii;

- vas - orice nava folosita pentru transportul marfurilor pe mare;

- transportul marfurilor - timpul scurs de la incarcarea marfurilor la bordul vasului si pana

la descarcarea lor.
BIBLIOGRAFIE

Ordonanta de Urgenta nr. 27

https://ro.wikipedia.org/wiki/Transport_rutier

https://ru.scribd.com/doc/23943245/Dreptul-Transporturilor

https://ru.scribd.com/document/150233597/Conventii-internationale-in-transportul-maritim-doc

http://www.rasfoiesc.com/business/transporturi/TRANSPORTURILE-MARITIME38.php

http://www.scritub.com/economie/CONTRACTUL-DE-TRANSPORT-MARITI211620516.php