Posibilitatea de obţinere a brichetelor ecologice din lignit cu liant vegetal

Autori: Chirilă Ana Maria, Mărgulescu Raluca – Maria,Universitatea din Petroşani

Coordonatori: ing.drd. Bălăcescu Sorin, SMC Roşia de Jiu, conf.univ.dr.ing. Bold
Octavian – Valerian, Universitatea din Petroşani

Este varianta cea mai accesibilă în actuala conjunctură pentru a oferi pe piaţă un combustibil solid
cu caracteristici calitative superioare.Sursa de materie primă poate fi cea clasică, adică cărbunele mărunt
rezultat din procesul de exploatare şi care nu îndeplineşte condiţiile de valorificare datorită conţinutului
ridicat de umiditate şi frecvent şi a cenuşii, ceea ce duce la o putere calorifică sub 3.000 kcal / kg.
Nu este satisfăcută nici condiţia de protecţie a mediului, ca urmare a conţinutului de sulf şi a
celorlalte noxe.
Randamentele de ardere a acestor cărbuni sunt scăzute, în focare obişnuite, datorită pierderilor
mari de granule nearse, datorită pierderilor importante prin trecerea unor importante cantităţi prin grătar.
Tratamentul termic ridică mult costurile de producţie făcând incertă competitivitatea pe piaţă a
brichetelor procesate cu aport de căldură.
Producerea brichetelor presupune un minim de dotare pentru prelucrarea cărbunelui care să
realizeze operaţii de clasare, depozitare şi dozare, amestec şi omogenizare, presare şi stocare , pregătire
pentru expediere şi livrare la beneficiar.
Cercetările întreprinse până acum şi-au propus să stabilească o tehnologie de brichetare cu
investiţii minime prin care o parte din cărbunele extras să poată fi valorificat sub formă de brichete pentru
consumatorii casnici. S-a avut în vedere şi posibilitatea lansării pe piaţă a unui combustibil ameliorat din
punct de vedere al emisiilor poluante.
Orientarea cea mai raţională, în conjunctura actuală, este spre studiul posibilităţilor de obţinere a
biobrichetelor produs care răspunde obiectivului enunţat.
În China, mare consumatoare de combustibili solizi, mai ales cărbune, brichetele ecologice sunt
produse din cărbune, var stins (ca desulfurizator) şi biomasă, cum ar fi : paie, deşeuri de lemn, gunoi
agricol. Aceste ingrediente sunt amestecate şi apoi turnate sub presiune în maşina de brichetat. Bricheta
ecologică este considerată a fi compatibilă cu capacitatea mediului de autoepurare. Cenuşa lăsată după
ardere are o compoziţie favorabilă utilizărilor pentru ameliorarea solurilor.
Cărbunele organic este produs prin amestecarea materialului biomasic (materii vegetale), cum
sunt fibrele lemnoase sau păioase, cu cărbune în proporţie de 10% până la 25% şi prin brichetarea
amestecului cu o forţă ridicată de comprimare. În funcţie de categoria cărbunelui este necesară o mică
cantitate de liant şi agent de desulfurizare.
În figura 1. prezint o vedere generală a unor astfel de biobrichete obţinute în China.

Fig. 1. Biobrichete – vedere generală

Principalele caracteristici ale biocărbunelui sunt sintetizate în cele ce urmează:

⇒ Producere mică de fum:
Rata generării de fum a biocărbunelui este redusă de la 1/5 la 1/10 din rata cărbunelui
neamestecat. Combustia fibrelor lemnoase sau a altei biomase cu o temperatură joasă de aprindere
prezentă între particulele cărbunelui creează fenomenul în care nici o materie volatilă din cărbune nu
rămâne nearsă la o temperatură joasă (200 – 400 0C). Dat fiind că fiecare brichetă de biocărbune a fost
formată printr-o forţă ridicată de comprimare în timpul combustiei, brichetele nu se vor dezintegra şi nu
vor produce separarea particulelor de cărbune de fibrele lemnoase, cea ce favorizează arderea completă a
granulelor.
⇒ Reactivitate la aprindere şi ardere de calitate:

37
 Biocărbunele se aprinde la temperaturi scăzute, comparativ cu alţi combustibili, şi aceasta datorită
fibrelor lemnoase amestecate. Arderea se face cu o rată bună de combustie.
⇒ Nu se produce zgură:
Deoarece fibrele lemnoase sunt prezente între particulele de cărbune, formarea zgurii este
împiedecată de cenuşa care rezultă la arderea lemnului. Cenuşa va trece ca nisip, gravitaţional, printr-un
grătar, astfel încât arderea să se desfăşoare continuu, fără a rămâne reziduuri combustibile nearse.
⇒ Scade conţinutul de SO2 în gazele emanate la ardere:
Formarea biocărbunelui se face printr-o forţă ridicată de compresie cu un agent desulfurizant cum
ar fi Ca(OH)2 , dispersat printre granulele de cărbune, favorizând ca reacţia catalitică între sulful conţinut
în combustibil şi acest agent să aibă loc efectiv în timpul arderii, realizându-se fixarea a 60 – 80 % din
elementul poluant în compuşi solizi nepoluanţi, care rămân în cenuşă.
Cerinţa principală faţă de un astfel de combustibil nepoluant este absenţa la arderea lui, a fumului
şi funinginii, precum şi a substanţelor dăunătoare pentru sănătatea omului şi a mediului înconjurător.
Puritatea ecologică a combustibilului casnic se determină, în principal, prin conţinutul produselor
volatile din el, care se degajă la arderea acestuia. Combustibilul cu conţinut mare de volatile se
caracterizează, de regulă, printr-o cantitate de fum ridicată şi reactivitate – aprindere uşoară, iar cel cu un
conţinut mic de volatile este cu emanaţii de gaze şi reactivitate scăzută. În figura 2 prezint schema bloc de
obţinere a biobrichetelor.
Toate aceste considerente, prezentate mai sus, au determinat orientarea cercetărilor, în direcţia
obţinerii unui combustibil ecologic, dar care să poată îngloba o cantitate cât mai mare de deşeuri vegetale.
În susţinerea orientării s-au avut în vedere şi următoarele considerente:

Fig. 2 Schema bloc generală de obţinere a biobrichetelor

¾ Fluxul de producţie este simplu şi cu un grad înalt de siguranţă:

Prelucrarea cărbunelui, de orice tip, poate elimina operaţiunile complicate cerute de procesul de
brichetare cu liant, din punct de vedere al bilanţului energetic are marele avantaj că prelucrarea nu solicită
temperaturi ridicate.
¾ Brichetarea se realizează printr-o forţă ridicată de compresiune: Aceasta se poate constitui într-
un dezavantaj privind costul utilajului de presare, dar din punct de vedere tehnologic se
realizează o legare puternică între cărbune, materialele biomasice şi agentul desulfurizant, cu o
bună păstrare a formei brichetei şi în timpul combustiei. Adaosul de liant se poate face, dacă
comportarea la brichetare a cărbunelui o impune, dar trebuie ţinut seama de faptul că la
presiunile ridicate de brichetare, rata de adiţie a liantului este mai scăzută.
¾ Materialele biomasice care pot fi folosite sunt de o mare varietate: Pe lângă cărbunele de diferite
categorii, de la lignit la huilă, se pot folosi ca materiale pentru biomasă deşeuri de lemn, păioase,
turbă etc.
¾ Domenii de utilizare: Biocărbunele este adecvat consumului casnic, fiind un combustibil cu
ardere curată pentru sobe, cazane de aburi sau cuptoare de gătit, precum şi aplicaţii industriale
cum ar fi încălzirea serelor, a instituţiilor, birouri, etc.

38
 Utilizarea deşeurilor vegetale pentru ameliorarea efectelor de liere:
Încercările efectuate, au condus la concluzia unei comportări dificile la brichetare pentru clasa
măruntă de cărbune brut provenit de la mina Mehadia (spre exemplificare).
Cercetările au arătat că deşeurile vegetale, inclusiv rumeguşul de lemn utilizat ca liant
îmbunătăţeşte proprietăţile de brichetare ca urmare a modificărilor structurale sub efectul presiunilor
mari, efect mult intensificat dacă presarea se face la cald şi când apare capacitatea de aglutinare a
lemnului .
În această etapă s-a urmărit efectul de liere cu utilizarea rumeguşului de lemn de brad, (figura
3.)în proporţii de 12 şi 15 %, în amestec cu cărbune din clasele granulometrice 0 – 10 şi 0 – 20mm, cu sau
fără adaos desulfurant (CaO – 2%).

Carbune
Liant vegetal
Bitum
Ag. Desulf.

Fig. 3. Reprezentarea grafică a ponderilor cantitative utilizate

Una din reţete a înglobat în amestecul de

brichetare şi bitum 5%, când ponderea liantului vegetal a
fost de 10 % , în greutate (figura 4 a şi b). Carbune

Compoziţia lemnului este diferită în funcţie de Liant vegetal

Bitum
specie, astfel pentru brad care a fost utilizat sub formă de Ag. Desulf.

rumeguş la încercările de brichetare, compoziţia este

următoarea: celuloză 43 – 46%; lignină 27 – 29%;
hemiceluloză 21 – 22%; pentozani 10 – 11%; cenuşă a)
1,1%; răşini 2,83%; proteine 1,21%; umiditatea
42,0 – 13,6 funcţie de timpul de depozitare la uscare
naturală. Carbune

Nici în acest caz nu a fost necesară uscarea Liant vegetal

componentelor din reţetele formate.

Bitum
Ag.desulf.
S-a lucrat cu acelaşi regim de presiuni ca şi în
cazurile anterioare, menţinând aceeaşi matriţă de presare
din care rezultă brichete de formă cilindrică . Nu s-a b)
apelat la alte forme de presare (ovoidă, prismatică etc.) Fig. 4. Reţete cantitative utilizate
întrucât experienţa unor încercări anterioare nu le
recomandă pentru aceste tipuri de amestecuri.
Rezultatele obţinute din încercări sunt sintetizate pentru clasa 0 – 10 mm, în tabelul nr. 1.
Se constată o creştere a rezistenţei la compresiune a acestor tipuri de brichete faţă de reţetele
anterioare .Tot odată acest parametru calitativ este în creştere pe măsura ridicării presiunii de brichetare .
Sunt depăşite nivelele minime recomandate (5 MPa), sau se înregistrează valori apropiate.
Coeziunea este la nivele bune la prima testare, dar la următoarele scade destul de accentuat, aşa
cum se evidenţiază în figura 5.

Tabel nr. 1.
Compoziţia Presiunea de Rezistenţa Materii Conţ. de Aprecierea
brichetei formare la volatile sulf coeziunii
(MPa) compres. (%) (%) (%)
(MPa)
Cărbune + liant
vegetal (12%) 60 2,02
Cărbune + liant
vegetal (12%) 120 4,152

39
 Cărbune + liant
vegetal (12%) 180 6,04 92
Cărbune + liant
vegetal (10%) 60 1,89 46,85 1,39 90
+
ag.desulf.-2%
Cărbune + liant
vegetal (10%) 120 4,023
+ ag. desulf.
(2%)
Cărbune + liant
vegetal (10%) 180 5,10 95
+ ag. desulf.
(2%)
Cărbune + liant
vegetal (10%)
+ 120 3,78
bitum (5%) +
ag.desulf.-2%
Cărbune +
bitum (5%) + 180 4,65 97
ag.desulf-2%
Cărbune + liant
vegetal (15%) 120 3,98 90

10
Rezistenţa la
compresiune

0 120MP 180MP 210MP 240MP

60MPa
a a a a
B.F.L. 0,113 0,629 0,163 0,24 0,06

BLV12% 2,39 3,9 3,42 6,02 5,21

BLBt6% 0,346 1,26 1,1

BLV+Ads 1,858 3,9 4,15

BLV+Bt+Ads 1,54 3,5 4,25

BLV 15% 3,65 6,26 5,41

Fig. 5. Rezistenţa la compresiune a brichetelor de Mehadia clasa 0 - 10mm la compoziţii şi presiuni de

lucru diferite

La această clasă rezultatele privind rezistenţa la compresiune şi coeziunea sunt sub nivelul celor
obţinute la clasa 0 – 10 mm . Amestecul de componenţi de liere format din bitum şi liant vegetal conferă
brichetelor formate parametrii calitativi mai buni decât cărbunele cu liant vegetal, chiar la o pondere mai
ridicată a liantului, dar complică schema de pregătire a şarjei .
Studiul cu ajutorul microscopului stereografic a brichetelor formate cu liant vegetal pune în
evidenţă o structură destul de friabilă, datorită faptului că liantul a aderat destul de puţin pe întreaga
suprafaţă a fragmentelor de cărbune. Liantul se prezintă sub formă de pelicule şi fragmente încreţite de
dimensiuni milimetrice şi sub milimetrice, dispersate neuniform în masa brichetei. În majoritatea
cazurilor există spaţii neacoperite de liant pe suprafaţa cărbunelui, cea ce arată o insuficientă omogenizare
a amestecului de brichetare .
Prezenţa agentului desulfurant în reţetele de brichetare nu a influenţat în mod semnificativ
principalii parametrii calitativi urmăriţi, rezistenţa la compresiune şi coeziunea. Acest lucru se poate
constata din compararea rezultatelor obţinute la brichetele cu 12% L.V. şi cele cu 10% L.V. + 2%CaO,
sau 10% L.V.+ 5% bitum + 2%CaO.
Conţinutul de sulf în masa combustibilă scade ca urmare a schimbării proporţiilor componenţilor
şarjei de brichetare. Prezenţa CaO în reţetă asigură o reducere a sulfului combustibil sub 1,5 %, faţă de

40
peste 2,4 %S în cărbunele din proba prelucrată pentru brichetare şi mai mare de 3,0 %S în cărbunele brut
rezultat din exploatare.
⇔ Producerea brichetelor cu lianţi vegetali asigură o reducere la jumătate a emisiilor de sulf în timpul
arderii în comparaţie cu utilizarea cărbunelui brut, un efect ecologic important .
Încercările privind influenţa apei asupra brichetelor cu liant vegetal (L.V.) arată o foarte slabă
rezistenţa la umiditate .
⇔ Afinitatea foarte mare a lianţilor vegetali pentru apă obligă la ambalarea corespunzătoare după
producere, în vederea stocării, transportului şi livrării la beneficiar .
Tratarea termică a brichetelor după presare sau acoperirea suprafeţelor acestora cu substanţe
hidrofobe ar conduce la ameliorarea rezistenţei faţă de apă .
Arderea brichetelor cu L.V. are loc cu o degajare mult mai redusă de gaze fumigene şi doar în
faza de încălzire, faţă decât se observă la cărbunele nebrichetat.
Aprinderea se face mai rapid prin apariţia unor puncte incandescente care apoi difuzează arderea
în masa combustibilă şi se datorează prezenţei granulelor lemnoase cu o temperatură de aprindere scăzută
(cca 2500C ). În continuare arderea se desfăşoară fără flacără deschisă şi cu o degajare foarte scăzută de
gaze fumigene. Forma brichetei se păstrează până la încheierea arderii. Brichetele care au avut în conţinut
bitum, au ars cu o degajare intensă şi prelungită de fum cu o culoare închisă şi un miros de produse de
distilare.
⇔ Introducerea bitumului în reţeta de fabricare a brichetelor, pe lângă inconvenientele semnalate
anterior, ar conduce la creşterea volumului de emisii poluante.
Pretratarea termică a cărbunelui conduce la modificări notabile ale comportării la brichetare în
amestec cu liant vegetal, mai ales dacă sunt create condiţii de destucturare termică cu viteză mare;
cedarea căldurii de către cărbune spre liantul vegetal cu care se amestecă înainte de presare, pare
suficientă pentru modificările care să favorizeze legarea particulelor combustibile, evitându-se aprinderea
granulelor vegetale fine.
Încercările efectuate au confirmat multe aspecte teoretice cu privire la comportarea acestui tip de
cărbune la diferite presiuni de lucru în funcţie de compozita granulometrică şi de materiale din şarja de
brichetare, de conţinutul de cenuşă şi umiditate etc.
Reducerea limitelor granulometrice superioare de la 20 mm la 10 şi respectiv 6,3 mm, a asigurat o
mai bună difuzie termică a căldurii în masa combustibilă şi s-a realizat o creştere a materiilor volatile
degajate la tratarea termică, o defumare mai intensă.
Pe baza rezultatelor, din această fază a cercetării, se propune să se iniţieze proiectarea unei
instalaţii de producere a brichetelor de mică capacitate (2 – 5t/h);materia primă să fie constituită din
cărbunele mărunt rezultat din degradarea granulometrică în urma operaţiilor de exploatare şi manipulare a
cărbunelui brut.
Aceasta constă dintr-o instalaţie de clasare la 20 mm, depozitarea trecerii pe o platformă de
uscare naturală de unde să fie dozată la instalaţia de amestec - omogenizare înaintea presării . Liantul de
origine vegetală să fie procurat din zonă de la instalaţiile de prelucrare a lemnului şi de asemenea să fie
depozitat pe o platformă acoperită pentru uscare naturală şi dozare .
Obţinerea unor brichete ecologice impun dozarea în amestecul supus presării şi a minim 2% CaO
sau CaCO3 pentru care de asemenea se impun dotări pentru stocare şi dozare .
Presarea să se realizeze la presiuni de 100 – 150 MPa cu prese tip funie care pot dezvolta
asemenea presiuni; pentru economicitatea procesului se recomandă ca operaţia să se desfăşoare la rece cu
ambalarea imediată a brichetelor în saci impermeabili cu o greutate de 15 – 25 kg / sac .

41