Protecţia de distantă

PROTECTIA DE DISTANTA

În figura 1 este prezentată schema bloc de elemente simplificată a unei protecţii de

distanţă (PD). Elementul de pornire (1) acţionează fie la creşterea curentului (I>), fie-cel mai
des-la scăderea impedanţei (Z<) măsurată de elementul (2). Elementul de temporizare (3)
asigură o acţionare în trepte de timp cu un Δt=0,5…0,7 secunde, pentru selectivitatea
declanşărilor, la care contribuie şi elementul direcţional (4). Execuţia comenzii de declanşare
este asigurată de elementul de execuţie (5), dar condiţionată de o serie de blocaje şi
coordonări ale funcţionării protecţiei de distanţă (PD) cu celelalte dispozitive şi instalaţii ale
sistemelor de automatizare (SA).
6
Blocaje +
coordonări ale
PD cu SA.

1 2 3 5
4
Element de Element de cd.
Element de Element de Element dec.
pornire. măsurat ieşire
temporizare
I>; Z< impedanţă. direcţional. (execuţie) a
în trepte. IL
(dist. la defect) schemei.

z=zo *1 (Ω) III

zo=const. (Ω/km) II
1 - km I
ta=f(U/I)

Fig. 1. Schema bloc de elemente ale PD

Protectia de distantă este o protectie de impedantă minimă, condiţia de acţionare fiind

Zr ≤ Zpr.
Caracteristica de acţionare în planul impedanţelor Z este cea din figura 2 care este o
caracteristică circulară cu centrul în origine, zona de acţionare reprezentând-o interiorul
cercului. La regim nominal sau la defect exterior zonei protejate vârful fazorului reprezentând
Zr este în afara acestei caracteristici (nu are loc acţionarea). La un defect în zonă vârful lui Z r
intră în cerc (are loc acţionarea). Întrucat Z r » l (lungimea liniei) protecţia se poate numi ca
fiind de distanţă ( Zr este proportionala cu distanta la defect).
Deoarece caracteristica astfel obţinută nu este cea mai bună, fiind influenţată de
rezistenţa arcului electric, de pendulările de energie şi de suprasarcini, s-au căutat şi au fost
realizate alte caracteristici de acţionare mult mai bune pentru releele de distanţă, cu
performante ridicate.

1 /14
2012-2013 Protecţia de distantă

Fig. 2 - Caracteristica de acţionare în planul “z”

1. Caracteristicile de acţionare ale releelor de distanţă

În fig.3. şi 4. sunt reprezentate caracteristicile releului de impedanţă (sau admitanţă)

generalizată.

+jx
(C) : (R-Ro)2 + (X-Xo)2 = K2

Ro = (R-Rţ)cosψ = K(1-K’ /K)cosψ = K(1-η)cosψ

Zpr

Xo = (R-Rţ)sinψ =K(1-K’ /K)sinψ = K(1- η)sinψ

unde η = K’/K
C K ψ
XO φ
•
O RO +R

K-K’
K’

Fig.3. Caracteristica releului de impedanţă (admitanţă) generalizată în planul +R, +jX.

Fig.4 Caracteristica relelului de impedanţă generalizată, în planul admitanţelor +G, +jB.

2 /14
Protecţia de distantă

Pentru a obţine caracteristici mai simple şi funcţionale, se modifică corespunzător

coeficienţii din ecuaţia cercului rezultând caracteristicile particularizate din tabelul 1.

Tabelul 1. (INFORMATIV)

Caracteristicile de acţionare particularizate ale releelor de distanţă

1 2 3
Releu de rezistenţă
(conductanţă) sau reactanţă jx XO = 0 jB
(susceptanţă) generalizat (C)
K
B O’ O’
RO
• •O •
R G

jx
RO = 0
jB
(C)

’ •O
K •O G
XO
O • O’ (C)
R

Releu de admitanţă mixtă

(MHO) jx RO2 +XO2 =K2 jB

(C)
(Δ)
’
O
K •
XO
O RO R O G

Releu de impedanţă mixtă

jx jB
RO→∞
XO→∞
•
O G

• O’ (C)
O R

Releu de conductanţă
jB
jx
RO=K
XO=0

(C)

K ’

O
• OR
O R
O G
1/RO

3 /14
2012-2013 Protecţia de distantă

Caracteristicile de acţionare particularizate ale releelor de distanţă

1 2 3
Releu de susceptanţă
jx jB
RO=B
XO=K

K (C)

XO O’
•
O -j* 1 G
XO
O R

Releu de impedanţă
XO=0
(admitanţă) jx RO=0

(C)
Zpr=K O O’
•
G
• ’
O O R

- jB

Releu de rezistenţă sau

reactanţă jx
•O
G

• O’ (C)

O R

-jB = 1
jX
reactanţă

jx

O O’
• •
G

O R
- jB

Releu de distanţă cu
C jz
caracteristică eliptică. jz
Releu de distanţă cu Zpr -Z’
A
β
caracteristică poligonală, de Zpr Zpr -Z
Zpr -Z’ ZA θ
tip patrulater. ’ α β
Z’ F ZФ
’
F’ Z R O α
R
K
B

4 /14
Protecţia de distantă

2. Comportarea caracteristicilor de acţionare ale releelor de distanţă la rezistenţa arcului,

la suprasarcină şi la pendulările de energie

21. Comportarea la rezistenţa arcului electric

În fig. 5. s-a reprezentat diagrama fazorială a impedanţelor pentru un defect cu arc

electric într-o zonă protejată cuprinzând un tronson de linie (între A şi B’).

+jX

B’ ’

B
• •C
• •M
Z total = Z SCC B + RarcB
Z sccB Z sup rasarcina
j sup rasarcina
A• N
j +R
Rarc A SCC

Fig. 5. Diagrama fazorială a impendanţelor în planul (+R, +jX)

pentru un defect cu arc electric.

+jX +jX
Zsuprasarcină

Zs
O RO R
O +R

a) Releu de rezistenţă generalizată. b) Releu de admitanţă mixtă (MHO).

+jX +jX

Zs
Zs
O +R O +R

c) Releu de reactanţă. d) Releu cu caracteristică eliptică deplasată.

Fig.6. Comportarea caracteristicilor de acţionare ale releelor de distanţă la

rezistenţa arcului electric si la suprasarcina: a) releu de rezistanţă generalizată; b)
releu de admitanţă mixtă; c) releu de reactanţă; d) releu de distanţă cu caracteristică
eliptică deplasată; ZS – impedanţă de suprasarcină

5 /14
2012-2013 Protecţia de distantă

Fazorul lui ZSC (fig.5.) face cu axa R un unghi φscc Î (60 o; 80 o) în funcţie de tipul
defectului. Dacă scurtcircuitul nu este scurtcircuit metalic direct, ci prin arc, rezultă că
impedanţa de scurtcircuit fazorială este suma fazorială dintre ZSC şi rezistenţa arcului electric.
În intervalul A, B unde BÎ(A,B’) se obţine un aşa numit “patrulater de defect”
(haşurat), care trebuie să se afle în interiorul caracteristicii de acţionare a releului. Astfel,
pentru porţiunea BB’ unde vârful fazorului impedanţei totale depăşeşte circumferinţa
caracteristicii de acţionare a releului, se observă că releul nu acţionează pentru că punctele
cuprinse între M şi C’ sunt în afara zonei de acţionare. O porţiune de linie (BB’), nu este
protejată, ca şi cum defectul ar fi un defect extern pentru protecţia de distanţă respectivă.
Dacă s-ar alege un cerc de rază mai mare pentru ca să treacă prin C’ (fig.5.), protecţia
ar lucra dar suprafaţa utilă din caracteristica dată de patrulaterul haşurat în raport cu suprafaţa
totală a cercului se reduce. De aceea această caracteristică nu este cea mai bună în raport cu
rezistenţa arcului electric.

2.2. Comportarea la suprasarcini

La liniile lungi puternic încărcate şi având cos j ® 1 (j≈0), este posibil ca

U
Zsuprasarcină: Z SS = releu < Z p impedanţa de pornire) şi releul de distanţă ar acţiona neselectiv.
I releu
Este necesar ca protecţia de distanţă să deosebească scurtcircuitele de suprasarcini
măsurând nu numai modulul impedanţei ci şi argumentul acesteia j s .
În fig. 6. s-a reprezentat comportarea caracteristicilor de acţionare la rezistenţa arcului
şi la suprasarcină. Se poate constata că cele mai bune caracteristici sunt cele de tip eliptic (fig.
6.d)) şi cele de admitanţă mixta (MHO) - fig.6.b)), iar cea mai puţin indicată - cea a unui releu
de reactanţă (fig.6.c)). Comportari net superioare se obtin prin utilizarea caracteristicilor de
actionare poligonale, cu laturi reglabile.

2.3. Comportarea la pendulările de energie (INFORMATIV)

Fie două noduri generatoare echivalente, cu tensiunile electromotoare E 1 şi E2 legate

prin linia L; impedanţele surselor sunt Z1 şi Z2, iar impedanţa liniei este ZL (fig. 7.a) şi b)).
Între cele două noduri circulă un curent de egalizare (sau pendulare) cu expresia:

E 2 - E1 E 2 - E1
I= = , (1)
Z1 + Z 2 + Z L åZ
care poate atinge valori importante, în raport de diferenţa fazorilor E 2 şi E1 (fig. 7,b))
provocând acţionări neselective ale protecţiei de distanţă. În timpul pendulărilor, dacă
E1=E2=const., variaţia unghiului q determină numai variaţia lui I:

æ qö
I 1 = I 2 = I = f ( E 2 - E1 ) = j ç 2 E1 sin ÷ . (2)
è 2ø

Tensiunile în punctele M şi N (bara B1, respectiv B2) sunt:

U M = U 1 = E1 + Z1 I ; (3)

U N = U 2 = E2 - Z 2 I = U1 + I Z L . (4)

6 /14
Protecţia de distantă

B1 B2 E1
E1 Z1 L Z2 E 2 - E1
E2 θ
ZL
M N I E2
a) b)

Fig.7. Schema echivalentă pentru pendulările de energie:

a) schema echivalentă; b) diagrama fazorială a tensiunilor electromotoare

Se poate construi o diagramă fazorială în ipoteza punctului de potenţial O nul constant

(fig. 8.); în realitate, punctul O descrie o dreaptă, perpendiculară pe CD în mijlocul ei
(punctele O, O’, O” etc.). Dacă E1 ¹ E2, locul punctului O se prezintă sub forma unei familii
de cercuri (desenate cu linie întreruptă în fig. 8.).
Împărţind ambii membri ai relaţiilor (3), (4) cu I , fazorii căderilor de tensiune devin
impedanţe. Dacă se suprapune caracteristica de acţionare circulară a releului de impedanţă
peste diagrama de pendulări (fig. 8.), cu potenţial nul variabil, segmentele din centrul cercului
până la O reprezintă impedanţe proporţionale cu cele măsurate de releu. Posibilitatea
acţionărilor greşite la pendulările de energie este cu atât mai redusă cu cât unghiul q la care
impedanţa măsurată ZN (corespunzător protecţiei de distanţă din punctul N) intră în zona de
acţionare, este mai apropiat de 1800 (valoare greu de atins la pendulările de energie). Se
convine ca valoarea limită a unghiului q, la care protecţia de distanţă acţionează, să se
determine în acele puncte în care locul de potenţial nul intersectează caracteristica de
acţionare. Se constată că, din acest punct de vedere, cel mai slab se comportă caracteristica
circulară cu centrul în origine, mai bine cea cu centrul deplasat (tip „MHO”) şi mult mai bine
cele eliptice sau poligonale.
Dacă se doreşte ca releul „MHO” să fie mai puţin sensibil la impedanţa de
suprasarcină Zs şi la rezistenţa arcului Rarc (fig. 6.b)), caracteristica circulară poate fi deplasată
pentru a îngloba mai bine aria haşurată în figură; în acest caz, însă, se micşorează valoarea
unghiului q care determină comportarea la pendulările de energie şi, astfel, devin necesare
dispozitivele pentru blocarea protecţiei la pendulări.
Din considerentele expuse pină acum se constată că cele mai indicate sunt releele de
distanţă cu caracteristici poligonale, deşi acestea se obţin mai greu cu releele convenţionale,
analogice, dar fara probleme – cu relee de tip numeric.
Se poate trage concluzia că dintre toate caracteristicile prezentate, cele mai
avantajoase sunt cele poligonale şi într-o oarecare măsură acceptabile şi caracteristica eliptică
şi caracteristica de admitanţă mixtă MHO, care este caracteristica circulară ce trece prin
origine.

7 /14
2012-2013 Protecţia de distantă

+j

O’
E1 C I z
1
θ O U1 M (C’)
U2 O’’
+1
E2 θ
N
D
I z2

(Δ) ^ CD
(dreapta de potenţial nul)
(C’’)

Fig.8. Locul punctului de potenţial nul la pendulările de energie

3. Blocarea protecţiilor de distanţă la situaţii speciale

· Blocarea la pendulări - se bazează pe faptul că la pendulările de energie

lipsesc componentele de secvenţă inversă, respectiv homopolară de tensiune respectiv curent,
care sunt prezente însă la toate tipurile de scurtcircuite.
Astfel, se introduce controlul prezenţei componentei de secvenţă inversă a tensiunii U 2
care se manifestă la scurtcircuite, chiar şi la cele simetrice, în primele perioade, dar lipseşte în
cazul pendulărilor de energie electrică.

· Blocarea protecţiei de distanţă la defecte în circuitul transformatorului de

tensiune

Pentru a împiedica funcţionarea neselectivă a protecţiei de distanţă la defecte în

circuitul transformatorului de tensiune, când U r→0 şi Zr→0 deşi nu avem de a face cu
scurtcircuite în cuprinsul zonei protejate, se introduc în schema protecţiei blocaje de minimă
tensiune (cu relee minimale de tensiune care supraveghează circuitul transformatorului de
tensiune), sau elemente sensibile (cu relee de curent polarizate) care supraveghează variaţia
curentului pe linie şi nu permit acţionarea protecţiei de distanţă decât atunci când curentul
prezintă o variaţie bruscă de cel puţin 20% (la defecte în circuitele secundare, însoţite de
scăderea sau dispariţia tensiunii de alimentare a releului de distanţă, nu se produc creşteri
rapide ale curentului şi în consecinţă protecţia rămâne blocată).
Se realizează pe baza blocajului de minimă tensiune care sesizează dispariţia tensiunii
deşi nu avem scurtcircuit în zonă şi relee maximale de curent sensibile care sesizează variaţia
în salt a curentului pe linie de cel puţin 20% In.

8 /14
Protecţia de distantă

4. Obţinerea caracteristicii de timp a releului de distanţă

Se utilizează caracteristici în trepte, care realizează o dependenţă t a=f(Ur/Ir)=f(Zr) în

trepte de timp, pe zone de acţionare (I, II, III şi IV), ca în figura 9. Defectele din treapta rapidă
(zona I) sunt lichidate în 0,1…0.2 secunde (timpul propriu de declanşare al întreruptorului).
Temporizările cu care sunt declanşate întreruptoarele la defecte în zonele următoare se obţin
prin adăugarea câte unei trepte de timp Δt=0,5…0,6 secunde (de exemplu, t aZII=taZI+ Δt),
asigurând, astfel, selectivitatea funcţionării protecţiei de distanţă.

0 ,1….0,2 s

Fig. 9. Caracteristica de timp a releului de distanţă.

5. Stabilirea reglajelor protecţiei de distanţă

Reglajele protecţiei de distanţă unidirecţionale se stabilesc pe zone de acţionare

(fig.10.), atât în ceea ce priveşte valorile impedanţelor de pornire, cât şi timpii de acţionare ai
acesteia.
B2 I4 K3
B1
• • B4
T
A 1 L1 2 B3 B
I I
L2
~ •
I1
•I2 •
I3
• ~
IA IA+IC
K1 K2

C ~ •
ta[sec] IC
ta IV
ta III Dt
ta II
Dt
ta I
Dt
0•
I Z [km]
z pp1
II (ZΏ)
z pp1
III
z pp1

Fig. 10. Zonele de actionare a protectiei de distanta unidirectionala

9 /14
2012-2013 Protecţia de distantă

· Zona I de acţionare a protecţiei de distanţă se determină din condiţia de

desensibilizare la defecte pe bara B2 (la capătul linie protejate L1) şi imediat după aceasta, la
bornele dinspre L2 ale întreruptorului I2 (fig.6.16.), ţinând seama de erorile de măsurare a
impedanţei și de apreciere a distanței pina la locul de defect (aproxim 20%):

1 = (0,8...0,9) × Z L1
I
Z pp (5)

I
in relaţia (5) Z pp1 reprezintă impedanţa de pornire a protecţiei 1, în zona I de

acţionare, în funcţie de impendanţa ZL1 a liniei protejate, proporţională cu lungimea liniei

(fig.10.).

· Pentru zona II, impedanţa de pornire se obţine luând cea mai mică valoare
dintre (6) şi (7).

1 = K sig ( Z L1 + K rep1 × Z pp 2 ); K sig = 0,8

II ' I '
Z pp (6)
1 = K sig ( Z L1 + K rep 2 × Z T ); = 0,7
II '' ''
Z pp K sig (7)

Însumând algebric fazorii ZL1 şi ZT rezultă o valoare acoperitoare, care depăşeşte suma
II
fazorială; în consecinţă, se adoptă cea mai mică dintre valorile Z pp 1 , calculate cu relaţiile de

mai sus. S-au notat cu K rep1 şi K rep 2 coeficienţii de repartiţie (sau ramificaţie) care determină
modificarea impedanţei măsurate de releul de impedanţă 1 datorită supraalimentării dinspre
sursa C, la un defect în K2, sau dinspre C şi B, la un defect în K3, pe barele de joasă tensiune
ale transformatorului T. Pentru selectivitatea funcţionării, protecţia de distanţă trebuie
desensibilizată în raport cu valoarea de pornire a treptei rapide a protecţiei 2, la un defect în
capătul zonei protejate, în punctul K2. Raportând tensiunea remanentă pentru un scurtcircuit în
K2 la curentul de defect, se obţine:

U rem1( K 2 ) Z L1 I A + Z pp
(I )
2 (I A + IC ) æ I ö
= = Z L1 + Z (ppI )2 çç1 + c ÷÷ (8)
I SCCA( K 2 ) IA è IA ø

În relaţia (8.), I A = I SCC A( K 2 ) şi I C = I SCC C ( K 2 ) sunt curenţii de defect furnizaţi de

sursele A, respectiv C, la un defect în K2. (fig. 10.)

æ I ö
Se observă că paranteza çç1 + C ÷÷ determină coeficientul de repartiţie K rep1 > 1 care
è IA ø
intervine în expresia (6). Amplificând valoarea rezultata din (8) cu K ' sig = 0,8 se obţine
valoarea de pornire Z (ppII1) ; analog, pentru (7), considerând în staţia de transformare T, toate
transformatoarele în paralel (pentru a rezulta în calcule impedanţa minimă).
· Valoarea de pornire a zonei III se determină astfel: când există şi o zonă IV de
protecţie, calculul pentru Z (ppIII1 ) se face analog cu calculul reglajelor Z (ppII1) . Când zona III este
ultima zonă de acţionare a protecţiei de distanţă, aceasta nu mai este delimitată de elementul
de măsurare a impedanţei, ci este dată de elementul de pornire ( Z pr ) . Analog se procedează
când zona IV este ultima zonă de protecţie.

10 /14
Protecţia de distantă

Se menţionează că există şi protecţii de distanţă cu valoarea de pornire Zpr dependentă

de curent, prin intermediul unei bobine saturabile cu miez; în zona curenţilor mici, Zpr este
mai mare şi releul nu acţionează. În schimb protecţia lucrează chiar dacă I scc min < Isarc max .
Modificarea valorilor de pornire Z pr, corespunzător diferitelor zone de protecţie, se
realizează în cazul releelor analogice cu rezistenţe adiţionale, introduse treptat în circuitele
elementului sensibil de un motor pas cu pas (sau, un motor de c.c. cu turaţie constantă), sau
prin deplasarea unor cursoare (RD7, D111 etc.), apropiind fictiv punctul defect de locul
instalării protecţiei de distanţă. In cazul releelor digitale, modificarile sunt realizate prin
program.

6. Verificarea sensibilităţii protecţiei de distanţă

În cazul unei protecţii de distanţă se verifică: sensibilitatea elementului de măsurat

impedanţa şi sensibilitatea elementului de pornire al protecţiei.

· Sensibilitatea elementului de măsurat impedanţa se verifică cu relaţia:

( II )
Z pp
K sens1 = ³ 1, 25 ,
1
(9)
Z L1

ceea ce înseamnă că protecţia trebuie să acopere, cu zona II, cel putin 25%
din elementul următor, spre consumatori (fig. 6.16.). Atunci când condiţia nu este îndeplinită,
se adoptă Z (ppII1) = Z pp
( III )
1 , dar pentru asigurarea selectivităţii acţionării, treapta de timp este
urcată la nivelul celei corespunzătoare zonei III a protecţiei de distanţă (linia întreruptă din
figura 6.16.).
· Sensibilitatea elementului de pornire al protecţiei de distanţă se verifică din:
- condiţia de desensibilizare la suprasarcini, verificând dacă Z pp1 = (0,7...0,8) Z sarc max ;
- condiţia de asigurare a funcţiei de rezervă a protecţiei pentru defecte la capătul opus
elementului protejat:
Z pp1
K sens 2 = ³ 1,25 (10)
Z L1 + ( Z L 2 Ú Z T )

În relaţia (10) se introduce, la numitor, fie impedanţa de linie Z L2, fie

impedanţa unui transformator din staţia T, notată cu ZT, cu un singur transformator în
funcţiune, pentru a rezulta valoarea maximă a impedanţei.

7. Protecţii numerice utilizate în SEN

7.1. Protecţii de producţie SIEMENS

Echipamentele numerice de protecţie, realizate de firmele cu tradiţie în domeniu, sunt

concepute ca echipamente complexe care pot fi integrate în sistemele de comandă şi control
ale sistemelor electrice pe care trebuie să le protejeze. Un astfel de echipament este cel
realizat de firma Siemens, 7SA522.
Funcţia principală a acestui echipament este protecţia de distanţă cu caracteristica de
declanşare de tip poligonal. Tehnologia de realizare permite ca, dacă se consideră necesar, să
poată fi setata şi o caracteristica de tip MHO. Dacă sunt disponibile ambele tipuri de

11 /14
2012-2013 Protecţia de distantă

caracteristică într-un echipament, se poate alege un tip de caracteristică pentru fiecare tip de
defect (polifazat sau monofazat). De exemplu, defectele cu rezistenţă de punere la pamânt pot
fi acoperite cu caracteristica poligonală, iar defectele polifazate cu carcateristica de tip
«mho».
Figura 11 arată un exemplu de caracteristică poligonală direcţionată înainte. Zona a III
a este direcţionată înapoi. Pentru fiecare buclă de impedanţă de defect există cinci zone
independente şi o zona suplimentară. În general, poligonul este definit printr-un paralelogram
care intersectează axele în valorile R, X şi este înclinat cu unghiul jsist. Desensibilizarea
protecţiei de distanţă faţă de condiţiile de sarcină se realizează prin «decuparea» din
caracteristica de tip paralelogram a «trapezului» sarcinii caracterizat de R Load şi jLoad .

Fig, 11. Caracteristica de tip poligonal a protecţiei de distanţă din echipamentul 7SA522

Coordonatele axiale pot fi setate individual pe fiecare zonă, iar jDist; RLoad şi jLoad sunt
comune pentru toate zonele. Caracteristica este simetrică faţă de originea sistemului R-X.
Caracteristica direcţională limitează domeniul de declanşare la cadranele dorite.
În figura 12. este reprezentată o caracteristică de tip MHO. Această caracteristica este
definită de linia diametrului care intersectează originea sistemului de axe şi mărimea
diametrului care corespunde impedanţei Zr care determină pragul şi unghiul de înclinare.

12 /14
Protecţia de distantă

Fig. 12. Caracteristica de acţionare de tip MHO

Unghiul de înclinare este setabil şi corespunde unghiului liniei. Trapezul determinat de
parametrii sarcinii Rload şi jload (cu valori reglabile) poate fi folosit pentru a desensibiliza
protecţia de distanţă faţă de caracteristicile sarcinii. Pragul Zr poate fi setat separat pentru
fiecare zonă. Unghiul de înclinare jdist ca şi parametrii impedanţei de sarcină Rload, jload sunt
comune pentru toate zonele.

o Blocajul la pendulatii pentru această protecţie de distanţă

Pentru a împiedica acţionările nedorite ale protecţiei de distanţă, echipamentele de

protecţie sunt prevăzute cu funcţia de blocaj la pendulaţii, fenomen generat de scurtcircuite,
fluctuaţii de sarcină sau operaţii de comutare. In timpul pendulaţiilor, curenţi cu valoare mare
însoţiţi de tensiuni mici pot cauza declanşări nedorite ale protecţiei de distanţă.
Echipamentul 7SA522 are un astfel de element de blocaj la pendulaţii integrat care
permite decelarea fenomenului de pendulaţii de cel de scurtcircuit. Pentru detectarea
fenomenului de pendulaţii, este măsurată viteza de variaţie a vectorului impedanţă. În cazul
caracteristcii de tip poligon, măsurătoarea începe atunci când vectorul impedanţă «intra» în
domeniul caracteristicii de blocaj la pendulaţii PPOL (figura 13.). Sesizarea unui defect
(caracteristica APOL) se realizează cu cele mai mari valori pentru R si X ale zonelor. Zona
pentru pendulaţii are o distanţă minimă Zdiff de 5Ω (la IN=1A) sau de 1Ω (la IN=5A) în toate
direcţiile faţă de caracteristica de acţionare a protecţiei de distanţă. In cazul unui scurtcircuit
(1), vectorul impedanţă îşi schimbă brusc caracteristicile din zona de sarcina în zona de
defect. Totuşi, în cazul în cazul pendulaţiilor (2), vectorul impedanţă aparentă intra în zona
PPOL şi numai mai tarziu în zona APOL. Este, de asemenea, posibil ca vectorul să intre în
zona de sesizare a pendulaţiilor şi să părăsească această zonă, fără să atingă zona de detectare
a defectelor (3).

13 /14
2012-2013 Protecţia de distantă

Figura 13. Caracteristica de detectare a pendulaţiilor pentru o caracteristica de acţionare de

tip poligonal

Dacă vectorul impedanţă intră în poligonul de pendulaţii şi trece în partea opusă,

atunci, este vorba despre o pierdere a sincronismului între cele două zone de reţea, văzute din
locul de instalare a releului (4).

Acelaşi lucru se poate aplica şi la caracteristica de tip MHO (figura 14.). La acest tip
de caracteristică, zona de detectare a pendulaţiilor păstrează distanţa de 5Ω, respectiv 1Ω faţă
de cea mai mare zona circulară, pentru toate zonele.
Un fenomen de pendulaţii este detectat, dacă în timpul ultimelor opt cicluri de măsură
(corespunzător a două perioade), continuitatea schimbării vectorului impedanţa este
confirmată.

Fig, 14. Caracteristica de detectare a pendulaţiilor

pentru o caracteristică de acţionare de tip MHO

14 /14