Proiect Management Intercultural

PROIECT DIAGNOSTIC CULTURAL
(BELGIA, BRAZILIA, INDIA, MALTA, REGATUL UNIT AL MARII

BRITANII ȘI AL IRLANDEI DE NORD)
Proiect realizat de:

Dobrin Ionela-Georgiana
Dumitru Diana-Elena
Grigore Ioana-Ramona
Iacob Ana-Maria
Terteci Roxana-Elena
Cuprins
1. Rezumat ................................................................................................................................ 5
2. Introducere ........................................................................................................................... 6
3. Brazilia – Diagnostic cultural (Iacob Ana-Maria – punctaj: 5)....................................... 7
3.1. Prezentare generală....................................................................................................... 7
3.1.1. Localizare geografică și organizarea țării ............................................................ 7
3.1.2. Caracteristici socio-demografice .............................................................................. 9
3.1.3. Caracteristici economice......................................................................................... 11
3.1.4. Fiscalitatea .............................................................................................................. 13
3.1.5. Caracteristici politice .............................................................................................. 15
3.1.6. Cultură – sărbători, obiceiuri, tradiție, principii ..................................................... 16
3.1.7. Nivelul cultural etnic .............................................................................................. 20
3.1.8. Nivelul cultural religios și credințe ........................................................................ 22
3.1.9. Stemă, steag și imn ................................................................................................. 23
3.2. Profilul țării din punct de vedere al dimensiunilor lui Hofstede ............................ 25
3.2.2. Individualism/Colectivism...................................................................................... 26
3.2.3. Masculinitate/Feminitate ........................................................................................ 26
3.2.4. Evitarea ridicată/scăzută a incertitudinii................................................................. 27
3.2.5. Orientare pe termen lung/scurt ............................................................................... 27
3.2.6. Indulgență ridicată/scăzută ..................................................................................... 28
3.3. Eticheta de afaceri a țării............................................................................................ 28
4. Malta – Diagnostic cultural (Grigore Ioana-Ramona – punctaj: 4.5)........................... 31
4.1. Prezentare generală..................................................................................................... 31
4.1.1. Sărbători, tradiții și obiceiuri .................................................................................. 33
4.1.2. Caracteristici scio-demografice .............................................................................. 35

4.2. Profilul din punct de vedere al dimensiunilor lui Hofstede.................................... 37
4.3. Eticheta de afaceri analizată ..................................................................................... 39
5. India – Diagnostic cultural (Dumitru Diana-Elena - punctaj: 5) .................................. 41
5.1.1. Localizare geografică ............................................................................................. 41
5.1.2. Drapelul Indiei ........................................................................................................ 42
5.1.3. Caracteristici socio-demografice ............................................................................ 42
5.1.6. Comunicare ............................................................................................................. 45
5.1.7. Cultura .................................................................................................................... 45
5.2. Dimensiunile lui Hofstede ........................................................................................... 48
5.3. Eticheta în afaceri........................................................................................................ 52
6. Belgia – Diagnostic cultural (Terteci Roxana-Elena - punctaj: 4) ................................ 55
6.1. Informații generale ...................................................................................................... 55
6.1.1. Economie ................................................................................................................ 57
6.1.2. Cultura în Belgia – viața, obiceiuri, tradiții ............................................................ 60
6.1.3. Viața în Belgia ........................................................................................................ 62
6.1.4. Obiceiuri și tradiți ................................................................................................... 63
6.2. Profilul Belgiei din punctul de vedere al dimensiunilor lui Hofstede ..................... 64
6.3. Eticheta de afaceri ....................................................................................................... 67
7. Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord- diagnostic cultural (Dobrin

Ionela-Georgiana – 4.5) ......................................................................................................... 69
7.1.1. Caracteristici socio-demograficce .......................................................................... 70

7.1.4. Cultură- sărbători, obiceiuri, tradiție ...................................................................... 77
7.1.5. Grupurile etnice ...................................................................................................... 78
7.1.6. Stema și steagul ...................................................................................................... 79
7.2. Profilul din punctul de vedere al dimensiunilor lui Hofstede ................................. 81
7.3. Eticheta de afaceri utilizată ........................................................................................ 83
8. Organizarea companiei (Punctaj: 3) ................................................................................ 85
8.1. Ideea de afacere ........................................................................................................... 85
8.2. Organizarea activității – poziții manageriale ........................................................... 86
8.3. Potențiale probleme – interne și externe ................................................................... 88
8.3.1. Diferențe între dimensiunile lui Hofstede – potențiale probleme........................... 88
8.3.2. Probleme ce pot apărea în comunicare (elementele etichetelor de afaceri) ........... 89
8.3.3. Alte probleme ce pot apărea din cauza diferențelor etichetelor de afaceri ............. 91
8.3.4. Probleme ce pot apărea din cauza diferențelor din culturi ..................................... 92
8.3.5. Alte potențiale probleme ........................................................................................ 93
9. Valorizarea diferențelor culturale – recomandări și soluții........................................... 96
10. Bibliografie ....................................................................................................................... 97
11. Anexă............................................................................................................................... 101
11.1. Eseu – Brazilia (Iacob Ana-Maria) ........................................................................ 101
11.2. Eseu - Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord (Dobrin Ionela-
Georgiana)......................................................................................................................... 105
11.3. Eseu – Malta (Grigore Ioana-Ramona) ................................................................. 108
11.4. Eseu – Belgia (Terteci Roxana-Elena) ................................................................... 110

1. Rezumat
În această lucrare academică am reușit să analizăm 5 țări ce prezintă culturi cu tradiții,

obiceiuri, și valori total diferite: Belgia, Brazilia, India, Malta și Regatul Unit al Marii Britanii
și al Irlandei de Nord; am prezentat diagnosticele culturale pentru fiecare țară menționată, ce
conțin, pe lângă multe altele, localizările geografice, elemente politice, dar și deosebiri la
nivelul social și național, identificate cu ajutorul dimensiunilor lui Hofstede. Am discutat
despre cum diferențele găsite în urma acestor analize pot afecta relaționarea dintre oamenii ce
provin din aceste țări. De asemenea, am înființat o companie imaginară ce vine cu diversitate
în mediul organizațional, managementul fiind intercultural, având pozițiile de conducere
ocupate de reprezentanți ale țărilor discutate.
Eticheta de afaceri a fost un alt element esențial discutat în fiecare diagnostic, deoarece
pentru realizarea acestui proiect erau necesare informațiile despre comportamentul și atitudinea
popoarelor în afaceri. Din etichete am reușit să identificăm mai multe aspecte ce pot afecta
compania, pe care le-am dezvoltat în câteva capitole. Printre acestea se află potențialele
probleme ce pot apărea din cauza dezacordurilor ce țin de culturi, pentru care am reușit să
găsim și soluții, cu speranța că prin implementarea lor corectă, reprezentanții țărilor vor putea
comunica și se vor putea înțelege reciproc, acceptând faptul că nu provin din medii identice.
Am reușit să evidențiem lucrurile pe care țările le dețin sau le cunosc și care sunt benefice din
punct de vedere economic. Astfel, compania reușește să incorporeze toate aceste lucruri bune
sau rele printr-o idee de afacere creativă ce pune accent pe toate avantajele descoperite în cele
5 culturi, fie acestea sociabilitatea de care dau dovadă unele popoare sau avantajele tehnologice
pe care altele le dețin.
2. Introducere
Cultura presupune, pe lângă multe altele, elemente de religie, comportament, valori,

atitudine și limbă care ajută țările și popoarele să se diferențieze. Pentru ca două persoane ce
aparțin unor culturi diferite să poată comunica eficient este nevoie de înțelegere, de colaborare
și de respect față de tradițiile, obiceiurile și ideile pe care cei doi le prezintă. În plus, fiecare
țară are propria istorie care, împreună cu sistemul politic și factorii economici, au reușit, cu
trecerea timpului să constuiască și să modifice societatea și modul de gândire, respectiv
percepția acesteia.
Cunoașterea diferențelor culturale dintre țara de proveniență și țara de origine a unei

persoane cu care există interesul de a comunica poate facilita o dezvoltare personală: culturile
pot aduce elemente și perspective noi, persoanele pot fi mai înțelepte sau inteligente (sistemul
de învățământ fiind influențat, la rândul său, tot de cultură). Prin combinarea elementelor
culturale, calitatea vieții se intensifică și este benefică ambelor părți.
Diversitatea culturală este foarte importantă, mai ales într-o companie, deoarece poate
aduce, dacă este manageriată corect, creșterea productivității, a creativității și profitului, poate
crește reputația companiei și poate construi un mediu organizațional foarte bine definit care să
îi facă pe angajați să se atașeze de echipa cu care lucrează, astfel fiind mulțumiți de locul de
muncă și păstrându-l pe termen lung.
În lucrarea academică prezentă am dezvoltat aceste idei prin analiza amănunțită a 5

culturi diferite și am evidențiat importanța particularităților ce le fac să se deosebească una de
cealaltă. De asemenea, am discutat și despre cum afectează diferențele identificate un mediu
de afaceri, făcând o comparație între etichetele de afaceri, reușind în același timp să prezentăm
diagnostice culturale amănunțite.
3. Brazilia – Diagnostic cultural (Iacob Ana-Maria – punctaj: 5)
3.1. Prezentare generală
3.1.1. Localizare geografică și organizarea țării
Brazilia (Republica Federativă a Braziliei, cu capitala Brasília) este țara din America
de Sud ce ocupă aproximativ jumătate din suprafața continentului. Brazilia este a cincea cea
mai mare țară din lume (cu o suprafață de aproximativ 8.515.770 km²), fiind depășită doar de
Rusia, Canada, China și Statele Unite. Brazilia se învecinează cu Oceanul Atlantic pe o lungime
de 7.400 km de coastă și împarte peste 15.700 km de frontiere interioare cu fiecare țară sud-
americană, (cu excepția țărilor Chile și Ecuador) în special cu Uruguay (sud), Argentina,
Paraguay și Bolivia (sud-vest), Peru (vest), Columbia (nord-vest), și Venezuela, Guyana,
Surinam și Guyana Franceză (nord). Brazilia este o țară frumoasă ce cuprinde o gamă largă de
peisaje tropicale și subtropicale, inclusiv zone umede, savane, platouri și munți joși. Braziliei
îi aparține cea mai mare parte a bazinului râului Amazon (cel mai mare sistem fluvial din lume
și cea mai extinsă pădure tropicală virgină din lume). Pe de altă parte, țara nu conține zone
deșertice, munți înalți sau arctici.
Figura 1. Harta statelor Braziliei
Sursa: King, A., Cole, B. (2008). Brazil Map and Satellite Image. Disponibil la data de 7 Decembrie 2019 la
https://geology.com/world/brazil-satellite-image.shtml
Brazilia este împărțită în 27 de unități federative (26 de state și un District Federal):
Acre, Alagoas, Amapá, Amazonas, Bahia, Ceará, Distrito Federal (Districtul Federal), Espírito
Santo, Goiás, Maranhão, Mato Grosso, Mato Grosso do Sul, Minas Gerais, Pará, Paraíba,
Paraná, Pernambuco, Piauí, Rio de Janeiro, Rio Grande do Norte, Rio Grande do Sul,
Rondônia, Roraima, Santa Catarina, São Paulo, Sergipe, și Tocantins.
Guvernul Braziliei a grupat aceste state în cinci mari unități numite regiuni majore
(Grandes Regiões): Nord (Norte), Nord-Est (Nordeste), Centrală- de Vest (Centro-Oeste), Sud-
Est (Sudeste) și Sud (Sul).
- Nordul tropical cuprinde statele Acre, Rondônia, Amazonas, Pará, Tocantins, Roraima
și Amapá, acoperind mai mult de două cincimi din teritoriul țării și incluzând cea mai mare
porțiune a pădurii tropicale Amazon, îmsnsă și părți din Guyana. Cu toate acestea, regiunea are
o proporție mică din populația țării și din producția economică a națiunii.
- Nord-estul cuprinde statele Maranhão, Piauí, Ceará, Rio Grande do Norte, Paraíba,
Alagoas, Sergipe, Bahia și Pernambuco (împreună cu insula Fernando de Noronha, la 360 km
de coasta Atlanticului), unele dintre cele mai secide și mai calde zone ale națiunii. Regiunea
măsoară aproape o cincime din suprafața Braziliei în care trăiesc mai mult de o pătrime din
populație. Cele mai vechi orașe din regiune datează încă din secolul al XVI-lea, pe când
portughezii înființaseră plantații de trestie de zahăr în acestea. Regiunea Nord-Est este
responsabilă de o cincime din producția agricolă a Braziliei, însă sectoarele industriale și de
servicii sunt cu mult în urma celor din regiunile Sud-Est și Sud, având o rată a șomajului foarte
ridicată.
- Regiunea de Sud-est acoperă doar o zecime din teritoriul Braziliei, dar cuprinde două
cincimi din populația sa. În plus, zona se bucură și de cea mai mare producție industrială și
agricolă din țară. Sud-Edtul cuprinde statul São Paulo (inima Braziliei din punct de vedere
economic și demografic), Minas Gerais („minele extinse”),al cărui nume reprezintă bogăție
minerală, dar și state de coastă Espírito Santo și Rio de Janeiro (capitala națională între anii
1763 și 1960, care rămâne principalul centru cultural și turistic al Braziliei).
- Sudul include statele Paraná, Santa Catarina și Rio Grande do Sul. Regiunea ocupă o
suprafață destul de mare, însă este cea mai mică dintre regiunile Braziliei. Economia sa se
diferențiază prin sectoare foarte puternice de producție, agricultură și servicii. Regiunea conține
aproximativ o șeptime din populația Braziliei, incluzând mulți locuitori de origine europeană
(în special din Germania și Italia). Turismul din Sud depinde în mare parte de spectaculoasele
cascade Iguaçu, aflate la granița cu Argentina.
- Regiunea Centrală-de Vest este formată din statele Goiás, Mato Grosso și Mato
Grosso do Sul, incluzând și Districtul Federal, în care se află și capitala. Regiunea acoperă
aproximativ o pătrime din țară, având văi împădurite, terenuri înalte semiaride și zone umede
vaste. Regiunea este locuită de o mică parte din populația națiunii, însă numărul coloniștilor
care se mută în aceste state și își extind granițele agricole este în creștere.
3.1.2. Caracteristici socio-demografice
Brazilia este a cincea cea mai populată țară de pe Pământ, cu o populație de 211+
milioane de locuitori în 2019, reprezentând o treime din populația totală a Americii Latine.
Majoritatea locuitorilor Braziliei locuiesc lângă litoralului estic, deși capitala este situată spre
interiorul țării, cu un număr tot mai mare de migranți care se situează acolo. Limba portugheză
este limba universală a Braziliei, excepția făcând-o indienii nativi, în special cei din zonele mai
îndepărtate ale bazinul Amazonului.
Încă de la jumătatea secolului XX, când Brazilia a început să se orienteze spre

industrializare, așezările rurale au fost acaparate și transformate în cele urbane. Societatea s-a
adaptat rapid la așezarea urbană, astfel în 2018 s-a ajuns ca doar o mică parte din populația
Braziliei să locuiască într-un mediu rural.
Figura 2. Populația în mediu rural-urban în Brazilia (2018)
Sursa: Momsen, R.P., Poppino, R.E., et al. (2019). Brazil. Disponibil la data de 10 Decembrie 2019 la
https://www.britannica.com/place/Brazil
La fel ca majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, Brazilia are o populație tânără, însă
cu o vârstă medie ce a început să crească încă de la mijlocul secolului XX. Până în anii1980,
numărul persoanelor sub 20 de ani a scăzut la mai puțin de jumătate din total, tendință ce a
continuat până la începutul secolului 21. În timp a crescut proporția persoanelor mai în vârstă,
astfel încât aproape trei zecimi din populație avea sau depășea vârsta de 45 de ani.
Pe măsură ce societatea braziliană a devenit mai bogată și a reușit să se modernizeze,

speranța de viață a crescut și rata de creștere a populației a scăzut. Așadar, rata natalității a
scăzut, însă acest factor variază în funcție de regiune. Diferența se poate înțelege prin următorul
exemplu: anul 1960 avea o medie națională cu puțin peste 6 nașteri/femeie (cu un nivel maxim
de la 8 până la 8,5 aflate în cele mai rurale state), media națională scăzând drastic până la
începutul secolului 21, când natalitatea calculată era de aproximativ 2 nașteri/femeie. Această
schimbare se datorează factorilor sociali, și anume din cauza acceptării treptate a măsurilor de
planificare familială de către populație.
De asemenea, ratele mortalității infantile reprezintă o problemă serioasă, însă aceasta

variază în funcție de regiune și de statutul socio-economic: în zonele urbane rata este destul de
scăzută, dar în comunitățile sărace, în special cele din nord-est, este mult mai mare.
Figura 3. Vârsta locuitorilor din Brazilia (2017)
Declinul rapid al natalității din Brazilia este principalul factor din spatele tranziției
demografice accelerate. Brazilia nu a profitat din plin de populația sa mare pentru a-și dezvolta
capitalul uman și pentru a consolida instituții sociale și economice. Structura actuală de vârstă
va începe să se schimbe în jurul anului 2025, când forța de muncă va scădea și ponderea
vârstnicilor va crește semnificativ.
Când vine vorba de educație, aproximativ 92% din populația peste 15 ani reușește să
scrie și să citească (2015), iar rata de șomaj (2018) este de aproximativ 28.5% pentru întreaga
populație, cu o diferență foarte mare între femei (32.8%) și bărbați (25.3%). Fiind una dintre
cele mai mari țări din lume, creșterea copiilor în Brazilia depinde foarte mult de diversitate: de
clasă, culturală și rasială însă și de diferențele socio-economice din întreaga țară. Educația în
Brazilia este obligatorie între vârsta de 6 ani și 14 ani, însă resursele de finanțare tind să fie
concentrate în zonele urbane. Multe grupuri sunt dezavantajate din punct de vedere social și
economic, astfel încât au acces redus la educație.Calitatea vieții a fost ajutată de pensiile
publice bine finanțate, ce au reușit să elimine sărăcia în rândul persoanelor în vârstă, dar și de
diferite programe sociale, ce au reușit să ajute o parte din populație să iasă din sărăcie: astfel,
mai mult de jumătate din populația Braziliei este considerată ca fiind clasă de mijloc. În ciuda
acestor eforturi, sărăcia și nivelul inegalității veniturilor brazilienilor rămân ridicate.
Discrepanțele apărute în oportunități favorizează excluderea socială, contribuind la rata deja
ridicată a criminalității, în special cea violentă din orașe și favele.
3.1.3. Caracteristici economice
Brazilia este una dintre cele mai importante economii a lumii datorită orașelor aflate în
plină expansiune, a complexurilor hidroelectrice și industriale uriașe, dar și a terenurilor
agricole fertile. Brazilia este unul dintre giganții mondiali ai mineritului, al agriculturii și a
producției, având un sector de servicii ce crește rapid. Țara beneficiază de resurse din seria de
minerale (minereu de fier, staniu, bauxită -minereul de aluminiu-, mangan, aur, cuarț, diamante
și alte pietre), de asemenea exportând și mari cantități de oțel, automobile, electronice și bunuri
de larg consum. Brazilia este principalul furnizor mondial de cafea, portocale, manioc și un
mare producător de zahăr, soia și vită. Importanța agriculturii braziliene a scăzut de la mijlocul
secolului XX, când țara a început să se urbanizeze rapid și să își exploateze potențialul mineral,
industrial și hidroelectric. Orașul São Paulo, în special, a devenit unul dintre marile centre
industriale și comerciale din lume.
La începutul secolului XXI, economia braziliană a fost afectată de incertitudini politice,
cum ar fi: inflația, instabilitatea financiară și șomajul, care au rămas amenințări constante, cu
scandalurile politice și financiare ce au explodat periodic în toată țara. Cu toate acestea, la
mijlocul anului 2004, rata inflației a scăzut. Astfel, pentru prima dată Brazilia a emis obligațiuni
în monedă proprie, nu în dolar.
Comerțul exterior a fost fundamental pentru economia braziliană de-a lungul timpului.
Cu toate acestea, în istoria țării, exporturile au adus doar o mică parte din venitul național. În
plus, Brazilia a avut dificultăți în menținerea unui echilibru comercial favorabil, din cauza
datoriilor externe imense. Situația a început să se schimbe odată cu excedentele comerciale
apărute între anii 1980-1990. Pe măsură ce datoria externă a țării a scăzut, exporturile au crescut
semnificativ, cu ajutorul finanțării guvernului, dar și a eforturilor de a negocia creșterea
accesului la piețele externe, dar și de industria de etanol în expansiune, factor ce a ajutat
dezvoltarea schimburilor comerciale. Principalii parteneri comerciali ai Braziliei sunt China și
Statele Unite. Comerțul regional al Braziliei a crescut, în special cu Argentina, datorită
înființării Piaței Comune de Sud în 1991. Alți parteneri comerciali importanți ai țării sunt
Germania, Olanda, Japonia, Italia și Coreea de Sud.
Datele recente sugerează că economia Braziliei crește treptat. În luna septembrie 2019,
statisticile au evidențiat un sfârșit pozitiv al celui de-al treilea trimestru pentru economia internă
a țării, activitățile economice și vânzările cu amănuntul crescând.
Figura 4. Țări importante pentru exportul Braziliei (2016)
3.1.4. Fiscalitatea
În Brazilia, rezidentul este persoana fizică care deține o viză permanentă sau o viză
temporară cu un contract de muncă, fie, în cazul în care nu există un contract de muncă, când
persoana stă în Brazilia mai mult de 183 de zile în decurs de 12 luni. Pentru persoane juridice,
o companie străină este rezidentă dacă a fost încorporată în Brazilia sau dacă are activitate
locală. Cetățenii străini care sunt rezidenți fiscali în Brazilia sunt obligați să plătească impozitul
pe veniturile lor, fie locale, fie generate în alte țări, cu excepția cazului în care este menționat
altfel într-un tratat privind dubla impozitare dintre Brazilia și țara de origine, caz în care trebuie
să fie depusă o declarație anuală de impozit în luna aprilie.
În cazul cetățenilor ce nu sunt rezidenți fiscali, aceștia plăteasc impozit doar pe

veniturile lor din Brazilia, cu o rată de 25% pe veniturile încasate și 15% pe veniturile
neîncasate. Aceștia nu trebuie să depună o declarație anuală de impozit.
Sistemul de impozitare al Braziliei presupune ca persoanele fizice să fie impozitate cu

maximum 27,5% din veniturile lor, rata fiind împărțită în 3 și aplicată veniturilor lunale. Anul
fiscal începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie.
Există și diminuări disponibile pentru contribuabilii din Brazilia, în funcție de regimul

declarației și dacă aceasta este simplificată sau completă: cheltuieli de învățământ, până la o
limită anuală de BRL2.198 (1.266 USD), plăți către sistemul de pensii private braziliene, până
la 12% din venitul brut, asigurările sociale, donații, cheltuieli medicale etc. (maxim 20% din
venitul anual global).
În data de 1 august 2007, autoritățile fiscale au emis instrucțiuni standard pentru

reglementarea regimului fiscal simplificat prezentat în Legea nr. 123/2006. Măsurile
autorizează companiile din acest regim să plătească o taxă unică, în locul următoarelor impozite
federale, de stat și municipale: IRPJ (impozitul pe profit federal), CSLL (contribuția socială
federală pe venit net), PIS și COFINS (contribuții federale percepute pe venit), IPI (acciza
federală), Impozite / contribuții federale pe salarii, ICMS (impozite de stat pe bunuri și
servicii), ISS (taxa serviciilor municipale). Reglementarea se aplică companiilor cu venituri
brute anuale de până la 2.400.000 BRL (1.372.684 dolari).
Cota de impozitare aplicabilă variază, astfel, între 4% și 17,42%, în funcție de tipul de

activitate - industrie, comerț, servicii și așa mai departe. Companiile mai mari pot opta pentru
a-și calcula impozitul pe venit pe baza unei metode a profiturilor reale (lucro real) sau a unei
metode de profit presupuse (lucro presumido).
În cazul metodei profitului real, venitul impozabil este calculat în conformitate cu

registrele corporative, ajustat în scopuri fiscale în conformitate cu reglementările aplicabile.
Contribuabilii corporativi capabili să estimeze plățile fiscale lunare (IRPJ și CSLL), folosesc
reguli de calcul aplicabile pentru baza de venit presupus impozabil. La sfârșitul exercițiului
trebuie să se întocmească un bilanț final și un raport de venit. De asemenea, se calculează
obligația fiscală anuală, cu orice diferență găsită între obligația fiscală finală calculată și sumele
estimate și achitate în avans reținută la sursă și plătită în luna martie a anului calendaristic
următor (sub rezerva dobânzii) sau revendicat sub forma unui credit fiscal.
Impozitele pentru sigurările sociale sunt de 37,3% din salariul brut (28,8% securitate
socială și 8,5% pentru fondul de despărțire) pentru angajator și între 7,65% și 11% din salariul
brut pentru angajat. Impozitul pe venituri din chirii se percepe la 15%, deși unele scutiri și
credite străine pot fi permise în cadrul unor tratate fiscale specifice.
Câștigurile de capital sunt în general supuse impozitului de 15%, câștigurile din

vânzarea de valori mobiliare pe o bursă publică la 20% pentru toți rezidenții brazilieni iar
nerezidenții la 15% din câștigurile de capital aferente proprietății din Brazilia în momentul
obținerii câștigului.
Brazilia nu are TVA, regimul său fiscal pentru vânzări și producție nu este similar cu
cel al Europei: în Brazilia există atât taxa pe vânzările pe valoarea adăugată și serviciile (ICMS)
cât și taxa pe acciză (IPI).
Pe de altă parte, Brazilia are tratate de dublă impozitare (impozitul plătit într-o țară
poate fi compensat cu orice impozit plătibil în cealaltă) cu următoarele țări: Austria, Argentina,
Belgia, Canada, Chile, China, Republica Cehă, Danemarca, Ecuador, Finlanda, Franța,
Ungaria, India, Israel, Italia, Japonia, Luxemburg, Mexic, Olanda, Norvegia, Peru, Filipine,
Portugalia, Rusia, Republica Slovacă, Africa de Sud, Coreea de Sud, Spania, Suedia, Trinitatea
și Tobago, Turcia, Ucraina și Venezuela.
3.1.5. Caracteristici politice
Brazilia este într-o luptă continuă a inegalităților sociale extreme, a problemelor ce

afectează mediul, a crizelor financiare și a sistemului politic care ajunge câteodată în impas.
Brazilia a reușit, în urma independenței față de Portugalia, să nu se fragmenteze în țări separate.
În plus, și-a păstrat identitatea de-a lungul timpului, împreună cu o parte din formele de
guvernare.
După cum îi spune și numele complet, Brazilia este o Republică Federală, împărțită în
26 de state plus Districtul Federal. În 1988, Brazilia a stabilit o nouă constituție, care a abordat
regimul militar, a definit drepturile civile și funcțiile ramurilor executive, legislative și
judiciare. Printre multe altele, noua constituție a restricționat puterea președintelui de a adopta
legi, a adoptat legi împotriva utilizării torturii, a interzis extrădarea pentru infracțiuni politice,
a stabilit ca vârsta minimă pentru a putea vota să fie de 16 ani și a dat permisiunea guvernului
federal de a interveni în afacerile de stat și locale. Constituția a fost modificată de mai multe
ori de la implementarea sa cu unele modificări temporare, cu intervale de timp specificate.
Puterea executivă este reprezentată de președinte, care este șeful statului și al

guvernului, ales direct cu un mandat de patru ani (și este eligibil pentru o reelecție). Acesta
numește și miniștrii de stat, are puteri în mai multe domenii, cum ar fi cele politice-economice
și externe, finanțelor și a securității interne. Președintele și comandantul șef al forțelor armate.
Cu toate acestea, relațiile civil-militare ale țării nu au fost niciodată asigurate.
Puterea legislativă a Braziliei este dată de către Congresul Național bicameral

(Congresso Nacional), format din Camera Deputaților (Câmara dos Deputados) și Senatul
Federal (Senado Federal). Congresul are întâlniri în fiecare an, împărțite în două sesiuni de
patru luni și jumătate fiecare. Constituția conferă Congresului puterea de a guverna din punct
de vedere federal, în special politici fiscale și administrative ale uniunii. De asemenea,
Congresul are puterea de a ratifica tratatele internaționale negociate de președinte (executiv),
îi dă autorizația președintelui să declare război și are puterea de a decide dacă guvernul federal
poate sau nu să intervină în afacerile statelor. Dacă președintele își impune dreptul de veto
pentru un proiect de lege, Congresul are la dispoziție 30 de zile pentru a-i anula dreptul, însă
aceasta se poate întâmpla doar cu un vot majoritar absolut. În cazul în care Congresul nu
respectă această perioadă, proiectul de lege este considerat aprobat.
Camera Deputaților este aleasă o dată la 4 ani, prin vot și este formată din reprezentanți
ai statelor. Numărul deputaților este în concordanță cu populația fiecărui stat, însă un stat nu
poate avea mai mult de 70 sau de mai puțin de opt deputați. Acest sistem abordează o pondere
disproporționată a puterii politice ale statelor și nu reprezintă suficient statul puternic populat,
São Paulo.
Senatul federal (81 de locuri) este alcătuit din câte trei reprezentanți a fiecărui stat și a
districtului federal, ce au mandate de opt ani. Alegerile pentru senat se organizează o dată la
patru ani, alternând între o treime (27) și restul de două treimi (54) din locuri. Senatorii sunt
aleși direct de locuitorii fiecărui stat.
Sistemul judiciar este împărțit în două ramuri: cea obișnuită (instanțe de stat, federale)
și cea specială (instanțe militare, electorale și de muncă).
Curtea Supremă Federală reprezintă cea mai înaltă instanță din Brazilia. Acesta este
format din 11 membri desemnați de către președinte cu aprobarea Senatului Federal și prevede
hotărâri definitive cu privire la problemele constituționale. De asemenea, Curtea Supremă
audiază cazurile ce implică puterile statului (președinte, Congres, diplomați, etc.). Există și
Curtea Superioară de Justiție, format din 33 de judecători numiți de către președinte cu
aprobarea Senatului.
Sistemul judiciar brazilian a fost criticat multă vreme pentru ineficiența, corupția de
care a dat dovadă și pentru incidentele de favorizare din punct de vedere politic. Din această
cauză, Brazilia a au depus eforturi pentru a își reforma sistemul, adoptând în 2004
amendamentul constituțional 45, ce a stabilit principiul stare decisis: deciziile înaltei instanțe
trebuiau considerate precedente cu caracter obligatoriu, cu intenția de a maximiza eficiența
instanțelor inferioare. De asemenea, modificarea a creat Consiliul Național al Justiției
(instituție externă), pentru a supraveghea respectarea normelor judiciare și pentru a examina
plângerile împotriva judecătorilor. În închisorile din țară, factori ca supraaglomerarea și
condițiile dure au dus de multe ori la tentative de evadare în masă și revolte. Ca urmare, mulți
prizonieri au fost uciși în timpul acestora.
3.1.6. Cultură – sărbători, obiceiuri, tradiție, principii
Culturile grupurilor etnice din Brazilia au format împreună stilul modern de viață a
locuitorilor. Cultura portugheză domină: au adus brazilienilor limba, religia principală și
majoritatea obiceiurilor. Cu toate că are o pondere mică în prezent, populația indiană continuă
să influențeze puternic limba portugheză. Influențele africane asupra modului de viață brazilian
sunt și ele puternice (de-a lungul coastei dintre nord-est și Rio de Janeiro): mâncăruri
tradiționale, religii, muzică și dans popular (samba). Cu toate acestea, identitatea culturală a
națiunii suferă datorită importurilor comerciale și culturale din Europa și America de Nord. În
ciuda numeroaselor provocări sociale și economice, Brazilia continuă să fie o țară exuberantă
și creativă când vine vorba de sărbători și forme de artă. Brazilia are numeroase sărbători
naționale, însă cea mai renumită dintre acestea este carnavalul.
Figura 5. Sărbători în Brazilia (2019)
Sursa: Office Holidays Ltd., (2019). National Holidays in Brazil. Disponibil la data de 10 Decembrie 2019 la
https://www.officeholidays.com/countries/brazil
Carnavalul, combinația tradițională dintre un festival romano-catolic și sărbătorile pline

de viață ale locuitorilor de origini africane, obligă milioane de brazilieni din clasele muncitoare
și mijlocii să se pregătească din timp pentru sărbătoare. Aceștia își petrec timpul liber
pregătindu-se pentru activitățile și competițiile anuale ale Carnavalului. Pentru Carnaval există
așa-numitele școli de samba, care funcționează ca niște cluburi comunitare și centre de cartier.
Atât grupurile de copii, cât și adulții se adună cu miile, participând dansatori și muzicieni
aparținând fiecărei școli de samba. De asemenea, multe alte persoane sunt implicate în
construirea de plute dar și în realizarea unor costume elaborate speciale. Majoritatea școlilor
participă, de asemenea, la competiții de la Sambadrome de 85.000 de, competiție înființată de
Oscar Niemeyer.
Unii brazilieni sărbătoresc Carnavalul chiar și în cluburile de noapte, dansând și

participând la concursurile elaborate cu aspect similar sărbătorii, ce au crescut în popularitate.
Aproape toate cartierele din Rio de Janeiro și alte orașe sunt aglomerate cu lumini și
decorațiuni, unde muzica de samba este omniprezentă.
Figura 6. Carnavalul din Rio de Janeiro (2019)
Sursa: Borba, G., (2019). The parade of the Vila Isabel samba school performance during the second night of
Rio's Carnival parade at the Sambadrome in Rio de Janeiro on March 5, 2019. Disponibil la data de 10 Decembrie
2019 la https://www.bloomberg.com/news/articles/2019-03-06/bolsonaro-blasts-lewd-carnival-scene-in-tweet-
igniting-brazil
În cultura Braziliei, familia are o importanță extrem de mare, adesea copiii rămân cu
părinții până la căsătorie. Membrii familiei extinse tind să păstreze legături strânse între ei, iar
părinții în vârstă sunt îngrijiți și trăiesc adesea cu unul dintre copiii lor. În mod similar, căsătoria
era privită ca pe o respectare religioasă și era obligatorie din punct de vedere juridic, însă în
ultimele decenii, cu schimbările constante în atitudinile societății, căsătoria civilă este din ce
în ce mai comună. Divorțul a fost legalizat abia în 1977, din cauza opoziției Bisericii Catolice.
Datorită secolelor de imigrare, bucătăria tradițională braziliană variază în toate

regiunile, reprezentând obiceiuri pentru toți locuitorii (influențe din Africa, Asia, Orientul
Mijlociu, Italia, Spaniolă, Amerindiană, China și Japonia). Orezul și fasolea sunt foarte
consumate, împreună cu condimente, carne, fructe proaspete, legume și pește. Feijoada este un
fel de mâncare preferat al poporului brazilian (tocană de fasole neagră care conține carne de
porc, mâncată cu orez). Mâncarea este o caracteristică populară în Brazilia. Astfel, au fost
înființate piețele stradale (Feira), ce oferă o gamă largă de alimente, inclusiv pastelul popular
și versatil, care este o crustă de patiserie care conține diferite umpluturi, fie dulci, fie sărate, cât
și prăjite. Ingredientele pot varia de la pui tocat, creveți, brânză la fructe moi, banane sau
ciocolată. Alte feluri de mâncare preferate includ: Coxinha (conține pui tocat, înfășurat într-un
aluat și turnat în forma unui picior de pui înainte de a fi prăji), Kibeh (conține carne de vită,
usturoi, ceapă, scorțișoară și mentă amestecate cu grâu bulgur), Gaucho Rodizio (carne la grătar
pe frize și Moqueca de Peixe, o tocană de pește cu ceapă, roșii, usturoi, coriandru fiert în lapte
de cocos).
Obiceiurile și tradițiile braziliene sunt numeroase și strâns legate de cultură: mese

tradiționale, participarea la Carnaval și loialitate către o școală de samba, cât și loialitate față
de o echipă de fotbal. Alte tradiții specifice brazilienilor sunt: înainte de plecarea dintr-un club,
este obligatoriu să se comande o ultimă băutură – saideira; purtarea hainelor albe de Revelion,
pentru a aduce noroc și de roșu pentru dragoste, iar galben pentru bani, dar și săritul peste șapte
valuri pe litoral pentru și mai mult noroc. De asemenea, brazilienii au obiceiul churrasco, o
întâlnire la domiciliul unei persoane din grup pentru a discuta, a bea și a mânca.
O altă tradiție cu obiceiuri vine prin onorarea Zeiței Mării (Iemanja), oferindu-i în mini-
bărci în timpul sărbătorilor de Anul Nou sau fructe, lumânări și țigări în găuri făcute în nisip
pe tot parcursul anului.
Cultura Braziliei se diversifică prin valorile și principiile locuitorilor, de la obiceiuri de

întâlnire, stilul de comunicare, până la obiceiurile ce țin de luarea mesei. În Brazilia, când te
adresezi cuiva începi cu prenumele, apoi numele de mijloc sau numele, urmate de prenumele
mamei, apoi de numele tatălui. Astfel, mama își păstrează numele și adaugă numele soțului
(tradiția a evoluat și nu este întotdeauna considerat necesar ca femeia să includă numele soțului
ei).
Când se întâlnesc, bărbații își strâng mâinile, menținând un contact vizual constant. Pe
de altă parte, femeile se sărută, începând cu partea stânga și alternând obrajii. De asemenea,
îmbrățișările și bătăturile pe spate sunt saluturi comune între prieteni. În cazul în care o femeie
dorește să dea mâna cu un bărbat, ea trebuie să întindă mâna prima.
Brazilia este o țară cu oameni deschiși și prietenoși. Aceștia folosesc adesea gesturi ale
mâinilor în comunicare și nu se supără dacă au contact fizic, brazilienii nefiind inconfortabili
când sunt aproape de ceilalți, spațiul personal fiind foarte mic. Este obișnuit ca femeile și copiii
să lege brațele la mers, iar ca bărbații să folosească ambele mâini într-o strângere de mână
pentru a adăuga căldură și sinceritate salutului.
Obiceiurile continuă, astfel încât dacă în Brazilia se primește o invitație în casa cuiva,
se aduc flori gazdei, sau un alt mic cadou. Orhideele sunt considerate cadouri foarte frumoase,
cu excepția celor purpurii (împreună cu negru, aceste două culori sunt considerate a fi de doliu).
De asemenea, batistele sunt scoase din lista cadourilor posibile, fiind asociate cu
înmormântările. Cadourile primite de gazdă sunt mereu deschise la primire.
În Brazilia, nu este neobișnuit să întârzii, însă nu este indicat să întârzii mai mult de o
jumătate de oră pentru o cină sau mai mult de o oră pentru o petrecere. Brazilienii sunt foarte
serioși când își aleg îmbrăcămintea și îi judecă pe alții după aspectul lor: rochia este mai
formală decât în multe alte țări, iar îmbrăcămintea trebuie să fie întotdeauna elegantă și este
mai important ca un brazilian să greșească fiind îmbrăcat prea elegant decât să nu fie destul de
elegant.
La masă, se folosește cuțitul cu mâna dreaptă și furculița cu mâna stânga. După

mâncare, se așează cuțitul și furculița alăturat, niciodată unul peste celălalt. În cinele formale,
ustensilele de mâncare se folosesc de la exterior spre interior. Lingura și furculița din partea de
sus a farfuriei sunt destinate desertului. Există pahare separate pentru băut, pentru vin roșu sau
vin alb și bere. Mâinile se țin mereu la vedere iar încheieturile se țin pe masă, însă coatele nu.
Nu se mănâncă cu mâinile, nici măcar fructele, acestea trebuie tăiate cu un cuțit și furculiță.
Mâncarea trebuie să fie trecută întotdeauna prin partea stângă, iar cel mai onorat oaspete stă în
capul mesei și gazdele trebuie să stea în fiecare parte. În cazul unei invitații la un restaurant, în
mod normal, persoana care oferă invitația este cea care plătește, deși este important să facă o
ofertă de plată. Adesea, brazilienilor le place să petreacă timp la masă, așa că nu se grăbesc.
Deși brazilienii sunt în general oameni toleranți, ei țin cont de faptul că sunt o țară
catolică și aducerea religiei într-o conversație, în special dacă sunt exprimate opinii ateiste
puternice nu este apreciată.
3.1.7. Nivelul cultural etnic
Din timpuri coloniale, brazilienii au acceptat alte popoare însă societatea nu a fost
niciodată complet lipsită de lupte etnice și de exploatare, cu unele grupuri ce au ales să rămână
separate de viața socială.
Brazilia beneficiază de un mix de culturi ce formează grupurile etnice ale țării:

brazilieni de origine europeană, ce constituie aproximativ o jumătate din populația țării,
locuitori cu origini etnice mixte (africane și europene – mulattoes; europene și indiene –
mestizos), locuitori cu origini total africane sau afro-indiene, împreună cu popoare de origine
asiatică, însă într-o poporție mai mică, dar și indieni, cel mai mic grup etnic din Brazilia.
Figura 7. Structura grupurilor rasiale ale Braziliei în 2010
După ce importul sclavilor africani a fost interzis prin lege (la mijlocul secolului al
XIX-lea), Brazilia a căutat pentru a lucra în agricultură, în special la cultivarea cafelei, europeni
(italieni, portughezi, spanioli și germani) și mai târziu asiatici (japonezi). Imigranții recenți
provin mai ales din Argentina și Chile, mulți fiind imigranți ilegali necalificați. Emigrarea în
Statele Unite, Europa și Japonia a crescut, dar nu este semnificativă în raport cu populația totală
a Braziliei. Majoritatea acestor emigranți sunt bine educați și aparțin clasei de mijloc.
3.1.8. Nivelul cultural religios și credințe
Brazilia are aproximativ două treimi din locuitori ce aderă la romano-catolicism, care
însă a încetat să mai fie religia oficială a țării după proclamarea republicii în 1889. După
independență, legăturile anterioare aflate între biserică și stat s-au rupt, iar predominanța
catolicilor în rândul imigranților din secolele XIX și XX au contribuit la păstrarea religiei pe
termen lung. O mare parte din restul populației este protestantă, cu grupuri fundamentaliste și
penticostale.
Figura 8. Catedrala São Paulo (romano-catolică)
Sursa: Daubner, P. (2009). Sao Paulo Cathedral. Disponibil la data de 12 Decembrie 2019 la
https://www.trekearth.com/gallery/South_America/Brazil/Southeast/Sao_Paulo/Sao_Paulo/photo1424211.htm
Un număr tot mai mare de adepți a ortodoxiei estice, a budismului, a religiei shintō, dar
și a islamul și alte religii se instalează în populația Braziliei, toate împreună fiind aproximativ
egale numeric cu locuitorii care practică o formă de spiritualism sau spiritism. Mulți brazilieni
practică, de asemenea, religii sincretice, precum Macumba, Candomblé, Xangô și Umbanda,
religii ce îmbină credințe creștine cu ritualuri din Africa sau cu practici spiritualiste. De
asemenea, Secta Nagô Candomblé (derivată din religia sclavilor ioruba), este deosebit de
răspândită și influențează alte secte. Macumba și Umbanda se regăsesc în rândul multor adepți
din statul Rio de Janeiro, în timp ce Xangô este cel răspândit în Pernambuco. Practicanții își
identifică, în general, zeitățile cu sfinții romano-catolici. Aceștia cred că zeitățile intervin
pentru ei cu o putere supremă. Preoții și preotesele sunt în mare parte de origini africane, cu
adepți ce se trag din fiecare grup etnic și clasă socială, concentrați în special în centrele urbane.
Zeci de milioane de catolici brazilieni sărbătoresc și participă la ceremonii sincretice și
spiritualiste.
3.1.9. Stemă, steag și imn
Figura 9. Steagul Braziliei
Sursa: Brennan, P. (2019). Brazil Flag. Disponibil la data de 10 Decembrie 2019 la

https://www.publicdomainpictures.net/ro/view-image.php?image=228871&picture=brazil-flag
Actualul steag al Braziliei a fost adoptat oficial în data de 15 noiembrie 1889. Steagul
este verde, culoare simbolică a câmpurilor și a pădurilor din Brazilia. Caracteristica principală
este un diamant mare galben, simbol al bogăției de aur din Brazilia, iar în centrul său plutește
un glob albastru, ce include 27 de stele albe, 26 pentru fiecare stat și una pentru Districtul
Federal, dispuse în același fel ca cerul, noaptea, peste Brazilia. Globul este înfășurat cu o bandă
ecuatorială albă, pe care este scris Ordem E Progresso, ce înseamnă ordine și progres.
Figura 10. Stema Braziliei
Sursa: Around Travels (2016). Stema Braziliei: fotografie, valoare, descriere. Disponibil la data de 10 Decembrie
2019 la http://aroundtravels.com/ro/articles-about-brazil/coat-arms-brazil-photo-value-description-2.html
Stema Braziliei a fost adoptată în data de 19 noiembrie 1889, la scurt timp după ce țara
a devenit Republică. Emblema oficială a Braziliei reflectă principalele sale atracții. Agricultura
era foarte importantă pentru econimia țării, în special culturile de cafea și tutun, acestea
găsindu-și astfel loc în stema națională.
În prezent, emblema Braziliei, în plus față de ramurile de cafea și de tutun, prezintă un

scut albastru rotund cu cinci stele (constelația Crucea Sudului – vizibilă pe data de 15 noiembrie
1889, ziua în care Brazilia a devenit oficial Republică), cu marginea plină de alte 27 de stele
care, la fel ca și pentru steagul țării, reprezintă cele 26 de state împreună cu Districtul Federal.
Stema conține și o panglică albastră cu numele oficial al țării și data aprobării emblemei.
Fiecare culoare folosită are o anumită valoare: nuanțe de verde indică perioada de prosperitate
și fertilitate, iar cele de galben-auriu, bogăție și putere.
Deviza Braziliei este prezentă pe steagul național: Ordem E Progresso (ordine și

progres). De asemenea, imnul național este în portugheză (Hino Nacional Brasileiro).
3.2. Profilul țării din punct de vedere al dimensiunilor lui Hofstede
Figura 11. Dimensiunile lui Hofstede în Brazilia
Sursa: Hofstede Insights (2017). Country Comparison: Brazil. Disponibil la data de 7 Decembrie 2019 la
https://www.hofstede-insights.com/country-comparison/brazil/
3.2.1. Distanța mare/mică față de putere
Distanța față de putere este dimensiunea ce exprimă atitudinea membrilor societății,

reflectând așteptarea și acceptarea acestora ca puterea să nu fie distribuită egal în societate și
organizații.
Cu un scor de 69 pentru aceast indicator, Brazilia prezintă o societate ce crede în

ierarhie și în respectarea acesteia, fiind acceptate inegalitățile între persoane, societatea fiind
construită pe baza unei distanțe mari față de putere. Distribuția diferită a puterii justifică faptul
că beneficiile vin împreună cu puterea, astfel cei ce o dețin au mai multe avantaje față de cei
fără putere în societate. În Brazilia, arătarea respectului față de cei bătrâni este foarte
importantă, iar în companii este un singur șef ce își asumă responsabilitatea. Pentru a indica
pozițiile sociale și pentru a comunica respectul cuvenit sunt foarte importante anumite
simboluri care să reflecte statutul persoanei care le poartă, cum ar fi: deținerea unor haine ce
poartă numele brandurilor recunoscute și a unei încălțăminte curată, angajarea unei menajere
pentru a avea grijă de casă, chiar și semnele unei nașteri prin operație cezariană, Brazilia fiind
una dintre cele mai mari rate de nașteri prin acest mod.
3.2.2. Individualism/Colectivism
Individualismul/colectivismul este dimensiunea ce adresează o problemă

fundamentală: relația dintre individ și grup (gradul de interdependență reflectat de societate în
rândul membrilor săi). Dimensiunea prezintă măsura în care este pus în centrul acțiunilor
individul sau grupul, societatea fiind definită de unul din termenii: “eu” sau “noi”. În societățile
individualiste se presupune ca oamenii să aibă grijă strict de ei și de familia lor directă,
grupurile de persoane care să aibă grijă una de alta în schimbul loialității fiind existente doar
în colectivism.
Brazilia are un scor de 38, însemnând că este o țară colectivistă în care încă de la naștere
oamenii sunt integrați în grupuri puternice și strâns unite (fiind reprezentate în special de
membrii familiei extinse: unchi, mătuși, verișori și bunici), ce oferă loialitate în schimbul
protecției neîncetată a grupului. Acest fapt este important și în mediul de muncă, unde membrii
bătrâni, experimentați și puternici sunt așteptați să-și ajute rudele mai tinere să fie angajate pe
posturile scoase spre ocupare de propria sa companie. În mediul de business, pentru brazilieni
este vital să construiască relații de lungă durată și demne de încredere: o întâlnire începe, în
mod normal, cu o conversație generală ce-și are scopul ca partenerii să se cunoască mai bine
pe un plan personal înainte de a încheia afaceri. Brazilienii preferă o comunicare bogată în
context, astfel oamenii vorbesc de multe ori într-un mod extravagant și scriu într-un mod
elaborat.
3.2.3. Masculinitate/Feminitate
La această dimensiune, Brazilia atinge un scor intermediar de 49. Masculinitatea indică

o societate condusă de competiție și realizări, succesul fiind drept cel mai bun om din domeniu,
câștigătorul, acest sistem de valori fiind implementat încă din școală și este folosit pe tot
parcursul vieții. Pe de altă parte, femninitatea este dimensiunea ce spune că sistemul de valori
al societății este creat pe baza calității vieții (ce reprezintă succesul) și grija pentru ceilalți, unde
ieșirea din tipar nu este acceptată. Diferența majoră dintre aceste două opusuri este modul prin
care oamenii sunt motivați: prin a fi cei mai buni (masculinitate) sau prin a fi mulțumiți și a-și
face cu plăcere treaba (feminitate). Din această dimensiune reies și diferențele în societate
dintre sexe: cu toate că Constituția din 1988 interzice discriminarea împotriva femeilor, există
încă inegalități. Singurul loc în care femeile ating egalitatea cu bărbații este în guvern, însă
femeile alcătuiesc doar 40% din forța de muncă braziliană, și se găsesc, de obicei, doar în locuri
de muncă cu salarii mai mici (învățământ, sprijin administrativ și asistență medicală). Brazilia
se situează astfel, cu un scor de mijloc, ca o țară în care se regăsesc elemente din ambele
extreme ale dimensiunii.
3.2.4. Evitarea ridicată/scăzută a incertitudinii
Această dimensiune măsoară cât de amenințați se simt membrii unei culturi de situații
incerte sau comportamente ieșite din comun. De asemenea, prin această dimensiune se reflectă
cât de mult o societate își controlează viitorul.
Cu un scor de 76 pentru această dimensiune, Brazilia, la fel ca majoritatea țărilor din

America Latină, are o populație ce prezintă un nivel crescut de evitare a incertitudinii. Aceste
tipuri de societăți au o foarte mare nevoie de reguli, implementând sisteme juridice pentru a-și
structuea viața. Cu toate acestea, nevoia individuală de a se supune acestor reguli, norme, este
foarte slabă. În cazul în care aceste norme nu pot fi respectate, se adaugă altele noi. Birocrația,
legile și regulile sunt foarte importante pentru a face un loc mai sigur de a trăi din Brazilia.
Datorită scorului ridicat, brazilienii sunt oameni foarte expresivi, pasionați, arătându-și
emoțiile foarte ușor prin limbajul corpului. Ei simt nevoia să aibă momente de relaxare în
fiecare zi, fie prin conversații cu mai mulți colegi, prin savurarea unei mese bune sau prin
bucuria dată de a dansa împreună cu prietenii.
3.2.5. Orientare pe termen lung/scurt
Societățile influențează această dimensiune prin orientarea sau nu către tradiție, valori
de gândire, ori prin prezența sau absența unei dedicări pe termen lung. Această dimensiune
descrie cum fiecare societate întreține permanent anumite legături cu trecutul său în timp ce se
confruntă cu provocările apărute în prezent sau viitor, societatea alegând care dintre acestea
două reprezintă o prioritate.
O societate cu orientare pe termen lung preferă să-și mențină tradițiile vechi, în timp ce
orice schimbare din societate este privită cu suspiciune. La polul opus avem societățile cu
orientări pe termen scurt, care susțin educația modernă și economia, văzând aceste lucruri ca
pe un mod de a se pregăti de viitor.
Brazilia, cu un scor de 44 pentru această dimensiune se poziționează din nou la mijloc,

având elemente atât din orientarea pe termen scurt cât și din orientarea pe termen lung a
societății, brazilienii având tradiții pe care le respectă cu seriozitate însă fiind și spontani.
3.2.6. Indulgență ridicată/scăzută
Această dimensiune este definită de felul în care o populație își controlează impulsurile
și dorințele, toate bazate pe modul în care fiecare a fost crescut, cu un nivel crescut de libertate
sau nu. Un control slab reprezintă indulgența, pe când un control puternic reprezintă
constrângerea sau interdicția. Brazilia are un scor de 59 pe scara acestui indicator, fiind
clasificată drept o țară indulgentă. Membrii societăților cu un scor ridicat al indulgenței sunt
dispuși să își îndeplinească dorințele și să își valorifice impulsurile, considerând că prin acestea
se distrează, bucurându-se de viață. Sunt în general optimiști, având o atitudine pozitivă, pentru
ei fiind foarte important timpul liber. În plus, le place să-și cheltuiască banii exact cum își
doresc să o facă, comportându-se în același fel: după bunul plac.
3.3. Eticheta de afaceri a țării
După ani de depresie din punct de vedere economic, Brazilia devine rapid o țară
doritoare să dezvolte investiții în afaceri, dar și relații comerciale puternice. Afacerile de succes
pentru brazilieni depind foarte mult de o percepție corectă asupra culturii comerciale a țării.
Brazilienii preferă întâlnirile față în față peste comunicarea scrisă, deoarece le permite
să cunoască personal viitorii parteneri de afaceri. Persoana cu care negociază este mult mai
importantă pentru ei decât compania în sine, brazilienii preferând amabilitatea și fiind ofensați
de critici, în particular dacă acestea sunt comunicate într-o situație în care este un grup prezent.
Comunicarea întâlnită în aceste situații este adesea informală și nu se bazează pe reguli stricte
de protocol, oricine prezent la întâlnire putând contribui la discuție. Pe de altă parte, dacă se
insistă o abordare formală, modul potrivit de a saluta un bărbat este Senhor (domnule) și
Senhora (doamnă), în cazul femeilor. Femeile singure sau tinere ar trebui salutate ca Senhorita
(domnișoară). Nu este văzută rău o întrerupere a cuiva care vorbește, atât timp cât persoana
care are ceva de adăugat spune ceva în contextul discuției, dar nu să dezaprobe sau să critice
în mod excesiv. Documentele legale nu sunt o problemă pentru brazilieni, atâta timp cât sunt
întocmite în mod corespunzător.
Codul vestimentar din Brazilia este foarte important. Astfel, pentru o întâlnire de afaceri
este esențial să se cunoască compania cu care va avea loc întâlnirea. Unii sunt mai conservatori
decât alții, dar oricum ar fi, brazilienii sunt foarte mândri de aspectul lor și un om bine îmbrăcat
va câștiga automat respect. Reprezentanții companiilor conservatoare se vor aștepta ca bărbații
cu care se întâlnesc să poarte un costum și o cravată, în timp ce femeilor li se cere să se îmbrace
elegant: fie în costum, jacheta și pantaloni, fie într-o rochie formală de afaceri. Femeile
braziliene pun un accent deosebit pe aspectul persoanelor și au dezvoltat o preferință pentru o
notă de glamour în ținutele acestora. Unele companii moderne sunt mai puțin formale, iar o
îmbrăcăminte de ocazie potrivită este acceptată, deși este de evitat purtarea blugilor și a
tricourilor. Bărbații se presupune că trebuie să poarte pantaloni și cămașă cu o geacă, iar
femeile pot purta pantaloni cu o bluză potrivită.
Cărțile de vizită sunt schimbate în timpul întâlnirilor de afaceri cu toți cei prezenți. Este
recomandat, deși nu este necesar, ca pe spatele cărții de vizită să fie o traducere a acesteia în
limba portugheză. În acest caz, cartea se va prezenta cu partea tradusă orientată spre destinatar.
Întâlnirile de afaceri sunt esențiale, în general destul de informale, și pot fi deseori

programate în termen scurt; cu toate acestea, cel mai bine este să fie făcute cu 2-3 săptămâni
înainte. Confirmarea întâlnirii trebuie făcută în scris, anularea sau modificarea progamărilor în
ultimul moment fiind un lucru obișnuit în Brazilia. În Sao Paulo și Brasilia este important să
se ajungă la timp pentru o întâlnire. În Rio de Janeiro și în alte orașe, este acceptabilă o
întârziere de câteva minute pentru o întâlnire. Este recomandat ca un partener străin să nu pară
nerăbdător dacă este ținut în așteptare, brazilienii văzând timpul drept ceva ce se află în afara
controlului lor, iar cerințele relaționării au prioritate față de respectarea unui program strict. De
asemenea, brazilienilor nu le plac confruntările sau frustrările.
Într-o negociere, brazilienii pun întrebări despre compania cu care urmează să lucreze,
deoarece sunt mai confortabili să facă afaceri cu oamenii și companiile pe care le cunosc. Este
de preferată să se aștepte până când brazilienii abordează subiectul de afaceri, fiind foarte
important pentru aceștia să construiască fără grabă o relație înainte. Ei își iau timpul necesar în
negociere, nu se grăbesc și nu le place când partenerii sunt nerăbdători. Astfel, întâlnirile
durează foarte mult, incluzând și timpul de revizuire a detaliilor. Adesea, brazilienii care
negociează nu au autoritate decizională și este recomandat ca pentru un partener străin care nu
este fluent în limba portugheză să se angajeze un traducător. Pentru ajutor în negocieri, se
folosește ajutorul avocaților și a contabililor.
Afacerile sunt, de obicei, structurate ierarhic în Brazilia. Asta înseamnă că luarea

deciziilor este făcută de cei mai avansați, experimentați și vechi membri ai personalului.
Întreprinderile mai mici au, de asemenea, tendința de a fi paternaliste, astfel mai mulți membri
superiori vor ocupa un rol parental. Stabilirea rolului este importantă în Brazilia și se susține
faptul că indivizii sunt selectați pentru o poziție datorită expertizei lor. Prin urmare, nu este
încurajată consultarea cu persoanele aflate în funcții inferioare, deoarece acest lucru poate pune
întrebări cu privire la abilitățile individul și dacă acesta are ce trebuie pentru rolul pe care vrea
să-l ocupe. Practicile de afaceri în Brazilia pot varia în funcție de regiune: întreprinderile cu
sedii în orașele mari sunt mai predispuse să aibă legături internaționale și sunt mai puțin
patriarhale.
4. Malta – Diagnostic cultural (Grigore Ioana-Ramona – punctaj: 4.5)
Localizare geografică și organizarea țării

Denumirea oficială este Republica Malta.
Capitala: Valetta
Figura 1. Catedrala St.Paul și Insula Manoel în Valletta, Malta.

Sursă: Forbes (2019). Money. Disponibil la data de 11 Decembrie 2019 la
https://www.forbes.com/sites/rogeraitken/2018/10/29/crypto-investors-flocking-to-blockchain-island-
malta-in-droves/
Malta este un mic arhipelag din Marea Mediterană. Este situate la sud de insula Sicillia a Italiei.
Nu are țări învecinate
Cu o civilizație care datează de mii de ani, Malta se mândrește cu unele dintre cele mai vechi
situri megalitice din lume. Situate în centrul Mediteranei, insulele Maltei au servit mult timp
ca un atu militar strategic, insulele aflându-se în diferite momente sub controlul fenicienilor,
cartaginezilor, grecilor, romanilor, bizantinilor, maurilor, normanilor, sicilienilor, spaniolilor,
cavalerilor. a Sfântului Ioan și a francezilor. Cel mai recent colonie britanică (din 1814), Malta
și-a câștigat independența în 1964 și s-a declarat republică zece ani mai târziu. În timp ce se
afla sub stăpânirea britanică, insula a sprijinit cu strictețe Marea Britanie prin ambele războaie
mondiale. De la mijlocul anilor '80, insula s-a transformat într-un punct de transbordare a
mărfurilor, un centru financiar, și o destinație turistică, în timp ce industriile sale cheie s-au
orientat către mai multe activități orientate către servicii. Malta a devenit membru al UE în mai
2004 și a început să utilizeze moneda euro ca monedă în 2008.
Insula Malta a fost locuită începând din jurul anului 5200 î.Ch. După ce fenicienii au coloniizat
Malta, isula a fost ocupată succesiv de greci, cartaghinezi și romani. După dominația bizantină,
insula a fost cucerită de arabi în anul 870 d. Ch. și apoi de normanzii în 1091, proveniți din
Regatul Siciliei.
În 1530, Malta a fost “închiriată perpetuu” de Regatul Sicilei Cavelerilor Ospitalieri,
aparținând, unui ordin monastic military cunoscut sub numele de Cavaleri de Malta, care au
rezistat asediului turcilor din anul 1565.
În 1798, Malta a fost ocupată de trupele napoleoniene. Maltezii, sprijiniți de Marea Britanie și
Regatul Siciliei, s-au răsculat împotriva ocupației francize, insula devenind, în 1814, parte a
imperiului Britanic.
Malta și-a obținut independent la 21 septembrue 1964, devenind membru al Commonwealth-
ului. La 13 decembrie 1974, Malta a devenit republică, având drept șef de stat un Președinte.
Forma de guvernământ: republică parlamentară (Constituţie adoptată la 31 iulie 1964).
Locație: Europa de Sud, insule în Marea Mediterană, sudul Siciliei (Italia)
Țara cuprinde un arhipelag, cu doar cele trei mari insule (Malta, Ghawdex sau Gozo și
Kemmuna sau Comino) locuite; având numeroase golfuri ce oferă porturi bune.Malta și Tunisia
discută despre explorarea petrolului pe raftul continental dintre țările lor, deși nu s-au găsit
rezerve viabile comercial din 2017.
Figura 2. Harta de comparație a zonei

Sursa: Central Inteligence Agency (2017). The World Factbook. Disponibil la data de 15 decembrie
2019 la https://www.cia.gov/library/publications/resources/the-world-factbook/attachments/maps/MT-
map.gif
Clima este mediterană; iernile sunt blânde și ploioase, iar verile calde și uscate.
Terenul cuprinde în cea mai mare parte câmpii joase, stâncoase, plate până la disecție și multe
stânci de coastă .
Resurse naturale: calcar, sare, teren arabil
Pericole naturale: secetele ocazionale
Mediu-probleme actuale: resurse naturale de apă dulce limitate; creșterea încrederii în
desalinizare; defrișărilor; conservarea faunei sălbatice
4.1.1. Sărbători, tradiții și obiceiuri
Malta a absorbit multe tradiții și obiceiuri care se împletesc într-o singură cultură
mediteraneană unică. Pentru tradiția europeană a Maltei este destul de aproape și ușor de
înțeles, pentru că principala valoare aici este familia și prosperitatea materială.
Familia, cea mai importantă
Primul născut băiat preia afacerea familiei, astfel încât de la 13 ani se familiarizează cu ea și
nu se poate sustrage acestei obligații decât dacă optează pentru preoție (care rămâne cea mai
apreciată activitate). Pe tot parcursul anului, întreaga comunitate se preocupă/pregătește de
sărbătoarea localității, care este dedicată unuia dintre cei doi patroni spirituali ai insulei (Sfânta
Maria sau Sf. Pavel) . Astfel că, indiferent de varstă și ocupație, toți locuitorii contribuie într-
un fel sau altul la pregătiri, care țin mai multe luni: fie decorează clădirile, străzile și în special
biserica (în alb și albastru pentru Sf. Maria, în roșu pentru Sf.Pavel); fie pregătesc mâncarea,
fac repetiții cu fanfara sau muncesc la artificiile de sol, cu adevărat spectaculoase. Totul pentru
o seară de sâmbătă petrecută împreună cu toți locuitorii, fiindcă ziua de duminică rămâne
rezervată familiei .
Deși carnavalurile au loc în mai multe sate, cele mai bune se găsesc în Valletta. Întorcându-se
la regula Cavalerilor din Ordinul Sfântului Ioan, aceste carnavaluri se numără printre cele mai
vechi festivități de pe insulă. Străzile trăiesc cu procesiuni pline de culoare, costume, dans și
muzică, iar festivitățile durează patru zile și nu au altă temă decât cea mai strălucitoare, cu atât
mai bine.
Multe case tradiționale vechi și hambare au un set de coarne deasupra ușii pentru a evita
ghinionul. Dacă nu ar fi de ajuns, tradiția dictează de asemenea că este ghinion să mănânci
noaptea. Orice praf care a fost curățat de o casă (de obicei, de către doamnele malteze) ar trebui
să fie periat în mijlocul drumului și în afara casei. Apoi, o linie de sare de mare este plasată
peste prag.
31 martie – Ziua libertății

Comemorată la aniversarea retragerii trupelor britanice din Malta în 1979
Sărbătoarea marchează data la care militarii britanici s-au retras definitiv din Malta și de pe
insula sa sora Gozo.
În 1814, Malta devenise o colonie a coroanei Imperiului Britanic după ce britanicii au ajutat la
expulzarea ocupării forțelor franceze.
În urma apărării eroice a insulei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, regele George al
VI-lea le-a promis poporului maltez autoguvernarea pe care a câștigat-o în 1947. Acest lucru a
dus în cele din urmă la independența față de Marea Britanie în 1964 și Malta devenind republică
mai târziu în acel an.
Forțele britanice au rămas pe insulă până la 31 martie 1979, când Tratatul de Apărare cu Marea
Britanie a luat sfârșit.
Înlăturarea britanicilor a fost parțial financiară. Când guvernul muncii a ajuns la putere în Malta
în 1971, a renegociat contractul de închiriere care a permis forțelor britanice să rămână pe
insulă până în 1979, cu o chirie crescută.
Această retragere a însemnat că pentru prima dată în peste o mie de ani, Malta nu avea nicio
prezență militară străină pe țara sa.
Principalele evenimente ale activităților care comemorează această dată au loc la Monumentul
Zilei Libertății de la Vittoriosa și la Memorialul de Război din Floriana.
21 septembrie – Ziua independenței

Malta și-a câștigat Independența politică din Marea Britanie pe 21 septembrie 1964
În 1800, britanicii ajutaseră Malta în înlăturarea forțelor franceze ocupante, iar poporul maltez
a cerut să devină o națiune suverană în Imperiul Britanic. Aceasta a fost ratificată în tratatul de
la Paris din 1815.
Ca urmare a atacului eroic al Maltei împotriva forțelor italiene și germane în cel de-al doilea
război mondial, regele britanic George al VI-a a promis că autoguvernarea va fi restaurată la
sfârșitul războiului, dacă poporul maltez ar dori acest lucru, ceea ce va conduce la o autonomie
acordat în 1947.
Mișcarea pentru independență a câștigat ritmul după acordarea stăpânirii de sine și după câteva
porniri false, inclusiv un referendum strâns care ar fi făcut ca Malta să facă parte din Regatul
Unit, independența a fost în sfârșit acordată pe 21 septembrie 1964.
Zece ani mai târziu, Malta a devenit o republică.
Cum este sărbătorită Ziua Independenței malteze?
Ziua Independenței din Malta este sărbătorită cu parade și festivități din toată țara. Această
sărbătoare este una dintre cele cinci zile naționale din Malta.
Valorificarea potențialului turistic din Malta

Insulele malteze au fost descrise că un imens muzeu în aer liber. Fiecare oraș, fiecare sat,
fiecare zona inspiră istorie, artă și plăcere de viață. Datorită poziției centrale între Peninsula
Italică și Africa, Malta, considerată o a două poartă de intrare în Mediterana, a fost țintă multor
interese în decursul istoriei. Malta a fost de-a lungul vremii colonie feniciana, cartagineza, iar
apoi a fost ocupată de români. În perioada ocupării românilor Apostolul Sf. Pavel, în urmă
naufragierii sale pe insula, a răspândit creștinismul în rândul populației. Cuceritorii arabi,
nomanzi și aragonezi au lăsat moștenire capitală Mdina (orașul tăcerii).
4.1.2. Caracteristici scio-demografice
Populație: 449043 (Est. Iulie 2018)

Limbi: Malteză (oficial) 90,1%, engleză (oficial) 6%, multilingvă 3%, alte 0,9% (2005 est)
Religii: Romano-catolic (oficial) mai mult de 90% (2006 est)
Structură de vârstă:
0 -14 ani: 14,29% (33,156 bărbați / 31,012 femei)
15-24 ani: 11,03% (25,713 bărbați / 23,815 femei)
25-54 ani: 40,92 % (95,162 bărbați / femei 88,602)
55-64 ani: 13,25% (29,787 bărbați / femei 29703)
65 de ani și peste: 20,51% (41,900 bărbați / 50,193 femei) (2018 est.)
Figura 3. Piramida populației

Sursă: Central Inteligence Agency (2017). The World Factbook. Disponibil la data de 15 decembrie
2019lahttps://www.cia.gov/library/publications/resources/the-world-
factbook/attachments/images/large/MT_popgraph_2018.jpg?1554218829
Economia de piață liberă a Maltei - cea mai mică economie din zona euro - se bazează foarte
mult pe comerțul cu mărfuri și servicii, în special cu Europa. Malta produce mai puțin de un
sfert din nevoile sale alimentare, are rezerve de apă dulce limitate și are puține surse de energie
casnice. Economia Maltei depinde de comerțul exterior, producția și turismul. Malta a aderat
la UE în 2004 și a adoptat euro la 1 ianuarie 2008.
Malta a rezistat mai bine la criza din zona euro decât majoritatea statelor membre UE, datorită
unui raport scăzut al datoriei / PIB și al unui sector bancar solid. Acesta menține una dintre
cele mai mici rate ale șomajului din Europa, iar creșterea și-a revenit pe deplin de la recesiunea
din 2009. În 2014 până în 2016, Malta a condus zona euro în creștere, extinzând peste 4,5% pe
an.
Sectorul serviciilor din Malta continuă să crească, cu o creștere susținută în sectoarele de
servicii financiare și jocuri online. Schemele de impozitare avantajoase au rămas atractive
pentru investitorii străini, deși discuțiile UE privind măsurile de evitare a impozitelor au ridicat
îngrijorări în rândul furnizorilor de servicii financiare și de asigurări din Malta, întrucât
măsurile ar putea avea un impact semnificativ asupra acestor sectoare. De asemenea, sectorul
turistic a continuat să crească, 2016 înregistrând un număr record de sosiri de pasageri aerieni
și de croazieră.
Creșterea PIB ($ 9.541.000.000) a Maltei rămâne puternică și este susținută de o piață puternică
a forței de muncă. Guvernul a implementat noi programe, inclusiv îngrijirea gratuită a copiilor,
pentru a încuraja o participare sporită a muncii. Costul ridicat al împrumuturilor și piața muncii
mici rămân constrângeri potențiale pentru creșterea economică viitoare. Din ce în ce mai mulți
migranți din UE și din Europa se mută în Malta pentru ocuparea forței de muncă, deși salariile
au rămas scăzute în comparație cu alte țări europene. Inflația rămâne scăzută.
Buget:
venituri: 5.076 miliarde (2017 est.)
cheltuieli: 4.583 miliarde (2017 est.)
Agricultura este în mare parte bogată cuprinzând diverse produse precum: cartofi, conopidă,
struguri, grâu, orz, roșii, citrice, flori tăiate, ardei verzi; carne de porc, lapte, păsări de curte,
ouă.
Industria se bazează pe turism, electronice, construcții și reparații de nave, construcții, produse
alimentare și băuturi, produse farmaceutice, încălțăminte, îmbrăcăminte, tutun, servicii de
aviație, servicii financiare, servicii de tehnologie informațională.
Sistemul de fiscalitate
Malta și-a depus cererea de aderare în anul 1992, această tară îndeplinea cu destulă ușurință
criteriile de admitere în Comunitatea Europeană. Întrunirea de la vârf de la Copenhaga din
iunie 1993 a marcat momentul în care Uniunea Europeană a transmis semnale încurajatoare. În
privința Maltei, aceste semnale spuneau că urmează a se desfășura un dialog intens cu această
țară, care să contribuie la pregătirea acesteia pentru integrarea în Uniunea Europeană. Mai
târziu, a primit asigurări că negocierile privind aderarea puteau începe în șase luni de la
încheierea conferinței intergurnamentale din 1996-l997. Totuși, victoria Partidului Laburist
Maltez, care se opune aderării, în alegerile generale din decembrie 19.
Negocierile de aderare au continuat ulterior, iar din mai 2004 Malta este un stat membru al
Comunității Europene.
Sistemul fiscal maltez este construit pe baza modelului reprezentat de chiului sistem fiscal
britanic. Caracteristicile sistemului fiscal din această țară constau în inexistentă unei
administrații subcentrale, care să colecteze nituri fiscale și pe o axare foarte mare pe
impozitarea indirectă -pentru anul 2005 de 45,8% în totalul niturilor. La nilul anului 2005,
impozitele directe însumau circa 31% în totalul resurselor fiscale, în timp ce contribuțiile la
asigurările sociale circa 23%.
Malta a eliminat impozitul pe capital, legislația să nefiind perfect aliniată cerințelor acquis-ului
comunitar.
Parlament unicameral (Camera Reprezentanţilor) compus din 69 de membri.

Preşedintele Republicii: Marie-Louise Coleiro Preca (din aprilie 2014)
Prim-ministru: Joseph Muscat (din martie 2013).
Ministrul afacerilor externe: George Vella (din martie 2013)
Șeful statului este desemnat de Camera Reprezentanţilor pentru un mandat de 5 ani.
La 9 martie 2013, în Republica Malta au avut loc alegeri generale anticipate. Majoritatea în
Parlament a revenit Partidului Laburist care a obţinut 54,83% din voturile electorilor (39
mandate).
Partidul Naţionalist a înregistrat 43,34% din voturi (30 de mandate), iar Alternativa
Democratică a întrunit 1,80% din preferinţele celor care s-au prezentat la vot.Profilul din punct
de vedere al dimensiunilor lui Hofstede
Partide politice și lideri:
Partidul Democrat (Partit Demokratiku) sau PD [Godfrey FARRUGIA]
Partidul Laborist (Partit Laburista) sau PL [Joseph MUSCAT]
Partidul Naționalist (Partit Nazzjonalista) sau PN [Adrian DELIA]
4.2. Profilul din punct de vedere al dimensiunilor lui Hofstede
Distanta de putere
Această dimensiune tratează faptul că toți indivizii din societăți nu sunt egali - exprimă
atitudinea culturii față de aceste inegalități între noi. Distanța de putere este definită ca măsura
în care membrii mai puțin puternici ai instituțiilor și organizațiilor dintr-o țară se așteaptă și
acceptă că puterea este distribuită inegal .
Malta are un punctaj mare pe această dimensiune (scor de 56) ceea ce înseamnă că este o
societate ierarhică. Aceasta înseamnă că oamenii acceptă o ordine ierarhică în care fiecare are
un loc și care nu are nevoie de nicio justificare suplimentară. Ierarhia într-o organizație este
văzută ca reflectând inegalitățile inerente, centralizarea este populară, subordonații se așteaptă
să li se spună ce să facă, iar șeful ideal este un autocrat binevoitor.
Individualism
Problema fundamentală abordată de această dimensiune este gradul de interdependență pe care
o întreține societatea în rândul membrilor săi . Ea are legătură cu faptul că imaginea de sine a
oamenilor este definită în termeni de „Eu” sau „Noi”. În societățile individualiste, oamenii
trebuie să aibă grijă de ei înșiși și de familia lor directă. În societățile colectiviste oamenii
aparțin „grupurilor” care au grijă de ei în schimbul loialității.
Malta, cu un scor de 59 este o societate individualistă. Aceasta înseamnă că este o preferință
ridicată pentru un cadru social vag unită, în care se așteaptă ca indivizii să aibă grijă de ei înșiși
și numai familiile lor imediate. În societățile individualiste, infracțiunea provoacă vinovăție și
pierderea stimei de sine, relația angajator / angajat este un contract bazat pe avantaj reciproc,
deciziile de angajare și promovare se bazează doar pe merit, managementul este managementul
persoanelor fizice.
Masculinitate
Un scor mare (Masculin) pe această dimensiune indică faptul că societatea va fi condusă de
concurență, realizare și succes, succesul fiind definit de câștigător / cel mai bun în domeniu -
un sistem de valori care începe în școală și continuă de-a lungul vieții organizaționale.
Un scor scăzut (Feminin) pe dimensiune înseamnă că valorile dominante din societate au grijă
de ceilalți și calitatea vieții. O societate feminină este una în care calitatea vieții este semnul
succesului și ieșirea în evidență a mulțimii nu este admirabilă. Problema fundamentală aici este
ceea ce motivează oamenii, care doresc să fie cei mai buni (masculin) sau care îi plac ceea ce
faci (feminin) .
Malta notează 47 pe această dimensiune, întrucât acesta este un scor intermediar, nu se arată o
tendință culturală clară.
Evitarea incertitudinii
Dimensiunea Evitarea incertitudinii are legătură cu modul în care o societate se ocupă de faptul
că viitorul nu poate fi niciodată cunoscut: ar trebui să încercăm să controlăm viitorul sau să îl
lăsăm să se întâmple? Această ambiguitate aduce cu ea anxietate și diferite culturi au învățat
să facă față acestei anxietăți în moduri diferite. Măsura în care membrii unei culturi se simt
amenințați de situații ambigue sau necunoscute și au creat credințe și instituții care încearcă să
le evite este reflectată în scorul de la evitarea incertitudinii.
Malta notează 96 pe această dimensiune și are, așadar, o preferință pentru evitarea
incertitudinii. Țările care prezintă o evitare de incertitudine ridicată mențin coduri rigide de
credință și comportament și sunt intolerante la comportament și idei neortodoxe. În aceste
culturi există o nevoie emoțională de reguli (chiar dacă regulile par să nu funcționeze niciodată)
timpul este bani, oamenii au o nevoie interioară de a fi ocupați și de a munci din greu, precizia
și punctualitatea sunt norma, inovația poate fi rezistată, securitatea este un element important
în motivația individuală.
Orientare pe termen lung
Această dimensiune descrie modul în care fiecare societate trebuie să mențină anumite legături
cu propriul trecut, în timp ce se confruntă cu provocările prezentului și viitorului , iar societățile
prioritizează diferit aceste două obiective existențiale. Societăți normative. care au un scor
scăzut pe această dimensiune, de exemplu, preferă să mențină tradițiile și normele respectate
de timp, în timp ce privim schimbarea societății cu suspiciune. Cei care au o cultură care are
un nivel înalt, pe de altă parte, adoptă o abordare mai pragmatică: încurajează prosperitatea și
eforturile în educația modernă, ca modalitate de pregătire pentru viitor.
Cu un scor intermediar de 47, nu poate fi determinată o tendință culturală pentru această
dimensiune.
Indulgenţă
O provocare care se confruntă cu umanitatea, acum și în trecut, este gradul în care copiii mici
sunt socializați. Fără socializare nu devenim „umani”. Această dimensiune este definită ca
măsura în care oamenii încearcă să-și controleze dorințele și impulsurile , pe baza modului în
care au fost crescuți. Controlul relativ slab se numește „îngăduință” și controlul relativ puternic
se numește „restricție”. Prin urmare, culturile pot fi descrise drept indulgente sau restricționate.
Scorul mare de 66 arată că cultura Malta este una de îngăduință. Oamenii din societățile
clasificate printr-un scor mare din Indulgență manifestă, în general, dorința de a-și realiza
impulsurile și dorințele în ceea ce privește să se bucure de viață și să se distreze. Au o atitudine
pozitivă și au o tendință spre optimism. În plus, aceștia acordă un grad mai mare importanței
timpului liber, acționează după bunul plac și cheltuiesc bani după cum doresc.
4.3. Eticheta de afaceri analizată
Afaceri europene:
În perioada 1 ianuarie-30 iunie 2017, Malta va asigura Preşedinţia Consiliului Uniunii
Europene (ultima Preşedinţie din trio-ul NL-SK-MT).
Reprezentantul Maltei în Comisia Europeană este Karmenu Vella - comisar european pentru
mediu, afaceri maritime şi pescuit.
Malta are 6 membri în Parlamentul European, 5 reprezentanți în Comitetul Economic şi Social
European şi 5 reprezentanţi în Comitetul Regiunilor.
Valetta a fost desemnată capitala culturală europeană 2018.
Exporturi parteneri: Germania 17,3%, Franța 10,2%, Italia 9,4%, Singapore 5,9%, Hong Kong
5,8%, SUA 5,7%, Japonia 4,9%, Libia 4,5% (2017)
Importuri parteneri: Italia 23%, Germania 7,9%, Marea Britanie 7,7%, Spania 5%, Canada
4,5%, 4,3% SUA, Franța 4,2% (2017)
Comunicare față în față
Pentru a avea o comunicare eficientă cu poporul maltez, este important să fie clar și concis,
folosind fraze scurte și simple și evitând idiomele sau prea multe expresii colocviale.
Contactul cu ochii în timpul unei întâlniri este esențial, dar este mai bine să evitați să vă uitați
la omologul dvs. pentru perioade lungi, deoarece acest lucru poate fi considerat intruziv.
Limba contează
Oamenii sunt bilingvi: vorbesc malteză și engleză. Toate publicațiile oficiale sunt disponibile
atât în engleză, cât și în malteză. Mulți maltezi înțeleg și vorbesc bine italianul și limba germană
este recent studiată mai frecvent de către tinerii. Oamenii din Malta sunt foarte prietenoși și
ospitalieri. În primele întâlniri de afaceri strâng mâinile și se prezintă, prezentându-și și cărțile
de vizită.
Relație de afaceri
Oamenii stabilesc de obicei relații personale prietenoase și de ajutor.
Relațiile de afaceri se bazează pe încredere: maltezii trebuie să simtă că te cunosc bine înainte
de a stabili un parteneriat. Prezentările scrise sunt utile mai ales înainte de o primă întâlnire.
Structurile organizaționale de management din Malta nu sunt rigide. Liniile ierarhice sunt
determinate de gradul de familiaritate.
Contact
În Malta este o practică normală să existe o conexiune personală sau profesională (sesizări,
mărturii, etc.) înainte de a cere o întâlnire cu un om de afaceri sau o femeie. Dacă nimeni nu
vă poate prezenta, trebuie să vă adresați scrisoarea dvs. solicitând o întâlnire direct
proprietarului sau președintelui companiei.
Contactul prin e-mail devine rapid un mijloc acceptabil de comunicare cu o afacere pentru a
solicita o întâlnire sau pentru a cere informații despre produse și servicii.
Există mai multe oportunități de rețea care sunt atât orientate spre afaceri, cât și pentru expat.
Malta găzduiește întâlniri regulate ale Toastmasters, care se întâlnesc în a doua marți a fiecărei
luni, iar în 2011 BNI (Business Network International) a lansat mai multe capitole în Malta.
Există, de asemenea, mai multe grupuri care activează în promovarea afacerilor și realizarea
de prezentări, inclusiv Network Malta, antreprenorii din Malta și profesioniștii în afaceri din
Malta.
Titluri personale
La o primă întâlnire sau în timpul unei comunicări formale cu un partener maltez, vă adresați,
de obicei, corespondentului dvs. ca domn sau doamnă, dar în activitatea de zi cu zi nu este
neobișnuit să treceți la termenii de nume. Este mai bine să vă întrebați cum ar prefera
corespondentul tău să fie adresat pentru a evita orice jenă.
5. India – Diagnostic cultural (Dumitru Diana-Elena - punctaj: 5)
5.1.1. Localizare geografică
India este o țară din sudul Asiei aflată pe locul 7 în ierarhia țărilor după suprafață,pe locul 2
după numărul de locuitori și este statul democratic cu cei mai mulți locuitori,are o coastă de
7.000 Km și granițe cu Pakistan la Vest,Nepal ,Republica Populară Chineză și Bhutan la Nord-
Est,Bangladesh și Myanmar la Est.India este formată dintr-o parte continentală,una peninsulară
și una insulară. Capitala Indiei este New Delhi și parte a metropolei Delhi.
(https://sites.google.com/site/haisaexploramluduscom/india/indiamap1.gif?attredirects=0)
5.1.2. Drapelul Indiei
Orange-alb-verde sunt culorile Tricolorului Indiei ce sunt

dispuse orizontal,cu semnificații profunde pentru cetățenii
ecestei țări.
Fâșia de sus este reprezentată de șofran, ce are ca
semnificație curajul și sacrificiul; fâșia din mijloc, de
culoare albă, reprezintă pacea și adevărul; fâșia de la bază,
de culoare verde închis este simbolul loialității și al
onestității.
(https://inlovedindia.files.wordpress.com/2011/02/indian-flag.jpg )
5.1.3. Caracteristici socio-demografice
India are o suprafață de 3.596.590 Km² , cu o estimare a populației de aproximativ 1.372.751.646,

începând de decembrie 2019. Vârsta medie în India este de 27,1 ani.
(https://www.worldometers.info/world-population/india-population/#population-pyramid )
Limbile oficiale fiind limba hindi,engleză și alte 22 de limbi.

Este o țară tânără ce numără aproximativ 560 de milioane de persoane cu vârste sub 25 de ani,unde,
în 2004 1 din 2 indieni aveau sub 25 de ani și 70% din populație locuiește în mediul rural.Deși
India a reușit să-și stăpânească demografia, cunoaște o creștere continuă de locuitori,populația
crescând anual cu în jur de 19 milioane de indivizi,aproximativ cât are România în
prezent.Conform unui articol publicat în August 2015 "India va depăși China în ceea ce privește
numărul de locuitori mult mai devreme decât s-a crezut anterior."(Ziare.com) Conform
estimărilor,India va aveap până în 2030, 1,5 miliarde de locuitori după care va intra în
declin.Această crestere va avea un impact asupra economiei Indiei,unde,agricultura și
transporturile vor avea nevoie de îmbunătățiri.Astăzi,India se confruntă cu o scădere al numărului
de femei în raport cu numărul de bărbați din cauza avorturilor de copii de sex feminin.
(https://www.worldometers.info/world-population/india-population/#population-pyramid )
India are o structură diversificată ce include atât industria grea cât și fabricarea produselor de
înaltă tehnologie.În estul Indiei se află principala regiune industrială cu zăcăminte de
cărbuni,minereu de fier și centre siderurgice,precum și centrul industrial și urban
Calcutta.Conform unui articol din Decembrie 2013 scris de Raluca Joița,Kolkata,cum este
denumit pe plan local , găzduiește Bursa din Calcutta ,a doua mare bursă a țării,de asemenea
,deține și cel mai vechi port operațional din India și este singurul oraș din regiune care are un
aeroport internațional.
PIB-ul Indiei a înregistrat în anii 2015-2016 o creștere de 7,6% după un avans de 7,2% în anii
anteriori,astfel "India își păstrează de economia cu cel mai puternic ritm de creștere"
.(Timpul.md) Cu toate acestea,India este țara cu cei mai mulți producători și exportatori de
carne de vită.Pe lângă producția de carne de vită,India este un important producător la nivel
mondial de cărbuni,minereu de fier,diamante,bauxită și sare ; sunt în creștere productia de
petrol și gaze naturale. A devenit al treilea producător mondial de energie electrică în anul 2013
cu o contribuție de 4,8% din totalul de energie globală depășind Rusia și Japonia.
Conform unui articol actualizat în 2019 din Ziarul Financiar, autoritețile indiene vor majora
tarifele vamale pentru 28 de produse importate din S.U.A ca o reacție la decizia
Washingtonului de a retrage o serie de privilegii acordate acestei țări.Printre tipurile de produse
pentru care s-a decis majorarea taxelor vamale se numără și produse alimentare, precum
migdalele, merele sau nucile.
India este cel mai mare importator de migdale din Statele Unite, astfel, în 2018 India a cumpărat
migdale în valoare de 543 de milioane de dolari. India este și al doilea cel mai mere din Statele
Unite, plătind în anul 2018, 156 de milioane de dolari pentru acestea.
Industria constructoare de mașini se afirmă puternic producând o gamă variată , de la

tractoare,de la locomotive până la sateliți artificiali.
India este o federație compusă din 29 de state federale și 7 teritorii federale.Pornind de la istoria
acestei țări, în India au "înflorit vechi civilizații",istoria acesteia legându-se în întregime de
"întreaga dezvoltare și afirmare a civilizației antice".Viața politică a Indiei a fost marcată în
ultimele decenii de" modernizare și afirmare a independenței Indiei" ,dar și de unele acțiuni
violente ale unor elemente extremiste ,doi prim-miniștrii sfârșind prin asasinare(Indira Gandhi
în 1984 și Rajiv Gandhi în 1991).Constituția Indiei cuprinde 395 de articole ce sunt grupate în
22 de cărți,precum și 12 anexe.Aceasta fiind o țară democratică,creată în urma unei lupte de
eliberare națională,reafirmă atașamentul la ideile de suveranitate,justiție socială,economică și
politică ca și la ideile de egalitate și de fraterrnitate.Cum este scrie într-un comentariu elaborat
de Shri P.M Bakshi : Constituția Indiană "este probabil cea mai lungă constituție din lume" .
(Shri P.M.Bakshi, op.cit., pag.22.)
5.1.6. Comunicare
India,întrucât este țara cu cea mai veche cultură,aceasta a fost supusă unei multitudini de
influențe lingvistice astfel încât cele mai primare limbi vorbite sunt Hindi 41%,bengaleză 8,1%,
telugu 7,2% și lisa continuă.Engleza este folosită în afaceri și în scopuri economice și politice.
"Limba este regională și dialectele joacă un rol în varietatea de limbi vorbite în întreaga Indie,
unele surse sugerează că există, probabil, 1.652 de limbi sau dialecte diferite."( commisceo-
global.com)
Trebuie să evităm pe cât posibil să stăm aproape de ceilalți,comunicarea fiind nu foarte simplă
putând utiliza de cele mai multe ori gesturi/semne.Indienii pot adesea să se lovească reciproc
pe spate ca semn de prietenie,unele dintre gesturi putând fi interpretate greșit.Dacă un indian
spune "voi încerca" acest lucru poate fi interpretat ca pe un "NU".Pentru a accepta ceva,
folosim mâna dreaptă; îndreptarea unui deget sau a două degete este considerată nepoliticoasă
și folosită doar pentru persoanele inferioare ; picioarele și degetele mari sau întinderea mâinilor
sunt folosite pentru a indica sau direcționa atenția cuiva.
5.1.7. Cultura
- Salutul
În India, este tradițional să se salute oamenii folosind "Namaste",așezând ambele mâini

împreună și plecați ușor,în zonele urbane evitându-se acest lucru.De asemenea, bărbații vor
strânge de multe ori mâinile când se întâlnesc sau când pleacă,însă bărbații nu ar trebui să
strângă mâna femeilor.Cultura indiană se bazează pe un sistem ierarhic,astfel încât bătrânii și
superiorii sunt întâmpinați mai întâi.
Cu o istorie de peste 5.000 de ani,India este țara ce pune la încercare toate simțurile
turismului,ce te surprinde cu toate dimensiunile,zarva și cu toată densitatea sa,fiind locul de
inspirație al marelui istoric de religie Mircea Eliade.Datorită istoriei sale,India este apreciată
datorită culturii și arhitecturii sale,cu nenumărate vestigii,temple,lăcașe de cult,monumente
istorice și locurile de pelerinaj.(Adevărul.ro)
Cultura,tradiția și filozofia indiană sunt suport al gândirii spre independență și libertate,spre

eliberarea a tot felul de iluzii și deziluzii ale vieții.Nicăieri în lume ,cobrele nu sunt considerate
ca fiind un simbol al norocului ; nicăieri în lume vacile nu sunt considerate sacre și lăsate să
umble libere prin zonele de afaceri și comerciale,așa cum se întâmplă în India ; nicăieri în lume
elefanții nu sunt simbol al forței.În cmparație cu alte țări,India este o țară ce se menține sub o
influență mistică. Față de celelalte religii care au credință într-un singur Dumnezeu,în tradiția
și cultura Hinduisă,rugăciunea dinaintea fiecărei noi zile se adresează la peste 36 de milioane
de zeități, și față de Brahma,care este zeitatea supremă.În India,fiind gradul de sărăcie foarte
mare,îi determină pe mulți copii să abandoneze școala și să își caute de lucru,astfel putând fi
suport financiar al familiei.
Acestea fiind spune,în India,jumătate din numărul femeilor de peste 15 ani sunt analfabete,
astăzi în anumite zone ale Indiei se practică un obicei secular,astfel încât la fiecare 10 băieți
născuți se nasc 8 fete ,părinții luând decizia ca mama sa avorteze fețușul de sex feminin.Dacă
într-o familie sunt doi copii bolnavi,medicamentelese dau numai băiatului,astfel fata lasată să
moară.Atunci când fetele se mărită,acestea se mută în casa părinților soțului.(Academia.edu)
Atunci când călătorim în necunoscut presupune să depindem de ospitalitatea oamenilor din

zonă,astfel încât să ne punem toată încrederea în ei și să ne lăsăm pe mâna lor.Ospitalitatea este
o valoare extrem de importantă atunci când vorbim de indieni,întrucât,chiar dacă apărem pe
neașteptatea aceștia te servesc cu mâncare,chiar și în cele mai umile case.India este țara în care
bărbații au puterea și de cele mai multe ori,"femeile tac și îndură,renunță și se adaptează,astfel
femeia nu există ca personalitate separată de familie,deoarece legăturile dintre oameni sunt
mult mai importante".(indiadarshan.ro)
Îmbrăcămintea tradițională a femeii indiene este Sari-ul (o bucată de material de minim 5 m

lungime) ,aceasta exprimând foarte bine personalitatea femeii.Purtarea acestui material este un
ritual,o artă ; atunci când porți acest sari te conectei cu frumusețea și feminitatea
interioară,transmițân naturalețe înafară.În societatea de acum,societatea modernă,învățăm să
punem inconștient mare accent pe haine,cosmetice și accesorii, căutând frumusețea pentru a
obține ceva pe piața socială.Femeile din occident știe să se facă utilă,seducătoare,la modă,non-
convențională și alte mii de feluri.Însă femeia modernă nu știe să fie pur și simplu
frumoasă,pentru că și-a pierdut legătura cu femeia din interior.
Indienii au înregistrat progrese mari și în arhitectură (Taj Mahal); matematică (invenția zero);
madicină(Ayurveda).
Gastronomia indiană ete cea mai bogată și diversificată,datorită modului prin care sunt
combinate diferitele tipuri de condimente și mâncăruri.Indienii nu folosesc tacâmurile pentru
a mânca,ci,aceștia manâncă direct cu mâna inclusiv orezul.În acest mod se spune că în acest
fel savurezi cu toate simțurile experiența culinară.Condimentele au un rolul cel mai
important,folosindu-se 5-10 condimente,cele mai multe fiind foarte picante. Mâncărurile fiind
bogate în curry și condimente precum ghimbirul; coriandrul; ardeiul iute; scorțișoara și multe
altele. Chutneys ce sunt acele condimente groase rezultate din legume și fructe asortate precum
roșiile, menta,cilantro, utilizate și ele de asemenea în bucătăria Indiei. Un alt obicei este faptul
că în casele tradiționale indiene gătitul are loc pe podea,iar masa se servește pe un covoraș,în
mijlocul camereu sau chiar și pe stradă,însă tot timpul în familie.(travelship.ro)
- Sărbători / Festivaluri
Holi sau Festivalul culorilor este o sărbătoare ce are loc primăvara. Această sărbătoare de
origine hindi,unde se presupune că participanții se îmbracă în haine cât mai colorate,se pot
picta chiar și pe față.Sărbătoarea ține 16 zile, fiecare zi purtând o altă denumire. Localnicii țin
această sărbătoare pentru a alunga spiritele rele, demonii și tot ce este rău.
Culorile sunt cea mai importantă și veselă parte a sărbătorii Holi, purtând anuite semnificații ;
verdele reprezintă vitalitatea; albastrul semnifică seninătate(calm); galbenul, smerenie,iar roșul
puritate.
Diwali este cea mai mare și importantă sărbătoare din India celebrată în lunile
noiembrie,octombrie din fiecare an; sărbătoare ce marchează ultima recoltă înainte de venirea
iernii. Festivalul este atât de important pentru Hinduși,cât este Crăciunul pentru Creștini.
Festivalul soarelui este celebrat în Nordul Indiei are loc toamna,în a șasea zi a lunii
Kartik,potrivit calendarului Hindus ce este conceput potrivit ciclurilor lunii.Înainte de răsăritul
soarelui,pe malul râului sacru pelerinii se află în așteptarea primelor raze ale dimineții.În cele
patru zile ale acestui festival se ține post,se trăiește în condiții austre,se fac îmbăieri în Gange
și ritualuri atât la răsărit cât și la apus.
5.2. Dimensiunile lui Hofstede
- Distanța față de putere
Această dimensiune tratează faptul că toți indivizii nu sunt egali - exprimă atitudinea culturii
față de aceste inegalități între noi. Distanța de putere este definită ca fiind măsura în care
membrii mai puțin puternici ai instituțiilor și organizațiilor dintr-o țară se așteaptă și acceptă
că puterea este distribuită inegal.
India are un punctaj ridicat pe această dimensiune, 77, indicând o apreciere pentru ierarhie și o
structură de sus în jos în societate și organizații. Dacă s-ar încapsula atitudinea indiană, s-ar
putea folosi următoarele cuvinte și expresii: dependență de șeful sau deținătorul puterii pentru
direcție, acceptarea drepturilor inegale între cei privilegiați ai puterii și cei care sunt mai mici
în ordinea ciupitului , superiori imediați accesibili, dar cu un nivel mai puțin decât atât, liderul
paternalist, conduce conducerea, dă motive / sens vieții de muncă și recompenselor în schimbul
loialității angajaților.
Puterea reală este centralizată, chiar dacă este posibil să nu pară, iar managerii mizează pe
ascultarea membrilor echipei lor. Angajații se așteaptă să fie direcționați clar în ceea ce privește
funcțiile și ceea ce se așteaptă de la ei. Controlul este familiar, chiar și o securitate psihologică,
iar atitudinea față de manageri este formală chiar dacă unul este pe bază de nume. Comunicarea
este de sus în jos și directivă în stilul său și, adesea, feedback-ul negativ, nu este oferit niciodată
în sus.( hofstede-insights.com)
- Individualism
Problema fundamentală abordată de această dimensiune este gradul de interdependență pe care

o întreține societatea în rândul membrilor săi. Ea are legătură cu faptul că imaginea de sine a
oamenilor este definită în termeni de „Eu” sau „Noi”. În societățile individualiste, oamenii
trebuie să aibă grijă de ei înșiși și de familia lor directă.
În societățile colectiviste oamenii aparțin „grupurilor” care au grijă de ei în schimbul loialității.
India, cu un scor destul de intermediar de 48, este o societate cu trăsături colectiviste și

individualiste. Latura colectivistă înseamnă că există o preferință ridicată pentru apartenența la
un cadru social mai mare, în care persoanele sunt așteptate să acționeze în conformitate cu
binele cel mai mare al grupului (grupurilor) definite. În astfel de situații, acțiunile individuale
sunt influențate de diverse concepte, cum ar fi opinia familiei, familia extinsă, vecinii, grupul
de lucru și alte rețele de socializare mai largi, spre care cineva are o anumită afiliere. Pentru un
colectivist, să fie respins de către colegii săi sau să se considere în mod scăzut de grupurile
extinse și imediate ale unuia, îl lasă nemilos și cu un sentiment de gol.
Relația angajator / angajat este una dintre așteptările bazate pe așteptări ; loialitatea din partea
angajatului și protecția aproape familială din partea angajatorului. Deciziile de angajare și
promovare sunt adesea luate pe baza relațiilor care sunt cheia tuturor lucrurilor într-o societate
colectivă.
Aspectul individualist al societății indiene este văzut ca rezultat al religiei / filozofiei sale
dominante - hinduismul. Hindușii cred într-un ciclu de moarte și renaștere, modul în care
fiecare renaștere depinde de modul în care individul a trăit viața precedentă. Prin urmare,
oamenii sunt responsabili individual de modul în care își duc viața și de impactul pe care îl va
avea asupra renașterii lor. Această concentrare asupra individualismului interacționează cu
tendințele colectiviste ale societății indiene, ceea ce duce la scorul intermediar al acestei
dimensiuni.
( hofstede-insights.com)
- Masculinism

faci (feminin).
India punctează 56 pe această dimensiune și este considerată astfel o societate masculină. India
este de fapt foarte masculină în ceea ce privește afișarea vizuală a succesului și a puterii.
Eticheta mărcii designerului, flash-ul și ostentarea care se încadrează cu succesul publicității,
sunt practicate pe scară largă. Cu toate acestea, India este și o țară spirituală, cu milioane de
zeități și diverse filozofii religioase. De asemenea, este o țară străveche, cu una dintre cele mai
longevive culturi care au supraviețuit, care îi oferă lecții ample în ceea ce privește valoarea
smereniei și a abstinenței. Acest lucru domnește adesea la oameni de la a se înfățișa pe afișele
masculine, în măsura în care ar putea fi înclinați în mod natural. În mai multe țări masculine,
accentul este pus pe succes și realizări, validate prin câștiguri materiale. Munca este centrul
vieții și simbolurile vizibile ale succesului la locul de muncă sunt foarte importante.( hofstede-
insights.com)
- Evitarea incertitudinii

faci (feminin).
India punctează 56 pe această dimensiune și este considerată astfel o societate masculină. India
este de fapt foarte masculină în ceea ce privește afișarea vizuală a succesului și a puterii.
Eticheta mărcii designerului, flash-ul și ostentarea care se încadrează cu succesul publicității,
sunt practicate pe scară largă. Cu toate acestea, India este și o țară spirituală, cu milioane de
zeități și diverse filozofii religioase. De asemenea, este o țară străveche, cu una dintre cele mai
longevive culturi care au supraviețuit, care îi oferă lecții ample în ceea ce privește valoarea
smereniei și a abstinenței. Acest lucru domnește adesea la oameni de la a se înfățișa pe afișele
masculine, în măsura în care ar putea fi înclinați în mod natural. În mai multe țări masculine,
accentul este pus pe succes și realizări, validate prin câștiguri materiale. Munca este centrul
vieții și simbolurile vizibile ale succesului la locul de muncă sunt foarte importante.( hofstede-
insights.com)
- Orientarea pe termen lung
Această dimensiune descrie modul în care fiecare societate trebuie să mențină anumite legături
cu propriul trecut, în timp ce se confruntă cu provocările prezentului și viitorului, iar societățile
prioritizează diferit aceste două obiective existențiale. Societăți normative. care au un scor
scăzut pe această dimensiune, de exemplu, preferă să mențină tradițiile și normele respectate
de timp, în timp ce privim schimbările societale cu suspiciune. Cei care au o cultură care are
un nivel ridicat, pe de altă parte, adoptă o abordare mai pragmatică: încurajează prosperitatea
și eforturile în educația modernă, ca modalitate de pregătire pentru viitor.
Cu un scor intermediar de 51 în această dimensiune, nu se poate determina o preferință

dominantă în cultura indiană. În India, conceptul de „karma” domină gândirea religioasă și
filozofică. Timpul nu este liniar și, prin urmare, nu este la fel de important pentru societățile
occidentale, care obișnuiesc să obțină un nivel scăzut pe această dimensiune. Țări precum India
au o mare toleranță pentru viziunile religioase din întreaga lume. Hinduismul este adesea
considerat o filozofie mai mult decât chiar o religie; o amalgamare de idei, opinii, practici și
credințe ezoterice. În India există acceptarea faptului că există multe adevăruri și depinde
adesea de căutător. Societățile care au un scor mare în privința pragmatismului iartă, de obicei,
lipsa punctualității, un plan de joc care se schimbă bazat pe schimbarea realității și un confort
general, cu descoperirea traseului apăsat pe măsură ce se merge mai degrabă decât să joci la un
plan exact.( hofstede-insights.com)
- Indulgență
O provocare care se confruntă cu umanitatea, acum și în trecut, este gradul în care copiii mici
sunt socializați. Fără socializare nu devenim „umani”. Această dimensiune este definită ca
măsura în care oamenii încearcă să-și controleze dorințele și impulsurile, pe baza modului în
care au fost crescuți. Controlul relativ slab se numește „îngăduință” și controlul relativ puternic
se numește „restricție”. Prin urmare, culturile pot fi descrise drept indulgente sau restricționate.
India primește un scor scăzut de 26 în această dimensiune, ceea ce înseamnă că este o cultură
a restricției. Societățile cu un scor redus în această dimensiune au o tendință la cinism și
pesimism. De asemenea, spre deosebire de societățile îngăduitoare, societățile restrânse nu pun
mult accent pe timpul liber și controlează mulțumirea dorințelor. Oamenii cu această orientare
au percepția că acțiunile lor sunt restricționate de normele sociale și consideră că se complac
într-o anumită măsură.( hofstede-insights.com)
5.3. Eticheta în afaceri
India este o țară cu o piață în creștere rapidă ce este considerată una din cele mai mari economii
ale lumii în viitorul apropiat.Afacerile din India sunt privite ca o reflectare a
societății,structurile ierarhice pătrund în afaceri și cultură,rezultatul fiind că oamenii puternici
sunt lideri în afaceri ,iar controlul lor este indubitabil de cei aflați într-o poziție mai slabă în
lanțul de comandă.Pentru a avea succes atunci când avem de-a face cu cei din India,trebuie să
ținem cont de aceste aspecte și să ne asigurăm că avem de-a face cu factorii de decizie,astfel
evitând prelungirea concluziei.Pentru a avea o relație de afaceri bună cu cei din India trebuie
să fim pregătiți să investim în timp și în efort pentru a construi o fundație solidă din care ne va
crește comerțul etc.
Ce să purtăm atunci când avem o întâlnire de afaceri cu cei din India?
Ei bine,în aceste situații femeile pot purta o rochie conservatoare sau costumul de afaceri
evitând ieșirea în evidență a piciorului atunci când purtăm rochii su fuste.Pentru bărbați
costumele întunecate,însă în alte zone poate fi acceptat să se îmbrace în ceva mai puțin
formal.Nu este recomandată însă ținuta casual pentru prima întâlnire.
Care sunt formulele de adresare specifice acestei țări?
Ne adresăm acestor oameni după titlul profesioanal(Doctor,Profesor ,etc) sau domnul/doamna

urmate de prenumele lor.Așteptăm până când suntem invitați să ne adresăm cuiva după numele
său sau după numele lor preferat,însă în caz de îndoială folosim domnule/doamnă,în special
persoanelor vârstnice.Să nu uităm că statutul depinde de educație,carte,vârstă sau profesie.
Cărțile de vizită pot fi date chiar după primele strângeri de mână și felicitări;aceste carduri se
dau și se primesc cu mâna dreaptă cu fața în sus,fiind citite cu ușurință.Să nu uităm că gradele
de învățământ sunt un simbol al statului,acestea trecându-se pe cartea de vizită.
Cum planificăm întâlnirile de afaceri?
Întâlnirile de afaceri trebuie planificate și organizate cu mult timp înainte de călătorie,în cazul
în care călătoriile sunt pe distanțe mari,deoarece acestea pot fi amânate.Trebuie să fim
punctuali,astfel arătăm respect și integritate.Întâlnirea de afaceri începe cu mici
discuții,deoarece indienii preferă să facă afaceri atunci când sunt familiarizați cu persoana
respectivă.Putem pune gazdelor întrebări persoanale,legate de familie,căsătorie, educție și
sport ,deoarece acestea sunt punctele de plecare bune,dar evităm întrebarile despre
politică.religie etc.
Cum negociem?
Atunci când spunem "NU" este prea direct și confruntător pentru Indieni,ei folosind adesea
adverbul "poate" sau "nu sunt sigur",dacă se întâmplă acestea se poate schimba abordarea sau
reformularea întrebărilor.Indienii preferă armonia și respectul,astfel evităm orice vânzare dură
sau ce pare exigentă.Acestea fiind spuse ei pot negocia chiar și de mai multe ori făcând un
schimb mai bun până ajung să obțină ceea ce își doresc. Nu trebuie să arătăm nerăbdare sau
furie în negociere,deci,trebuie să rămânem calmi pe tot parcursul acestui proces.
Management
Sistemul de caste este încă respectat în lumea afacerilor în India.Cuvântul castă provine din
spaniolă și portugheză ce înseamnă rasă sau descendență.Fiecare grup de caste conține câteva
caste individuale ce au practici sociale și culturale diferite,acest lucru definidu-le poziția în
piramida puterii sociale.Există patru grupuri principale de caste.
1. Brahmanii ce în mod tradițional au fost preoți,păstrători ai teztelor sfinte;
2. Kshatriyas care au regi și războinici;
3. Vaishyas care sunt reprezentați de negustori;
4. Shudras,adică țăranii.
Indienii se bazează pe relațiile familiale strânse ce pot trece în lumea afacerilor,noi fiind
conștienți de legăturile ce se pot derula în afacerea cu care ne ocupăm.O abordare paternalistă
este adesea adoptată de managerii din India datorită structurilor ierarhice,ei vor lua decizii ,dar
sunt de asemenea responsabili pentru cei ce sub ei în cadrul structurii afacerii.
(http://mythologica.ro/wp-content/uploads/2017/03/india-sistem-caste.png)
6. Belgia – Diagnostic cultural (Terteci Roxana-Elena - punctaj: 4)
6.1. Informații generale
Denumirea oficială este Regatul Belgiei, iar capitala este Bruxelles. Vecinii țării sunt
Franța, Țările de Jos, Germania și puțin din Luxemburg. Belgia este ca formă de organizare un
stat federal format din trei Regiuni: Bruxelles, Flandra și Valonia și trei comunități culturale:
germanofonă, francofonă și neerlandofonă. Belgienii sărbătoresc ziua națională pe 21 iulie, au
trei limbi naționale: neerlandeza, germana şi franceza, iar moneda națională este euro. Belgia
este situată în Europa Vestică și are ieșire la Marea Nordului. Densitatea este foarte ridicată a
populației, fiind aproximativ 370 loc/km2 (populația fiind de aproximativ 11.498.519(2018)),
fiind printre cele mai mari la nivel mondial. Este un stat federal, în care trăiesc două comunități
principale: flamanzii și valonii alături de care apar în est și germanii. (Ministerul Apărării
Externe. 2019).
Religia: majoritatea belgienilor sunt de religie romano-catolică.
În categoria relief intră Podișul Ardeni situat în partea centrală și de sud, munții sunt
puternic erodați și sunt dezvoltați pe structură hercinică ce au aspect de platou și au mici chei
și peșteri. De asemenea, intră și Câmpia Flandrei care este situată în nord-vest, este o câmpie
joasă și este formată din acumulări de origine glaciară. Platourile Centrale ce acoperă nordul
Hainautului, Brabantul Valon, Brabantul sud-flamand și Regiunea platoului Hesbaye din Liege
reprezintă o regiune de nisip și sol argilos. (Encyclopædia Britannica. 2019)
Clima este de tranziție dinspre continentală spre podiș și temperat oceanică în câmpie.
Clima în mare parte este favorabilă vegetației, cea din urmă având păduri de foioase și conifere
și lande, aceasta fiind vegetație specifică dunelor de nisip din zona temperată spre Marea
Nordului.
Ca resurse naturale are cărbune, piatra de var și materiale de construcți. Deși este săracă
în resurse de subsol, nemaiavând minereuri de fier în sud, Belgia are o economie foarte
dezvoltată, bazată cel mai mult pe servicii cum ar fi finanțe, bănci sau turism. Cea mai
importantă industrie este cea siderurgică. De asemenea, locația centrală și rețeaua de transport
foarte dezvoltată, a ajutat la creșterea unei economii bine diversificate. Regiunea Valonia
deține cea mai mare industrie de cărbune și oțel, pe când regiunea de nord a Flandrei are cele
mai bune industri de servicii și de înaltă tehnologie.
Oamenii belgieni sunt împărțiți în trei comunități lingvistice: în nord flamandii care
reprezintă mai mult de jumate din populația Belgiei; în sud valonii reprezentând o treime din
populație. O mică parte din populația Belgiei intră în regiunea vorbitoare de limbă germană și
este formată din mai multe comune.
Figura 1: Populația în Belgia
Sursa: Lamberts, E. L. Murphy, A. B. (2019) et al. Belgium. Disponibil la data de 4 Decembrie 2019 la
https://www.britannica.com/place/Belgium
Belgia este monarhie constituțională federală în care regele este șeful de stat. Procesul
decizional al regelui este prin dialog. Acest dialog nu este numai cu Guvernul și Parlamentul
ci și cu organizațiile care joacă un rol important în luarea deciziilor. Guvernul este cel care
aplică legile, acesta fiind compus din maximum 15 miniștri, exceptând primul ministru și 5
guverne comunitare și regionale: Guvernul Valon, Guvernul Flamand, Guvernul comunității
franceze, Guvernul Comunității germanofone și Guvernul Regiunii Bruxelles-Capitală. Ei au
dreptul de a propune legi și de a le schimba. Doar ei și regele pot aproba ca legiile să fie
obligatării. Parlamentul este ales prin vot universal, numărul acesta fiind limitat la 150 de
membri.
Până în anul 1960, Belgia are o istorie ca stat colonial. În anul 1830, își declară
independența față de Olanda. La începutul primului Război Mondial, Belgia a fost ocupată de
Germania, iar după cinci ani Tratatul de la Versailles a readus independența în Belgia. În anul
1952 devine membru fondatoru al Comunități Europene a Cărbunelui și Oțelului, „iar în 1957,
în urma semnării Tratatului de la Roma, Belgia devine unul dintre membrii fondatori ai
Comunității Economice Europene, precursorul Uniunii Europene. Bruxelles este una dintre
cele trei capitale a acesteia, orașul găzduind majoritatea instituțiilor principale. Consiliul
European definește orientările și prioritățile politice generale ale Uniunii Euroene.” (Ghidul
Romanului în Belgia, 2013, pag. 14) În anul 1958, Belgia a format un acord economic cu
Olanda și Luxemburg, cunoscut și sub numele de Uniunea Economică Benelux, pentru
promovarea liberului schimb de regiune. În 1993, constituția a fost schimbată pentru a
recunoaște oficial cele trei regiuni administrative: Bruxelles, Flandra și Valonia. Perioadele
tumultuase din cele două războaie mondiale, dar și atacul terorist care a avut loc în Belgia le-a
dezvoltat spiritul critic și acordarea mai grea a proprii încrederi pentru cei din jur.
6.1.1. Economie
Moneda națională este euro. Sectoarele cele mai importante a economiei Belgiei, în
anul 2018 erau: educația, sănătatea, administrația publică, apărarea și asistența socială.
Având resurse naturale limitate Belgia este dependentă de comerțul internațional, având
astfel o economie deschisă. Ei caută tot timpul să importe produse de calitate la prețuri foarte
mici. Importurile sunt în proporție de 64%, iar cei mai importanți parteneri comerciali sunt:
Franța, Germania, Olanda, Marea Britanie și SUA.
PIB-ul Belgiei a crescut cu 1,5% în anul 2018, după ce a crescut cu 1,7% în 2017.
Creșterea economică în 2018 a fost determinată de cererea internă și, în special, de creșterea
investițiilor (+4,0%). Investițiile guvernamentale au crescut cu până la 10,6%, fiind
îmbunătățite de cheltuielile autorităților locale într-un an electoral. Încă susținute de condițiile
de finanțare foarte favorabile și de propria sănătate financiară solidă, cu marjele de profit la
nivelul foarte ridicat de 42,7%, corporațiile și-au majorat investițiile cu 3,9%. Investițiile
gospodărești în locuințe s-au extins mai modest, cu doar 1%. Creșterea cheltuielilor în ceea ce
privește consumul privat a încetinit puțin în 2018, dar la 1,5%, dar încă este un factor important,
alimentată de o creștere constantă a venitului disponibil. În schimb, cheltuielile de consum
public au crescut cu 0,9%. În sfârșit, reflectând încetinirea comerțului global, creșterea
exporturilor de bunuri și servicii s-a contractat brusc, scăzând de la 5,3% în 2017 la 1,2% în
2018, ceea ce a dus și la un ritm mai lent al importurilor. În consecință, contribuția exporturilor
nete a condus la o creștere negativă (-0,7%), iar cea din modificările stocurilor a fost pozitivă
(+0,3%). Soldul de finanțare a administrației publice a fost de la -0,7% din PIB în 2018, aceeași
cifră ca în 2017. Acest lucru este în mare măsură atribuit guvernului federal și Comunităților
și Regiunilor, deși și în administrația locală, într-o măsură mai mică. Securitatea socială a
produs un rezultat aproape de echilibru. După ce a scăzut timp de cinci ani consecutivi, rata
cheltuielilor primare a crescut cu 0,4% din PIB în 2017, ajungând la 50,0% din PIB. Această
tendință se datorează în principal creșterii prestațiilor de securitate socială, creșterii
transferurilor către restul lumii - anul 2017 a fost marcat de o reducere temporară a contribuției
Belgiei la bugetul Uniunii Europene - și formării brute de capital fix cu o creștere accentuată a
investițiilor de către autoritățile locale în anul electoral. Veniturile au crescut cu 0,2% din PIB,
ajungând la 51,4% din PIB. Această creștere se poate explica prin creșterea veniturilor fiscale
și parafiscale, dar și a altor venituri (+0,1% din PIB fiecare). Creșterea a fost deosebit de
puternică în domeniul impozitului pe profit, în cazul în care suprataxa suplimentară pentru
impozitele de avans insuficiente a contribuit la umflarea plăților în avans de către companii, la
fel cum a făcut în 2017. (National Bank of Belgium. 2019)
Forța de muncă a început să crească în ultima perioadă. Cu excepția domeniului de

construcții, indicele brut al numărului angajaților a crescut la 0,9% în anul 2019, iar cel din
domeniul construcților a crescut în acest an la 0,8% față de al doilea trimestru din anul 2018.
Totuși, deși se simte o creștere a forței de muncă inicele cifrei de afaceri în domeniul industrial
a simțit o scădere de 0,8% în luna septembrie 2019 față de luna precedentă. (StatBel, 2019) De
asemenea, la fel ca în alte țări europene și guvernul belgian percepe impozit pe venit sau pe
bunuri și servicii contribuind la veniturile naționale.
În ceea ce privește agricultura doar o mică parte din belgieni activează în domeniul
agricol. Culturile principale sunt cartofii, cerealele, cicoarea și zahărul. În Flandra predomină
cultivarealegumelor, fructelor și plantelor ornamentale, iar în sud-estul țării predomină
culturile de orz, ovăz, cartofi și furaj.
Rata de șomaj este de aproximativ 8%, iar salariul minim pe economie este de 1,502
euro, fiind țară preferată pentru imigrări. Deși rata șomajului este destul de mare, se găsesc cu
ușurință posturi vacante pentru cei care vor să lucreze. Există deficit de personal în mai multe
domenii cum ar fi: IT, secretariat, inginerie, vânzări, construcții, depozite, transport și
comunicații.
Belgia se numără printre cele mai mici țări din Europa, astfel pentru belgieni nu este o
dificultate să ajungă la locul de muncă sau unde au ei nevoie. De asemenea, din Belgia se poate
ajunge cu ușurință și la alte capitale europene, astfel cei mai ,ulți belgieni folosesc ca mijloc de
transport bicicletele, bucurându-se de cea mai dezvoltată infrastructură pentru biciclete. Peste
400,000 de belgieni erau plătiți pentru a merge pe bicicletă. Banii erau plătiți de către companii,
fiind un stimulent pentru angajați de a nu mai polua și de a avea o condiție fizică mai bună, iar
banii se recuperau din impozitele mai mici pe care belgienii le plăteau statului. De cele mai
multe ori, oamenii folosesc bicicleta și pentru a evita traficul care a devenit mai sufocant.
Sumele de bani sunt primite în funcție de numărul de kilometri, un kilometru de pedalat fiind
plătit (în anul 2016) cu 22 de eurocenți. (Zaharia, D. 2016)
Fiscalitatea
Belgia are una dintre cele mai mari rate de impozitare din Europa. Este colectat
impozitul pe venituri, pe societăți, pe proprietăți și plus impozitul municipal. Există totuși
tratate de impunere dublă pentru a scuti plătirea impozitului pe venit suplimentar unei alte țări.
Cele mai multe firme, adoptă o formă corporativă, nu numai din motive fiscale, ci și în
beneficiul unei răspunderi limitate. Companiile care nu sunt încorporate sub forma unei
societăți cu răspundere limitată sunt fie proprietate exclusivă, fie aranjamente contractuale care
nu oferă personalitate juridică separată și nici o răspundere limitată. Toate acestea sunt
transparente din punct de vedere fiscal, în timp ce corporațiile - chiar și cele care nu au o
răspundere limitată - sunt impozitate ca atare în conformitate cu normele privind impozitul pe
profit (CIT), care fac parte din Codul Impozitului pe Venit din 1992.
Taxele de impozitare
În Belgia se aplică taxe pentru impozite de consum, mai exact include taxe pentru
alimente, produse farmaceutice, cazare, apă, drepturi de autor, servicii de transport, lucrări
efectuate sub diferite forme, imobile, restaurante sau anumite materiale combustibile. În
categoria taxe de consum intră și accizele pentru produse precum alcool, benzină, tutun, gaze,
cafea și ceai.
În categoria impozitelor corporative, intră rata de impozitare pentru companiile străine,

impozitarea câștigurilor de capital, sau alte impozite corporative ce cuprinde impozitul pe
echitate, impozite pe imobiliare, taxă de mediu și bancară.
Impozitele individuale cuprind taxelel pentru deducții și credite fiscale admise și

regimul fiscal special pentru expatriați (pentru persoanele nerezidente).
Impozitare pentru companiile străine
Companiile sunt impozitate în proporție de 29,58% (2018-2019) Întreprinderile mici și

mijlocii (IMM-uri) sunt impozitate în proporție de 20% pe primii 100.000 EUR din venitul net
impozabil (sub rezerva anumitor condiții). Persoanele fizice sunt supuse unei scări progresive
a impozitului pe veniturile personale pe venitul net al activității lor: o primă tranșă a venitului
impozabil progresiv este impozitată la 0%.
Impozitul poate să difere dacă persoana este rezident sau nerezident în Belgia. Dacă
locuiești de minim șase luni în Belgia atunci ești clasat ca rezident și trebuie să plătești Belgia
impozitul pe venit pe veniturile tale la nivel mondial, dar dacă stai de mai puțin de șase luni în
Belgia, impozitul se va aplica doar pe veniturile obținute din Belgia. Companiilor străine sunt
supuse unei impozite normale pe profit asupra veniturilor lor la nivel mondial. Venitul din surse
străine poate fi scutit în baza unui tratat fiscal. În urmă cu câțiva ani a fost abrogată legea prin
care venitul din surse străine care nu este scutit în Belgia în virtutea unui tratat fiscal bilateral
a fost redus la un sfert din cota normală a impozitului belgian. În circumstanțe specifice, Belgia
permite un credit fiscal străin pentru dividende, dobânzi și redevențe care erau supuse reținerii
impozitului în țara sursă.
Pentru nerezidenți, o taxă forfetară de 7% este datorată în locul impozitelor comunale.

Un statut fiscal special expatriat este obținut printr-o cerere scrisă depusă în comun de angajator
și angajat la autoritățile fiscale belgiene în termen de șase luni de la sosirea în Belgia. Executivii
străini, specialiștii și cercetătorii care se califică în acest regim sunt tratați ca nerezidenți și ca
atare sunt impozitați numai pe veniturile provenite din Belgia. Anumite cheltuieli sau
indemnizații de relocare pot fi considerate cheltuieli deductibile pentru angajator și sunt
neimpozabile pentru angajat. Aceste cheltuieli sunt, în general, cheltuielile cu indemnizația de
trai, diferențele de locuință, concediul de casă și impozitul pe venit și pot include, de asemenea,
cheltuielile de mutare și cheltuielile de școlarizare primară și secundară.
6.1.2. Cultura în Belgia – viața, obiceiuri, tradiții
Moștenirea culturală este reprezentată în picturi, în muzică, romane, drame și prin

arhitectura castelelor, primăriilor, catedralelor din mediul urban sau rural al Belgiei. În unele
din regiuniunile Belgiei, elementele culturale sunt mai puternic individualizate decât celelalte,
spre exemplu în Flandra se rmarcă arta vizuală și este prima regiune în care a apărut diverse
școli de pictură.
Belgia are o cultură culinară foarte mare. Belgia este faimoasă pentru bere, ciocolată și
cartofi prăjiți, iar capitala Bruxelles are cele mai multe restaurante, fiind singurul oraș din
Europa de Vest în top 10 destinații din lume pentru mâncare. Belgienii au creat cultura berii,
fiind cunoscută încă din Evul Mediu. Aceștia au aproximativ 1500 de tipuri de bere și 260 de
fabrici de bere, iar fiecare tip de bere are propria sa sticlă particulară. Berea a devenit un
ingredient principal în gastronomia belgiană tradițională, majoritatea mâncărurilor belgiene au
berea ca ingredient. Tot la partea culinară, sunt recunoscuți și pentru cartofi, belgienii find cei
mai mari consumatori de cartofi. Cartofi prăjiți sunt vânduți tradițional într-un coif de hârtie la
gherete.
La partea culturală, Belgia are cele mai multe castele din lume, plus foarte multe teatre,
muzee, festivale și deține unele dintre cele mai frumoase orașe istorice din lume.
Din punct de vedere turistic, Belgia este atrăgătoare deoarece are un amestec de culturi,
iar străduțele sunt majoritatea înguste amintind de perioada medievală și tind să semene cu un
mic Paris. Turiștii pot vizita punctul central al Bruxelles-ului, Grand-Place unde a fost
construită în 1444 primăria orașului, rămânând în picioare după epoca tulmutoasă a războaielor
și a bombardamentului francez. Grand-Place iese cel mai mult în evidență vara, deoarece se
organizează covorul floral, Tapis des Fleures, iar când se lasă seara toate clădirile din piață se
iluminează punându-le mai mult în valoare.
Figura 2. Tapis des Fleures
Sursa: Lumea de plastic, (2014). Lumea în care trăim. Disponibil la data de 13 Decembrie 2019 la
https://lumedeplastic.wordpress.com/2014/04/05/belgia-mea/
Muzeul tramvaiului este o locație căutată de turiști, aceasta având peste 60 de modele
de tranvaie, începând de la cele trase de cai până la cele de mare viteză. Spre bucuria
vizitatorilor se poate face de aproximativ 20 de minute cu un tramvai de epocă spre Muzeul
Regal al Africii Centrale. În incinta muzeului se află un palat construit la începutul anilor 1900
pentru a promova posesiunea colonială a Belgiei, mai exact comorile din Congo.
Belgia are muzee destinate și pentru copii, cum ar fi Muzeul de Jucări, (are foarte multe
exponate amuzante) Muzeul de Cacao și Ciocolată (în acest muzeu totul fiind făcut din
ciocolată și se poate vedea cum sunt construite ciocolată și dulciurile aferente ei) și Muzeul de
Științe Naturale (unde principiile științei sunt explicate pe înțelesul tuturor).
O altă atracție turistică o reprezintă statuia Fecioarei Maria din marmură creată de
marele Michelangelo, aceasta fiind situată în biserica Notre Dame.
6.1.3. Viața în Belgia
În ultimii ani natalitatea este în scădere, scăzând sub 120.000 după mulți ani. Rata de
fertilitate este în proporție de 1,64% față de anul preceent de 1,68%. Totuși după statisticile
europene, fertilitatea în belgia este mai mare decât media europeană. La nivelul regional
scăderea ferilității este mai mare în Flandra decât în Valonia și Bruxelles. (Bruselles Express.
2019)
Speranța la viață a crescut în ultimii ani, de la 81 de ani pentru femei și 79 de ani pentru
bărbați, a crescut la 83 de ani. Speranța de viață este mai mare deobicei în Flandra (82 de ani)
decât la Bruxelles (81 ani) și Valonia (79 ani). (StatBel. 2019)
În Belgia structura învățământului este la fel pentru toate cele trei comunități ce
cuprinde învățământul preșcolar, cel primar (secundar și superior). Învățământul este gratuit.
Copilul începe școala de la 6 ani, unde învață lucruri elementare, iar de la 12 ani începe stagiul
de liceu, fiind alcătuit din trei etape a câte doi ani. La ei nu există fondul clasei, iar plătiți sunt
doar învățătorii și restul sunt plătiți din fondurile proprii ale școlii, iar aceste fonduri sunt
strânse prin intermediul organizării de petreceri pentru părinți. În timpul vacanțelor de vară
foarte mulți elevi belgieni merg în tabere de vară pentru a se dezvolta și a-și face noi prieteni.
Comunitățiile franceze și comunitățiile flamande reprezintă cel mai mult învățământul
superior. Cei mai mulți vorbitori de germană pleacă la studii în Germania. O diplomo de licență
se poate obține în Belgia și în doi ani, iar gradul de licență poate fi academic dar și profesional.
Cele mai renumite Universități sunt: Universitatea din Anvers sau Vrije University. Studiile în
Belgia din punct de vedere financiar sunt relativ scăzute și de o calitate foarte înaltă. (Olnafu,
2018)
În mare parte Belgia este o țară de egalitate, la ei nu se așteaptă ca femeile să-și schimbe
numele după ce se căsătoresc și au legi bine definite ce reglementează paternitatea, dar și
concediile de maternitateși legi ce interzic hărțuirea la locul de muncă. De asemenea, pentru
ei cel mai important contează aspectul, atât cel personal cât și al țării lor. Se îmbracă bine, sunt
preocupți de impresia pe care o fac celor din jur și au grijă de tot ceea ce-i înconjoară, în special
de curățenie fiind o chestiune de mândrie națională, ei spală trotuarul sau chiar mătură stradă.
6.1.4. Obiceiuri și tradiți
Cea mai puternică tradiție a belgenilor este cea culinară, un număr foarte mare de
restaurante de top. O instituție culinară poate fi considerată ciocolata, aceasta fiind recunoscută
în întreaga lume și face parte dintre principalele exporturi ale Belgiei.
Cultura populară tradițională este asemănătoare cu cea occidentală, fiind în contrast cu

formele moderne ale culturii populare.
Când se face nunta, miresele au obiceiul de a își broda numele pe o batistă și să o poarte
cu ea îbn ziua nunții, urmând ca această batistă să fie dată următoarei mirese din familie. Până
la următoare nuntă, batista trebuie înrâmată și pusă pe perete. Dacă invitațiile de nuntă se vor
face în mod tradițional atunci invitația este printată pe două părți, pe una este reprezentată de
mireasă și cealaltă de mire, semnificând astfel uniunea celor două familii. În timpul ceremoniei,
mirii trebuie să stea pe două scaune mari amplasate la altar, precum regii, iar la sfârșitul
ceromoniei, la ieșire din biserică, domnișoarele de onoare aruncă cu monede săraciilor din afara
bisericii, semnificând prosperitatea mirilor.
De Paști, tradiția spune că clopotele din biserici își iau zborul spre Roma pentru câteva
zile și se reîntorc în dimineața Paștelui aducând ouă roșii și ouă din ciocolată. În zona flamandă
a Belgiei, clopotele își iau zborul sâmbăta de dinaintea Paștelui, iar în zona francofonă,
clopotele își iau zborul marțea. În această perioadă, clopotele „tac”.
Pe 1 ianuarie există obiceiul să se mănânce în familie varză murată cu cârnați, având în

mână, în buzunar sau sub farfurie o monedă, pentru a avea bani și prosperitate tot anul.
Carnavalul de la Binche de trei zile din orașul valonian Binche este unul dintre cele mai
căutate festivaluri din Belgia. Acesta prezintă parade pline de adrenalină, vestimentații
extravagante, muzică și dans. Cu aproximativ trei săptămâni până la începerea acestui carnaval
are loc un bal mascat, unde participanții își pregătesc costume pe tematica dată de organizatori,
iar la sfârșit o echipă de jurizare acordă premii pentru cel mai bun costum. Carnavalul se
sărbătorește de duminică până marți, în timpul Postului. Sărbătoarea prezintă parade într-un
stil plin de adrenalină, veseli în cele mai extravagante costume și multă muzică și dans. Punctul
culminant al carnavalului se întâmplă marțea, când oamenii din oraș desfășoară străzile
îmbrăcate ca Gilles, legendarul clovn. Purtând costume roșii, galbene și negre și măști de ceară,
reprezentanții Gilles interpretează un dans elaborat la ritmul tamburului. Toți oamenii se alătură
distracției. Cu rădăcini care datează din Evul Mediu, Carnavalul de la Binche este unul dintre
cele mai vechi carnavale supraviețuitoare din Europa.
6.2. Profilul Belgiei din punctul de vedere al dimensiunilor lui Hofstede
Teoriile lui Geert Hofstede sunt cunoscute la nivel mondial și aplicate în cercetarea
interculturală, dar sunt utilizate (de multe ori în mod nediscriminatoriu) în lucrări prescriptive
despre tratarea altor culturi. Hofstede a dezvoltat o abordare dimensională a comparațiilor
interculturale prin studiile sale de pionierat asupra modului în care managementul este afectat
de diferențele dintre grupările culturale. A efectuat studii extinse asupra diferențelor culturale
naționale, dintre angajații care lucrează în filiale ale unei corporații multinaționale (IBM) din
64 de țări. Aceste studii au identificat primele patru dimensiuni ale culturii naționale.
Mai jos vom detalia cele patru dimensiuni ce caracterizează Belgia. Graficul de mai jos
reprezintă factorii motrici ai culturii belgiene.
Sursa: Hofstede Insights (2017). Country Comparison: Belgium. Disponibil la data de 6

Decembrie 2019 la https://www.hofstede-insights.com/country-comparison/belgium/
Dimensiunea față de putere
Distanța de putere mică sau mare se referă la măsura în care membrii unei culturi se
așteaptă și acceptă că puterea este distribuită în mod obișnuit în societate. Această dimensiune
reflectă modul în care o cultură se raportează la autoritatea unei forme sau alteia. Comparațiile
făcute între culturi pe această dimensiune transmit măsura în care subordonații sunt dependenți
sau nu de șefii lor. În culturile unde este distanța mică de putere, managerii sunt orientați către
oamenii din organizație și le permit să participe mai mult la luarea deciziilor. Relațiile dintre
subordonați și superiori sunt mai orizontale decât verticale: superiorii sunt deschiși comunicării
și se egalează șansele de oportunități de a promova pe scara ierarhică. Dacă ceva nu merge
bine, sistemul este de vină mai mult decât persoanele implicate. Dar dacă distanța de putere
este mare, superiori sunt autocrați, se bucură de privilegiile aduse de statutul pe care îl au, iar
subordonații așteaptă să li se spună ce să facă și predomină de cele mai multe ori corupția și
centralizarea. (Browaeys & Price, 2015)
Cu un punctaj de 65 pe scara PDI (Power Distance Index), în Belgia predomină

dimensiunea față de putere mare, în care ierarhia reflectă inegalitatea dintre indivizi și grupuri,
superiorii beneficiând de privilegii și sunt cel mai des acceptate inegalitățiile. Angajați tind să
le fie frică să nu fie de acord cu șefii lor, devenind neîncrezători unul în celălalt.
Individualismul/Colectivism
Această dimensiune se ocupă de relația dintre individ și grup. se referă esențial la

importanța pe care o grupare culturală o acordă relațiilor. Unele culturi acordă mai multă
importanță relațiilor personale, mai degrabă decât sarcinii care trebuie îndeplinite sau afacerea
care trebuie finalizată. Aceste relații pot fi într-o familie extinsă, astfel încât legăturile de sânge
garantează încredere și loialitate. În culturile individualiste, accentul se pune mai mult pe
drepturi și pe realizările individului. În acest tip de mediu, concurența dintre indivizi este
încurajată, permițându-le astfel să își îndeplinească obiectivele și nevoile, atâta timp cât acestea
sunt în conformitate cu cele ale organizației în care lucrează.
Belgia a obținut un punctaj foarte ridicat la această dimensiune cu un punctaj de 75,

predominând individualismul. Managementul belgienilor este cel al indivizilor în care se
așteaptă recunoașterea meritelor. Relațiile dintre indivizi se bazează pe contracte, astfel
managerul dă impresia că toată lumea are de câștigat.
Masculinitate/ Feminitate
Punctajul la această dimensiune este aproape de egalitate, fiind de 54 pe scara PDI.

Această dimensiune reflectă societățiile care ar putea fi caracterizate ca fiind fie afirmative și
competitive (de natură masculină), fie mai grijulii și, prin urmare, mai feminine. Se favorizează
atât întreprinderile mari cât și intreprinderile mici, societatea fiind în balanță, când corectivă,
când permisivă.
„O privire mai profundă asupra diferenței dintre nordul țării (flamand) și partea sudică
(franceză) arată o diferență în valoarea Masculinității. Flamandul are 43 de ani, iar francezul la
60 de ani. Acest lucru explică cu siguranță parțial dificultățile pe care le întâmpină cele două
comunități. Necesitatea flamandului de „a închide cercul” și „a rămâne între băștinași” este o
necesitate pentru a stabili un consens, tipic pentru o cultură mai feminină. Prioritatea culturală
pentru partea de limbă franceză este opusă: a face parte dintr-o „cultură latină globală” formată
în mod tipic din „valori universale”.” (Hofstede Insights (2017). Country Comparison: Belgium.
Disponibil la data de 6 Decembrie 2019 pe https://www.hofstede-insights.com/country-
comparison/belgium/)
Evitarea incertitudiii
Belgienii au cel mai mare punctaj de 94 pe scara PDI. Aceștia respectă regulile cu
strictețe și elaborează un număr mare de norme și reglementări pentru a avea răspunsuri precise
la întrebări și să fie capabili să dea răspunsuri exacte. Ei au o nevoie emoțională de a fi ocupați
mereu și percep viața ca o luptă împotriva anxietății și a stresului. Poate că este dispus să
accepte riscuri familiare, dar nu pericolul necunoscutului. Pentru ei punctualitatea și precizia
sunt importante și au nevoie de structură și claritate, iar dacă acestea lipsesc le produc foarte
mult stres neștiind cum să se coordoneze.
Cu un punctaj de 82, ne arată că belgienii sunt orientați pe termen lung fiind orientați
spre viitor, către tradiție, valori de gândire, spre gândirea muncii, spre corectitudine și sunt mai
dinamici. Aceștia consideră că adevărul depinde de situație, timp și context, iar că principalele
valori ce-i ajută să se dezvolte sunt: onestitatea, învățarea, autodisciplina și adaptabilitatea. Ei
încurajează educația modernă, ca mod de pregătire pentru viitor. De asemenea se adaptează
rapid așteptărilor consumatorilor și se pot desfășura mult mai responsabil în raport cu
consumatorii.
Indulgența
Este dimensiunea care arată pe baza modului în care oamenii au fost crescuți pot să
încerce să-și controleze dorințele și impulsurile. „Controlul relativ slab se numește
„îngăduință” și controlul relativ puternic se numește „restricție”. Prin urmare, culturile pot fi
descrise drept indulgente sau restricționate.” (Hofstede Insights (2017). Country Comparison:
Belgium. Disponibil la data de 11 Decembrie 2019 la https://www.hofstede-insights.com/country-
comparison/belgium/)
La această dimensiune, este un scor intermediar de 57, ceea ce arată dorința belgienilor
de a realiza impulsurile și dorințele de a se bucura de viață, de timpul liber, având tendință de
optimism și atitudine pozitivă.
6.3. Eticheta de afaceri
Punctualitatea este considerată o virtute în mediul de afaceri. Întâlnirile se programează

cu ceva timp înainte. În mediul de afaceri, belgienii evită întâlnirile în luniile iulie și august sau
în săptămânile când se sărbătorește Paștele, Crăciunul și anul nou, dând o importanță mare
pentru timpul lor liber. Deobicei întâlnirele au loc dimineața sau după-amiza, acestea fiind
formale, iar primele întâlniiri sunt mai sociale, nu sunt orientate foarte mult spre domeniul de
afaceri deoarece lor le place să semneze contracte cu persoane cunoscute. În timpul întâlnirilor
nu se scoate geaca, salutările sunt formale, printr-o strângere de mână. Persoana nou venită
trebuie să dea mâna cu toate persoanele din încăpere, iar contactul vizual trebuie să fie constant
la ascultare, dar acest contact vizual nu trebuie să fie nici prea insistent deoarece se va considera
un abuz asupra spațiului personal.
De cele mai multe ori, belgienii (mai ales flamandii) consideră că un mediu agreabil
pentru afacere și pentru a se cunoaște mai bine este de a vorbi la masă. Mesele de afaceri au
rorul de a dezvolta relațiile sociale, dar belgieii nu încearcă să creeze legături sociale profunde
ci mai mult de a-și cunoaște partenerul de afaceri și de a dezvolta puțină încredere. În timpul
unei mese de afaceri trebuie oprit telefonul, trebuie ținute mâinile pe masă și trebuie evitat pe
cât posibil lăsatul mâncării în farfurie sau așezatul furuliței în sens invers deoarece înseamnă
că nu v-ați săturat.
În ceea ce privește relațiile și comunicarea, belgienii înainte de a lua o decizie, deobicei

se angajează în discuții critice și lungi ca să se asigure că o să ia decizia cea mai bună și că nu
ar mai exista să fie luate în considerare alte alternative. Această comunicare trebuie să fie
realistă, bazată pe rațiune și logică și nu prea directă deoarece poate fi considerată simplistă.
Fiind buni lingviști, ei pot susține întâlnirile de afaceri în limba engleză, întâlnirile tind să fie
mai mult birocratice deoarece există multe documente și aprobări de luat. Aceștia sunt
politicoși, bine instruiți, atenți și prudenți ei neavând încredere nici în persoane cu o ierarhie
mult mai mare, astfel ei având nevoie de mai mult timp pentru a se încrede în cei din jur.
Din punct de vedere vestimentar, la întâlniri bărbații trebuie să poarte cămăși sau
tricouri albe cu cravate de mătase și costume de afaceri închise la culoare și pantofi dantelați.
Femeile pot purta rochii conservatoare sau costume de afaceri și pantofi.
Cărțiile de vizită se pot da atât formal cât și informal, acestea fiind în franceză sau
olandeză reprezentând moștenirea lingvistică.
Dacă se primesc cadouri trebuie deschise imediat și arătat aprecierea. Dacă trebuie să
oferim un cadou, acesta trebuie să fie neutru, nu trebuie dat cu sigla companiei sau cu o carte
de vizită, iar dacă trebuie să ne ducem în vizită, într-o casă belgiană, trebuie să luăm o mică
atenție, cum ar fi flori, sau bomboane de ciocolată.
7. Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord- diagnostic cultural (Dobrin
Ionela-Georgiana – 4.5)
Localizarea geografică
Regatul Unit este un stat format din țările istorice Anglia, Țara Galilor și Scoția, precum și
Irlanda de Nord. Este cunoscută drept casa atât a democrației parlamentare moderne, cât și a
Revoluției industriale.
Denumirea de Marea Britanie este uneori folosită pentru a face referire la Regatul Unit în
ansamblu. Capitala este Londra , care se află printre cele mai importante centre comerciale,
financiare și culturale din lume
Regatul Unit cuprinde patru părți geografice și istorice - Anglia , Scoția , Țara
Galilor și Irlanda de Nord. Regatul Unit conține cea mai mare parte a zonei și a populației
insulelor britanice - termenul geografic pentru grupul de insule care include Marea Britanie,
Irlanda și multe insule mai mici.
Împreună cu Anglia, Țara Galilor și Scoția constituie Marea Britanie, cea mai mare dintre
cele două insule principale, în timp ce Irlanda de Nord și republica Irlanda constituie a doua
insulă cea mai mare, Irlanda. Anglia, care ocupă cea mai mare parte a sudului Marii Britanii,
include Insulele Scilly în largul coastei de sud-vest și a insulei Wight în largul coastei de
sud. Scoția, care ocupă nordul Marii Britanii, include insulele Orkney și Shetland în largul
coastei nordice și Hebrides în largul coastei de nord-vest. Țara Galilor se află la vest de
Anglia și include insula Anglesey în nord-vest.
Originile Regatului Unit pot fi urmărite până în vremea regelui anglo-saxon Athelstan , care
la începutul secolului al 10 – lea a asigurat loialitatea împărățiilor celtice vecine și a devenit
„primul care exclude ceea ce au distribuit anterior mulți regi între ei,“ în cuvintele unei
cronici contemporane.
Prin cucerirea ulterioară în secolele următoare, regatele situate mai departe au ajuns
sub stăpânire engleză. Țara Galilor a fost unită formal cu Anglia prin Actele Unirii din 1536
și 1542. Scoția, condusă de la Londra din 1603, a fost unită formal cu Anglia și Țara Galilor
în 1707 pentru a forma Regatul Unit din Marea Britanie. (Adjectivul „britanic” a fost folosit
în acest moment pentru a face referire la toate popoarele regatului.)
O mare parte din nordul și vestul Marii Britanii sunt acoperite de creste muntoase cu muchii
înalte, separate de văi adânci. Acest teren a fost format în ultima epocă de gheață, când
ghețarii groși au acoperit pământul.
Figura 1. Harta Regatului Unit
Sursa: The Commonwealth. (2019). United Kingdom. Disponibil la data de 16 decembrie 2019 la
https://thecommonwealth.org/our-member-countries/united-kingdom
7.1.1. Caracteristici socio-demograficce
Timp de secole, oamenii au migrat în Insulele Britanice din multe părți ale lumii, unii pentru
a evita persecuțiile politice sau religioase, alții pentru a găsi un mod de viață mai bun sau
pentru a scăpa de sărăcie. În vremurile istorice, migranții din continentul european s-au
alăturat populației autohtone a Marii Britanii în timpul Imperiului Roman și în timpul
invaziilor ungurilor, sașilor, juteilor, danezilor și normanilor. Irlandezii au făcut de mult timp
case în Marea Britanie. Mulți evrei au ajuns în Marea Britanie spre sfârșitul secolului al XIX-
lea și în anii '30.
Figura 2. Structura etnică a populației Regatului Unit
Sursa: Encyclopedia Britannica. (2019). United Kingdom. Disponibil la 17 decembrie 2019 la
https://www.britannica.com/place/United-Kingdom/Plant-and-animal-life#ref44683
După 1945, un număr mare de alți refugiați europeni s- au stabilit în țară. Marile comunități
de imigranți din Indiile de Vest și Asia de Sud datează din anii ’50 -’60. Există, de asemenea,
grupuri substanțiale de americani, australieni și chinezi, precum și de alți europeni, precum
greci, ruși, polonezi, sârbi, estonieni, letoni, armeni, ciprioți turci, italieni și spanioli. La
începutul anilor ’70, asiaticii ugandezi (expulzați de Idi Amin ) și imigranții din America
Latină, Asia de Sud-Est și Sri Lanka au căutat refugiu în Marea Britanie. Oamenii de origine
indiană, pakistaneză și Bangladeshi reprezintă mai mult de jumătate din minoritatea etnică
totală ,populația și oamenii de origine occidentală sunt următorul grup. Elementul născut în
străinătate al populației este concentrat disproporționat în zonele din interiorul orașului și mai
mult de jumătate trăiesc în Marea Londra.
Figura 3. Populația imigrantă admisă

Religia oficială a Marii Britanii este creștinismul, iar bisericile de toate cultele pot fi găsite în
toată Marea Britanie, precum catolic, protestant, baptist și metodist. Principalele alte religii
sunt islamul, hinduismul, sikhismul, iudaismul și budismul.
Figura 4. Afilierea religioasă

Sistemul de învăţământ din Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord diferă de la o
zonă la alta, fiind reglementat parţial de guvernele celor patru ţări: Anglia, Scoţia, Ţara
Galilor şi Irlanda de Nord.
În fiecare ţară există cinci cicluri de învăţământ: preşcolar, primar, gimnaziu, liceu şi
învăţământ superior. Învăţământul este obligatoriu între vârsta de 5 (4 în Irlanda de Nord) şi
16 ani. Totuşi, în Anglia, învăţământul obligatoriu a fost prelungit până la vârsta de 18 ani,
pentru copiii care s-au născut începând cu data de 1 septembrie 1997. Înainte de şcoală, copiii
pot fi înscrişi în sistemul de învăţământ preşcolar, deşi locurile oferite de guvern sunt limitate
în această etapă.
Figura 5. Vârsta locuitorilor din Regatul Unit
Populația Marii Britanii este de 65,64 milioane (2016), cea mai mare parte a acesteia se
regăsește în jurul Londrei(8,1 milioane locuitori), precum si in zonele de Sud, Sud-Est, West
Yorkshire, Manchester, West Midlands.
Vârsta medie a locuitorilor Regatului Unit este 40.2 ani, femeile având o medie de viață puțin
mai mare decât cea a bărbaților ( masculin:39.1 ani; feminine:41.3 ani). Privind aceste valori
, nu e de mirare faptul că mortalitatea este de 10,05 morți/1,000 locuitori și 4,85 morți/1,000
nașteri.
Rata natalității este de 10,65 nașteri/1,000 locuitori, speranța de viață la naștere fiind de 79,01
ani.
Rata urbanizării este 0,5% rata anuală, populația urbană reprezentând 90% din totalul
populației Regatului Unit.
Ultimul recesământ privind populația din Regatul Unit a fost realizat în anul 2001, unde se
regăsesc mai multe grupuri entice, dintre care: englezi- 83,6%; scoțieni- 8,6%; galezi- 4,9%;
irlandezi- 2,9%; negri- 2%; indieni- 1,8%; pakistanezi- 1,3%; mixtă- 1,2%; alții- 1,6%.
Potrivit datelor oficiale , în anul 2010 în Marea Britanie muncesc 100.000 de români.
Limba oficială este engleza, limba galeză ( vorbită de 26% din populația Țării Galilor) și
altele.
Regatul Unit a contribuit semnificativ la economia mondială, în special în tehnologie și

industrie. Exporturile cele mai proeminente ale Regatului Unit au fost culturale, inclusiv
literatura, teatru, film, televiziune și muzică populară , care trage pe toate părțile țării. Poate
cel mai mare export al Marii Britanii a fost limba engleză , vorbită acum în fiecare colț al
lumii ca unul dintre cele mai importante medii internaționale de schimb cultural și economic.
Ca multe alte țări cu o economie dezvoltată și modernă, Marea Britanie are o economie mixtă
, ceea ce înseamnă cu unele sectoare ale economiei sunt ocupate de afacerile private.
În urma amânării Brexitului , Marea Britanie ar putea renunța la ideea părăsirii Uniunii
Europene. Din acest punct de vedere, economia Regatului Unit a avut de suferit, scăderea
drastică a lirei, reducerea activității economice și reducerea investițiilor. Economia britanica
a inregistrat in trimestrul trei din 2019 aproape cel mai redus ritm de crestere din ultimul
deceniu, pe fondul tensiunilor comerciale globale si al incertitudinilor privind Brexitul, care
au dus la reducerea cheltuielilor si a investitiilor, transmit BBC si Reuters.
PIB-ul Marii Britanii a evitat recesiunea, inregistrand o crestere de 0,3% in trimestrul trei din
2019, dupa o scadere in precedentele trei luni, a anuntat luni Oficiul National de Statistica
(ONS). Analistii si oficialii de la Banca Angliei (BoE) se asteptau la un avans de 0,4% in
perioada iulie - septembrie 2019. Economia a inregistrat o crestere solida in trimestrul trei din
2019, in principal datorita rezultatelor foarte bune din iulie. Este cel mai redus ritm de
crestere din aproape un deceniu. Sectorul serviciilor a fost din nou motorul de crestere, dar si
cel al constructiilor a avut o evolutie buna. Deficitul comercial s-a atenuat, datorita majorarii
exporturilor de bunuri si servicii", a apreciat un statistician al ONS.
In ritm anual, economia britanica a crescut cu 1% in trimestrul trei din 2019, cel mai redus
ritm din 2010, si dupa un avans de 1,3% in precedentele trei luni.
Economia este cu 2% mai mică decât ar fi fost dacă Marea Britanie ar fi ales să rămână în
Uniunea Europeană, potrivit Băncii Angliei. Producția economică pierdută la referendum este
de aproximativ 800 de milioane de lire sterline (1 miliard de dolari) pe săptămână sau de 4,7
milioane de lire sterline ( 6 milioane de dolari) pe oră.
Economia britanică s-a micșorat de patru ori mai mult decât fusese prevăzut, scrie The
Independent care citează Biroul Național de Statistică (ONS). Producția de autoturisme a
scăzut cu 24%, deoarece producătorii au închis temporar fabricile în așteptarea ieșirii din UE
care nu a mai avut loc în momentul anunțat. Pe măsură ce acest effect a scăzut, producția
industrial a scăzut cu 2,7% în aprilie față de martie, în timp ce industria prelucrătoare a scăzut
cu 3,9%, cea mai puternică scădere din iunie 2002.
Marea Britanie a continuat să vândă bunuri și servicii în Uniunea Europeană, cel mai mare
partener commercial al său, în timp ce politicieniiau lucrat la negocierea despărțirii. Pentru
companiile din Regatul Unit a fost ușor să angajeze lucrători din UE și să păstreze lanțuri de
aprovizionare transfrontaliere.
Multe bănci au deschis noi birouri în Germania, Franța, Irlanda și alte țări din UE pentru a-și
proteja afacerile, după Brexit. Comapniile de servicii financiare trebuie, de asemenea, să
transfere active importante pentru a satisface autoritățile de reglementare din UE. Active în
valoare de cel puțin 1.000 de milarde de lire sterline ( 1.300 de miliarde de dolari) părăsesc
țara, potrivit EY.
Existenţa statului şi funcţionarea autorităţilor publice este dependentă în mod direct de
fiscalitate, aceasta exercitând o puternică influenţă asupra economiei în ansamblul său, dar şi
asupra membrilor societăţii. Aceasta este o componentă importantă a politicii generale a
statului, având un rol hotărâtor în ceea ce privește viața economic-scocială.
Principiile fiscalității în Marea Britanie
1) Transparență- stabilirea obiectivelor politice fiscale, implementarea politicilor fiscale
publicarea conturilor publice
2) Stabilitate- în cazul de a construi o politică fiscală și în modalitatea de impactare
asupra economiei
3) Responsabilitate în managementul finanțelor publice
4) Corectitudine astfel încât se vor lua în considerare efectele financiare atât asupra
generațiilor viitoare cât și asupra populației actuale
Marea Britanie este singura țară care nu a renunțat la moneda proprie – lira sterlină- în
favoarea monedei unice, are o fiscalitate diferită de celelalte țări din Uniunea Europeană.
Anul fiscal britanic este cuprins între 6 aprilie și 5 aprilie a anului următor. Sistemul contabil
este independent de cel fiscal, fiecare întreprindere își desfășoară propria contabilitate , fără
să țină cont de anumite reguli fiscale.
Impozitul pe venit
Caracteristica specifică sistemului de impozitare britanic constă în distincția care se face între
veniturile și câștigurile de capital. Acestea sunt împărțite în două categorii, respectiv câștiguri
de capital pe termen scurt ( perioada de reținere a capitalului sub 12 luni) și câștiguri de
capital pe termen lung ( perioada de reținere a capitalului peste 12 luni).
Impozitul pe profit
Impozitul pe profit se aplică pentru profitul global al companiilor britanice, corporații și
asociașii unicorporale. Firmele nerezidente în Marea Britanie plătesc impozit pe profit doar
pentru profiturile în Marea Britanie. Profitul asupra căruia se aplică cota de impozitare
cuprinde venituri din activități comerciale, investiții și câștiguri de capital. Acesta se
calculează aplicând cote progresive de impozitare stabilite de legislația britanică în funcție de
profitul realizat de întreprindere.
Atunci când vorbim de exporturi, Regatul Unit este pe locul 13 în cadrul statelor UE , în
topul țărilor partenere la import.
Principalele grupe de produse exportate sunt: maşini, aparate, echipamente electrice şi părţi
ale acestora; vehicule, aeronave, vase şi echipamente auxiliare de transport; materiale textile
si imbracaminte; metale comune si articole din metale comune; materiale plastice si articole
din material plastic, cauciuc si articole din caciuc; produse alimentare; mărfuri şi produse
diverse (în majoritate mobilă).
În contextual internațional, dubla impunere poate apărea ca o consecință a unei duble
rezidențe , sau a impozitării atât în statul de rezidență, cât și în statul sursă.
Spre exemplu, dacă locuiți într-o țară din UE și lucrați acolo pentru o companie cu sediul în
altă țară din UE, în mod normal, în baza celor mai multe tratate, veți plăti impozite numai în
țara de reședință.
Dacă locuiți într-o țară a UE și lucrați în alta, normele fiscale aplicabile venitului
dumneavoastră vor depinde de legislația națională și de acordurile privind dubla impozitare
încheiate de cele două țări – normele pot fi foarte diferite față de cele care stabilesc ce țară se
ocupă de aspectele legate de securitatea socială.
În funcție de acordul privind dubla impozitare, s-ar putea să fie nevoie să plătiți impozite atât
în țara în care lucrați, cât și în țara de reședință.
Dacă locuiți într-o țară din UE, dar vă câștigați întregul venit sau cea mai mare parte a
acestuia în altă țară și plătiți impozite acolo, țara în care vă câștigați venitul ar trebui să vă
trateze ca și cum ați fi rezident – aceasta înseamnă că ar trebui să vă acorde scutirile și
avantajele fiscale de care beneficiază și rezidenții (alocații personale, posibilitatea de a
completa o declarație fiscală comună împreună cu soțul/soția etc.).
Regatul Unit este un stat unitar guvernat ca monarhie constituțională în care puterea
executivă este atribuită guvernului, fiind una dintre puținele țări care nu au o constituție.
Primul ministru este Boris Johnson care este responsabil în fața Camerei Comunelor, camera
inferioară a Parlamentului. Suveranul Regatului Unit este Regina Elisabeta a II-a care a urcat
pe tron în anul 1952 și a fost încoronată în anul 1953. Parlamentul este instituția legislativă
națională a Regatului. Este compusă din două Camere: Camera Comunelor, cu membri aleși,
și Camera Lorzilor , ai cărei membri sunt în general numiți. Camera Comunelor are puteri
mai mari decît cea a Lorzilor, și poate trece legi respinse de către cea din urmă. Camera
Comunelor este compusă din 646 membri, fiecare în parte fiind ales dintr-o circumscripție
electorală, prin sistemul first past the post, zis și "the winner takes it all" - candidatul cu cel
mai mare număr de voturi într-o circumscripție cîștigă mandatul. Camera Lorzilor are 724 de
membri, din rîndurile aristocrației britanice și ale clerului.
Guvernul Regatului Unit are trei tipuri de putere de bază: legislativ, executiv și judiciar.
Puterea legislativă este puterea de a face legi noi sau de a le elimina pe cele vechi. Această
putere este deținută de Parlament, care este alcătuit din Camera Lorzilor și Camera
Comunelor. Parlamentul Scoției, Adunarea Țării Galilor și Adunarea Irlandei de Nord au de
asemenea, competențe legislative, cu toate acestea, nu au la fel de multă autoritate ca
Parlamentul.
Puterea executivă - puterea de a pune în aplicare și de a aplica legi - este controlată de

guvernul britanic, care lucrează în numele Reginei, precum și de guvernele defavorizate din
Scoția și Țara Galilor și Executivul Irlandei de Nord.
Puterea judiciară, care este puterea de a-i urmări pe cei care încalcă legea, este păstrată
independent de legislativ și de executiv. Cea mai înaltă instanță din Marea Britanie este
Curtea Supremă a Regatului Unit.
Regatul Unit nu are un unic sistem legal din moment ce articolul 19 din Tratatul Uniunii din
1706 a permis continuitatea sistemului legal scoțian. În prezent, în Regatul Unit există 3
sisteme de legi: sistemul Angliei, sistemul Irlandei de Nord și sistemul Scoției
Guvernele din Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord sunt responsabile pentru administrația
locală în propriile regiuni. În Anglia, administrația locală este împărțită la două niveluri de
autoritate: județul / zona metropolitană și districtul. În anumite cazuri, guvernul este livrat de
consilii de la ambele niveluri, cu responsabilități împărțite între cele două, iar în altele, de
județ / zonă metropolitană sau district, dar nu de ambele.
7.1.4. Cultură- sărbători, obiceiuri, tradiție
Cultura engleză tinde să domine viața culturală formală a Regatului Unit, dar Scoția, Țara
Galilor și Irlanda de Nord au adus contribuții importante, la fel ca și culturile pe care
colonialismul britanic le-a pus în contact cu patria. Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord se
împărtășesc pe deplin în cultura comună, dar păstrează și tradiții vii care predau uniunea
politică cu Anglia.
Culura Regatului Unit este înrădăcinată în lunga istorie a țării. Aceasta este puternic
influențată de elemente ale țărilor sale: Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord. Fiind
unul dintre superputerile lumii și una dintre cele mai vechi națiuni suverane, Marea Britanie a
avut o influență semnificativă asupra practicilor și tradițiilor cultural ale multor țări din
întreaga lume, inclusive SUA.
Atunci când vorbim despre obiceiurile și tradițiile britanicilor este important să menționăm
dragostea acestora pentru animalele de commapnie. Ei sunt foarte atenți când vine vorba de
animalele lor, dovedindu-și calitățile de stăpâni grijuli și iubitori.
Un alt obicei al britanicilor este ceaiul de la ora 5. Aceștia sunt renumiți pentru dragostea lor
pentru ceai. Cu toate acestea, acest stereotip este puțin învechit, însă se păstrează în
continuare, fiind un obicei respectat de către britanici . Tradiția ceaiului de după-amiază
începută în secolul al XIX-lea este susținută mai ales de pensionari și societatea de clasă
superioară.
Există o mulțime de obiceiuri și tradiții speciale în Marea Britanie datorită istoriei deosebit de
bogate și a amestecului de naționalități care trăiesc împreună în această țară proeminentă.
Marea Britanie nu are o sărbătoare naţională oficială. Sărbătorile publice oficiale sunt numite
"bank holidays" şi, de obicei, în aceste zile majoritatea afacerilor și serviciilor publice sunt
închise.
Sărbătorile oficiale pentru Marea Britanie sunt:
 1 ianuarie - New Year’s Day

 2 ianuarie - New Year Holiday
 ultima vineri înainte de Paşti (Vinerea Mare) - Good Friday
 prima luni din luna mai - May Day
 ultima zi de luni din luna mai - Spring Holiday
 prima zi de luni din luna august - Summer Holiday
 30 noiembrie - St Andrew’s Day
 25 decembrie - Christmas Day
 26 (sau 27) decembrie - Boxing Day
În Anglia, Irlanda de Nord, Scoţia şi Ţara Galilor există, separat de sărbătorile de mai sus,
diverse alte sărbători locale care nu sunt comune pentru toată Marea Britanie.
Crăciunul este una dintre sărbătorile importante ale britanicilor și se sărbătorește la începutul
lui decembrie, englezii trimit felicitări membrilor familiei şi îşi decorează casa şi grădina în
roşu şi verde, mai ales cu plante perene (evergreen) care rămân verzi tot timpul anului
(iederă,vâsc, laur). În Marea Britanie, nu există Crăciun fără tradiţionalul curcan cu castane şi
faimosul pudding. Pomul de Crăciun a fost popularizat de către prinţul Albert, soţul reginei
Victoria, care l-a introdus în Casa Regală, pentru întâia dată, în 1840.
Din 1947, la fiecare Crăciun, Norvegia trimite Marii Britanii un imens brad de Crăciun, care
străjuieşte Piaţa Trafalgar în amintirea colaborării anglo-norvegiene din perioada celui de-al
doilea război mondial.
Mâncarea britanică este o îmbinare a patru culturi bogate diferite de țări care cuprind Marea
Britanie. Așa se explică de ce tradițiile culinare britanice sunt atât de diverse.
Bucătăria britanică are un set special de tradiții de gătit asociate cu țările constituente din
Regatul Unit. Cu câteva secole în urmă, această bucătărie cuprindea mai ales preparate
preparate din ingrediente locale și servite cu sosuri simple pentru a spori aroma. Creșterea și
extinderea Imperiului Britanic în India au adus tradițiile indiene de mâncare de mirodenii și
ierburi puternice. Curry este acum un favorit național care a fost adus în țară de migranți
indieni. Deși tradițiile și stilurile de gătit au rămas în primul rând aceleași, de-a lungul anilor
produsele alimentare și băuturile din Marea Britanie s-au schimbat ca urmare a creșterii
numărului de restaurante comerciale. Oamenii au mai puțin timp să gătească, deoarece petrec
mai mult timp la serviciu și la școală.
7.1.5. Grupurile etnice
Timp de secole, oamenii au migrat în Insulele Britanice din multe părți ale lumii, unii pentru
a evita persecuțiile politice sau religioase, alții pentru a găsi un mod de viață mai bun sau
pentru a scăpa de sărăcie. În vremurile istorice, migranții din continentul european s-au
alăturat populației autohtone a Marii Britanii în timpul Imperiului Roman și în timpul
invaziilor ungurilor, sașilor, juteilor, danezilor și normanzilor. Irlandezii și-au făcut de mult
timp case în Marea Britanie. Mulți evrei au ajuns în Marea Britanie spre sfârșitul secolului al
XIX-lea și în anii '30
Figura 6. Structura etnică
După 1945, un număr mare de alți refugiați europeni s- au stabilit în țară. Marile comunități
de imigranți din Indiile de Vest și Asia de Sud datează din anii ’50 -’60. Există, de asemenea,
grupuri substanțiale de americani, australieni și chinezi, precum și de alți europeni, precum
greci, ruși, polonezi, sârbi, estonieni, letoni, armeni, turco-ciprioți, italieni și spanioli. La
începutul anilor ’70, asiaticii ugandezi (expulzați de Idi Amin ) și imigranții din America
Latină, Asia de Sud-Est și Sri Lanka au căutat refugiu în Marea Britanie. Oamenii de origine
indiană, pakistaneză și Bangladeshi reprezintă mai mult de jumătate din minoritatea etnică
totală ,populația și oamenii de origine occidentală sunt următorul grup. Elementul născut în
străinătate al populației este concentrat disproporționat în zonele din interiorul orașului și mai
mult de jumătate trăiesc în Marea Londră.
7.1.6. Stema și steagul
Figura 7. Steagul Regatului Unit

Sursa: The Commonwealth. (2019). United Kingdom. Disponibil la 16 decembrie la
https://thecommonwealth.org/our-member-countries/united-kingdom
Steagul Marii Britanii este alcătuit din culorile roșu, alb, și albastru, pe care se regăsesc
combinate Crucile Sfântului Gheorghe (Anglia), Sfântul Andrei( Scoția) și Sfântul Patrick.
Inițial, drapelul a fost numit cric doar atnci când a fost arborat pe vârful vaselor navale
britanice .
Crucea albă existentă a Sfântului Andrei a fost împărțită în diagonală, roșul apărând sub alb
pe jumătatea ridicată a pavilionului și deasupra acesteia pe jumătatea zburătoarei. Pentru a
evita ca crucea roșie să atingă fundalul albastru, ceea ce ar fi contrar legii heraldice, la crucea
roșie a fost adăugată o fimbriație (marginea îngustă) de alb. În centru, o fimbriație albă a
separat și Crucea Sf. Patrick de Crucea roșie a Sfântului Gheorghe.
Figura 8. Stema Regatului Unit

Sursa: Worldatlas. (2017) British Symbols. Disponbil la data de 18 decembrie la
https://www.worldatlas.com/webimage/countrys/europe/unitedkingdom/uksymbols.htm
Stema Regatului Unit al Marii Britanii este alcătuită dintr-un scut împărțit în patru
cadrane.Unul dintre cadrane conține leii păzitori ai Angliei. Doi dintre cadranți conțin leul
rampant al Scoției. Cadranul final reprezintă o hartă care reprezintă Irlanda de Nord. Scutul
este susținut de un leu și un unicorn. Leul încoronat reprezintă Anglia, iar unicornul
reprezintă Scoția.
Stema conține moto-ul monrhilor: Dieu et mon droit( „Dumnezeu și dreptul meu”) și moto-ul
Ordinului Jartierei: Honi soit qui mal y pense ( “Să fie făcut de rușine cel care se gândește
rău”)
7.2. Profilul din punctul de vedere al dimensiunilor lui Hofstede
Distanța față de putere

Distanța față de putere poate fi definită ca măsura în care membrii societății cu cea mai puțină
putere acceptă și se așteaptă ca puterea să fie distribuită inegal. În societăți cu distanță mare
față de putere, fiecare om are locul lui de drept în societate, iar acest loc de drept trebuie să
fie foarte clar pentru ca cei din jur să îi acorde respectul cuvenit.
La 35 de ani, Marea Britanie se află în clasamentul inferior al PDI - adică o societate care
consideră că inegalitățile dintre oameni ar trebui să fie reduse la minimum. Interesant este că
cercetarea arată un indice de PD mai scăzut în rândul clasei superioare din Marea Britanie
decât în rândul claselor de lucru. Scorul PDI la început pare incongruent cu sistemul de clasă
britanic bine stabilit și istoric și expune una dintre tensiunile inerente din cultura britanică -
între importanța gradului de naștere, pe de o parte, și o credință adâncă așezată că, acolo unde
ești născut ar trebui nu limitați cât de departe puteți călători în viață. Un sentiment al jocului
corect conduce la convingerea că oamenii ar trebui să fie tratați într-un fel ca egali.
Individualism
Individualismul este definit de un accent pus pe sine, în legătură cu ceilalți. Acest accent se
poate manifesta în atingerea scopurilor personale, independență, dezvoltare personal,
autonomie, competitivitate, precum și percepția sinelui ca fiind baza tuturor fenomeneolr
sociale.competitivitate, precum și percepţia sinelui ca fiind baza tuturor fenomenelor sociale
În culturile în care individualismul este un atribut naţional, oamenii au ca primă prioritate
propria persoană şi familia.
La un scor de 89, Marea Britanie este printre cele mai mari scoruri individualiste, bătută doar
de unele dintre țările din Commonwealth-ul pe care l-a creat, adică Australia și
SUA. Britanicii sunt un individ extrem de individualist și privat. Copiii sunt învățați de la o
vârstă fragedă să gândească pentru ei înșiși și să afle care este scopul lor unic în viață și cum
pot contribui în mod unic la societate. Traseul spre fericire este prin împlinirea
personală. Deoarece afluența Marii Britanii a crescut de-a lungul ultimului deceniu, bogăția
fiind de asemenea „răspândită în nord”, un fenomen mult discutat este ascensiunea a ceea ce
a fost văzut ca un consumism rampant și o consolidare a culturii „ME”.
Maculinitate
Culturile masculine se caracterizează prin succes și realizare, punându-se accentual pe
competiție și performanță. În culturile masculine, munca este mai importtantă decât familia.
Un grad înalt de masculinitate arată că societatea este diferenţiată puternic pe baza sexului iar
bărbatul are o poziţie dominantă în structurile sociale şi de putere.
În societăţile masculine sunt apreciate comportamentul de dominare şi încercările de a excela.
La 66 de ani, Marea Britanie este o societate masculină - orientată spre succes și
conducere. Un punct cheie de confuzie pentru străin constă în aparenta contradicție între
cultura britanică de modestie și subestimare, care este în contradicție cu sistemul de valori
bazat pe succes în cultura. Critică pentru înțelegerea britanicilor este în măsură să „citească
între rânduri” „Ceea ce se spune nu este întotdeauna ceea ce se înțelege. În comparație cu
culturile feminine, precum țările scandinave, oamenii din Marea Britanie trăiesc pentru a
lucra și a avea o ambiție clară de performanță.
Un punct cheie de confuzie pentru străini constă în aparenta contradicție între cultura
britanică a modestiei și a subestimării, ceea ce este în contradicție cu succesul care stă la baza
sistemului de valori din culură.
În comparație cu culturile feminine, precum țările scandinave, oamenii din Marea Britanie
trăiesc pentru a lucra și a avea o ambiție clară de performanță.
Evitarea incertitudinii
Evitarea incertitudinii se definește ca fiind măsura în care oamenii se simt ameninţaţi de
incertitudine, ambiguitate și felul în care încearcă să evite aceste situații.
În culturile cu gradul de evitare a incertitudinii mic, oamenii tind să îşi arate mai des emoţiile
și sunt recunoscuţi ca fiind niște șoferi mai toleranţi. Se crede că ar trebui să existe cât mai
puţine legi și reguli, bazându-se pe bun simţ.
Combinaţia dintre masculinitate și grad mic de evitare a incertitudinii, adică dintre dorinţa de
a fi un învingător și o relativă libertate și lipsă de stres, se pare a fi un indicativ pentru
creativitate și inovaţie. Aceasta ar putea fi explicaţia pentru numărul mare de creaţii
publicitare câștigătoare care vin din Marea Britanie.
La 35 de ani, Marea Britanie are un scor scăzut în ceea ce privește evitarea incertitudinii, ceea
ce înseamnă că, ca națiune, ei sunt destul de fericiți să se trezească neștiind ce le adduce ziua
de mâine. În general, nu există prea multe reguli în societatea britanică, dar cele care sunt
acolo sunt respectate.
În termeni de lucru, aceste rezultate duc la o planificare care nu este orientată în detaliu –
obiectivul final va fi clar ( datorită nivelului MAS ridicat) dar detaliile modului în care vom
ajunge acolo va fi ușor . Planificarea orizonturilor va fi, de asemenea mai scurtă. Cel mai
important aspect este faptul că, combinația dintre o națiune extreme de individualistă și
curioasă este un nivel ridicat de creativitate și o nevoie puternică de inovație.
Orientarea pe termen lung se referă la măsura în care societăţile prezintă o perspectivă

de viitor, reflectând măsura în care membrii unei culturi se simt amenințați de situații incerte
sau comportamente neconvenționale.
Cu un scor intermediar de 51 în această dimensiune, nu se poate determina o preferință
dominantă în cultura britanică.
Indulgență
Are în vedere nivelul la care o societate acceptă un anumit grad de libertate pentru
îndeplinirea plăcerilor vieţii. Această dimensiune este definită ca măsura în care oamenii
încercă să-și controleze dorințele și impulsurile, pe baza modului în care au fost crescuți.
Culturile pot fi descrise drept indulgente sau restricționate.
Un scor mare de 69 indică faptul că, cultura britanică este una clasificată drept ca fiind una
indulgentă. Oamenii din societățile clasificate printr-un scor mare de indulgență manifestă, în
general, dorința de a-și realiza impulsurile și dorințele. Au o atitudine pozitivă și au o
tendință spre optimism. În plus, aceștia acordă un grad mai mare importanței timpului liber,
acționează după bunul plac și cheltuiesc bani după cum doresc.
7.3. Eticheta de afaceri utilizată
În cadrul unei firme, eticheta de afaceri depinde de stilul relaţiilor şi managementului

caracteristic ei, de activitatea firmei, conducere şi tradiţii etc. Ea determina exigențele si
conduita în relaţiile cu partenerii de afaceri, la înmânarea cărţii de vizită, la mesele de afaceri,
în convorbirile directe şi prin telefon. Regulile etichetei în afaceri sunt generale în
comunicarea internaţională de afaceri, cu toate că există unele particularităţi naţionale şi
organizaţionale.
Cultura în afaceri –Stilul britanic
Marea Britanie este o țară multi-culturală şi oamenii britanici sunt, în general, foarte
primitori cu străinii. Aceștia sunt foarte riguroși atunci cand sunt implicati in negocieri.
Acordă atenție deosebită etichetei, fiind extrem de protocolari. Sunt parteneri agreabili,
calmi, buni ascultători existând multe momente în care par ca sunt de acord cu toate si cu
nimic. Englezii analizează minuțios toate aspectele, sunt foarte calculați și își schimbă cu
greu părerile formate. Dispunând de un umor natural de calitate, englezii nu consideră că
relațiile personale sunt hotărâtoare în negocieri.
Britanicii preferă să întreţină relaţii de afaceri cu acei parteneri, cu care de acum au avut
contacte. Și cu cât este mai durabilă relaţia, cu atât este mai prietenoasă atitudinea faţă de
partener şi cu atât este mai mare probabilitatea că omul de afaceri britanic va merge la cedări
considerabile.
Ei iau decizii destul de încet, însă pe cuvântul lor se poate baza. Antreprenorii britanici sunt
pragmatici, ei manifestă în timpul convorbirilor flexibilitate şi susţin iniţiativa partenerilor. În
general, britanicii sunt predispuşi spre compromis, sunt foarte precauţi la ceea ce spun şi fac,
evită afirmări sau refuzuri categorice, deoarece aceasta poate aduce la o confruntare deschisă.
Punctualitatea este extrem de importantă. Pentru o întâlnire programată, britanicii sunt
punctuali sau poate chiar ajung cu cinci minute mai devreme. Dacă se întâmplă să întârzie ei
sună și dau un timp exact când anume vor ajunge la întâlnire.
O particularitate aparte este și înmânarea cadourilor reprezentanţilor cercurilor de business
britanice. Se pot da cadouri doar mici atenții– brichetă, carte de notiţe, pixuri, la Crăciun –
băuturi alcoolice. Cadourile mai scumpe se consideră mită şi mijloc de influenţă asupra
partenerului.
Salutul în afaceri
Britanicii sunt oameni în general rezervați, ceea ce îi va face să pară că sunt reci și indiferenți
sau foarte formali. De fapt, ei sunt foarte prietenoși cu străinii. Salutul în afaceri reprezintă un
element important în derularea acțiunilor specifice oricărui domeniu de activitate.
8. Organizarea companiei (Punctaj: 3)
8.1. Ideea de afacere
Pentru că avem parte de o organizație multi-culturală este necesar să punem în evidență

toate calitățile pe care partenerii le aduc. Fiecare țară analizată dispune de elemente unice, mai
ales resurse (fie naturale, fie tehnologice). De asemenea, tradiționalul este foarte important din
punctul nostru de vedere. Astfel, ne-am gândit să abordăm ideea de a deschide o companie în
domeniul artei. Ideea se bazează pe crearea unor tablouri de proporții mari, făcute pe comandă,
cu peisaje specifice preferințelor fiecărui client. Tablourile vor avea rama de lemn iar decorarea
se va face cu ajutorul ingredientelor naturale importate din țările participante. Ingredientele
reprezintă condimente ce vor fi simple (sare, zahăr), dar și specifice fiecărei țări (India fiind
recunoscută pentru mâncarea lor tradițională condimentată, dar și Brazilia, ce are o
gastronomie vastă). Totul va fi fixat cu ajutorul unor substanțe chimice care însă nu vor fi
toxice sau dăunătoare.
Ideea incorporează câte puțin din toate țările participante: Marea Britanie se va ocupa
cu importul lemnului necesar pentru confecționarea tablourilor, de partea tehnologică și de
transport se va ocupa Belgia, țara cea mai avansată din acest punct de vedere și de ingrediente,
ce vor fi principalele materiale necesare tablourilor, se vor ocupa Malta, Brazilia și India.
Sediul central al companiei se va afla în Belgia, fiind țara care are deja stabilite tratate
prin care se evită dubla impozitare cu toate celelalte țări participante, dar și țara care prezintă
avantaje fiind membră a Uniunii Europene. Astfel, importul se va face către Belgia unde se vor
confecționa cu ajutorul unei echipe multiculturale tablourile, care terminate vor fi exportate
internațional. Prețurile vor fi destul de ridicate/bucată datorită costurilor de producție. De
asemenea, pentru a construi o reputație bună și a ne stabili o etică puternică în afaceri, în
companie se vor implementa politici de ajutarea mediului, cum ar fi plantarea unui număr de
copaci echivalent pentru fiecare tablou vândut, sau programe ce vor ajuta dezvoltarea la nivel
social și educațional a țărilor participante.
8.2. Organizarea activității – poziții manageriale
Director
General
Manager Manager Manager

Manager Manager
Resurse Marketing și Design și
Logistică Vânzări
Umane PR producție
Departament Departament Departament Departament Departament Departament

HR Logistică Marketing/PR Vânzări Producție Design
Pozițiile manageriale importante pentru organizație sunt cele de: Resurse Umane,
Logistică, Marketing (+PR), Vânzări și Design (+Producție). Datorită faptului că fiecare
cultură are caracteristici aparte, am decis ca organizarea activității să fie făcută astfel:
Partenerul brazilian va ocupa funcția de manager de Design și producție, provenind

dintr-o țară cu sărbători care le antrenează creativitatea locuitorilor (Carnavalul). Brazilianul
poate găsi modalități noi și ingenioase de a confecționa produsele sau de a crea ambalaje care
să iasă în evidență. De asemenea, brazilianul este foarte deschis și îi va fi ușor să asculte și să
integreze ideile echipei cu care lucrează astfel încât să construiască proiecte frumoase ce vor
genera rezultate de succes.
Managerul Resurselor Umane va fi partenerul indian, care provine dintr-o țară

colectivistă, cu un nivel scăzut al evitării incertitudinii, ce îl va avantaja pe această poziție.
Astfel, partenerul indian va fi gata să rezolve problemele apărute între angajați, fiind obișnuit
la apartenența la grup și la apariția spontană a problemelor fără a se panica. Acesta poate găsi
foarte ușor soluții la aceste situații care altora li s-ar putea părea dificile, nu se lasă ușor și sunt
dispuși să negocieze (în acest caz, să discute) până obțin rezultatul dorit.
Partenerul maltez va ocupa funcția de manager de Marketing și PR, deoarece în țara de

unde acesta provine, oamenii stabilesc de obicei relații personale, fiind prietenoși și gata să
sară în ajutor, astfel încât sunt perfecți pentru a gestiona relațiile cu publicul mult mai ușor. De
asemenea, engleza, dar și italiana și germana sunt limbi bine cunoscute de maltezi, fiindu-le
mult mai ușor să comunice în cazul unor conferințe de presă internaționale.
Manager al departamentului de vânzări va fi partenerul britanic, punctualitatea pentru

acesta fiind extrem de importantă, fiind o calitate ce nu se găsește la toate culturile partenerilor.
În general, britanicii sunt predispuşi spre compromis, sunt foarte precauţi la ceea ce spun şi fac,
sunt atenți la detalii și evită afirmări sau refuzuri categorice, deoarece aceasta poate aduce la o
confruntare deschisă. Aceste calități fac din partenerul britanic omul perfect pentru eventuale
negocieri ale contractelor.
Partenerul belgian va ocupa funcția de manager de Logistică deoarece poziția

geografică a țării sale și ieșirea la Marea Nordului facilitează transporturile interne și externe.
Locația este centrală, cu o rețea de transport este foarte dezvoltată, ce a ajutat anterior țara să
ajungă la o creștere economică, în prezent bine diversificată. Belgia este, de asemenea, o țară
foarte dezvoltată din punct de vedere tehnologic. Astfel, partenerului îi va fi ușor să găsească
modalități mai simple și mai ieftine de transport al produselor și va inova prin acest
departament în mod constant.
8.3. Potențiale probleme – interne și externe
Problemele cauzate de diferențele culturale se pot manifesta atât în interiorul

organizației cât și în relația cu clienții, furnizorii sau alte persoane interesate de compania
noastră. Cu toate că prezentăm un public-țintă specific și posturile sunt repartizate astfel încât
toți managerii să performeze și să-și folosească abilitățile, pot apărea probleme de comunicare
sau neînțelegeri pe care le vom prezenta în acest capitol și la care am găsit soluții ce pot fi
implementate cu ușurință.
8.3.1. Diferențe între dimensiunile lui Hofstede – potențiale probleme
Dimensiunile lui Hofstede

100 94 96
89
90 82
77 75 76
80
69 69
70 65 66 66
59 57 59
60 56 56 54
49 51 51
48 47 47
50 44
38 40
40 35 35
30 26
20
10
0
Distanța față de Individualism Masculinitate Evitarea Orientarea pe Indulgență
putere incertitudinii termen lung
INDIA BELGIA MALTA REGATUL UNIT BRAZILIA
Analizând dimensiunile lui Hofstede aplicate fiecărei țări, am remarcat unele diferențe
semnificative de la o cultură la alta. Diferențele, discutate individual pentru fiecare țară în
diagnosticele culturale, pot afecta mediul organizațional, luarea deciziilor, stilurile de
management și performanța afacerii. Astfel, evitarea incertitudinii, dimensiune ce definește
modul în care o organizație funcționează (din punct de vedere al comportamentului, regulilor
și normelor), are un scor apropiat pentru Belgia și Malta. Aceste țări îmbrățișează
reglementările și normele, nefiind atât de toleranți în fața schimbărilor sau a situațiilor
neprevăzute cum sunt indienii și britanicii, cei care un scor foarte mic în comparație cu restul
țărilor. La mijlocul acestor două extreme se află Brazilia, cu o nevoie mai mică de certitudine
față de Malta care, însă nu sunt la fel de descurcăreți ca cei din Regatul Unit.
Distanța față de putere afectează ierarhia, dar și modul de conducere: India, Brazilia,
Belgia și Malta sunt culturi ce prezintă inegalități între indivizi și grupuri, obișnuiți cu o
conducere autocratică. Pe de altă parte, pentru Regatul Unit ierarhia reflectă importanța
rolulilor, cu o conducere bazată pe leadership participativ.
De asemenea, găsim diferențe foarte mari și pentru dimensiunea individualismului:

Brazilia și India prezintă culturi colectiviste, formând grupuri și bazându-se pe relații
interpersonale, pe când Malta, Belgia și Regatul Unit urcă pe scara acestui indicator, dând
dovadă de individualism, unde relațiile nu sunt la fel de importante. Aceste deosebiri își pun
amprenta pe stilurile de management: țările individualiste practică managementul indivizilor
pe când cele colectiviste practică managementul grupurilor de interese.
Diferențele continuă pentru fiecare dimensiune în parte. Acestea pot crea probleme,
însă ajută și prin diversitatea culturală, având țări care ies în evidență cu scoruri total opuse față
de restul, venind cu moduri noi de percepție și gândire. Cu un management corect, toate aceste
deosebiri pot fi benefice, devenind dintr-o problemă o soluție și formând o organizație multi-
culturală de succes.
8.3.2. Probleme ce pot apărea în comunicare (elementele etichetelor de afaceri)
Problemele interne ce ar putea apărea în companie între parteneri pot fi legate de

comunicarea dintre aceștia.Venind din colțuri diferite ale lumii, limbile vorbite diferă foarte
mult de la un departament la altul. Astfel, partenerul din Malta are ca limbi oficiale malteza și
engleza; partenerul din Belgia are ca limbi naționale neerlandeza, germana şi franceza;
partenerul din India provine dintr-o țară cu mai multe limbi oficiale, cum ar fi: hindi, bengaleză,
telugu, însă în afaceri și în scopuri economice, ei folosesc engleza; partenerul din Brazilia vine
cu limba oficială portugheză; partenerul din Marea Britanie are ca limbi oficiale engleza, galeza
și altele. Pe lângă faptul că nu există o limbă comună între toți partenerii, o dată cu
implementarea unei soluții, aceasta fiind angajarea unor traducători sau stabilirea unei limbi de
mijloc ce va urma să fie vorbită în companie, în traducere pot să apară pierderi ale unor
elemente importante din comunicare (elemente culturale), sau poate apărea afectarea sensului
informațiilor comunicate.
Formele de adresare și de salut sunt obiceiuri fundamentale ce diferă de la o țară la alta.

În cazul în care acestea nu sunt cunoscute și respectate, pot cauza probleme, certuri sau pot fi
considerate lipsă de respect. În unele culturi, statutul depinde foarte mult de educație, vârstă și
profesie, astfel o formă de adresare pe măsură este așteptată.
Forma de adresare, în cazul organizației noastre, este de mai multe feluri: maltezul este
obișnuit să fie adresat (în mediul de afaceri) drept domn sau doamnă, termenii de nume fiind
obișnuiți doar în activitatea de zi cu zi; indianul este familiarizat cu adresarea după titlul
profesional (doctor, profesor), sau domn, doamnă urmat de prenume (în special persoanelor
vârstnice); un britanic este foarte formal și rezervat în comunicare, având la polul opus
brazilianul și belgianul; belgianul preferă întâlnirile sociale, menite să stabilească o conexiune
cu viitorii parteneri; brazilianul, în același fel ca și belgianul, preferă întâlniri care să dezvolte
relații, întâlniri informale (care să nu fie bazate strict pe protocol), însă dacă se insistă o
abordare formală, adresarea potrivită este: domnule (senhor), doamnă (senhora) sau
domnișoară (senhorita).
Salutul trebuie, de asemenea, să fie cunoscut și respectat, în special în perioada de

acomodare cu partenerii. Între cele 5 culturi se regăsesc saluturi specifice: în India, este
tradițional salutul "Namaste!" (bună ziua!), acompaniat de o plecăciune ușoară cu așezarea
mâinilor împreună, dar și strângeri de mână multiple între bărbați (niciodată între un bărbat și
o femeie); de asemenea, cultura este bazată pe un sistem ierarhic, astfel bătrânii și superiorii
sunt întâmpinați prima dată. În Belgia, salutul este formal, dat doar de o strângere de mână. În
Brazilia, saluturile specifice sunt strângerile de mână (câteodată acompaniate de ambele mâini
pentru a adăuga sinceritate salutului), acompaniate cu un contact vizual constant (femeia
trebuie să întindă mâna prima dacă dorește să salute un bărbat). Deoarece este o țară cu un
popor deschis și prietenos, saluturile între prieteni sunt informale: femeile se sărută pe obraji,
iar îmbrățișările nu sunt neobișnuite datorită faptului că pe brazilieni nu îi supără contactul
fizic.
O soluție care poate să prevină potențialele probleme cauzate de forma de adresare este
să ne informăm și, în cazul țărilor ce preferă să fie abordate într-un mod formal, să așteptăm o
invitație pentru a ne adresa într-un mod mai informal, sau să întrebăm pur și simplu cum preferă
partenerul să fie adresat. După o perioadă de cunoaștere între parteneri, se poate crea o cultură
organizațională care să stabilească, de comun acord, un mod de adresare universal.
Și comportamentul în negociere este un element foarte important, fiecare cultură având

obiceiuri diferite: brazilienii pun întrebări despre companie, fiind mai confortabili să facă
afaceri cu oamenii și companiile pe care le cunosc și își alocă foarte mult timp în procesul de
negociere. În multe cazuri, cei care negociează nu au autoritate decizională. Atât brazilienii cât
și indienii nu spun "nu", preferând să spună "poate". Indienii preferă armonia și negocierea de
mai multe ori pentru a ajunge la ceea ce își doresc. Răbdarea este foarte importantă în acest
proces. Pentru belgieni, angajarea în discuții critice și lungi este obișnuită, pentru a se asigura
că iau cea mai bună decizie. În Marea Britanie, negociere este un proces foarte riguros,
acordând atenție deosebită comportamentelor, fiind extrem de protocolari.
O bună comunicare este esențială într-o afacere, astfel cunoașterea modurilor de

comunicare specifice fiecărei țări este necesară. Diferențele de comunicare dintre culturi pot
duce la neînțelegeri între parteneri și la pierderea timpului sau chiar la pierderi de idei
fundamentale organizației.
Poporul maltez preferă comunicarea clară, concisă, folosirea frazelor scurte, simple și
evitarea expresiilor colocviale, împreună cu un contact vizual însă nu întreținut pe perioade
lungi, deoarece poate fi considera intruziv. Pentru belgieni, comunicarea trebuie să fie realistă,
bazată pe rațiune și logică, însă nu prea directă. Aceștia sunt politicoși și prudenți, construindu-
și mai greu încrederea în alte persoane. Indienii preferă spațiul personal iar comunicarea pentru
ei trebuie să fie simplă, utilizând multe gesturi sau semne. Pentru a accepta o ofertă, aceștia
folosesc mâna dreaptă iar îndreptarea unui deget se consideră nepoliticoasă. Brazilienii sunt
deschiși subiectelor ce pot apărea în comunicare, însă nu și la cele religioase. Ei preferă
comunicarea directă peste cea scrisă, și nu au probleme cu discuțiile deschise la care se poate
alătura oricine, însă preferă să evite criticile sau dezaprobările. Cei din Marea Britanie
manifestă flexibilitate în comunicare, fiind predispuși compromisurilor, evitând refuzuri sau
afirmări ce pot duce la confruntări deschise.
Toate aceste diferențe prezentate pot afecta nu doar relațiile interne, cât și pe cele cu
clienții. Soluția este găsită prin analiza posturilor manageriale, alese pentru a evidenția
plusurile culturilor, astfel încât relația directă cu publicul organizației să fie una bună, fără ca
aceste potențiale probleme să apară și să afecteze opinia publicului.
8.3.3. Alte probleme ce pot apărea din cauza diferențelor etichetelor de afaceri
Pe lângă elementele ce aparțin etichetelor de afaceri legate de comunicare, mai sunt

aspecte ce pot cauza probleme: vestimentația, cărțile de vizită sau punctualitatea.
Vestimentația pentru Brazilia, India și Belgia este foarte importantă. Pentru acestea, o
ținută nepotrivită poate stârni controverse. Brazilienii, popor ce pune accent pe vestimentație
fiind un mod de a își arăta statutul, se îmbracă și se așteaptă ca partenerii lor să fie îmbrăcați
elegant: bărbații în costum și o cravată, iar femeile în rochie formală dacă nu dețin costum.
Pentru indieni, o vestimentație potrivită reprezintă rochia conservatoare sau costumul pentru
femei, iar pentru bărbați costume de culori închise. Belgienii trebuie să poarte cămăși sau
tricouri albe cu cravată de mătase, costume închise la culoare cu pantofi dantelați. Femeile pot
purta rochii conservatoare sau costume de afaceri și pantofi.
Cărțile de vizită sunt folosite atât în Brazilia, India, Malta cât și în Belgia. Acestea pot
fi simboluri sau moduri prin care poate fi exprimată admirația față de o cultură împreună cu
respect sau lipsa acestuia. Brazilienii fac schimb de cărți de vizită cu toți cei prezenți la
întâlnire, preferând ca pe o parte a acesteia să fie tradusă informația în limba portugheză, pentru
belgieni cărțile de vizită reprezintă moștenire lingvistică, fiind tipărite în franceză sau olandeză
iar indienii au un întreg sistem de schimb al acestor obiecte: se primes și se dau cu mâna
dreaptă, cărțile având trecute pe ele statutul simbolului persoanei căreia îi aparține.
Punctualitatea este un element ce poate duce la anularea unei întâlniri importante sau
eșuarea unei negocieri. Brazilienii consideră că nu pot controla timpul, deci întârzierile lor nu
sunt neobișnuite pe când indienii și britanicii sunt extremi de punctuali, fiind un aspect
important pentru ei.
Singura modalitate de a evita problemele legate de aceste aspecte sau de a le soluționa

vine prin compromis și înțelegere reciprocă, dar și cunoaștere.
8.3.4. Probleme ce pot apărea din cauza diferențelor din culturi
Culturile țărilor prezentate diferă drastic. Fiecare dintre ele funcţionează conform
propriei dinamici interne, a principiilor și a legilor scrise sau nescrise. Există, pe de altă parte,
aspecte comune ale tuturor acestor culturi. Diferenţele precum limba, obiceiurile alimentare,
îmbrăcămintea, organizarea socială, etc. sunt uşor de identificat. Pe de altă parte, avem alte
diferenţe culturale mai puţin vizibile (deşi acestea condiţionează formal afacerile), care se
referă la valori şi atitudini inspirate de religie şi ideologie.
Când vorbim despre religie, țările noastre pun aceste credințe în nucleul cultural. Ele
afectează valorile estetice, morale și politice ale țării. Cultura europeană diferă foarte mult de
cultura indiană în privința religiei. Regulile care trebuie respectate de indieni sunt mult mai
stricte decât cele care trebuie respectate de britanici, maltezi, belgieni sau de brazilieni. În
vederea înțelegerii mai bune a impactului religiei asupra culturilor, este importantă înţelegerea
rolului crezului şi a influenţei acestuia asupra sentimentelor şi acţiunilor oamenilor. Crezul
reglează atitudinea și funcţionarea automată de zi cu zi. Acesta ajută crearea propriei viziuni
asupra lumii şi al propriului mediu cognitiv. Crezul se manifestă în funcţie de natura umană şi
în funcţie de interpretarea pe termen lung a diferitelor etape ale vieţii. Cultura joacă un rol
important în dezvoltarea crezului. Acesta afectează percepția și atitudinea referitoare la muncă
și etică. Aceste viziunea sunt diferite în cadrul societăţilor. Avem de aface cu unele țări în care
sfârşitul de săptămână este, de exemplu, sacru, iar numărul de ore de muncă pe săptămână este
limitat prin lege, dar și cu alte ţări care acceptă voluntar să lucreze şapte zile din şapte şi
depăşesc, în numeroase cazuri, limita orelor de muncă obligatorii.
De asemenea, culturile prezintă diferite simboluri, eroi și obiceiuri ce afectează, la

rândul lor, viziunea poporului asupra lumii. Indienii, învățați cu anumite ritualuri sacre, se pot
simți jigniți dacă observă că partenerul lor de afaceri, britanicul, mănâncă un burger de vită,
vacile fiind sacre în India. Astfel, pot apărea probleme și legate de aceste diferențe, însă soluția
este simplă: partenerii trebuie să își înțeleagă deosebirile interculturale și să le accepte, luând
ce e mai bun din ele și ajungând la un compromis pentru cele ce poate nu îi fac fericiți sau îi
pun pe gânduri. Acceptarea reciprocă este esențială și nu este imposibilă.
8.3.5. Alte potențiale probleme
Sărbătorile naționale celebrate de fiecare cultură în parte (descrise în diagnosticele

țărilor) pot afecta programul de muncă sau pot aduce neînțelegeri confuzie între parteneri dacă
nu sunt înțelese încă de la origine.
În orice parte a lumii, există sărbători ce au în vedere diverse obiceiuri și tradiții. Putem
observa faptul că fiecare țară este plină de cultură, de amintiri ce sunt păstrate și celebrate an
de an, în memoria celor care au făcut ceva pentru poporul lor. Însă, există și percepția de a
aduce ceva diferit pentru a diversifica populației, de la sărbători ale gătitului pâna la obiceiul
meselor festive, sau festivaluri ce sunt destinate fericirii și gândului bun.
Am evaluat aceste țări și am ajuns la urmatoarea concluzie: în mare parte, sărbătorile și

tradițiile ce țin de familii sunt tot mai des înâlnite și apreciate. Fiecare diferă din punct de
vedere religios, cultural dar și personal.
Putem spune despre Belgia că este o țară care se diferențiază de celelate prin o puternică
tradiție culinară, existând un număr foarte mare de restaurante de top. O instituție culinară
pentru belgieni, poate fi considerată ciocolata, aceasta fiind recunoscută în întreaga lume și
face parte dintre principalele exporturi ale Belgiei. Pe de altă parte, când vorbim despre tradiții,
putem da următorul exemplu pentru Belgia: când se face o nuntă, miresele au obiceiul de a își
broda numele pe o batistă pe care să o poarte cu ea în ziua nunții, urmând ca această batistă să
fie dată următoarei mirese din familie. Până la următoare nuntă, batista trebuie înrâmată și pusă
pe perete.
Malta a absorbit multe tradiții și obiceiuri care se împletesc într-o singură cultură
mediteraneană unică. Pentru tradiția europeană a Maltei este destul de aproape și ușor de
înțeles, pentru că principala valoare aici este familia și prosperitatea materială. Primul născut
băiat preia afacerea familiei, astfel încât de la 13 ani se familiarizează cu ea și nu se poate
sustrage acestei obligații decât dacă optează pentru preoție (care rămâne cea mai apreciată
activitate). Pe tot parcursul anului, întreaga comunitate se pregătește de sărbătoarea localității,
care este dedicată unuia dintre cei doi patroni spirituali ai insulei (Sfânta Maria sau Sf. Pavel).
Astfel că, indiferent de varstă și ocupație, toți locuitorii contribuie într-un fel sau altul la
pregătiri, care țin mai multe luni: fie decorează clădirile, străzile și în special biserica (în alb și
albastru pentru Sf. Maria, în roșu pentru Sf.Pavel); fie pregătesc mâncarea, fac repetiții cu
fanfara sau muncesc la artificiile de sol, cu adevărat spectaculoase. Totul pentru o seară de
sâmbătă petrecută împreună cu toți locuitorii, fiindcă ziua de duminică rămâne rezervată
familiei.
Cultura engleză tinde să domine viața culturală formală a Regatului Unit, dar Scoția,
Țara Galilor și Irlanda de Nord au adus contribuții importante, la fel ca și culturile pe care
colonialismul britanic le-a pus în contact cu patria. Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord se
împărtășesc pe deplin în cultura comună, dar păstrează și tradiții vii care predau uniunea
politică cu Anglia. Atunci când vorbim despre obiceiurile și tradițiile britanicilor este important
să menționăm dragostea acestora pentru animalele de companie. Ei sunt foarte atenți când vine
vorba de animalele lor, dovedindu-și calitățile de stăpâni grijuli și iubitori. Bucătăria britanică
are un set special de tradiții de gătit asociate cu țările constituente din Regatul Unit. Creșterea
și extinderea Imperiului Britanic în India au adus tradițiile indiene de mâncare de mirodenii și
ierburi puternice. Curry este acum un favorit național care a fost adus în țară de migranți
indieni. Deși tradițiile și stilurile de gătit au rămas în primul rând aceleași, de-a lungul anilor
produsele alimentare și băuturile din Marea Britanie s-au schimbat ca urmare a creșterii
numărului de restaurante comerciale. Oamenii au mai puțin timp să gătească, deoarece petrec
mai mult timp la serviciu și la școală.
Culturile grupurilor etnice din Brazilia au format împreună stilul modern de viață a
locuitorilor. În cultura Braziliei, familia are o importanță extrem de mare recum și în Malta,
adesea copiii rămân cu părinții până la căsătorie. Membrii familiei extinse tind să păstreze
legături strânse între ei, iar părinții în vârstă sunt îngrijiți și trăiesc adesea cu unul dintre copiii
lor. Obiceiurile continuă, astfel încât dacă în Brazilia se primește o invitație în casa cuiva, se
aduc flori gazdei, sau un alt mic cadou. Nu este neobișnuit să întârzii, însă nu este indicat să
întârzii mai mult de o jumătate de oră pentru o cină sau mai mult de o oră pentru o petrecere.
Brazilienii sunt foarte serioși când își aleg îmbrăcămintea și îi judecă pe alții după aspectul lor.
Carnavalul este o sărbătoare foarte importantă pentru aceștia.
India se diferențiază prin celebrarea Holi sau Festivalului culorilor, o sărbătoare ce are
loc primăvara. Această sărbătoare de origine hindi,unde se presupune că participanții se
îmbracă în haine cât mai colorate,se pot picta chiar și pe față. Sărbătoarea ține 16 zile, fiecare
zi purtând o altă denumire. Localnicii țin această sărbătoare pentru a alunga spiritele rele,
demonii și tot ce este rău. Culorile sunt cea mai importantă și veselă parte a sărbătorii Holi,
purtând anuite semnificații ; verdele reprezintă vitalitatea; albastrul semnifică seninătate(calm);
galbenul, smerenie,iar roșul puritate. Diwali este cea mai mare și importantă sărbătoare din
India celebrată în lunile noiembrie,octombrie din fiecare an; sărbătoare ce marchează ultima
recoltă înainte de venirea iernii. Festivalul este atât de important pentru Hinduși,cât este
Crăciunul pentru Creștini.
De asemenea, atitudinile, comportamentele și valorile fiecărui partener: deschiși,

prietenoși cu nevoia de a fi familiarizați cu oamenii cu care interacționează (brazilieni, maltezi
și indieni), încrederea construită greu și gândire logică (belgieni), demni de încredere (în
special britanicii), pot aduce probleme dacă nu sunt împărtășite. Oamenii preferă să comunice
și să formeze echipe cu alți oameni care le împărtășesc viziunea. Diferențele pentru culturile
prezentate sunt din unele puncte de vedere majore însă se pot îmbina și pot crea o cultură
organizațională unică.
Soluția pentru ca aceste diferențe să nu devină probleme este simplă și presupune

acceptarea culturilor diferite și a particularităților acestora. Trebuie să fie înțelese persoanele
care doresc să își rezerve o zi liberă datorită unei sărbători foarte importante pentru cultura
acesteia.
9. Valorizarea diferențelor culturale – recomandări și soluții
Pentru a valoriza diferențele culturale trebuie să îndeplinim anumite atribuții, printre

care se numără ascultarea. Pentru a înțelege celelalte culturi, valorile lor sau stilul lor de viață
trebuie să ascultăm, să percepem elementele ce compun culturile, să le înțelegem și să ne
adaptăm pentru a realiza obiectivele sau scopul propus. Prin ascultare se ajunge la respect, o
atitudine de apreciere, față de diferențele găsite între modurile în care doi oameni au fost
crescuți diferit. Respectul este important într-o corporație unde oamenii au culturi diferite sau
opinii și practici diferite.
Am găsit pe parcursul acestui proiect soluții pentru a valoriza diferențele culturale: de

la organizarea activității până la găsirea unei idei de afaceri care să pună în evidență lucrurile
bune cu care vin toți cei 5 parteneri. Anumite activități implementate la nivelul echipei de
conducere pot, de asemenea, îmbina diferențele culturale și, prin legăturile formate între
parteneri echipa se poate dezvolta foarte mult, într-un mod natural, împrumutând elemente
culturale cum ar fi tradiții sau chiar, în unele cazuri, rețete culinare. Înțelegerea culturilor din
care provin managerii este necesară unei bune comunicări și a succesului organizației. Din
această afacere multi-culturală pot ieși idei inovative, creative și care, implementate corect cu
ajutorul managerilor repartizați pe poziții potrivite specificului societății în care aceștia au
crescut, pot revoluționa și pot face ca afacerea să fie de succes.
10. Bibliografie
Adevărul. (2007). India, plină de cultură și mister. Disponibil la data de 11 Decembrie 2019 la
https://adevarul.ro/news/societate/india-plina-cultura-mister-
1_50ac28627c42d5a663855dbd/index.html
Administrare.Info. (2019). Sistemul politic și administrativ în India. Disponibil la data de 11
Decembrie 2019 la https://administrare.info/administra%C8%9Bie-public%C4%83/1631-sistemul-
politic-si-administrativ-in-india#_ftn4
Around Travels (2016). Stema Braziliei: fotografie, valoare, descriere. Disponibil la data de 10
Decembrie 2019 la http://aroundtravels.com/ro/articles-about-brazil/coat-arms-brazil-photo-value-
description-2.html
BBC NEWS. (2019). United Kingdom country profile. Disponibil la data de 1 decembrie 2019 la
https://www.bbc.com/news/world-europe-18023389
Berca, A., (2019). INDIA – o lume încă necunoscută. Disponibil la data de 11 Decembrie 2019 la
https://www.academia.edu/34072283/Din_ciclul_Privind_lumea_INDIA.doc
Borba, G., (2019). The parade of the Vila Isabel samba school performance during the second night
of Rio's Carnival parade at the Sambadrome in Rio de Janeiro on March 5, 2019. Disponibil la data de
10 Decembrie 2019 la https://www.bloomberg.com/news/articles/2019-03-06/bolsonaro-blasts-lewd-
carnival-scene-in-tweet-igniting-brazil
Brennan, P. (2019). Brazil Flag. Disponibil la data de 10 Decembrie 2019 la
https://www.publicdomainpictures.net/ro/view-image.php?image=228871&picture=brazil-flag
Bronselaer, K. Heyvaert, W. (2019). Chambers and partners. Dispnibil la data de 20 Decembrie
2019 la https://practiceguides.chambers.com/practice-guides/corporate-tax-2019/belgium
Browaeys M.J., Prince R. (2015) Understanding Cross-Cultural Management. Third Edition.
London: Person
Brown, S., (2017). 11 Traditions and Customs Only Brazilians Can Understand. Disponibil la data
de 7 Decembrie 2019 la https://theculturetrip.com/south-america/brazil/articles/11-traditions-and-
customs-only-brazilians-can-understand/
Bruselles Express. (2019) Rata natalității din Belgia. Disponibil la data de 17 Decembrie 2019 la
https://brussels-express.eu/belgiums-birth-rate-declines-for-seventh-consecutive-year/
Business24 (2019). Pib Marea Britanie. Disponibil la data de 11 Decembrie 2019 la
http://www.business24.ro/articole/pib+marea+britanie
Central Inteligence Agency (2017). The World Factbook. Disponibil la data de 15 decembrie 2019
la https://www.cia.gov/library/publications/resources/the-world-
factbook/attachments/images/large/MT_popgraph_2018.jpg?1554218829
Central Inteligence Agency (2017). The World Factbook. Disponibil la data de 15 decembrie 2019
la https://www.cia.gov/library/publications/resources/the-world-factbook/attachments/maps/MT-
map.gif
Central Inteligence Agency (2017). The World Factbook: Malta. Disponibil la data de 15
decembrie 2019 la https://www.cia.gov/library/publications/resources/the-world-
factbook/geos/mt.html
Central Intelligence Agency. (2019). The World Factbook: Brazil. Disponibil la data de 11
Decembrie 2019 la https://www.cia.gov/library/publications/resources/the-world-
factbook/geos/br.html
Central Intelligence Agency.(2019). The World Factbook: United Kingdom. Disponibil la data de
15 decembrie 2019 la https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/uk.html
Commisceo Global Consulting Ltd. (2019). Brazil - Language, Culture, Customs and Etiquette.
Disponibil la data de 10 Decembrie 2019 la https://www.commisceo-global.com/resources/country-
guides/brazil-guide
Commisceo Global Consulting Ltd. (2019). India - Language, Culture, Customs and Etiquette.
Disponibil la data de 10 Decembrie 2019 la https://www.commisceo-global.com/resources/country-
guides/india-guide
Commisceo-Global Consulting Ltd. (2019) Belgium - Guide to Language, Culture, Customs and
Etiquette. Disponibil la data de 11 Decembrie 2019 la https://www.commisceo-
global.com/resources/country-guides/belgium-guide
Daubner, P. (2009). Sao Paulo Cathedral. Disponibil la data de 12 Decembrie 2019 la
https://www.trekearth.com/gallery/South_America/Brazil/Southeast/Sao_Paulo/Sao_Paulo/photo1424
211.htmhttp://aroundtravels.com/ro/articles-about-brazil/coat-arms-brazil-photo-value-description-
2.html
Dâmbu, C., Fleșeriu, D. (2013) Ghidul Românului în Belgia. Ediția a II-a: www.rombel.com
Educație. (2015). Sistemul de educaţie din Marea Britanie. Cât de mult diferă acesta de cel
românesc. Disponibil la data de 24 februarie 2015 la https://adevarul.ro/educatie/scoala/sistemul-
educatie-marea-britanie-difera-romanesc-1_54ecaecf448e03c0fdf2d954/index.html
Encyclopedia Britannica. (2019). United Kingdom. Disponibil la 18 decembrie 2019 la
https://www.britannica.com/place/United-Kingdom
Financiarul. (2011).Obiceiuri și tradiții de Crăciun în lume- Marea Britanie. Disponibil la data de
18 decembrie 2019 la https://financiarul.ro/2011/12/20/obiceiuri-si-traditii-de-craciun-in-lume-marea-
britanie/
Focus Economics. (2019). Brazil Economic Outlook. Disponibil la data de 7 Decembrie 2019 la
https://www.focus-economics.com/countries/brazil
G.F. (2019). Apartheidul dalit din India. Disponibil la data de 11 Decembrie 2019 la
https://www.descopera.org/apartheidul-dalit-din-india/
Hofstede Insights (2017). Country Comparison: Belgium. Disponibil la data de 11 Decembrie 2019
la https://www.hofstede-insights.com/country-comparison/belgium/
Hofstede Insights (2017). Country Comparison: Brazil. Disponibil la data de 7 Decembrie 2019 la
https://www.hofstede-insights.com/country-comparison/brazil/
Hofstede Insights (2019). Country Comparison: Malta. Disponibil la data de 15 decembrie 2019
la https://www.hofstede-insights.com/country/malta/
Hofstede Insights. (2017). Country Comparison: India. Disponibil la data de 7 Decembrie 2019 la
https://www.hofstede-insights.com/country-comparison/india/
Hofstede Insights. (2019). Country Comparison: United Kingdom. Disponibil la data de 15
Decembrie 2019 la https://www.hofstede-insights.com/country-comparison/the-uk/
India Darshan.(2019). Cultura Indiei. Disponibil la data de 11 Decembrie 2019 la
http://indiadarshan.ro/category/cultura-indiei/
India Darshan.(2019). Festivalul soarelui la Varanasi. Disponibil la data de 11 Decembrie 2019 la
http://indiadarshan.ro/festivalul-soarelui-la-varanasi/
India Darshan.(2019). Imn dedicat femeii indiene. Disponibil la data de 11 Decembrie 2019 la
http://indiadarshan.ro/imn-dedicat-femeii-indiene/
International Business Culture and Business Etiquette (2019). Business communication.
Disponibil la data de 15 decembrie 2019 la https://businessculture.org/southern-europe/business-
culture-in-malta/business-communication-in-malta/
International Living. (2019). Taxes in Brazil. Disponibil la data de 20 Decembrie 2019 la
https://internationalliving.com/countries/brazil/taxes/
Joița, R., (2013). Calcutta, oraşul indian cu cea mai promiţătoare piaţă imobiară din regiune.
Disponibil la data de 11 Decembrie 2019 la http://m.media.imopedia.ro/calcutta-orasul-indian-cu-cea-
mai-promitatoare-piata-imobiara-din-regiune-21612.html
King, A., Cole, B. (2008). Brazil Map and Satellite Image. Disponibil la data de 7 Decembrie 2019
la https://geology.com/world/brazil-satellite-image.shtml
Lawyers Belgium. (2019). Double Taxation Treaties in Belgium. Disponibil la data de 21
Decembrie la https://www.lawyersbelgium.com/double-taxation-treaties-in-belgium
Ministerul Afacerilor Externe (2016). Relații bilaterale. Disponibil la data de 15 decembrie2019
la http://www.mae.ro/bilateral-relations/1751#826
Ministerul Apărării Externe.(2019). Ambasada României în Regatul Belgiei. Disponibil la data de
3 Decembrie 2019 la https://bruxelles.mae.ro/node/177
Momsen, R.P., Poppino, R.E., et al. (2019). Brazil. Disponibil la data de 10 Decembrie 2019 la
National Bank of Belgium. (2019). Disponibil la data de 8 Decembrie 2019 la
https://www.nbb.be/en
Office Holidays Ltd., (2019). National Holidays in Brazil. Disponibil la data de 10 Decembrie
2019 la https://www.officeholidays.com/countries/brazil
Olnafu. (2018) Sistemul de învățământ din Belgia. Disponibil la data de 18 Decembrie 2019 la
https://olnafu.ru/formare/224287-sistemul-de-
%C3%AEnv%C4%83%C8%9B%C4%83m%C3%A2nt-din-belgia.html
Poelzl, V. (2009) CultureShock! Brazil: A Survival Guide to Customs and Etiquette. Ediția a-III-
a, Tarrytown NY: Marshall Cavendish International
PwC. (2019). Brazil: Individual - Foreign tax relief and tax treaties. Disponibil la data de 20
Decembrie 2019 la http://taxsummaries.pwc.com/ID/Brazil-Individual-Foreign-tax-relief-and-tax-
treaties
Statbel. (2019). Tables de mortalité et espérance de vie. Disponibil la data de 18 Decembrie 2019
la https://statbel.fgov.be/fr/themes/population/mortalite-et-esperance-de-vie/tables-de-mortalite-et-
esperance-de-vie
Study UK. (2019). Religion. Disponibil la data de 17 decembrie 2019 la https://study-
uk.britishcouncil.org/moving-uk/student-life/religion
The Commonwealth. (2019). United Kingdom : Constitution and politics. Disponibil la data de 16
decembrie 2019 la https://thecommonwealth.org/our-member-countries/united-kingdom/constitution-
politics
Timpul de dimineață. (2016). India, economia cu cel mai puternic ritm de creștere din lume: 7,6%.
Disponibil la data de 11 Decembrie 2019 la https://timpul.md/articol/india-economia-cu-cel-mai-
puternic-ritm-de-cretere-din-lume-76-93477.html
Trading Economics. (2019). Brazil - Surface area (sq.km). Disponibil la data de 7 Decembrie 2019
la https://tradingeconomics.com/brazil/surface-area-sq-km-wb-data.html
Travelship. (2019). Cele mai caudate obiceiuri din India și câteva sfaturi ca să îți planifici o vacanță
aici. Disponibil la data de 11 Decembrie 2019 la https://travelship.ro/mai-mult-inspiratie-cele-mai-
ciudate-obiceiuri-din-india-si-cum-sa-iti-planifici-o-vacanta-aici/
Washington Post. (2019). C-sections have become festive events in Brazil, where they’re more
common than natural deliveries. Disponibil la data de 7 Decembrie 2019 la
https://www.independent.co.uk/life-style/women/caesarean-sections-brazil-natural-birth-pregnancy-
delivery-mothers-health-a8955986.html
Worldatlas. (2019). Brazil Flag And Description. Disponibil la data de 7 Decembrie 2019 la
https://www.worldatlas.com/webimage/flags/countrys/samerica/brazil.htm
Zaharia, D. (2016) Totul despre ciclism. Disponibil la data de 16 Decembrie 2019 la
https://www.ciclism.ro/2016/12/18/peste-400-000-de-belgieni-primesc-bani-pentru-a-merge-cu-
bicicleta-la-serviciu/
Ziare.com. (2015). Țara care va avea în curând mai mulți locuitori decât China. Câți vom fi la nivel
global. Disponibil la data de 11 Decembrie 2019 la http://www.ziare.com/international/india/tara-care-
va-avea-in-curand-mai-multi-locuitori-decat-china-cati-vom-fi-la-nivel-global-1375977
Ziarul Financiar. (2019). Brexit costă economia Marii Britanii 1 miliard de dolari pe săptămână.
Disponibil la data de 11 Decembrie 2019 la https://www.zf.ro/business-international/brexit-costa-
economia-marii-britanii-1-miliard-de-dolari-pe-saptamana-17966558
11. Anexă
11.1. Eseu – Brazilia (Iacob Ana-Maria)
Pentru a observa mai bine atitudinea persoanelor care fie au plecat din România și au
experimentat cultura Braziliei, fie au venit din Brazilia în România, care sunt diferențele pe
care acestea le-au remarcat, dar și dacă a existat un șoc cultural cu un impact puternic pentru
aceste persoane, am întocmit un mic chestionar pe care l-am oferit diferitor oameni.
Chestionarul a inclus următoarele întrebări, la care au răspuns 3 persoane din România (ce au
vizitat Brazilia) și 3 persoane ce provin din Brazilia și s-au stabilit în România:
1. Cum au fost primele săptămâni/luni în România/Brazilia?
2. V-ați schimbat ceva legat de comportament/atitudine?
3. Cum v-ați adaptat?
4. Ce diferențe culturale ați observat?
5. Cum vă simțiți acum?
Răspuns 1 (din Brazilia în România):
1. Primele mele luni în România au fost ușoare. Nu a fost dificil pentru mine să găsesc un
apartament, magazin, mijloc de transport și oamenii de aici au fost foarte prietenoși și ajutători.
2. Nu. M-am simțit ca acasă în România, încă de când am ajuns aici mă comport natural și
oamenii sunt, de asemenea, spontani.
3. M-am adaptat bine, în special la vremea rece și la săptămânile pline de zăpadă din lunga
iarnă. Noi, brazilienii, privim asta ca pe un lucru exotic.
4. Românii oferă flori frecvent: profesoarelor la școală, la zilele de naștere, lui Dumnezeu în
biserică. Florăriile sunt peste tot și par a fi afaceri profitabile.
5. Mă simt ca acasă și, pe măsură ce le înțeleg din ce în ce mai bine limba și cultura, mult mai
apropiată de români.
Răspuns 2 (din Brazilia în România)
1. A fost un moment de redescoperire când m-am întors în România după 10 ani. Am

fost puțin dezamăgită pentru că Bucureștiul era mult mai murdar ca înainte iar traficul este
îngrozitor. În plus, oamenii sunt foarte nerăbdători în trafic, lucru care nu e benefic nimănui.
2. A trebuit să-mi reduc așteptările foarte mult.
3. Încă încerc să mă adaptez.
4. Românii au o problemă cu ventilația. Ei nu înțeleg că ventilația este un lucru bun, în

special vara! Eu provin dintr-o țară tropicală și acolo știm foarte bine că aerul trebuie să circule
ca să reîmprospăteze mediul. Noi iubim curentul!! O altă mare diferență este atitudinea
chelnerilor și chelnerițelor în România deoarece ei nu se uită la clienți! Acesta este o mare
diferență față de chelnerii și chelnerițele din Brazilia. În barurile și restaurantele din Brazilia
sunt servicii excelente deoarece ei se uită la clienți!
5. Este un lucru anume care îmi place în România: mă simt sigură! Țara mea are
probleme în acest domeniu. Aici pot să merg pe străzi fără să-mi fie frică. E grozav!
Răspuns 3 (din Brazilia în România):
1. Am ajuns în România pe perioada iernii, venind din clima caldă a Braziliei, mi-a fost
destul de greu să mă adaptez frigului și luminii naturale limitate pe timp de zi.
2. Nu. Românii sunt oameni deschiși la minte și foarte ajutători cu străinii. La fel cum
sunt brazilienii.
3. Foarte ușor, cu toate că nu vorbesc română, dar majoritatea românilor vorbesc

engleză.
4. Românii sunt mai familiarizați cu muzica clasică decât brazilienii.
5. M-am adaptat complet climatului și vieții culturale. Și, pentru că sunt un mare fan a
muzicii clasice și a operei, am găsit în București un paradis cultural cu spectacole excelente.
Răspuns 4 (din România în Brazilia):
1. Primele săptămâni/luni sunt ciudate. Cultura este foarte nouă, nimic nu este la fel,
nici măcar firmele, numele băncilor, mărcile hainelor, mașinilor, rețelele de telefonie mobilă
etc. Este o cu totul alta cultură și în prima perioadă trebuie să te adaptezi la tot. Mie mi-a plăcut
foarte mult prima perioadă deoarece înveți continuu și te confrunți cu tine însuți și afli o
grămadă de lucruri noi nu numai despre o țară ci și despre tine. Primele săptămâni ale mele au
fost foarte agitate dar minunate. Este o cultură incredibil de veselă, caldă și primitoare.
2. Da. Totul. În Brazilia timpul are altă dimensiune, punctualitatea este mult mai
relaxată decât în Europa, să întârzii măcar 15 minute este absolut normal, să negociezi prețurile
în magazine la fel, să primești cafele sau mâncăruri din partea casei la fel, oamenii sunt foarte
ospitalieri și amabili și se sărută pe obraz de când fac cunoștință. Astfel, am învățat să fiu mult
mai răbdătoare, relaxată, flexibilă, amabilă, să zâmbesc mai mult, să am mai multă încredere
în oameni și faptul că să te îmbrățișezi, săruți pe obraz, să dansezi sunt lucruri absolut normale
chiar și între oameni care abia se cunosc.
3. M-am adaptat foarte bine deși a fost un proces de adaptare destul de îndelungat dar
în urma lui Brazilia a devenit a doua mea casă și cultură și m-a făcut o persoană mult mai bună,
mai fericită și mai relaxată.
4. Diferențele culturale foarte mari sunt în ceea ce privește punctualitatea, ei fiind mult
mai relaxați în privința termenelor limită și a întâlnirilor la ore foarte fixe, brazilienii nu spun
„NU” niciodată ci mereu există „Da, dar….X”, sunt persoane care cresc cu muzica și dansul în
sânge și care sunt mereu în mișcare, ei trăiesc mereu clipa și nu se gândesc foarte mult la viitor,
planurile lor se schimbă foarte des și sunt foarte deschiși schimbărilor.
5. Mereu îmi este dor de Brazilia și mereu mă întorc acolo, aceasta devenind a doua
mea casă și cultură.
1. Săptămânile petrecute în Brazilia au fost foarte plăcute, m-am acomodat repede cu

căldura tropicală, cu oamenii mereu veseli și plini de energie.
2. Da, m-am schimbat, încerc să fiu mai veselă și să văd lucrurile bune din România.
3. În Brazilia nu există “nu”. Oamenii te primesc cu brațele deschise.
4. Brazilia și România seamănă puțin, oamenii sunt foarte primitori în ambele țări.
5. Sunt fericită că am putut călători până în Brazilia și m-am bucurat de fructe, de

Carnaval, de apa caldă și de plajă.
1. Am fost în Brazilia în luna în care a avut loc carnavalul, mi s-a părut ceva
extraordinar.
2. Da.
3. M-am adaptat foarte bine.
4.Diferențe în tradiții și obiceiuri în toate domeniile. Muzica și dansul cu influență

africană....
5. Mă simt foarte bine.
După aplicarea chestionarului și colectarea răspunsurilor am descoperit opinii

subiective, diferite asupra culturilor noi vizitate. În răspunsuri, oamenii s-au axat mai mult pe
elementele care au avut cel mai mare impact asupra lor datorită valorilor pe care le au încă din
copilările sau pur și simplu din cauza diferențelor culturale care pentru ei au un rol foarte
important. Am aflat că din unele puncte de vedere, în ochii anumitor persoane, cele două culturi
se aseamănă: în general, oamenii sunt prietenoși, deschiși și gata să te ajute în orice moment.
Pe de altă parte, din răspunsuri am aflat și că diferența principală pe care brazilienii o remarcă
atunci când au contact cu România, cu toate că aceasta nu este culturală, este clima care diferă
foarte mult de cea din Brazilia. Românii care au vizitat și experimentat cultura Braziliei au
menționat Carnavalul, o sărbătoare foarte importantă în acea țară. Alte diferențe observate în
răspunsuri sunt cele legate de lipsa de punctualitate a brazilienilor, a traficului și a lipsei
ventilației din România, dar și cele legate de tradiții și obiceiuri, cât și muzica ce se ascultă în
cele două țări.
11.2. Eseu - Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord (Dobrin Ionela-
Georgiana)
Pentru a înțelege mai bine valorile și comportamentul britanicilor și pentru a identifica

diferențele între cultura românească și cea britanică am adresat câteva întrebări unor tipare
diferite de persoane, atât din România cât și din Marea Britanie.
Aceștia au oferit răspunsuri diferite în funcție oamenii pe care i-au întâlnit sau situațiile cu
care s-au confruntat.
Întrebările și răspunsurile au fost următoarele:
Întrebări:
1. Cum au fost primele săptămâni/luni în România/Marea Britanie?
2. V-ați schimbat ceva legat de comportament ?
5. Cum vă simțiți acum ?
Răspuns 1 (din România în Marea Britanie)

1. Primele luni în Marea Britanie au fost interesante. M-am acomodat mai repede decât
mă așteptam, dar recunosc că mi-a fost puțin greu la început să mă obișnuiesc cu fusul
orar.
2. Am început să gândesc rațional și să analizez mai mult atunci când trebuie să iau
anumite decizii.
3. M-am adaptat ușor la cultura și obiceiurile acestora, dar mai greu la temperaturile și
vremea ploioasă.
4. Britanicii sunt mult mai raționali și mai deschiși la minte.
5. Mă simt foarte bine, și încerc să integrez cultura și obiceiurile britancilor și în famila
mea.
Răspuns 2 (din România în Marea Britanie)

1. Primele luni au fost cam dificile deoarece nu prea știam limba și nu cunoșteam pe
nimeni.
2. Nu s-a schimbat nimic important în comportamentul meu , doar că acum am început
să înțeleg oamenii mult mai bine.
3. M-am adaptat oarecum ușor.
4. Britanicii au un nivel de educație mai ridicat decât cel românesc.
5. Mă simt mai bogat, simt că am învățat multe lucruri care mă vor ajuta pe viitor.
Răspuns 3 ( din Marea Britanie în România)
1. Primele săptămâni în România au fost ineresante, oamenii de aici sunt foarte
primitori.
2. Nu s-a schimbat nimic în comportamentul meu.
3. M-am adaptat destul de bine deoarece am întâlnit mulți oameni care vorbesc limba
engleză.
4. Românii nu obișnuiesc să petreacă foarte mult timp cu prietenii.
5. Mă simt foarte bine și mă gândesc să mă reîntorc aici peste câțiva ani.
Răspuns 4 (din Marea Britanie în România)
1. Primele luni au fost distractive, m-am împrietenit cu studenții români și am

vizitat aproape toată țara.
2. Am învățat să apreciez tot ceea ce am.
3. M-am adaptat destul de ușor având în vedere că toți studenții știau limba
engleză.
4. Am observat faptul că românii sunt mult mai individualiști și nu prea te ajută
dacă nu câștigă ceva.
5. Mă simt foarte bine și mă bucur că mi-am făcut prieteni noi.
Răspuns 5 ( din Marea Britanie în România)
1. Primele luni în România au fost ușoare, dar mi se pare că sistemul de

învâțământ de aici este mult mai puțin dezvoltat decât cel din Marea Britanie.
2. Nu s- a schimbat nimic în comportamentul meu.
3. M-am adaptat destul de ușor, pot să spun că m-am integrat foarte repede
printre grupurile de români.
4. Românii prețuiesc și respectă mult mai mult tradițiile vechi.
5. Mă simt ca acasă deoarece colegii m-au ajutat să cunosc și să înțeleg această
cultură.
În concluzie, prin răspunsurile oferite de aceștia, am identificat o serie de diferențe

culturale și de faptul că fiecare persoană care vizitează România sau Marea Britanie are
percepții diferite în ceea ce privește fiecare societate în parte. În urma răspunsurilor
primite, am înțeles că părerile lor diferă, în funcție de scopul pentru care vizitează o
anumită țară, spre exemplu dacă merg la studii sau dacă merg să lucreze.
Studenții veniți în România, în cadrul programului Erasmus, spun că sunt mulțumiți de
ceea ce au văzut aici, de faptul că s-au integrat foarte repede. Britanicii cred că România
are un nivel scăzut de educație dar în același timpniște oamnei foarte primitori.
Românii, în schimb, cred că britanicii au un nivel de cultură mai ridicat și un grad de
civilizație mai dezvoltat.
11.3. Eseu – Malta (Grigore Ioana-Ramona)
Pentru a înțelege mai bine cultură Maltei, am discutat cu o persoană care locuiește acolo
de aproximativ 3 ani. De asemenea,timp de 9 ani, a fost în fiecare vara în Malta, deoarece
părințîi lui locuiesc acolo de cel puțîn 12 ani. Nu a putut face o diferență foarte mare între țări
în călătoriilor sale scurte până când nu s-a mutut. A fost o perioadă dificilă mai ales din punct
de vedere personal pentru că a lăsat în urmă persoane și locuri dragi, însă a luat cu el amintiri
ce îi mențîn o parte pozitivă despre România. I-am adresat următoarele întrebi pentru a obține
răspunsuri cât mai sincere și directe:
1. Cum au fost primele săptămâni/luni în Malta?

Alex a fost îndemnat de mult timp să plece în Malta alături de părinții săi, dar acesta a
refuzat de fiecare dată, încercând să își construiască un viitor în țara să natală, să nu fie nevoit
să plece și el cu toate că familia lui deja se află de mulți ani în Malta. A locuit cu bunica lui în
tot acest timp, a terminat liceul și facultatea de Științe Politice din cadrul Universității din
Pitești. Mereu a fost atras de partea politică a țării, a încercat de fiecare dată să schimbe ceva
în România, să aducă un bine că să își găsească un motiv pentru care să rămână, un motiv
pentru a-și aduce familia înapoi. După terminarea studiilor din Pitești, a hotărât să meargă în
București la Școală Națională de Știine Politice și Administrative. A studiat un an la Facultatea
de Știine Politice, după acesta a hotărât să plece în Malta.
Primele săptămâni, urmate de luni au fost destul de grele pentru Alex deoarece nu avea
cunoștințe legate de limba, oamenii, obiceiuri. Cu toate că a fost an de an în această țară, nu a
acordat niciodată atenția acestor lucruri. Se descurcă în comunicare prin limba engleză, pe când
atât oamenii cât și obiceiruile încerca să le evite deoarce nu păreau a fi importanate.
De asemenea a menționat faptul că în general comportamentul și atitudinea se pot

schimba în funcție de educație și de grupul de oameni din care faci parte. În toate țările
europene, educația și minimul de cultură, pot deschide porți mari. Un lucru pe care l-a învățat
și care se diferențiază de România, este depozitarea selectivă a deșeurilor. Consideră că Malta
este o țară foarte îngrijită și curată, având un impact pozitiv asupra locuitorilot.
Este convins că romanul se poate adapta mai peste tot în Europa.
A început să-l compare cu un „robot de bucătărie” , susținând faptul că romanul știe să

facă de toate. De la tâmplărie, până la a conduce o companie mare.
Fotografia asta spune multe. Există oameni care au nevoie de un instalator și oameni
care știu să-și fixeze singuri problema de la bucătărie
Diferențele culturale se evidențiază o dată prin iubirea față de clădirile vechi, aceștia au
o lege care spune în felul următor: Poți construi alte 3 nivele, dar cel de baza trebuie reabilitat
și pus în valoare. Ceva asemănător avem în București, Novotel.
Referitor la religie, nu ne întrece nimeni. Suntem unul dintre cele mai credincioase
popoare din Europa. În Malta există 365 de biserici, câte una pentru fiecare zi. Nu se
construiesc altele, se reabilitează cele existente.
Limba este destul de greu de învățat ,cu accent arăbesc, fiind una dintre limbile care nu
au rude în Europa. (70% arabă și 30% un mix de italiană cu engleză).
Maltezii au o vorba: "Aici suntem ca o familie!". Alex simte ca nu face parte din aceasta
"familie", dar nici nu isi doreste. Spera ca Romania o sa devina in cele din urma o tara in care
se poate trai decent. Exista plusuri si minusuri comparand cele doua tari. Nu pot spune ca
suntem cu mult in urma lor, distanta este foarte mica. Un lucru este sigur, Romania evolueaza,
cu sau fara voia ei, iar romanii din diaspora sunt cea mai buna carte de vizita. Gandul lui
ramane acelasi de cand a plecat: "Ma intorc!"
11.4. Eseu – Belgia (Terteci Roxana-Elena)
Pentru a înțelege mai bine cultura Belgiei, am avut discuții cu diferite persoane (șase
la număr) atât din Belgia cât și din alte țări, prin inermediul rețelei de socializare Facebook.
Cele șase persoane au răspun la cinci întrebări:
1. Cum au fost primele săptămâni/luni în Belgia/ România?
Prima persoană cu care am discutat este atât turc cât și belgian (mama lui fiind din
Turcia iar tatal lui este de origini belgian). În prezent, el este student în România la Facultatea
de Medicină. Pană la liceu pe care l-a facut in Turcia, el a crescut o perioadă și în Belgia (la
bunici). Pentru el au fost dificile mutările (într-un fel spontane) dintr-un loc în altul deoarece
cel mai greu i-a fost să-și facă prieteni. În Belgia, s-a adaptat mai ușor deoarece era mic și nu-
i era greu să comunice cu cei din jur, dar când a revenit în Turcia, totul părea necunoscut și
dificil, dar s-a adaptat în maxim o lună. A ales să vină să studieze în România deoarece sistemul
din Turcia nu-i permitea să dea la Facultatea de Medicină până nu împlinea 21 de ani și plus
că în România taxele de studii sunt mai mici. Primele săptămâni în România au fost dificile
deoarece fetele îi păreau „arțăgoase” iar orașul (București) era un „haos de neînțeles” și plus
că la început când a venit nu știa română bine și îi era greu să comunice și să se facă înțeles.
Diferența predominantă este cea a feminității. În Belgia și România femeile au drept de cuvânt,
au putere de decizie în companii și de cele mai multe ori sunt tratate egale când vine vorba de
afaceri, pe când în Turcia este exact contrariul. Acum tânărul student la medicină se simte
încrezător în forțele lui dar temător față de sistemul din România. După terminarea studiilor el
se va muta definitiv în Turcia.
A doua persoană cu care am discutat se numește Anne-Marie, este o tânără studentă în

Belgia, dar născută și crescută în Franța. Pentru Anne primele săptămâni în Belgia au fost
comune cu cele din Franța, doar că puțin dificil a fost să comunice cu noii ei colegi deoarece
ea îi consideră prea „îngânfați”. Despre facultatea din Belgia spune că e dificilă, că învață
foarte multe lucruri inutile și fără folos. În privința comportamentului ei, Anne spune că nu s-
a schimbat nimic la ea sau asta consideră în momentul de față. În ceea ce privește diferențele
culturale, i se par la fel cu excepția alimentației, spunând că s-a săturat să vadă cartofi peste
tot. Ei nu-i prea place Belgia spunând că e prea mică și că nu-și vede viitorul în această țară.
A treia persoană se numește Sven și este născut și crescut în Belgia. El este student în
ultimul an de facultate. Pentru el Belgia reprezintă nu numai țara de origine ci și apogeul
fericirii. Sven a cunoscut oameni și din România prin intermediul bursei Erasmus. El l-a
cunoscut pe Mihai (care a plecat timp de un semestru în Belgia pentru a studia) și a avut ocazia
de a lucra împreună la un proiect. Cel mai ciudat pentru Sven a fost să-l vadă pe Mihai scund,
majoritatea băieților în Belgia având înălțimea peste 1,80 și de asemenea, lui Sven nu-i plăcea
când îl invita pe Mihai seara în oraș pentru a se distra sau a bea o bere era refuzat pe motivul
că Mihai dorea să învețe. Pentru a comunica cu Mihai fără a exista inceritudini, Sven spune că
și-a schimbat comportamentul, mai exact din persoană impulsivă și comunicativă a devenit mai
calm și mult mai atent la detalii.
Următoarele două persoane sunt surori din Belgia, una studentă în primul an de facultate
și cea de-a doua este în ultimul an de liceu. Ele au fost împreună cu familia lor într-o scurtă
vacanță, anul trecut în România, pentru a vizita Transfăgărășanul și câteva castele de la noi.
Pentru ele această vacanță le-a schimbat viziunea despre România, mai exact acestea au rămas
fascinate de frumusețiile țării. Comportamentul lor s-a schimbat doar în funcție de nevoi. Ele
au spus că au rămas surprinse de faptul că în România nu au văzut foarte puține piste de
biciclete, dar și foarte mulți cerșetori. Totuși, peisajele și mâncarea tradițională românească le-
a făcut pe fete să-și dorească să revină în România.
Alex s-a născut și a crescut în Belgia, dar a venit în România sa facă masterul la
Facultatea de Politehnică București. A ales România deoarece mama lui este româncă și a venit
la bunici. Pentru el primele săptămâni au fost dificile, în special la facultate. Deși știa să
vorbească limba romană, i-a fost greu să înțeleagă cum merg lucrurile în facultate. În ceea ce
privește acomodarea cu cei din jur, Alex spune că nu au fost probleme, reușind să-și facă ușor
prieteni. Atitudinea sau comportamentul lui sau schimbat, deoarece pentru a se adapta mai ușor
și-a dat seama că trebuie să fie mai deschis, mai comunicativ. Diferențele pe care le-a observat
au fost cele din punct de vedere al comportamentului oameniilor celor din jur spunând că
suntem „nehotărâți în ceea ce privește deciziile de viitor dar și energici și profitori de moment”.
A observat și distanța față de putere, spunând că la noi este mică, deoarece relațiile cu domnii
profesori este câteodată tipică și prietenească. În prezent, Alex se simte fericit și îi place țara
noastră exceptând orele de vârf de la metrou. Are de când să se facă inginer și să rămână în
România.
În concluzie, din discuțiile pe care le-am avut, m-au făcut să înțeleg mentalitatea
străinilor față de români și despre țara noastră, dar și cum cultura țării schimbă comportamentul
omului. De exemplu Alex și-a schimbat comportamentul pentru a-și face prieteni, din persoana
care era mai tăcută și analitică a devenit mai dinamic și mai comunicativ. Sau tânurul din Turcia
și-a schimbat atitudinea și comportamentul față de femei, acordându-le mai multă importanță
și mai mult respect.

Proiect Management Intercultural

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect Management Intercultural

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROIECT DIAGNOSTIC CULTURAL

(BELGIA, BRAZILIA, INDIA, MALTA, REGATUL UNIT AL MARII

Proiect realizat de:

3. Brazilia – Diagnostic cultural (Iacob Ana-Maria – punctaj: 5)....................................... 7

3.1. Prezentare generală....................................................................................................... 7

3.1.1. Localizare geografică și organizarea țării ............................................................ 7

3.1.2. Caracteristici socio-demografice .............................................................................. 9

3.1.3. Caracteristici economice......................................................................................... 11

3.1.4. Fiscalitatea .............................................................................................................. 13

3.1.5. Caracteristici politice .............................................................................................. 15

3.1.6. Cultură – sărbători, obiceiuri, tradiție, principii ..................................................... 16

3.1.7. Nivelul cultural etnic .............................................................................................. 20

3.1.8. Nivelul cultural religios și credințe ........................................................................ 22

3.1.9. Stemă, steag și imn ................................................................................................. 23

3.2.3. Masculinitate/Feminitate ........................................................................................ 26

3.2.4. Evitarea ridicată/scăzută a incertitudinii................................................................. 27

3.2.5. Orientare pe termen lung/scurt ............................................................................... 27

3.2.6. Indulgență ridicată/scăzută ..................................................................................... 28

3.3. Eticheta de afaceri a țării............................................................................................ 28

4. Malta – Diagnostic cultural (Grigore Ioana-Ramona – punctaj: 4.5)........................... 31

4.1. Prezentare generală..................................................................................................... 31

4.1.1. Sărbători, tradiții și obiceiuri .................................................................................. 33

4.1.2. Caracteristici scio-demografice .............................................................................. 35

4.1.3. Caracteristici economice......................................................................................... 35

4.1.4. Caracteristici politice .............................................................................................. 37

4.3. Eticheta de afaceri analizată ..................................................................................... 39

5. India – Diagnostic cultural (Dumitru Diana-Elena - punctaj: 5) .................................. 41

5.1. Prezentare generală..................................................................................................... 41

5.1.1. Localizare geografică ............................................................................................. 41

5.1.2. Drapelul Indiei ........................................................................................................ 42

5.1.3. Caracteristici socio-demografice ............................................................................ 42

5.1.4. Caracteristici economice......................................................................................... 43

5.1.5. Caracteristici politice .............................................................................................. 44

5.1.6. Comunicare ............................................................................................................. 45

5.1.7. Cultura .................................................................................................................... 45

5.2. Dimensiunile lui Hofstede ........................................................................................... 48

5.3. Eticheta în afaceri........................................................................................................ 52

6. Belgia – Diagnostic cultural (Terteci Roxana-Elena - punctaj: 4) ................................ 55

6.1. Informații generale ...................................................................................................... 55

6.1.1. Economie ................................................................................................................ 57

6.1.2. Cultura în Belgia – viața, obiceiuri, tradiții ............................................................ 60

6.1.3. Viața în Belgia ........................................................................................................ 62

6.1.4. Obiceiuri și tradiți ................................................................................................... 63

6.3. Eticheta de afaceri ....................................................................................................... 67

7. Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord- diagnostic cultural (Dobrin

7.1. Prezentare generală..................................................................................................... 69

7.1.1. Caracteristici socio-demograficce .......................................................................... 70

7.1.2. Caracteristici economice......................................................................................... 73

7.1.3. Caracteristici politice .............................................................................................. 76

7.1.5. Grupurile etnice ...................................................................................................... 78

7.1.6. Stema și steagul ...................................................................................................... 79

7.2. Profilul din punctul de vedere al dimensiunilor lui Hofstede ................................. 81

7.3. Eticheta de afaceri utilizată ........................................................................................ 83

8. Organizarea companiei (Punctaj: 3) ................................................................................ 85

8.1. Ideea de afacere ........................................................................................................... 85

8.2. Organizarea activității – poziții manageriale ........................................................... 86

8.3. Potențiale probleme – interne și externe ................................................................... 88

8.3.1. Diferențe între dimensiunile lui Hofstede – potențiale probleme........................... 88

8.3.2. Probleme ce pot apărea în comunicare (elementele etichetelor de afaceri) ........... 89

8.3.5. Alte potențiale probleme ........................................................................................ 93

9. Valorizarea diferențelor culturale – recomandări și soluții........................................... 96

10. Bibliografie ....................................................................................................................... 97

11. Anexă............................................................................................................................... 101