Museum of Tomorrow

Această clădire este componenta centrală a ambițiosului proiect de dezvoltare urbană

pentru Porto Maravilha, care a fost proiectată pentru a transforma istoricul litoral de la Rio într-
un peisaj cultural și rezidențial înfloritor până la începerea jocurilor olimpice din 2016.
Clădirea reprezintă console mari cu lungimea de 75 m spre oraș și de 45 m spre mare, precum și
o suprafață de 7500 m2 ce o înconjoară. Cele două etaje sunt conectate cu rampe înclinate și au
un spațiu expozițional temporar și permanent de 5000 m2.
Înălțimea clădirii este limitată la 18 m pentru a proteja priveliștea golfului dar și a Mănăstirii
Sao Bento, patrimoniu UNESCO.
Această clădire este opera inginerului și arhitect spaniol Santiago Calatrava.
Fiind situată extrem de aproape de apă, Clatrava a extins structura 300 m în mare, fiind
înconjurată pe trei laturi de apă

.
Acoperișul și fațada rabatabile, din elemente ce pot fi puse în mișcare asigură o
condiționare optimă a aerului. Muzeul folosește, de asemenea, panouri solare fotovoltaice, care
pot fi reglate pentru a optimiza unghiul razelor solare pe parcursul zilei și pentru a genera
energie solară pentru utilizarea clădirii. Iar apa din golf este utilizată pentru reglarea
temperaturii la interiorul clădirii.
Acoperișul mobil folosit pentru susținerea panourilor fotovoltaice a fost realizat din structură
metalică. Pe tot parcursul zilei se mișcă ca niște aripi pentru a putea urmării poziția soarelui, dar
valorifică și pătrunderea razelor pentru iluminarea naturală. Au constatat că energia solară
acoperă 9% din energia consumată pentru utilizarea clădirii.
Proiectul este compus din două seturi, acoperirea metalică care susține panourile
fotovoltaice și restul structurii de rezistență din beton armat.
Au fost utilizate 55 de mii de tone de beton structural care au contat pentru inovația celei mai
mari lucrări de arhitectură din America.
Utilizarea unui beton de înaltă performanță în proiect a consacrat cea mai avansată tehnologie
de la acel moment pentru proiecte care cer un nivel ridicat de durabilitate și rezistență: silice
activă. Aceasta este o nouă etapă în dezvoltarea de produse care transformă întregul lanț de
beton și reduc impactul asupra mediului în sectorul construcțiilor civile, diminuând costurile și
crescând durabilitatea. Silicea activă este o pulbere subțire pulverizată din procesul de fabricație
a silicei metalice sau a fierului de siliciu. Particulele sale sunt sferice, sticloase și au un
diametru mediu mai mic decât 1 µm.
Întrucât este implementat parțial pe apă și parțial pe pământ fundarea este dificilă
datorită terenurilor poroase, astfel a necesitat consolidarea fundației digului prin introducerea
de piloți metalici cu tratament anticoroziv special, capabili să atingă adâncimi mari.
O îndrăzneală inginerească a fost betonul performant cu adăugare de silice activă, care
este o soluție mai puțin permeabilă, și astfel mai rezistentă la mai multe atacuri chimice.
Aplicarea particulelor extrem de subțiri de silice activă densifică pasta de ciment și reduce și
mai mult porozitatea betonului, crescând astfel durata de viață și proprietățile fizice ale
betonului.

Din cauza problemelor existente în structura digului, a fost necesară construirea de noi
blocuri de fundație peste placa de beton armat ce leagă piloții, îngropată la aproximativ 1.5 m
sub nivelul digului. Astfel blocurile noi de beton armat au fost așezate peste piloții metalici,
ceea ce a dus la așezarea structurii de construcție a muzeului peste aceste noi fundații total
independente de digul curent.
Pentru a asigura durabilitatea aceste fundații, blocurile de beton și piesele îngropate au fost
considerate ca fiind supuse unui mediu de agresivitate din clasa 4 (foarte agresiv), conform
clasificarii normelor NBR 6118, limitând grosimea minimă a acoperirii armăturilor la 45 mm.
Compoziția acestui beton a specificat utilizarea cimentului portland tip RS, cu rezistența
caracteristică de 40 MPa, raportul maxim apă-ciment de 0.45 și consumul minim de ciment de
360 kg/m3, cu adăugarea de 8% de silice activă.
 Pentru a permite realizarea acestui proiect complex cu structură monolită din beton
armat, PERI a planifica, produs și livrat peste 3500 elemente de cofraj, majoritatea elementelor
de cofraj cu dublă curbă.
Pentru planificarea completă a cofrajelor și a schelei, precum și pentru asamblarea elementelor
cofrajului, echipa PERI și-a asumat responsabilitatea. Pentru planificarea cofrajelor la sediul
PERI din Weissenhorn, inginerii germani au fost susținuți de specialiști cu experiență din
filialele PERI din Spania și Polonia. Dimensionarea cu acuratețe și montarea cofrajelor pe
șantier s-a desfășurat pe o perioadă de 13 luni. La toate acestea s-au folosit aproximativ 60000
m2 de PAL pentru realizarea cofrajelor cu dublă curbă. Producătorii au asigurat ca în fiecare zi
să fie livrate între 10-20 de elemente de cofraj personalizate, pentru a se menține în graficul de
lucrări.

În betoanele de la suprastructură s-a specificat să se utilizeze un beton care să prezinte

un aspect omogen cu o calitate estetică excelentă, fără utilizarea cimentului alb.
Au fost efectuate studii tehnice preliminare și analizate rezultatele testelor executate pe
epruvete și prototipuri, pentru evaluarea performanței tuturor caracteristicilor betonului
suprastructurii în ceea ce privește condițiile cerute, piesele au fost selectate de cei responsabili
de proiectul structural.
Deoarece este situată la marginea mării, structura a fost clasată într-o clasa de agresivitate 3,
ceea ce a condus ca la compoziția betonului să se utilizeze un ciment portland de tip RS cu
rezistența caracteristică la compresiune de 40 MPa pentru preți si grinzi, și cu rezistența
caracteristică la compresiune de 50 MPa pentru stâlpi. Raportul maxim apă-ciment pentru preți
fiind de 0.55 , iar pentru grinzi și stâlpi de 0.50, cu un conținut minim de ciment de 320 kg/m 3
și 8% adaos de silice activă.