Organizarea auditului intern

Schema generală privind derularea misiunii de audit intern

Termenul de audit provine din limba latină de la cuvântul audit-auditare, care are semnificația „a
asculta”, dar despre audit se vorbește de pe vremea asirienilor, egiptenilor,iar mai târziu, din
timpul domniei lui Carol cel Mare sau a lui Eduard I al Angliei.

Utilizarea termenului de audit în accepția folosită în prezent este relativ recentă și se plasează în
perioada crizei economice din 1929 din Stetele Unite ale Americii, când organizațiile afectate de
recesiunea economicătrebuiau să plătească sume importante pentru auditorii externi care
efectuau certificarea conturilor tuturor întreprinderilor cotate la bursă.

În România ,în perioada economiei planificate ,entitățile erau obișnuite cu un sistem în care
Curtea de Conturi a României, Ministerul Finanțelor și alte organisme de control extern,
sistematic, realizau acțiuni de control de fond privind propria activitate. Managerii nu trebuiau să
mai aștepte ca cineva din afară să vină să le organizeze sistemul de control intern din cadrul
propriilor entități.

Astfel ,rolul Ministerului Finanțelor Publice și al Curții de Conturi a României este acela de a
aprecia dacă sistemul de control intern implementat de management funcționează și este capabil
să preîntâmpine sau să stopeze eventualele utilizări neeconomicoase ale fondurilor și să
identifice punctele slabe în gestionarea fondurilor pe care le administrează.

Firmele au început să își organizeze propriile Cabinete de Audit Intern ,în special pentru
reducerea cheltuielilor, prin reluarea efectuării lucrărilor pregătitoare din interiorul entității, iar
pentru realizarea activității de certificare au apelat în continuare la Cabinetele de Audit Extern
care aveau dreptul unei supervizări a activității organizașiilor. Pentru a se distinge între auditorii
cabinetelor de audit extern și cei ai organizației supuse auditului, primii au fost numiți auditori
externi, iar cei din urmă auditori interni, deoarece făceau parte din organizație. După trecerea
crizei economice, auditorii au fost folosiți în continuare deoarece dobândiseră cunoștințele
necesare și foloseau tehnici și instrumente specifice domeniului financiar- contabil. În timp
aceștia au lărgit mereu domeniul de aplicare al auditului și i-au modificat obiectivele, ajungându-
se la ideea necesității existenței unei funcții a activității de audit intern în interiorul organizațiilor.

Din 1992, auditul intern a devenit o funcție universală. Caracterul de funcție universlă a fost
dobândit de auditul intern întrucât este organizat și se exercită în toate entitățile, atât în cele cu
carcter public,cât și în cele de drept privat.
Auditul intern este organizat în marile companii, ca și în cele mici. Se organizează în societățile
de grup, în entitatea-mamă, ca și în sucursale sau subsidiare. Trebuie cunoscut că : „ Societățile
comerciale ale căror situații financiare anuale sunt supuse auditului financiar , potrivit legii sau
deciziei acționarilor vor organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera
Auditorilor Financiari din România. ( Legea nr.441/27.11.2006, art. 160, al. 2).

Evoluția auditului intern

Auditul intern este o profesie care s-a redefinit mereu de-a lungul anilor, din dorința de a
răspunde necesităților în continuă schimbare ale entităților. Axat la început pe probleme
contabile, obiectivele auditului intern s-au deplasat spre depistarea principalelor riscuri ale
entităților și evaluarea controlului intern al acestora. Profesia de audit intern se bazează pe un
cadru de referință flexibil ,recunoscut în întreaga lume , care se adaptează la particularitățile
legislative și de reglementare ale fiecărei țări, cu respectarea regulilor specifice ce guvernează
diferite sectoare de activitate și cultura organizației respective.

Auditorii interni și managerul trebuie priviți ca parteneri și nu ca adversari, având aceleași

obiective, printre care eficacitatea actului de management și atingerea țintelor propuse.
Managerii trebuie să înțeleagă recomandările auditorilor, să perceapă ajutorul pe care îl primesc
pentru stăpânirea riscurilor care apar și evoluează continuu. Auditul intern este considerat ca
fiind ultimul nivel al sistemului de control intern al entității. Auditul intern , prin activitățile pe
care le desfășoară, adaugă valoare atât prin evaluarea sistemului de control intern și prin analiza
riscurilor asociate activităților auditabile, cât și prin recomandările cuprinse în raportul întocmit
și transmise în scopul asigurării atingerii obiectivelor organizației. Destinatarii rapoartelor de
audit intern pot să țină sau nu cont de recomandările auditorilor, însă ei știu că atunci când nu țin
cont de ele își vor asuma unele riscuri. Auditul intern nu poate da un certificat care să ateste că
toate activitățile sunt protejate sau că nu există disfuncții, din singurul motiv important –
relativitatea controlului intern – care este obiectivul său de activitate.

Cadrul de referință al auditului intern cuprinde:

 conceptul de audit intern, care precizează câteva elemente indispensabile :

 Auditul intern efectuează omisiuni de asigurare și consiliere;
 Domeniile sale de responsabilitate sunt riscul, controlul intern și administrarea entității;
 Finalitatea auditului intern este aceea de a adăuga valoare organizațiilor;
 codul dentologic, care furnizeză auditorilor interni principiile și valorile ce le permit să își
orienteze practica profesională în funcție de contextul specific;
 normele ( standardele) profesionale pentru practica auditului intern , care își ghidează
auditoria în vederea îndeplinirii misiunilor și gestionarea activităților;
 modalitățile practice de aplicare, care comentează și explică normele (standardele) și
recomandă cele mai bune practice;
 sprijinul pentru dezvoltarea profesională, constituit în principal din lucrări și articole de
doctrină , din documente ale colocviilor , conferințelor și seminarilor.
 Cunoașterea și aplicarea acestui cadru de referință oferă organizațiilor și organsimelor de
reglementare o asigurare privind nivelul de profesionalism al auditorilor interni.
Nerespectarea lor nu îneamnă numai situarea în afara profesiei, dar mai ales privarea de
un mijloc de afi mai eficace și mai credibil.

Obiectivele și sfera de activitate a auditului intern

Obiectivele auditului intern , conform art. 3 din lege, sunt :

a) asigurarea obiectivă și consilierea, destinate să îmbunătățescă sistemele și

activitățile entității publice;
b) sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entității publice printr-o abordare sistematică și
metodică, prin care se evaluează și se îmbunătățește eficacitatea sistemului de
conducere bazat pe gestiunea riscului , a controlului i a proceselor administrării.

Sfera auditului intern cuprinde:

 activitățile financiare sau cu implicații financiare desfășurate de entitatea public din

momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către beneficiarii
finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistență externă;
 constituirea veniturilor publice , respectiv autorizarea și stabilirea titlurilor de creanță,
precum și a facilităților acordate la încasarea acestora;
 administrarea patrimoniului public, precum și vânzarea , gajarea, concesionarea sau
închirierea de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unităților administrative-
teritoriale;
 sistemele de management financiar și control, inclusiv contabilitatea și sistemele
informatice aferente.

Obiectivele specifice ale auditului intern pentru entitățile economice din sectorul public vor avea
la bază un cadru comun elaborat de Ministerul Finanțelor Publice și Camera Auditorilor
Financiari din România.

Organizarea funcţiei de audit intern în cadrul entităţilor impune luarea în consideraţie a

următoarelor caracteristici:

- universalitatea

- independenţa;

- periodicitatea.

a) Universalitatea funcţiei de audit intern trebuie înţeleasă în raport de aria de aplicabilitate,

scopul, rolul şi profesionismul persoanelor implicate în realizarea acestei funcţii.
Auditul intern există şi funcţionează în toate organizaţiile, oricare ar fi domeniul de activitate al
acestora. El s-a născut din practica întreprinderilor internaţionale, apoi a fost transferat celor
naţionale, după care a fost asimilat în administraţie.

Auditul financiar are ca obiect activităţile din domeniul financiar şi contabil, pe când auditul
intern are o arie mai extinsă, cuprinde toate activităţile desfăşurate în cadrul entităţii, de aici
universalitatea funcţiei. Din practică a rezultat că activităţile financiar-contabile reprezintă 20-25
% din activităţile care fac obiectul auditului intern.

Putem afirma că acolo unde există control intern există şi audit intern, deoarece „materia primă”
a auditului intern este controlul intern. Datorită faptului că auditul intern are scopul de a ameliora
controlul intern, iar controlul intern este universal, atunci putem afirma că şi auditul intern este
universal.

Funcţia de audit intern a devenit o funcţie de asistenţă managerială prin care auditorii interni
ajută managerii, de la orice nivel, să stăpânească bine celelalte funcţii şi toate activităţile. Având
în vedere că managerii există peste tot şi asistenţa s-a extins în toate domeniile şi se referă la
toate activităţile. De aceea, standardele de audit intern precizează că într-un serviciu de audit
intern trebuie să găsim toate posibilităţile pentru a audita toate activităţile, motiv pentru care
trebuie să avem specialişti din toate culturile, nu din toate specializările.

Normele internaţionale precizează că auditorul intern nu trebuie să cunoască toate meseriile din
lume. El nu poate să fie la fel de bun ca cel care face zilnic aceeaşi lucrare. Specialitatea
auditorului intern este sistemul de control intern. Însă pentru a-şi putea exercita specialitatea sa el
trebuie să aibă o bună cunoaştere a mediului pe care-l auditează, să înţeleagă şi să-şi însuşească
cultura organizaţiei.

Într-un compartiment de audit intern nu există oameni pricepuţi la toate. Aici vom găsi
specialişti care au însuşite: cultura managerială, cultura financiar-contabilă, cultura informatică şi
alte culturi care sunt necesare într-o entitate. În acest context de specializare un auditor 2
informatician va fi acceptat de informaticienii din departamentul care este supus auditului, numai
dacă este un specialist. Auditorul informatician este un informatician care a învăţat auditul intern
şi nu invers;

b) Independenţa auditorului intern trebuie să aibă o gândire neîncorsetată, fără idei

preconcepute, ca de exemplu: „totul merge foarte bine sau totul merge foarte prost”.

Auditorul intern nu poate fi controlor, pentru că atunci când va audita va face control financiar
de gestiune, şi nici inspector pentru că în acest caz se va comporta ca un inspector fiscal.
Auditorul intern nu poate fi nici altceva, respectiv: nu poate fi manager sau o persoană care
realizează procesul de achiziţii. Ce va face atunci când va audita achiziţiile? Auditul intern este o
activitate independentă, de asigurare a îndeplinirii obiectivelor şi de consultanţă, concepută în
scopul de a adăuga valoare şi de a îmbunătăţi activităţile unei organizaţii. Astfel, funcţia de audit
intern, cu ocazia evaluării controlului intern, stabileşte:

- dacă controlul intern a depistat toate riscurile;

- dacă pentru toate riscurile identificate a găsit procedurile cele mai adecvate;

- dacă lipsesc controalele în anumite activităţi;

- dacă există controale redondante;

- apoi, transformă în recomandări toate aceste constatări şi concluzii asupra controlului intern
prin raportul de audit pe care îl va înainta managerului.

Auditul intern ajută o organizaţie să îşi îndeplinească obiectivele sale, prin aducerea unei
abordări sistematice, disciplinate în evaluarea şi îmbunătăţirea eficacităţii managementului
riscului, controlului intern şi procesului de conducere. De asemenea, auditul intern oferă
departamentelor din organizaţie, Consiliului director, Consiliului de administraţie o opinie
independentă şi obiectivă asupra managementului riscului, controlului şi guvernării, măsurând şi
evaluând eficacitatea acestora în atingerea obiectivelor stabilite ale organizaţiei.

Auditul intern are trei principale preocupări:

• raportează managementului la cel mai înalt nivel pentru ca acesta este cel care poate lua decizii,
respectiv sefului executivului sau Consiliului de administraţie;

• evaluează şi supervizează sistemul de control intern;

• oferă consiliere pentru îmbunătăţirea managementului, pe baza analizei riscurilor asociate

activităţilor auditabile

. Auditul intern intră în cultura organizaţiei atunci când managerul apelează la auditori. În acest
fel auditul intern devine o funcţie responsabilă, caracterizată prin independenţă.

Auditul intern este o funcţie şi auditorul intern este o persoană care are obligaţii şi acestea nu
sunt minore;

c) Periodicitatea auditului intern este o funcţie permanentă în cadrul entităţii, dar este şi o
funcţie periodică pentru cei auditaţi. Frecvenţa auditurilor va fi determinată de activitatea de
evaluare a riscurilor. Astfel, auditorii interni pot audita o entitate 8-12 săptămâni şi apoi să revină
după o perioadă de 2-3 ani, în funcţie de riscurile care apar.

În acest sens, trebuie să dispunem de un sistem de măsurare a riscurilor. Acesta este planul de
audit, care se realizează pe perioade strategice, de regulă 5 ani, structurat anual şi cuprinde toate
activităţile. Diferenţa este că unele activităţi vor fi auditate odată, iar altele de mai multe ori,
funcţie de evaluarea riscurilor. Pe baza planului de audit se stabileşte şi numărul de auditori şi în
funcţie de aceştia se aleg riscurile care vor fi tratate şi cele la care se va renunţa pentru moment.
Periodicitatea auditului intern, nu înseamnă jumătate de normă, ci trebuie avut în vedere faptul
că auditorul intern poate reveni oricând acolo, dacă, consideră că este nevoie.

Auditul intern este o funcţie periodică deoarece se realizează conform unui plan şi pe baza unor
programe de activitate, comunicate şi aprobate anticipat.

Auditul intern ajută entităţile să-şi atingă obiectivele, ceea ce se realizează printr-o organizare
metodică şi sistematică a procesului de audit, îndreptată spre îmbunătăţirea controlului şi
proceselor de conducere, la diferite perioade de timp. Auditul intern trebuie să urmărească
obiectivele generale, dar şi alte elemente ca:

- existenţa unor disensiuni între diferite nivele ale organizaţiei;

- existenţa anumitor lucruri care descurajează oamenii să lucreze mai bine ş.a.

Activitatea de audit intern este o activitate programată care se realizează în conformitate cu

standardele pentru a conduce la rezultate şi se derulează pe baza unui program, unde toate ideile
auditorului vor fi cumulate într-un raport constructiv, care va reprezenta un beneficiu pentru
organizaţie.

Procesul de audit intern trebuie să se efectueze periodic, pas cu pas, şi să aibă în vedere toate
aspectele, nu numai lucrurile agreabile. El trebuie organizat şi planificat astfel încât să conducă
la îmbunătăţirea controlului intern şi a proceselor de conducere. Auditul este acolo pentru a ajuta
managementul de linie să îşi îmbunătăţească managementul funcţional şi activitatea de analiză a
riscurilor.

Descoperirile şi recomandările auditului intern sunt utile liniei de management din zonele
auditate, în special cu privire la îmbunătăţirile potenţiale în procesul de management al riscului,
şi pe care auditorul le va evalua din nou cu ocazia revenirii sale, ceea ce va asigura şi garanta un
plus de valoare organizaţiei.

Auditorii nu auditează persoane, ci sisteme, entităţi, programe, activităţi ş.a. În acest sens
rapoartele de audit nu conţin nume şi fapte. Aceasta nu înseamnă că auditul intern nu are
implicaţii asupra persoanelor. Dacă descoperă fraude atunci responsabilii activităţilor respective
vor avea probleme. Persoanele sunt inspectate de compartimentul de inspecţie şi astfel vom
stabili dacă s-au încălcat legile şi regulamentele.

Pregatirea misiunii de audit intern

1. Ordinul de serviciu

Ordinul de serviciu se intocmeste de şeful compartimentului de audit public intern, pe baza

planului anual de audit public intern aprobat de conducatorul entitatii publice. Ordinul de
serviciu reprezinta mandatul de interventie dat de catre compartimentul de audit public intern.
Ordinul de serviciu repartizeaza sarcinile de serviciu auditorilor interni, astfel încât aceştia să
poată demara misiunea de audit.

2.Declarația de independență.

Independenţa auditorilor interni selectaţi pentru realizarea unei misiuni de audit public intern,
trebuie declarata. In acest sens fiecare auditor intern trebuie sa intocmeasca o declaraţie de
independenţă.

3.Notificarea privind declanșarea misiunii de audit.

Compartimentul de audit public intern notifică entitatea/structura auditată cu 15 zile înainte de

declanşarea misiunii de audit public intern, despre scopul, principalele obiective, durata acesteia,
precum si despre faptul că pe parcursul misiunii vor avea loc intervenţii la faţa locului al căror
program va fi stabilit ulterior, de comun acord.

4. Colectarea si prelucrarea informaţiilor

A..Colectarea informatiilor

In această etapă auditorii interni solicita si colecteaza informatii cu caracter general despre
entitatea/structura auditata. Aceste informatii trebuie să fie pertinente şi utile pentru a atinge
urmatoarele scopuri:

a) identificarea principalelor elemente ale contextului instituţional şi socioeconomic în care

entitatea/structura auditată îşi desfăşoară activitatea;

b) cunoaşterea organizării entităţii/structurii auditate, a tehnicilor sale de lucru si a diferitelor

nivele de administrare, conform organigramei;

c) identificarea punctelor cheie ale funcţionării entitatii/structurii auditate si ale sistemelor sale
de control, pentru o evaluare prealabila a punctelor tari şi slabe;

d) identificarea şi evaluarea riscurilor cu incidenţă semnificativă;

e) identificarea informaţiilor probante necesare pentru atingerea obiectivelor controlului şi

selecţionării tehnicilor de investigare adecvate.

B. .Prelucrarea informaţiilor

Prelucrarea informaţiilor consta in :

a) analiza structurii/entităţii auditate şi activităţii sale (organigrama, regulamente de funcţionare,

fişe ale posturilor, circuitul documentelor);

b) analiza cadrului normativ ce reglementează activitatea entităţii/structurii auditate;

 c) analiza factorilor susceptibili de a împiedica buna desfăşurare a misiunii de audit public
intern;

d) analiza rezultatelor controalelor precedente;

e) analiza informaţiilor externe referitoare la entitatea/structura auditată. 8.5.

5. Identificarea obiectelor auditabile

A. Obiectul auditabil

Obiectul auditabil reprezintă activitatea elementară a domeniului auditat, ale cărei caracteristici
pot fi definite teoretic şi comparate cu realitatea practică.

B. Etapele identificarii obiectelor auditabile

Identificarea obiectelor auditabile se realizeaza in 3 etape:

a) detalierea fiecărei activităţi în operaţii succesive descriind procesul de la realizarea acestei

activităţi până la înregistrarea ei (circuitul auditului);

b) definirea pentru fiecare operaţiune în parte a condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească din
punct de vedere al controalelor specifice şi al riscurilor aferente (ce trebuie să fie evitate);

c) determinarea modalităţilor de funcţionare necesare pentru ca entitatea sa atinga obiectivul şi sa

elimine riscul.

6. Lista centralizatoare a obiectelor auditabile

Lista centralizatoare a obiectelor auditabile, definite sub aspectele caracteristicilor specifice şi ale
riscurilor asociate, constituie suportul analizei riscurilor.

7. Analiza riscurilor

8. Definirea riscului

Riscul reprezinta orice eveniment, acţiune, situatie sau comportament cu impact nefavorabil
asupra capacităţii entităţii publice de a realiza obiectivele.

9. Elaborarea tematicii în detaliu a misiunii de audit public intern

10. Deschierea intervenției la fața locului

Sedinta de deschidere a interventiei la fata locului se derulează la unitatea auditată, cu

participarea auditoriilor interni şi a personalului entităţii/structurii auditate. Ordinea de zi a
sedintei de deschidere trebuie sa cuprinda :
 a) prezentarea auditorilor interni;
b) prezentarea obiectivelor misiunii de audit intern;
c) stabilirea termenelor de raportare a stadiului verificărilor;
d) prezentarea tematicii în detaliu ;
e) acceptarea calendarului întâlnirilor;
f) asigurarea condițiilor material derulării misiuniide audit;

11. Minuta ședinței de deschidere

Data ședinței de deschidere , participanții, aspectele importante discutate trebuie consemnate

în minuta ședinței de deschidere.

12. Notificarea privind realizarea intervențiilor la fața locului

Compartimentul de audit public intern trebuie sa notifice entitatea/structura auditata despre

programul verificărilor la faţa locului, inclusiv perioadele de 28 desfasurare. Odată cu aceasta
notificare trebuie să se transmită și Carta auditului intern.

Derularea misiunii de consiliere

Etape Proceduri Documente

P01-Inițierea misiunii de
consiliere
I .Pregătirea misiunii de
consiliere
P02-Colectarea și
prelucrarea informațiilor
A01-Ordinul de serviciu P11
A02-Declarația de
imparțialitate și păstrare a
independenței
B01-Notificare privind
declanșarea misiunii de
s
consiliere

C01-Lista centralizatoare a u
P03-Elaborarea
programului misiunii de obiectelor auditabile
p
consiliere C02-Tematica în detaliu

A03-Programul de consiliere e
P04-Ședința de
deschidere r
B02-Minuta ședinței de
P05-Colectarea dovezilor deschidere v

P06-Analiza problemelor A04-Teste

i
identificate și formularea
z
soluțiilor
 II. Intervenția la fața locului P07-Revizuirea A05-Formularele de lucru a
documentelor de lucru
C03-Nota centralizatoare a r
documentelor de lucru
P08-Ședința de închidere e
B03-Minuta ședinței de
închidere a

P09-Elaborarea raportului
III. Raportul de consiliere de consiliere A06-Raportul de consiliere

P10-Comunicarea raportului D01-Lista de revizuire a

de consiliere documentelor

P12-Evaluarea internă
D02-Fișa de evaluare a
IV. Asigurarea calității misiunii performanțelor
de consiliere auditorilor
P13-Evaluarea externă D03-Fișa de evaluare a
misiunii de consiliere

Bibliografie

Gheorghiu, Anda, Curs de Audit Intern

Ghiță, Marcel, Audit intern, Editura Economică, București, 2009

Munteanu, Victor, Auditul intern la întreprinderi și instituții publice , Editura Wolters Kluwer,
2010

Rusovici, Alexandru; Farmache, Stere; Rusu, Gheorge, Manager în misiunea de audit, Editura
Monitorul Oficial, București, 2010

Tilea, Doina Maria, Auditul Activității Economice, Editura Universitară, București, 2017

Voinea, Cristina Maria, Audit Intern Între Teorie și Practică, Editura Pro Universitaria, București,
2016