Telegonia:o teorie naucitoare(primul partener din viata unei femei este tatal genetic al

copiilor sai).

Telegonia este o teorie, demonstrată cu ajutorul geneticii, care susţine că primul

partener sexual din viaţa unei femei este tatăl genetic al copiilor sai. De aici reiese ideea
că, indiferent de bărbatul cu care o femeie face copii, tatăl biologic de drept este primul
partener din viaţa acesteia, ba, mai mult fiecare, partener sexual contribuie la
dezvoltarea structurii ADN-ului ai copiilor săi. Lăsând la o parte dramele în care
femeile sunt părăsite de soţi pentru că odraslele nu seamănă cu ei, chiar dacă ele nu au
întreţinut relaţii sexuale cu niciun alt bărbat, telegonia are dovezi certe, expuse de
biologul şi filosoful francez Felix Le Dantec. Exemplul cel mai concludent este atunci
când s-a încercat împerecherea unei iepe pursânge cu un mascul de zebra. Bineînţeles
că nu a rezultat nimic, pentru că genomurile celor două specii sunt incompatibile, dar,
mai târziu, când aceeaşi iapă a fost împerecheată cu un cal, spre surprinderea tuturor,
mânjii au ieşit vărgaţi! Această intâmplare a fost punctul de pornire al teoriei telegoniei.
Cromozomii au capacitatea de a memora informaţie nu doar pe cale materială, ci şi pe
cale ondulatorie, prin undele emise de molecule şi de atomi. Cercetările au arătat că
într-o iapă în care au ajuns spermatozoizii unei zebre, au rămas o vreme acolo, apoi s-
au ventilat.
Rămaşi sub formă de corpusculi ondulatorii, de unde, de informaţii care rămân în
memoria celulelor, aceştia ies la iveală mai târziu. În mod identic stau lucrurile şi în
genetică umană. Un alt caz aparent straniu a fost explicat de geneticienii care au asistat
la venirea pe lume a unui copil negru rezultat dintr-un cuplu de albi. Pentru că primul
iubit al mamei fusese de culoare, informaţia genetică rămasă intactă a influenţat
structura
genetică al copilului, chiar dacă acesta a fost conceput cu un alb.
Telegonia este o realitate, chiar dacă ne place sau nu, iar corpul uman se supune unor
legi stricte din punct de vedere genetic.
Biologii moderni găsesc o posibilă explicaţie a fenomenului telegoniei prin “allele”, o
secvenţă reprezentată de poziţia ocupată de un număr din codul ADN în cromozom.
Aceste secvenţe de ADN alcătuiesc codul unei gene, iar un set de “allele” dau genotipul
individual. Mai explicit şi mai pe scurt, primul bărbat din viaţa unei femei poate avea
nişte secvenţe dominante care să se “lipească” de secvenţe din cromozomii femeii,
producând un efect mai târziu. “Al lele”, cum se pronunţă conform dicţionarului
Encarta, posibil de origine protolatina, seamănă al naibii de mult cu vorba românească
străveche “al lelei”, când este vorba despre un copil cu tata incert. În concluzie,
telegonia caută să demonstreze că păstrarea virginităţii până la căsătorie, nu e doar un
principiu moral, ci şi genetic.
Informaţiile genetice dezordonate, introduse în viitoarea mamă odată cu sperma
străină, mai devreme sau mai târziu determină degrafarea zestrei genetice a fătului,
care se naşte cu o mulţime de afecțiuni.
Aceasta este cauza pentru care in ziua de astăzi copiii nu mai sunt la fel de sănătosi ca
în trecut. Femeile întrețin foarte multe relații sexuale cu parteneri diferiți până să nască
copii, iar informațiile genetice pozitive, dar si negative, rămân în interiorul mamei,
influențând dezvoltarea fătului si, implicit, al copilului.