23-XII-2006

ISTORIOARE RELIGIOASE

de

Preot Iosif Trifa

 Pag. 3

Prima mie de istorioare

Despre adevăr și dreptate

1 – ... Eu sunt Adevărul... (Ioan 14, 6) .

Mult au umblat și mult au asudat filozofii din toate timpurile să
afle adevărul despre lume și viață. Trenuri întregi ar putea duce
toate cărțile câte s-au scris despre ce este viața, dar toate aceste
cărți se pot arunca în foc. Ele nu mai valorează nimic. Vremea a
adeverit că nu sunt adevărate.
Singur Domnul Hristos a adus în lume adevărul cel veșnic...
adevărul care rămîne în veci. Cerul și pămîntul vor trece, dar
cuvintele Mele – a zis Iisus – nu vor trece (Matei 24, 35) .
Evanghelia și Biblia cuprind adevărul veșnic. În ele se află
descoperirea lui Dumnezeu despre rosturile lumii și ale omului.
Acest adevăr strălucește ca lumina soarelui.
Diavolul este tatăl minciunii (Ioan 8, 44) . El pune înaintea
noastră lumea și viața într-o înfățișare mincinoasă. Din minciună
satana a făcut credeuri de viață. E plină lumea cu astfel de credeuri.
Iată unele din ele:
Doar n-am să mă fac călugăr să mă fac credincios – zicea unul.
Dacă, doară n-am omorît pe nimeni să mă pocăiesc – zic alții – că
ici-colea trebuie să mai și minți, să mai și chefuiești, să mai și
păcătuiești... Trebuie să ne trăim viața – răspund alții, în chefuri, în
beții și desfătări lumești...
Ah! Cum a orbit diavolul mintea oamenilor să nu vadă
strălucind adevărul Evangheliei (2 Cor. 4, 4) .
Adevărul vă va face slobozi – zicea Iisus. Dar satana ține pe
oameni legați cu fel de fel de nimicuri, de minciuni și datini de
suflet pierzătoare. Ah! Ce minciună mare este viața celor mai mulți
creștini!
Noi ce fel de creștini suntem? Credem pe Dumnezeu, care este
Adevărul, sau pe satana, care este mincinos și tatăl minciunii?

2 – Vrei să găsești adevărul?

Vrei să găsești adevărul? Ori ești încă în căutarea lui? O, atunci
îngăduie-mi să-ți spun eu.
O, fratele meu, un lucru nespus de prețios cauți, și dacă vrei să-l
găsești cu tot dinadinsul, el se găsește în Evanghelia după Ioan 14,
6: Iisus a zis: El sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la
Tatăl decât prin Mine. Da, adevărul pe care atâția îl caută și nu-l
găsesc, este Iisus Hristos.
Iisus a mai spus: Dacă rămâneți în Mine și în Cuvîntul Meu,
sunteți în adevăr ucenicii Mei, veți cunoaște Adevărul și Adevărul
vă va face slobozi (Ioan 8, 31-32) . Auzi dragul meu, o cerință pentru
ca să cunoști Adevărul este ca să fii ucenic al lui Iisus.
Ești tu ucenicul Lui? Dacă nu ești, grăbește-te de te fă. Oastea
Domnului acest rost îl are.
Pag. 4

3 – Curajul unui copil.

Copilul unui țăran dintr-un orășel din Saxonia, păzea vitele pe o
livadă din apropierea orașului. O ceată de călăreți, în mare ținută
militară, ieșind din strada orașului, o apucară peste livada unde era
iarba de vară.
– Opriți-vă, – strigă copilul cu glas tare... întoarceți-vă înapoi!
Strada e a voastră, dar livada e a tatălui meu!
– Cine ești tu? întrebă căpetenia călăreților.
– Eu sunt Johan, copilul lui Herman Billung.
– Iar eu sunt regele Otto.
– Eu nu cred că d-ta ești regele Otto, pentru că regele respectă
legea și dreptul, dar dv. le călcați în picioarele cailor.
În fața acestui răspuns – regele Otto cel mare se întoarse înapoi,
cercetă pe tatăl copilului și luă copilul la curtea sa. Acest copil
ajunsese mai tîrziu conte și pe urmă principe de Saxonia. Dar și-a
păstrat până la sfârșit curajul Evangheliei de a spune adevărul, fără
să caute la fața oamenilor.
Să fim și noi așa. Sinceri și curați cu inima, să spunem adevărul
în orice împrejurare a vieții noastre ne vom afla. Adevărul ne va
face slobozi de orice influență omenească și vom deveni liberi în
Iisus Hristos Domnul nostru.

4 – Un Hristos mort.
Un frate ostaș de prin părțile Moldovei ne scrie că a văzut astă
iarnă un lucru grozav. La o cârciumă era joc și tămbălău mare, cu
beții, strigăte și înjurături grozave. Iar – ca un fel de batjocură pe un
perete al cîrciumii – stătea icoana lui Iisus Cel Răstignit.
Ostașul și-a luat îndrăzneala și intrînd înăuntru, a zis: oameni
buni, nu vă e teamă de Cel Răstignit colea pe cruce să scoateți din
gura voastră astfel de vorbe urîte, care sunt niște hule și batjocuri la
adresa Domnului Iisus?
– Păi nu vezi că-I mort? – i-au răspuns bețivii. El nu ne mai
aude...
În răspunsul lor bețivii au spus tot adevărul. Pentru ei, Hristos
era un mort care n-aude, nu vede.
Desigur, acum de Paști, își vor zice și acestea: Hristos a Înviat!
– Adevărat a Înviat! Dar, salutul lor e o minciună. Prin faptele lor ei
tăgăduiesc Învierea.
Și e plină creștinătatea de astfel de tăgăduitori. Câți nu trec
înjurînd pe lîngă crucile lui Iisus Cel Răstignit de la răspîntiile
drumurilor.
La țară am cunoscut un sat, unde jocurile se făceau într-un loc
deschis, în mijlocul satului, lîngă o cruce cu Iisus Cel Răstignit. În
jurul Crucii lui Iisus Cel Răstignit stăteau jucătorii strigînd și
chiuind tot felul de vorbe urîte și murdare. Și răsunau până noaptea
târziu, strigătele de joc, de beție și de păcate. Pentru petrecători, Cel
Răstignit era un fel de mort. Prin păgânătatea lor, ei tăgăduiau pe
Iisus Cel Viu și Înviat.
Vai ce lucru dureros! Și totuși cînd strigi după aceste lucruri
 Pag. 5

grozave, sar îndată fariseii și cărturarii strigînd că strici poporul și

datinile cele strămoșești.
Numele de creștin vine de la cuvîntul Hristos, care a spus despre
Sine că este Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14, 6) . Și orice creștin
adevărat trebuie să trăiască după învățăturile Domnului Iisus, care
sunt Adevăr și Viață, și nu după învățăturile, datinile și obiceiurile
lumii, care vin de la diavolul, care este tatăl minciunii (Ioan 8, 44) .

5 – Petii cei vii i cei mori.

Prin apele rîurilor ai vzut cum petii cei vii înoat
totdeauna împotriva apei i împotriva valurilor. Numai petii cei
mori se duc cu apa în jos, adic îi duce cu ea în jos.
Aa, iubite cititorule, sunt i cretinii cei vii i adevrai.
Cretinul cel adevrat trebuie s înainteze totdeauna împotriva
valurilor lumii acesteia. Numai cretinul cel mort se las dus i
tîrît de apele i pcatele lumii acesteia.
Tu cititorule, ce fel de cretin eti? Eti tu un cretin viu i
adevrat, sau eti un cretin mort?
Ajutorul lui Dumnezeu

6 – V las în grija Domnului.

Într-o familie srac era obinuit ca tatl ori de câte ori pleca
de acas la un drum lung, s spun soiei i copiilor lui: V las
în grija Domnului! Avei încredere în El!
Venind vremea s plece undeva, iari spune aceste cuvinte
ctre ai casei.
Un tovar al su, auzindu-l, rîse i-l întreb: Ce înseamn
aceasta? Înseamn c dac-i las în grija Domnului, El le va purta
de grij.
Deci el plec. În urm ce se întîmpl? O furtun mare se
dezlnui peste satul unde tria familia srac i a crei cas
se afla la marginea satului. Ploaia începu s curg cu gleata. Apa
cretea din ce în ce tot mai mare. Mama îi adun copiii,
înghenunchear cu toii i se rugau Domnului s-i scape.
Doamne, – striga mama i copiii, nu ne lsa! Noi avem ndejde în
Tine. Ajut-ne i în nevoia aceasta!
Deodat se auzi de afar o voce: ieii din cas, am venit s
v salvez. Cine era? Un om care vzuse primejdia, a alergat cu o
barc i luînd pe toi ai casei în ea, a plecat spre uscat. Abia
fcur cîiva metri i casa se prbui.
Cînd au ajuns la pmînt, atît mama cât i copiii, au început s
plîng de bucurie, dar i de durere. De bucurie c au scpat de la
moarte i de durere c acum nu mai aveau nici un adpost. Ce ne
facem noi i unde ne vom duce – spuneau ei?
Mai muli oameni se strînseser lîng ei i-i priveau cu
mil. Atunci unul dintre ei le zise: Nu fii îngrijorai! Iat eu am
dou case. Una din ele v-o druiesc vou cu tot ce se afl în ea.
Nu mai plîngei! Haidei cu mine!
Mama i copiii au plecat la acel om care le druise casa. O, ce
Pag. 6

bucurie mare aveau acuma. Aceast cas era mult mai bun i
mai încptoare ca a lor.
Nu peste mult timp sosete tatl. Copiii începur a-i spune:
Tat, noi am fost în mare primejdie, era s ne înecm... csua
noastr s-a prbuit i a fost luat de ap. Dar Dumnezeu nu
ne-a lsat i a avut grij de noi. Uite, avem acum o cas mai
bun.
Atunci tatl le zise: Iat rostul cuvintelor pe care le spun
soiei i copiilor mei cînd plec de acas.
7 – Ocrotit i pzit.

Îngerul Domnului tbrte în jurul celor ce se tem de El, i-

i scap de primejdie (Psalm 34, 7) .
Aadar, de ce s ne mai temem, spunea un mare credincios.
Domnul Iisus ne înconjoar ca o cetate i ne apr ca un zid de
foc.
El st ca un zid între noi i lume, i între noi i pcat, între
noi i satana, între noi i iad.
De asemenea, El st între noi i Dumnezeu, între noi i
biseric, între noi i prietenii notri, între noi i îndeletnicirile
noastre, între noi i banii notri.
Ce adpost mre este El!...
De ce s ne tulburm dar cînd vine furtuna?
Domnul este Ocrotitorul vieii noastre, de cine ne vom teme?
Domnul este Lumina i Mîntuirea mea, de cine s m tem?
Domnul este sprijinitorul vieii mele, de cine s-mi fie fric?
(Psalm 27, 1) .

8 – Eu sunt cu Domnul!...
Un cunoscut, cercetîndu-m zilele trecute, m-a aflat singur,
aplecat la masa de scris.
Numai singur printe, numai singur? M-a întrebat el. De ce nu-
i bagi un tovar, un companist, la o lucrare aa de mare?
I-am rspuns îndat:
– O, dragul meu, eu nu sunt singur... eu sunt cu Domnul... eu
mi-am gsit demult un tovar, un companist, cu care împreun
lucrez. Cu acest tovar m sftuiesc, cu El plnuiesc... cu El
m îneleg nopile ce s mai scriu. Ah, ce bun companist am
aflat! Acest tovar nu umbl s m înele... El îmi d sfaturile
cele mai bune... El îmi rezolv necazurile... El m scoate din
încurcturi... El îmi d i bani cînd îmi trebuie... toate îmi merg
bine i cu spor de cînd lucrez cu El...
Omul meu se uita la mine cu nedumerire. Poate c nu m
înelegea destul de bine. Cel ce triete o via cu Domnul,
griete într-o limb matern nou, pe care alii nu o îneleg
i nici nu le place. Un osta din Oastea Domnului îmi spunea c
un om s-a luat cu sapa dup el pentru c îi strigase din drum:
Domnul Iisus s-i ajute!
O, ce dulce i linitit este o via trit clip de clip cu
 Pag. 7

Domnul. Oamenii sunt plini de necazuri i frmîntri, de lipsuri

i greuti, tocmai din pricin c Domnul nu este în inima lor
i în viaa lor.
Iubite cititorule, ai tu pe Domnul i trieti tu o via clip
de clip cu El, ca s fii linitit i fericit i aici i dincolo în
venicie?

9 – Corbul lui Ilie.

Într-o cas de oameni sraci i lipsii, un copila auzi pe
bunic-sa citind în istoria biblic despre corbul ce aducea de
mîncare lui Ilie prorocul.
– Bunic drag – zise copilul – s deschidem i noi ua, s
ne aduc i nou ceva corbul. Bunica încerca s-l lmureasc
pe copil, dar copilul nu i nu, ci s deschidem ua.
Bunica îi fcu pe voie i deschise ua cu toate c era iarn
i frig. Tocmai atunci trecea pe acolo printele locului. Se mir
vzînd ua deschis i întreb asupra acestui lucru. Bunica îi
spuse cum stau lucrurile.
– Vedei cum lucreaz credina i ndejdea în Dumnezeu –
zise preotul – eu tocmai acum mergeam s împart din lada bisericii
nite ajutoare pentru oamenii sraci i lipsii. Voi începe dar de
aici. Uite, corbul v-a adus i vou ajutorul de care avei nevoie.
i le dete o sum de bani s-i cumpere cele de lips pentru
traiul vieii.
Copilul a crezut i Dumnezeu a rspuns la credina lui.
Credina face i azi minuni. Dumnezeu rspunde i azi –
rspunde negreit – la credina noastr.
Dac am avea credin tare i vie, ne-ar sosi i nou câte
un corb în toate lipsurile i necazurile noastre trupeti i
sufleteti.
Dumnezeu este adpostul i sprijinul nostru, un ajutor care nu
lipsete niciodat în nevoi (Psalm 46, 1).

Amînarea mîntuirii

10 – Un calendar cu o singur zi.

În viaa noastr cea sufleteasc, în lucrurile mîntuirii noastre,
avem un calendar, respectiv dou calendare, cu câte o singur zi.
Unul este calendarul lui Dumnezeu i în el este scris: Astzi.
Cellalt e calendarul diavolului i e scris în el: Mîine.
Astzi e calendarul lui Dumnezeu.
Mîine e calendarul diavolului.
Astzi de vei auzi glasul Meu – zice Domnul – nu v
împietrii inimile voastre (Evrei 3, 7) . Dumnezeu hotrte o zi:
Astzi, zicînd prin prorocul David: Astzi dac auzii glasul Lui,
nu v împietrii inimile (Evrei 4, 7; Psalm 95, 7) . Întoarcei-v la
Dumnezeu astzi cci ca mîine putei fi în mormînt i în iad.
Dar de alt parte, calendarul diavolului zice: Lsai lucrurile
acestea pe mîine... mai avei vreme pentru lucrurile acestea... acum
Pag. 8

suntei prea tineri... colo la btrînee... i cu astfel de oapte îl

tot amgete diavolul pe om pîn îl atrage în pmînt i în iad.

11 – i-a uitat copilul în foc.

Într-un sat bîntuit de foc, s-a întîmplat c o femeie i-a tot
crat ce avea prin cas, iar copilul din leagn l-a uitat în casa ce
ardea. S-a grbit s-i scoat mai întîi banii, hainele, vasele i
alte celea, dar copilul i l-a uitat i pe cînd i-a adus aminte de el
era prea tîrziu.
Întocmai aa fac cei mai muli cretini i cu sufletul lor. Tot
alearg omul în sus i în jos, tot hurduc, tot strînge, dar sufletul
i-l uit i îl las în focul pcatelor i a pieirii venice. Cei
mai muli numai pe patul de moarte se trezesc c i-au uitat
sufletul, dar atunci e prea tîrziu.
Cititorule! Nu cumva i-ai uitat i tu sufletul în focul
pcatelor?

Ascultarea

12 – Oile Mele ascult glasul Meu (Ioan 10, 16) .

Un vestitor al Evangheliei din orient ne povestete urmtoarea
întîmplare de pe acolo.
La judecat s-au prezentat doi împricinai cu o oaie, despre
care amîndoi aveau pretenia c oaia este a sa.
În cursul cercetrii judectorul întreb: Nu sunt martori? – Nu
sunt! Triete oaia înc? – Da domnule judector. Atunci
judectorul porunci s fie adus la judecat i oaia cu pricina.
Dup ce fu adus oaia, judectorul porunci hoului s plece
afar i s strige oaia. El chem, chem oaia de mai multe ori,
îns fr nici un rezultat din partea oii. Oaia nu cunotea vocea
lui i nu voi s asculte chemarea sa.
În orice caz nu este oaia dv. – zise judectorul i porunci
pîrîtului s ias afar i s cheme i el oaia.
N-a mai rmas nici o îndoial c acest om n-ar fi proprietarul
oii, cci la primul sunet al vocii lui, oaia ascui urechile i alerg
înspre ua de unde se auzea sunetul vocii stpînului ei.
Domnul Hristos zice: Oile Mele aud glasul Meu i Eu le
cunosc, iar ele M urmeaz; unui strin nu-i urmeaz, cci nu
cunosc vocea strinului (Ioan 10, 16) .
Noi ale cui oi suntem? Cunoatem noi glasul Pstorului i
ascultm de glasul Lui?

13 – Pilda unui surdo-mut.

Un surdo-mut cerceta regulat biserica i asculta predica. Cineva
îl întreb de ce face acest lucru c el n-aude i nu înelege nimic.
Surdo-mutul rspunse foarte cuminte aa:
Dei sunt surd, eu pot asculta i auzi cu inima Cuvîntul lui
Dumnezeu. Inima mea aude i ascult Cuvîntul lui Dumnezeu.
Dei sunt mut, eu pot vorbi cu Dumnezeu prin rugciunea
 Pag. 9

inimii mele.
i a treia oar: eu dau prin aceasta o pild bun altor oameni
sntoi, care în loc de biseric, se duc duminica pe la cîrcium,
prin tîrguri i dup alte treburi pmînteti.
Noi ce pild bun dm, pentru ca oamenii s-L poat
cunoate pe Dumnezeu?

14 – Stpînii i slugile
Sutaul din Capernaum nu este despre o învtur despre
cum s se poarte stpînii fa de slugi. Sutaul îi iubea sluga
ca pe copilul su. Sluga, slujnica i ucenicul trebuie s fie în casa
stpînului ca i copiii lui.
Stpînilor – zice ap. Pavel – dai slugilor voastre ce le
datorai i ce li se cuvine, tiind c i voi avei un Stpîn în
cer (Col. 4, 1) . Ferii-v de ameninri ca unii care tii c
Stpînul lor i al vostru este în cer i c înaintea Lui nu se are în
vedere faa omului (Efes. 6, 9) .
De asemenea slujitorilor le zice ap. Pavel:
Slujitorilor, ascultai de stpînii votri pmînteti... slujii-
le nu numai cînd suntei sub ochii lor, ca i cum ai vrea s
plcei oamenilor ci ca nite slugi ale lui Hristos, care fac din
inim voia Lui. Slujii-le cu bucurie ca Domnului, iar nu ca
oamenilor (Efes. 6, 5-6) .

15 – Dumnezeul meu m va asculta (Mica 7, 7).

Prietenii pot fi necredincioi, îns Domnul nu-i poate
întoarce faa de ctre sufletul celui cruia îi aparine. Din
contr. El ascult toate dorinele tale. Profetul zice:
Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai apropiat,
pzete-i ua gurii de cea care îi st în brae (Mica 7, 5) .
Cci fiul batjocorete pe tatl, fata se scoal împotriva
mamei ei, nora împotriva soacrei sale; vrjmaii omului sunt cei
din casa lui! (Mica 7, 6) .
Acestea sunt situaii triste; dar chiar dac este aa de ru,
Dumnezeu rmîne totui cel mai Bun Prieten Credincios, cruia
noi ne putem mrturisi toate durerile noastre.
E înelept s-i îndrepi privirea spre Domnul i s nu te
ceri cu oamenii. Dac rudele noastre ne resping dragostea, noi s
ne punem ndejdea în Dumnezeu, mîntuirea noastr, cci El ne
ascult. Cînd alii sunt suprai pe noi i ne asupresc, El ne
ascult cu atît mai mult i noi putem striga numaidecât:
Nu te bucura de mine, vrjma, cci chiar dac am czut,
m voi scula iari, chiar dac stau în întuneric, totui Domnul
este Lumina mea (Mica 7, 8) .
Cci Dumnezeu este Dumnezeul Cel Viu i poate s asculte:
cci El este Dumnezeul legmîntului nostru i ne-a fgduit c
ne ascult. Dac noi putem spune despre El: Dumnezeul meu m
va asculta.
Vino deci, inim însîngerat i mrturisete-i durerea
Pag. 10

Dumnezeului tu. Eu vreau s-mi plec genunchii în odi i-

mi voi spune mie însumi: Dumnezeul meu m ascult!

16 – Luntrea i lopeile
Se vorbete mult despre legtura dintre credin i fapte, cu
toate c lucrul e atît de simplu. Credina i faptele sunt strîns
legate întreolalt. Credina vorbete prin roadele ei. Credina
merge mîn în mîn cu faptele. Nu exist credin adevrat
fr roadele faptelor bune i nici roade de fapte bune fr pomul
credinei.
S-au fcut multe asemnri despre legtura ce trebuie s fie
între credin i fapte. Una dintre cele mai potrivite e i cea cu
luntrea i lopeile ei. Credina i faptele sunt cele dou lopei
ale brcii. Ele lucreaz mîn în mîn.
Barca vieii noastre înainteaz spre mîntuire numai cînd
vîslesc cele dou lopei: credina i faptele bune.

Butur, beie, alcool

17 – Duhul diavolului.
Dumnezeu lucreaz în lume prin Duhul Sfînt, de via
fctorul. Toate darurile cerului de sus, toate darurile mîntuirii, ni
se dau nou prin tainica Lucrare a Duhului Sfînt. Fr darul i
harul Duhului Sfînt, nu este nici via, nici biruin
duhovniceasc.
Diavolul – dumanul din veac al Lucrrii lui Dumnezeu – tie
acest lucru. De aceea i-a iscodit i el un duh al lui cu care s
strice Lucrarea lui Dumnezeu. Acest duh este alcoolul, buturile
cele îmbttoare.
Alcoolul este duhul diavolului. Cele mai mari biruine pentru
împria iadului, le face acest duh al diavolului. Toat puterea
întunericului, toat puterea iadului, este parc strîns în acest duh
ru. Pe oriunde trece acest duh blestemat, rmîn mori i rnii,
rmîne cumplita moarte trupeasc i sufleteasc.
Alcoolul este lucrul i duhul diavolului. Nu poate fi decât de la
diavolul un astfel de lucru, care îl face pe om s înjure pe
Dumnezeu, pe Fctorul su... care îl face pe om s se bat, s
scoat cuitul i s înjunghie, s se omoare... s umple
temniele, spitalele i cimitirele. Nu poate fi decât de la diavolul
un astfel de lucru, care omoar din om pîn i dragostea de copii
i de soie i îl face s bea hainele lor, s bea pîinea lor, s bea
lacrimile, s le bea sîngele i viaa.
Nu poate fi decât de la diavolul un astfel de lucru, care din om,
din cea mai aleas fptur a lui Dumnezeu, face o fiar, face un
dobitoc.
Alcoolul este un duh teribil, este o putere înfricoat care –
cum spunea Mîntuitorul – omoar i sufletul i trupul omului
(Matei 10, 28) .
Alcoolul este o putere înfricoat a iadului, a diavolului i se
 Pag. 11

poate birui numai cu puterea Evangheliei.

18 – O vorb de ispit: poi s bei cu msur

În lupta noastr, noi am artat mereu i am strigat mereu c
alcoolul este o ispit diavoleasc i un duh diavolesc, care
omoar trupul i sufletul omului.
Dar aa a lucrat diavolul, necuratul, c de câte ori strigi dup
ispitele lui, el îi d omului fel de fel de rspunsuri.
Îi spui omului s se fereasc de butur, el îi rspunde:
pi i butura-i lsat de Dumnezeu... a bea nu-i pcat... numai
s bei cu msur.
S bei cu msur! Iat o vorb de ispit. Pentru c orice fel
de butur se bea cu msur, adic msurat. Omul începe cu
un pahar, continu apoi cu deul, cu sfertul, dup care vine
jumtatea, apoi litrul i pe urm berria, viciile i butoiul.
Adic tot cu msura merge de la început pîn la sfîrit.
Începînd de la primul pahar, omul tot cu msura a but i bea
pîn ce pe urm, diavolul l-a prins în ghearele beiei.
Toi beivii s-au ruinat i se ruineaz bînd cu msura.
Prin urmare, vorba c poi bea cu msur, e o vorb goal;
este o ispit ductoare la beie i pierzare...

19 – Un om beat care se tîra pe jos

Ieri în piaa din Sibiu, o grmad de oameni se strînseser la
un loc. Se înghesuiau s vad ceva i rîdeau de rsuna tot tîrgul.
M-am apropiat i eu s vd ce-i – i tii ce era? Un om
beat se tvlea în noroi, rcnea i striga cât îl lua gura. Ali doi
oameni încercau s-l ridice de prin noroi i gunoi, dar beatul tot în
jos trgea ca i cînd ar zice: Lsai-m c acolo-i locul meu cel
mai plcut (de ardere) – i lumea rîdea i rîdea.
Iat de ce, iubite cititorule, s-au cerut dracii s intre în porci!
Pentru c locul de plcere i edere al diavolului este murdria,
dobitocia i ticloia cea trupeasc i sufleteasc. Cînd un om
începe a se ticloi cu sufletul, începe a se murdri, diavolul
îndat se apropie strigînd de bucurie: iat mi se deschide iar un loc
plcut de edere... aicea-i de mine... Diavolului îi place i azi de
porci i cere i azi s intre în porci, în cei îndobitocii de
patimile cele rele. De un suflet ce-i spal mereu vemîntul în
Sîngele Mîntuitorului (Apoc. 7, 14) , de acela satana nu se poate
apropia. Un astfel de suflet ai tu cititorule?

20 – Patima buturii e un treang pe care numai foarfeca Golgotei

îl poate tia
Aa e patima beiei. Ea începe cu o a subire, pe care
omul o poate rupe cu uurin. Numai decât, aa e întins cu
vicleug, de o mîn viclean, de mîna lui satan. i dac omul nu
bag de seam, aa se tot îngroa – paharele sporesc mereu –
pîn cînd, pe urm, satan a fcut din a un treang, cu care l-a
legat pe om. i apucat pe calea asta, omul sfîrete cu pieire
Pag. 12

trupeasc i sufleteasc.
Satan de meserie este împletitor de treanguri i lanuri cu
care leag pe cei apucai cu patimi rele. i ah! Ce de suflete
pierde cu aceste legturi! De cînd eram preot la ar, am cunoscut
un om care de la primul pahar – de la aa cea subire a ajuns pe
urm la treangul spînzurtorii.
Ah! Ce grozave sunt treangurile i lanurile lui satan! Dar,
slvit s fie Iisus Biruitorul! El ne-a lsat o foarfec minunat
cu care putem tia orice treang i orice lan de patimi rele. El
ne-a lsat foarfeca Golgotei, ne-a lsat Jertfa Lui i Sîngele Lui
de pe Dealul Golgotei. Oricât de grozav ar fi legat cineva cu
patimile cele diavoleti, el poate scpa dac-L primete cu
adevrat pe Cel ce a venit în lume, anume s strice puterea lui
satan (1 Ioan 4, 8) .

21 – S-au omorît citind biblia diavolului

Ziarul Universul scrie c doi rani de lîng Tîrgovite,
dup ce s-au îmbtat, au început s joace cri la cîrcium.
Apoi s-au luat la ceart i la btaie din cauza jocului de cri.
Unul din ei a pus mîna pe un pahar cu care a lovit pe cellalt.
De asemenea i-a dat i trei lovituri cu cuitul, de pe urma crora a
murit.
Unul a intrat în mormînt, iar cellalt în temni.
Iat unde ajung cei ce citesc în biblia diavolului cea cu 32 de
foi (crile de joc)!
Îns despre nimeni înc nu s-a auzit s se fi omorît citind
Biblia Domnului. Citirea ei aduce pace, linite, ndejde i
mîngîiere.

22 – Spartanii i beivii
Spartanii de odinioar, un popor care punea mare pre pe
virtuile cele sufleteti i trupeti, ca s arate urîciunea beiei,
îmbtau robii i îi plimbau pe uliele satelor i oraelor ca s
rîd lumea de ei i s ia pild de ruine i de înfrînare contra
buturilor i beivilor.
În vremile culte de azi, o astfel de pild, nu mai trebuie.
Uliele satelor i oraelor sunt pline, nu de robi, ci de cretini
liberi, care msoar drumul i url ca animalele. Lumea de azi
îns nu prea rîde de ei, iar de luat pild nici vorb. Azi e o vitejie,
o bravur s chefuieti i s te îmbei.
Astzi cretinii liberi au devenit robii beiei de care nu se mai
pot dezbra.
Cuvîntul Domnului osîndete beia i ne îndeamn s nu
trim în beii ci s trim în lumin.
S trim frumos ca în timpul zilei, nu în chefuri i în beii,
nu în curvii i în fapte de ruine, nu în certuri i în pizm (Rom.
13, 13) .

23 – De ce se îmbat oamenii de Anul Nou?

 Pag. 13

Eu socot c diavolul a scornit cu mare viclenie aceast datin

între cretini. Diavolul vrea cu orice pre s tulbure mintea i
judecata omului în noaptea Anului Nou i în ziua de Anul Nou, ca
nu cumva omul s-i poat da seama cum st cu afacerile sale
cele sufleteti i s bage cumva de seam c el merge înainte pe
calea pieirii.
În pragului Anului Nou tot cretinul ar trebui s-i fac
socoteal cu sufletul su i cu afacerile sale sufleteti, dar în loc
de aceast socoteal, diavolul a învat pe oameni s se îmbete
cînd trec pragul anului. Cu orice pre i cu orice cheltuial,
oamenii in la datina rea i diavoleasc s-i afle Anul cel Nou
bei i s se îmbete de Anul Nou. i asta e una din pricinile c
oamenii trec dintr-un an în altul fr nici o schimbare sufleteasc.
Cu pcatele cu care ies din anul cel vechi, cu acelea intr i în
Anul cel Nou i tot cu acelea se apropie i de captul anului i
de... groapa din cimitir.
Tu, cum stai în aceast privin, iubite cititorule?

24 – Ziua numelui
Ieri am fost în tîrgul de porci i iat m întîlnesc acolo cu
unul din prietenii mei cu care numai pe strzile cele floase din
Sibiu m întîlneam. i mai mult m-am mirat cînd am vzut c
cumprase un purcel.
– Dar cu purcelul ce ai s faci – îl întrebai eu. Atunci prietenul
meu începu a-mi vorbi astfel:
– Acum la Sfîntul Nicolae e ziua numelui meu i de doi ani am
început s-mi prznuiesc ziua aa ca s nu mai pltesc cu
butur prietenilor i cunoscuilor, felicitrile ce mi le fac cu
acest prilej.
Acest purcel l-am cumprat pentru o biat vduv de rzboi
de la marginea oraului. Are ase copii i de ani de zile n-a mai
putut s-i prind porc în cas. i anul trecut i-am cumprat un
purcel, pe care biata femeie l-a crescut cum a putut i acum îl va
tia de Crciun. O, ce bucurie vor avea copilaii ei! Într-un an de
zile, de câte ori mama le va pune mîncarea pe mas, cei 6 copilai
se vor ruga într-un glas: Dumnezeu s-i dea sntate la domnul
acela! Eu aflu drag prietene, c acest fel de prznuire este mai
bun i mai cretinesc decât s satur pe oameni de butur i pe
urm tot s fie nemulumii c nu i-am sturat destul de bine...
Astfel gri prietenul meu i avea toat dreptatea, c de fapt,
felul cum prznuiesc cretinii de azi ziua numelui lor este cu totul
pgînesc. Sfinii s-au fcut sfini tocmai prin biruina patimilor
i pcatelor i oare ce bucurie ar putea avea cînd cei ce le poart
numele in cu orice pre s se îmbete i s îmbete i pe alii în
praznicul amintirii lor în loc s ia de la ei pild de înlare i
trie sufleteasc?
Despre sfîntul Nicolae, crile bisericeti ne spun c a fost
un sfînt al milei, al sracilor i al bolnavilor din Mira Lichiei, în
ajutorul crora s-a pogorît cu ajutor bnesc i sufletesc. De la
Pag. 14

prini a motenit o avere mare i cu averea a fcut spitale i

coli pentru popor.
Sfîntul Nicolae pîndea cu banii pe cine ar putea ajuta i pe
muli i-a scpat de la pieire trupeasc i sufleteasc. S pori
numele acestui sfînt al milei i s arunci banii pe beii i chefuri,
înseamn cu adevrat c nu prznuieti, ci batjocoreti
amintirea acestui sfînt al îndurrilor i al milostivirii cretine.
Cea mai bun i cea mai cretineasc prznuire de ziua
numelui tu este, iubite cretine, s faci o fapt bun, o fapt
de milostenie i s trieti în duhul sfîntului al crui nume îl
pori.

25 – O fioroas amintire de ziua sfîntului Nicolae

De câte ori se apropie ziua sf. Nicolae, îmi vine în minte o
fioroas întîmplare de cînd eram pstor de suflete într-un sat din
ara Moilor.
Um crîmar îi fcuse cas nou i de ziua numelui su
(c-l chema Nicolae), m chemase s-i sfinesc casa. Mult
lume s-a strîns cu acest prilej în casa cea nou i slujb frumoas
s-a fcut. Toat lumea a rmas mulumit, numai diavolul
scrînea din msele de ciud c sfinisem o cas din care el
voia s-i fac biseric.
Dup ce am plecat noi, diavolul s-a apucat i el de slujb. La
casa cea nou rmseser Nicolaii s-i petreac de ziua
numelui. Pe la miezul nopii, dracul s-a apucat de sfetania lui cea
mare i pe dimineaa slujba era gata: un btrîn de 80 de ani
zcea omorît cu peste 20 de lovituri de par, care îi zdrobiser
îngrozitor capul, mîinile i picioarele. Dracul sfinise i el casa
i o stropise cu sînge de om.
Zguduit de aceast fioroas întîmplare, un om ce era vecin cu
casa, s-a pocit i tot satul a rmas zguduit de aceast fioroas
întîmplare.
i mai zguduit am rmas eu, pstorul sufletesc al poporului i
pîn voi tri, voi arta neîncetat bisericii, neamului meu i
poporului, marea primejdie ce ne vine din partea butorilor i
beivilor. Tot ce zidete Evanghelia i cartea, biserica i coala,
stric crîma, butura i beia.

26 – Pedeapsa i iertarea beivului

În Vechiul Testament fiul beiv era omorît cu pietre.
În Vechiul Testament era legea care judeca pcatul fr
iertare, dup greutatea lui. Într-un loc din Biblia Vechiului
Testament, este artat i judecata beiei.
Dac un om are un fiu neasculttor i îndrtnic, nu ascult
de glasul nostru i este lacom i beiv, atunci toi oamenii din
cetatea lui s-l ucid cu pietre i s moar (5 Moise 21, 18-21) .
Ce pedeaps groaznic! Beivul era omorît cu pietre. Arat
i aceast pedeaps cât de grozav era socotit pcatul beiei.
În Noul Testament fiul e primit cu iertare i osp de bucurie.
 Pag. 15

Fa de legea Vechiului Testament, în Noul Testament a venit

darul, dragostea i iertarea Tatlui Ceresc. i în Noul Testament
este un fiu care i-a mîncat averea cu beii i desfrînri: fiul cel
pierdut. Dar întorcîndu-se acas, a fost iertat i primit cu osp
de bucurie (Luca 15, 11-32) .
Drag cititorule! Poate c i tu eti apucat pe calea cea
pierdut a buturii i beiei. Oprete-te iubitul meu în loc,
oprete-te cu fiul cel pierdut i te întoarce cu el acas. Oricât de
czut i de deczut ai fi, afl c Tatl Cel ceresc te dorete i
te ateapt cu braele deschise.

27 – Cele trei pahare

Alcoolul este un fel de duh al diavolului. El face lucruri mari
pentru împria iadului. Uitai-v numai la cei cei ce intr în
cîrcium s se veseleasc.
Cu cele dintîi pahare, ei închin noroc bun... de parc ar fi
într-o biseric. Ei par atît de buni de parc ar fi nite mieluei
adevrai din turma diavolului. Dar diavolul rîde i strig: mai
stai puin, s vedei ce urmeaz.
Dup alte câteva pahare, mielueii încep s se înfurie. Din
mieluei se fac lei.
Viteaz mare se simte omul la beie. Ascultai pe la birturi cum
îi pltesc chefuitorii datoriile, cum zidesc la case i fac fel de fel
de planuri.
Ba pe urm se simt atît de viteji, încât pun mîna pe bee i se
ridic la btaie. Se simte beatul încrcat de atîta vitejie i putere
încât simete lipsa s se descarce. Diavolul rîde i strig: mai
stai puin i vedei ce urmeaz.
Din ce se sporesc paharele, vitejia începe a scdea. Pe urm se
domolete cu totul. Dintr-un leu înfuriat, beivul devine porc.
Cade pe sub mas, se rstoarn pe drum lovindu-se de toate
gardurile i ajunge de rîsul pruncilor.
La cel dintîi pahar, miel nevinovat, la al doilea leu înfuriat, iar
la cel din urm porc pe sub mas aruncat. Acelai om în trei fee
i înfiri grozave: oare nu este de la diavolul un astfel de
lucru care poate face astfel de minuni?
Cu adevrat, omul în cinste fiind, fcutu-s-a asemenea
dobitoacelor. Se face dobitoc cu voia lui, îndemnat la aceasta fiind
de diavolul. De te-ai apuca s-l batjocoreti pe un om aa cum îl
batjocorete beia, Doamne ce ar fi în stare s fac! Cum s-ar
rzbuna. Cum ar protesta. Dar cînd diavolul îl batjocorete cu
alcoolul i beia, tace i nu zice nimic.
Ah! Ce lucru grozav este acesta!

28 – O poart ciudat
Cu metrul în mîn, un om msura ua unei pori. Tot msura
i se tot mira.
1 metru 20 limea; 1 metru 80 înlimea!
Se poate? Se întreba omul mirat. Parc nu-i ieea msura i
Pag. 16

începea din nou. i tot aa ieea.

Asudase omul de atîta frmîntare.
Pe urm, în faa porii începur a se opri trectorii mirai,
i unul întreb:
– Ce te czneti omule, msurînd de atîtea ori ua asta?
– Pi, dragii mei – rspunse omul – m tot mir cum de s-a
putut ca pe o u de asta s încap casa mea, vitele mele, moia
mea i toat averea mea.
Atunci oamenii se uitaser deasupra porii unde era scris
Cîrcium i îneleseser totul. Era vorba de unul care îi
mîncase averea aci la cîrcium. Pe o u atît de mic intrase
toat averea lui.
Cu adevrat, mic este ua cîrciumii, dar pe ea intr atîtea
case i moii. i ce este i mai ru, pe urm intr i sufletul
omului în iad.
Cu adevrat cel ce a îndrgit ua cîrciumii, a pierdut totul.

29 – Testamentul unui beiv

În oraul Las Vegas din America, a murit un om ce avea
obiceiul de a bea. La moarte s-a aflat în buzunarul lui, un testament
în care erau scrise urmtoarele:
Prinilor mei le las motenire atîta mîhnire, încât aproape s
nu o poat purta la adîncile lor btrînee.
Frailor mei le las atîta ruine i suprare cât aproape s nu
poat împri.
Soiei mele îi las o via plin de mizerie i o inim
bolnav ce i-am zdrobit-o.
Bieilor mei le las ruine i amintirea trist, c tatl lor s-
a înmormîntat din cauza buturii.
Vai de cei ce dis de diminea alearg dup buturi
îmbttoare i ed pîn tîrziu noaptea i se înfierbînt de vin
(Isaia 5, 11) .
Vai de cei tari cînd e vorba de but vin... (Isaia 5, 22) .
S trim frumos ca în timpul zilei, nu în chefuri i în beii...
(Rom. 13, 13) .

30 – Un minunat rspuns
– Poftim un pahar de butur – îmbie odat un om pe un
osta din Oastea Domnului.
– Iat sunt gata s te ascult – rspunse ostaul – te rog îns
mai întîi s-mi spui în ce scop i titlu îmi dai acest pahar?
– i-l dau în semn de dragoste i bucurie – rspunse omul.
– Foarte bine, dar uite, eu n-am gsit nicieri în Sfînta
Scriptur un astfel de semn de dragoste. Iisus Mîntuitorul a zis:
Iubii-v unii pe alii (Ioan 13, 34) , dar nicieri nu zice: bei
alcool în semnul acestei iubiri. Iar ap. Pavel scrie: Bucurai-v în
Duhul Sfînt (Rom. 15, 13; 14, 17) . Îmbriai-v unii pe alii
în srutare sfînt (Rom. 16, 16) . În loc de aceast îmbriare,
tu m îmbii cu alcool? În dragostea i bucuria ta cu alcoolul, eu
 Pag. 17

vd, iubite frate, o batjocur la adresa dragostei i iubirii

Evanghelice.
– Ei bine, atunci îi dau acest pahar s-i mai uii de
necazuri... s te mai întreti i s prinzi putere la lucru i
oboseal. C vezi, frate drag, e plin lumea de necazuri i
greuti... ce ar fi de noi dac nu ne-am mai întri cu câte un
pahar de rachiu?
– Foarte bine, dar, uite, frate drag, Iisus Mîntuitorul cînd a
sosit timpul s Se despart de apostoli, a zis ctre ei: Scumpii Mei
apostoli, a sosit timpul s M despart de voi... vd c v doare
aceast desprire... În lume vei avea necazuri (Ioan 16, 33) ...
întristri vei avea, dar nu v temei c v voi trimite pe Duhul
Sfînt Mîngîietorul... întristare vei avea acum dar atunci inima
voastr se va bucura i nimeni nu va putea lua de la voi bucuria
voastr (Ioan 16, 6; 7, 22) . Duhul Sfînt Mîngîietorul va fi cu voi i
prin El i Eu voi fi cu voi pîn la sfîritul veacurilor (Matei 28,
20) . Vom fi cu voi în toate necazurile voastre, în toate durerile
voastre, în toate întristrile i bucuriile voastre.
S beau paharul tu, ar însemna, iubite frate, s spun
Mîntuitorului c mie nu-mi trebuie darul i ajutorul Duhului Sfînt,
Mîngîietorul. Paharul tu ar însemna s-L batjocoresc pe Iisus
Mîntuitorul i s-L întristez pe Duhul Sfînt (Efes. 4, 30) .
M îmbii cu un pahar de butur s-mi treac de necaz i
osteneal? Apoi, frate drag, dac Duhul Sfînt nu poate face nici
atîta cât un pahar de rachiu, apoi s tii c m leapd de
Evanghelie. Dac Duhul Sfînt n-are atîta putere cât un pahar de
rachiu, apoi s tii c mi-e ruine s mai spun c-s cretin.
S tii fratele meu, c eu m-am lsat de butur, nu atîta
c-mi lepdam banii, ci pentru c, dup ce am intrat în Oastea
Domnului, mi s-au deschis ochii cei sufleteti s vd i s
îneleg c folosirea alcoolului este o cumplit batjocur ce se
aduce Scumpului nostru Mîntuitor i Duhului Sfînt. Este
tgduirea darurilor ce ni le-a lsat Iisus Mîntuitorul.
Cuminte rspuns! Folosirea alcoolului este i ea o dovad
despre ce cretintate mincinoas triesc oamenii de azi.

31 – ara crîmelor
În sptmîna trecut s-a fcut socoat la Ministerul de
finane despre câte crîme sunt în ar. tii câte s-au aflat?
Luate dup numrul oamenilor, tot la 200 de suflete o crîm,
adic tot la 40 de case un birt. Doar nici o alt ar din lume nu
st atît de bine ca noi. Cu adevrat azi-mîine ni se va zice ara
crî  melor .
Acum guvernul zice, c s-a hotrît s pun capt acestor
stri i s scad numrul crîmelor...
Poate c unii vor sri la asta s spun c statul ar pierde cu
acest lucru dri de câteva milioane de lei. Este îns de sute de ori
mai mare pierderea i stricciunea ce o fac birturile în pungile i
sufletele oamenilor.
Pag. 18

Tot ce cldete biserica i coala, drîm i stric crîma.

Vorbesc din pite. În satul celui care scrie aceste rînduri sunt 7
crîme i o singur biseric, o singur coal i un
învtor. Duminica cele 7 birturi strîng cu cetera i sticla mai
muli credincio  i ca mine cu clopotul i toaca. Ba chiar i pe cei
care îi strîng eu, dup ce ies din biseric îi înghite crîma ce st
ca un iad cu gura cscat înaintea bisericii i colii.
Nu se pot calcula pagubele sufleteti i bneti ce le fac
birturile i buturile – de aceea popoarele mai cumini au închis
birturile i au oprit cu legi aspre facerea i vinderea de orice fel de
butur ce îmbat i prostesc pe oameni.
Pentru tria i întrirea rii noastre, cerem s fac i
statul nostru aa.

32 – Rmagul lui Xantos

Îneleptul Esop era sclav (rob) la Xantos, filozoful. Într-o zi,
Xantos fcu osp i chef mare cu prietenii si. În toiul
chefului, Esop începu a predica despre rutile beiei, spunînd
c butura are trei grade: plcerea, beia i furia. Toi
începur a rîde de Esop i îi bteau joc de el. Xantos se îmbt
aa de ru c în toiul beiei începu a se luda c el va bea
marea întreag i struind în prostia asta, puse chiar i
rmag pe casa i averea lui întreag.
În cealalt zi Xantos înelegînd despre ce prostie fcuse, se
umplu de îngrijorare i începu a-l ruga pe Esop s-l scoat cumva
din aceast încurctur. Esop se gîndi puin apoi zise: nu te teme
Xantos, te voi înva eu cum s scapi, dar de altdat s nu te
mai îmbei.
Sosind ziua rmagului, se adun mulime mare de popor
la marginea mrii s vad i s rîd de Xantos, c va pierde
rmagul. Dar Xantos, – învat de Esop – gri astfel: Oameni
buni! E adevrat c eu m-am ludat i m-am rmit s beau
marea întreag, dar n-a fost vorba ca s beau i rîurile care se
vars în mare. Cei cu rmagul s pofteasc a opri mai întîi
rîurile i apoi eu îndat voi goli marea de ap...
Poporul rmase uimit de aceast îneleapt scpare a lui
Xantos i începu a rîde acum de cei ce ateptau dobîndirea
rmagului.
Xantos mulumi clduros lui Esop pentru învtura ce i-a
dat-o, care l-a scpat de la încurctur i din acea zi nu s-a mai
îmbtat.

33 – Un rspuns potrivit
– Vreau s m despart de femeie – gri un om în faa
tribunalului. Omul apucase cu nravul beiei i judectorul tia
acest lucru.
– Foarte bine – rspunse judectorul – dar înainte de a trece la
proces, te rog du-te acas i te desparte mai întîi de rachiu... i
apoi vino aici.
 Pag. 19

Beivul s-a ruinat i de aci înainte nu s-a mai îmbtat.

34 – Te rog, sta-i drumul?

Un om beat ce hlduia pe strzile unui ora, întreb pe un
trector:
– Te rog spune-mi sta-i drumul ce duce la tren?
– O, nu – rspunse cel întrebat – drumul pe care mergi d-ta
duce la spital i la cimitir.
Va fi îneles oare beatul înelesul rspunsului?

35 – Lampa beivului
Un beiv întorcîndu-se noaptea tîrziu acas, afl lampa
arzînd. În beia lui vzînd dou lmpi în loc de una, îi zice: la
ce ard dou lumini?... Una trebuie stins...
Ce s-a întîmplat e uor de aflat. Beivul stinse lampa i
rmase la întuneric. Întorcîndu-se mînios, se împiedic, czu cu
capul peste cuptor i a treia zi muri.
Aa pesc beivii i în cele sufleteti. Beivul îi stinge
el însui lumina vieii, lumina sufletului.
Beivul de mai sus se amgea c are dou lmpi. Aa se
amgesc toi beivii i pctoii închipuindu-i c mai au
vreme s se întoarc la Dumnezeu.
Dar tocmai prin nebunia asta îi sting ei înii lumina vieii.

36 – Primejdie de moarte
Fetia unui slujba, acar la cile ferate, cruia îi cam plcea
butura, întreb pe tatl su:
– Tticule drag, ce înseamn steagul cel rou pe care îl duci
la slujb?
– Primejdie de moarte! – rspunse tatl.
În cealalt zi dimineaa, cei ai casei vzur un lucru de
mirare. Pe sticla de rachiu ce o avea acarul era împlîntat steagul cel
rou.
– Primejdie de moarte – strig fetia, cci ea fcuse acest
lucru pe ascuns.
Tatl înelese lecia, se ruin i din acea zi se ls de
spurcata de butur.

37 – Rspunsul lui Diogene

Diogene – un vestit filozof de pe vremea lui Alexandru Macedon
– fu îmbiat odat cu un pahar de butur.
Diogene lu paharul i îndat îl rsturn jos.
– De ce ai fcut Diogene, acest lucru?
– Pi – rspunse Diogene – l-am rsturnat eu ca pe urm s
nu m rstoarne el pe mine!

38 – Cele dou crue

Un crua ajunse în drum pe un altul i voi s-l întreac.
– F-mi loc s trec înainte – se rsti el ctre cel ce mergea
Pag. 20

înainte...
– Da pe urma mea nu poi merge? – rspunse dintîi. Ce duci în
crua ta?
– Eu duc spirt i uic.
– Atunci frate ai dreptate. Treci înainte pentru c eu duc în
crua mea cosciuge (sicrie) i trebuie s merg pe urma ta. Eu
triesc dup tine.
39 – Un nume potrivit
Unul dintre cei mai mari gînditori ai omenirii, englezul
Shakespeare, era un înverunat adversar al alcoolului. Cu toate
prilejurile arta stricciunile ce le face acest duh al diavolului.
De la acest mare gînditor a rmas un fel de nume de botez al
alcoolului. Shakespeare i-a dat alcoolului numele lui cel adevrat,
pe care îl punem i noi la foaie, ca s-l tie toat lumea.
Iat ce nume potrivit i-a pus:
Tu spirit nevzut al alcoolului, a zis Shakespeare – dac nu i
s-a dat înc un nume – drac s fie numele tu!

40 – Una auzit la Ierusalim

Cînd am fost în pelerinaj la Ierusalim, în ara arabilor, am auzit o

poveste de a lor. Cic vzînd credincioii lui Mohamed profetul
cât de repede se lete Evanghelia lui Hristos, au mers la un
mare vrjitor de al lor, care se pricepea la fcutul a fel de fel de
vrji i otrvuri i l-au rugat s fac ceva pentru slbirea
cretintii cci altcum semiluna (legea lor) e pierdut.
Vrjitorul deschise atunci o lad i scoase o cldare mare ce
avea nite evi încîrligate de credeai c e un arpe deasupra ei.
– Dai acest vas în dar cretinilor – zise vrjitorul – i nu v
mai temei de ei.
Aa s-a i întîmplat. Cretinii au apucat a fierbe i bea
alcool. Lupta lor pentru rspîndirea Evangheliei lui Hristos n-a
putut cuceri pgîntatea din cauza aceasta.
Ah! Ce urmri grozave a avut alcoolul asupra cretinilor i
cretintii!

41 – Bun rspuns
... i ce crezi d-ta c 2-3 pahare alung Duhul Sfînt din
mine?...
– Ai dreptate!... Cele 3 pahare nu mai au ce alunga...

42 – Du-te adap caii!

– Du-te adap caii! – strig odat un stpîn pe sluga de la cai,
cruia îi plcea grozav butura i cîrciuma.
– Du-te adap caii! – strig stpînul a doua oar.
– S m ieri stpîne – rspunse sluga – dar caii sunt
adpai i nu vreau s mai bea ap.
Ei vezi dragul meu, ai putea înva ceva de la aceste
dobitoace; ele nu beau decât atîta cât le este setea lsat de
 Pag. 21

Fctorul lor; îi beau poria lor de ap, se satur i apoi nu

mai beau, dar ie îi trebuie nopi întregi s te adpi pe la cele
cîrciumi i tot nu te mai saturi. Bei pîn cînd nu mai poi sta în
picioare.

43 – Ein armer teufel – un diavol necjit

Cînd eram bolnav în Elveia i stteam în pat, am auzit pe
fereastr strigte de om beiv. Sora de caritate m-a lmurit
spunîndu-mi c pe strad e ein armel teufel. Cum eu nu tiam
bine nemete, n-am îneles ce vrea s spun sora, cci
cuvintele acestea traduse dup liter, înseamn un diavol necjit.
Pe urm am cutat în dicionar i m-a lmurit i sora c, în
nemete acest cuvînt înseamn un biet om nevoia, care s-a
îmbtat i face glgie.
Atunci eu m-am gîndit în mine: uite ce vorb potrivit are
neamul pentru cel ce se îmbat.
Un drac necjit – acesta e cu adevrat nevoiaul i omul care
se îmbat de necaz. De o parte e un necjit, în acelai timp, e i
un diavol.

44 – Între tutun, butur i mîncare

O statistic interesant a fost fcut într-un orel din
Olanda. O societate filantropic a împrit nite ajutoare la
omeri.
Acetia aveau de ales între tutun, butur i mîncare. Din
100 de omeri, 41 au ales tutun, 33 butur i numai 26 mîncare.
Adic pîinea celor 100 de flmînzi era tutunul i alcoolul. i
cînd ne gîndim c Domnul Iisus a zis c nu numai cu pîine va tri
omul ci i cu Cuvîntul lui Dumnezeu...

45 – Celor ce le place uica

O maimu a vzut pe stpînul su bînd rachiu. A doua zi
stpînul a vrut s-o îmbete ca s fac haz de nzdrvniile ei.
Cînd stpînul a vrut s-i dea s bea, ea a refuzat s fac acest
lucru. La insistena stpînului su, maimua s-a urcat cu
iueal pe acoperiul casei. A fost chemat, momit, dar ea nu
se clintea de acolo. Atunci stpînul a luat puca s trag în ea,
dar maimua se muta din loc în loc i se ascunse în spatele
hornului. Cei din cas au vrut s se urce s-o ia de acolo, dar
maimua s-a bgat în horn. Astfel a preferat maimua fumul i
chiar s fie pîrlit, decât s bea rachiu.
Maimua aceea a mai trit aproape 12 ani, timp în care
stpînul s-a ruinat prin beie.
Da, maimua, în cazul acesta a dat un exemplu mai bun ca
stpînul ei, care a murit din cauza beiei.
Beia coboar pe om mai jos decât animalele.

46 – Un biat credincios care nu bea vin

Un biat se gsea odat pe un vapor i într-o zi pe cînd era pe
Pag. 22

punte, doi oameni s-au îneles, ca unul din ei s mearg la el i

s-l înduplece s bea. Deci unul se apropie de biat linguitor i
îl invit s bea cu el alcool.
– V mulumesc d-le, spuse biatul credincios, dar eu nu beau
buturi îmbttoare.
– Nu este nimic, tînrul meu prieten, aceasta nu-i va strica,
vino i hai s bem împreun.
– Vinul este batjocoritor, buturile tari sunt glgioase,
oricine se îmbat cu ele nu este înelept – a fost rspunsul
biatului.
– Nu te vei îmbta cu ele, nu vei bea prea mult. Puin nu are
s-i strice, ci îi va da putere.
– Dar pe urm muc ca un arpe i îneap ca o viper;
eu cred c nu este un lucru înelept s te joci cu viperele –
rspunse biatul.
– Drguul meu prieten, îmi vei face o mare bucurie dac vei
bea cu mine numai un pahar cu vin – spuse vicleanul.
– Biblia mea spune: Dac te ispitesc pctoii, s nu mergi
cu ei – a fost rspunsul biatului.
Aceasta a fost o lovitur ameitoare pentru ispititor i se
întoarse la tovarul su.
– Ai izbutit? – îl întreb acesta.
– N-am izbutit, cci biatul este atît de plin de ce spune Biblia,
încât nu-l poi clinti din hotrîrea lui de a nu bea buturi
ameitoare.
Noi cum suntem în aceast privin?

Biblia – Sfînta Scriptur – Cuvîntul lui Dumnezeu

– Ce este Biblia? -

47 – Dac Biblia ar avea grai

Dac Biblia ar avea grai, ea ar striga: oameni buni, eu sunt
cartea lui Dumnezeu: citii-m! Eu sunt descoperirea lui
Dumnezeu: cercetai-m! Eu sunt cartea vieii: iubii-m!
Dumnezeu este Autorul meu: cercetai-m i vei afla în mine pe
Dumnezeu: vei afla toate încercrile i lucrrile ce le-a fcut
dragostea lui Dumnezeu în decursul veacurilor pentru mîntuirea
voastr a pctoilor... vei afla în mine apa cea vie i mana
cea cereasc...

48 – E numele meu...
– Da tu ce te-ai apucat s citeti în Biblie – zise un om ctre
un osta din Oastea Domnului – nu-i pentru tine cartea asta...
– Ba-i tocmai pentru mine – rspunse ostaul – cci uite st
scris numele meu în ea.
– Unde?
– Aici unde zice: Iisus Hristos a venit în lume s mîntuiasc pe
cei pctoi, dintre care cel dintîi sunt eu (2 Tim. 1, 15) .
 Pag. 23

49 – Nu-i pentru tine Biblia!...

– Nu-i pentru tine Biblia – zise odat un om ctre un osta din
Oastea Domnului – eu am auzit pe unii din învaii notri
spunînd c Biblia-i otrav pentru cei neînvai... de unde tii
d-ta c-i miere ori otrav ceea ce citeti în Biblie?
– Dar d-ta – rspunse ostaul – cînd ceri la cîrcium butur
îndulcit, de unde tii dac crîmarul a bgat în ea zahr, ori
ba?
– Pi o gust i vd c-i dulce i-mi place.
– Apoi aa fac i eu. Citesc Biblia i vd c-mi place...
cuvintele ei sunt mai dulci decât mierea (Psalm 118, 103) .
– i apoi, omule drag, dac ar fi otrav ceea ce citesc, apoi
cum se face c de cînd citesc în Biblie, în loc s m prpdesc
m-am lsat de but, de fumat, de sudalme i de alte ruti?...
Omul rmase s se dumireasc cu învaii lui asupra
acestei întrebri.

50 – D-mi cartea!...
Un învat zcînd bolnav în pat, strig pe fiul su:
– Fiule, d-mi cartea!
– Ce carte s-i dau tat? – rspunse fiul deschizînd
biblioteca.
– Fiule – gri tatl – nu este decât o singur carte: Biblia! Ea
este cartea crilor, pe ea s mi-o dai. Numai ea m mai poate
ajuta în aceste clipe grele de boal!

51 – Traista împrit în dou

Despre un cioban se spune c pleca totdeauna cu oile avînd o
traist împrit în dou. Într-o parte îi punea merindea, iar în
cealalt Biblia. Adic i merinde trupeasc i merinde
duhovniceasc.
Odat un domn dînd în excursie pe acolo i aflîndu-l citind în
Biblie, îl întreb pentru ce citete în cartea asta.
– Pentru c sunt singur – rspunse ciobanul.
– i parc nu eti tot singur i dac citeti?
– Nu! Cci citind în cartea asta stau de vorb cu apostolii i
prorocii; stau de vorb cu Însui Dumnezeu i m simt atît de
fericit într-o astfel de societate!

52 – Cumprai-v Testamente!
Un frate osta scria mai anul trecut:
Într-un sat am îmbiat oamenilor Noul Testament. Dar oamenii
nici habar n-aveau ce carte e aceasta.
– Cu cel fel de testamente umbli d-ta?... Las’ c testamentul ni-
l face notarul cînd om fi la btrînee – gri unul.
– Las’ c n-avem averi pentru testamente – adause altul.
Dar eu zisei: dragii mei! Testamentul acesta e un altfel de
testament fcut gata pe care citindu-l cu luare aminte, vei
moteni averi mari i v vei face toi bogai i fericii. Spun
Pag. 24

acest lucru din pania mea.

Eu eram un om srac i prpdit, dar prin testamentul acesta
m-am fcut bogat i fericit. Încercai i vedei c aa este.
Cumprai-v acest Testament i peste un an voi veni iar aci s
v întreb de v-am minit ori ba.
Ostaul vîndu câteva Testamente, iar peste un an, 5 ini îl
srutar la intrarea în sat, mulumindu-i c i-a ajutat s afle o
bogie nebnuit. Doi din ei scpaser de beie i acum erau
adevrai bogai i fericii. Agoniseala lor n-a mai mers în
buzunarul cîrciumarilor, ci în gospodria familiei aducîndu-le
bun starea i fericirea în familie.

53 – Noul Testament i tabachera

De cînd port în buzunar Noul Testament în locul tabacherei de
tutun, i citesc în el – zicea un frate osta – am bgat de seam
c la orice lucru am un spor cu mult mai mare.
i de cînd mergînd pe lîng carul cu boi i am început s cînt
cîntrile lui Dumnezeu nu mi s-a mai stricat niciodat carul în
drum i n-am mai avut pagub în vite.
Peste viaa celor credincioi Dumnezeu Îi revars în mod
deosebit darul i binecuvîntrile Sale multe.

54 – Ai bgat de seam?

Ai bgat de seam c Biblia este o predic vie chiar i
înainte de a o deschide i a citi în ea?
Cci cum este scris Biblia? E legat în negru, marginile
dinuntrul ei sunt roii, iar înuntru e alb.
Luînd în mîn aceast Biblie, un osta ar putea predica astfel:
Dragii mei! Aceast Biblie, aceast carte a lui Dumnezeu, îmi
arat mîntuirea chiar i înainte de a o deschide i a citi în ea.
Neagr este cartea aceasta pe dinafar. Aa era i viaa mea
înainte de a-L cunoate cu adevrat pe Dumnezeu. Iar pe
Dumnezeu L-am cunoscut prin roul acesta de pe marginile
dinuntru ale crii. Prin roul acesta îmi amintesc de Sîngele
Crucii, care ne curete de orice pcat... am ajuns alb la
mîntuire... la o via nou cu Domnul (1 Ioan 1, 7) .

55 – Cu lapte în cas
Un osta îmi spunea c s-a îneles odat cu un vecin al lui
astfel:
– Am auzit c i-ai cumprat o vac.
– Da, Bunul Dumnezeu m-a ajutat s-mi cumpr o vac, cci
m-am sturat s tot umblu cu oala prin sat dup lapte... nu m
mai las fr lapte în cas.
– Bunul Dumnezeu mi-a ajutat i mie s-mi cumpr o vac,
mai deosebit ca a ta.
– Cum? Ce vac? Tu n-ai avere i fîn pentru ea (ostaul era un
om srac i fr avere).
– O, drag vecine, eu mi-am cumprat o altfel de vac. Mi-am
 Pag. 25

cumprat o Biblie din care îmi hrnesc sufletul cu lapte sufletesc,

cu lapte duhovnicesc... Ah, ce lapte minunat este acesta!... Mai
înainte umblam i eu dup acest lapte prin sat i împrumutam câte
o Biblie s citesc în ea i citeam pe apucate în Biblia altora, acum
mulumesc lui Dumnezeu c mi-a ajutat s am i eu lapte
duhovnicesc în cas, din care s beau cînd vreau i cât vreau... i
pentru laptele acesta nu-mi trebuie nici fîn nici avere... l-am
cumprat pe un pre de nimic i m ine o via întreag, ba
înc va rmînea i copiilor mei, s nu se lase fr de acest lapte
binecuvîntat în casa lor.

56 – Mîncarea unei femei evlavioase

Un vestit predicator din Anglia istorisete urmtoarea
întîmplare:
Într-o zi m-am abtut pe la casa unei femei srace s-i dau
ceva ajutor dintr-o colect. Am aflat-o tocmai mîncînd de amiaz.
Avea o mas subire. O bucat de pîine, o zeam goal i un
ulcior de ap.
– Numai atît – am întrebat-o eu.
– Ba mai am ceva – a rspuns vduva – i întinzîndu-i
mîinile pe dulap, a scos o Biblie. Mîncarea mea cea mai aleas e
aceasta – a zis femeia.
O, de am înelege i noi cuvintele Mîntuitorului c omul nu
triete numai cu pîine, ci i cu orice cuvînt ce iese din gura lui
Dumnezeu (Matei 4, 4) . Cîi îns cunosc aceast mîncare?...

57 – Iarba seitic
Prin multe ri din Asia cea cald, crete o iarb aa
numit iarba seitic. Are aceast iarb o însuire deosebit. E
atît de dulce încât dac o pui în gur, nu mai simi nici foamea
nici setea.
Aa e i mana cea cereasc pe care Domnul Dumnezeu o d
spre gustare celor credincioi. Cine a gustat din dulceaa aceasta
i a aflat c Bun este Domnul, cine a gustat Cuvîntul lui
Dumnezeu i a aflat c acest cuvînt e mai dulce decât mierea
(Psalm 118, 103) – acela nu mai simte foamea i setea dup
gusturile i desftrile cele lumeti.

58 – Altdat i azi
La o adunare misionar, care a avut loc în Noua Guinea, un
orator indigen lu o lance în mîn i zise:
– Aceasta prea odat a fi însoitorul nostru nedesprit. Nu
puteam intra nici în grdinile noastre fr ea, o luam în orice
cltorie, cînd dormeam lancea se afla la dreapta noastr, chiar i
în timpul prînzului se gsea cu noi; dar, zise el – inînd în sus o
Biblie, azi putem dormi linitii, cci aceast carte ne aduce pace
i ocrotire i nu mai avem nevoie de lance.
Solia Evangheliei pcii schimb chiar i pe slbatici.
Pag. 26

Cugetri ale oamenilor mari despre Biblie

59 – Poporul nostru are nevoie de Biblie

Marele nostru scriitor Alexandru Vlahu, era un mare cititor,
cercettor i prieten al Bibliei.
În ceasul morii sale, a lsat vorbele testamentare:
– Poporul nostru are nevoie de o singur carte, de Biblie, iar
cartea aceasta n-o are pîn acum!

60 – Cunoaterea Bibliei
Am cunoscut – spunea fratele Oprian – pe ziaristul I.
Sorculescu din Bucureti; un mare om de cultur i un sociolog
vestit, cu o bibliotec rar.
L-am auzit îns strigînd de pe patul de suferin, cînd simea
c i se apropie sfîritul:
– La ce mi-ai folosit tu bibliotec, dac în ceasul acesta greu,
nu m poi ajuta cu nimic?
I-am dat o Biblie i i-am citit ceva din ea, i l-am lsat
murind cu strigarea de durere:
– De ce n-am cunoscut eu cartea aceasta mai dinainte?

61 – Sabia unui împrat

În anul 1547 a fost încoronat ca rege al Angliei Edward al IV-
lea.
În ziua încoronrii, i-au adus trei sbii ca o închipuire a celor
trei regate pe care le avea Anglia de atunci i pe care tînrul rege
urma s le cîrmuiasc.
– Mai lipsete o sabie – zise regele în clipa încoronrii. Toi
curtenii se tulburar la auzul acestor cuvinte i începur a se
întreba, ce sabie mai lipsete.
Atunci regele zise:
– Mai lipsete sabia Duhului Sfînt – Biblia... s o aducei aci
i s o punei în fruntea celorlalte trei, cci fr aceast sabie
nu voi putea cîrmui împria...
i de atunci la încoronarea regilor din Anglia, st acolo de
fa i sabia Duhului Sfînt (Efes. 6, 17) , care este Cuvîntul lui
Dumnezeu.

62 – Biblia lui Roosevelt

Fostul preedinte al Americii, Roosevelt, avea o cas
frumoas în Hide Parc. Dup moartea sa soia a donat aceast
cas statului pentru a fi transformat în muzeu. Ministerul de
Interne a declarat aceast cas monument naional.
Aceast cas este i în prezent la dispoziia publicului pentru
a fi vizitat. Aranjamentul casei a rmas neschimbat; în starea în
care a lsat-o defunctul.
Într-o camer a casei, pe mas se gsete o Biblie, pe care
Roosevelt a depus de patru ori jurmîntul de preedinte al SUA.
Biblia st deschis la epistola ctre Corinteni cap. 13 i fostul
 Pag. 27

preedinte a subliniat trei cuvinte: credina, ndejdea i

dragostea – versetul 13.

63 – Strlucirea Bibliei
Marele chimist irlandez Robert Boyle, care a trit între anii
1627-1691, a spus urmtoarele cuvinte despre Biblie:
Fa de Biblie, toate crile omeneti, chiar i cele mai
bune, sunt numai ca planetele care primesc toat lumin i
strlucirea lor de la soare.
Binecuvîntarea

64 – Merindea unui copil

Cînd Domnul Iisus a hrnit în pustie 5.000 de oameni cu 5 pîini
i 2 peti, v aducei aminte c ucenicii Lui nu I-au fost de nici
un ajutor. Ei nu tiau cum s trimit mai degrab mulimea
flmînd la casele lor.
Binecuvîntarea fu împrtit printr-un copil, care plecase de
acas dorind nespus de mult s asculte cuvintele Domnului (Ioan 6,
9) . Ca s-i potoleasc dorul, mam-sa, o femeie srman, îi
pusese în traist câteva pîini i cîiva peti uscai, cu care s se
poat hrni 3-4 zile.
Cînd ucenicii cercetaser cine are merinde cu sine, copilul
acesta, însetat de Cuvîntul Domnului Iisus, plin de supunere i
buntate, puse la picioarele lor tot ce-i mai rmsese: cinci pîini
de orz i doi peti. Cei mai avui care aveau merinde mai mult
i mai bun, nu împriser cu nimeni hrana lor.
Aceste cinci pîini i doi peti, prin binecuvîntarea Domnului
Iisus, se prefcuser în cea mai bun hran pentru toat
mulimea.
Binecuvîntarea lui Dumnezeu lucreaz de multe ori prin oameni
care în ochii lumii sunt mici i nesocotii, neluai în seam.

Biruina

65 – Dumnezeu – Steagul meu (Exod 17, 15)

În drum spre Canaan, israelienii au secerat o biruin asupra
lui Amalec, vrjmaul lor cel mai mare. Aci ne spune Biblia c
Moise a ridicat un altar pe care l-a numit Iehova Nisi, ceea ce
înseamn Domnul este steagul meu (Exod 17, 15) .
Acest preafrumos nume a venit dup biruina lor asupra lui
Amalec. A venit în semnul c biruina lor era biruina
Domnului... lupta lor era lupta Domnului... steagul lor era steagul
Domnului. Peste oastea israelienilor fîlfîia steagul lui Dumnezeu.
Domnul era biruina lor. Prin aceast biruin îl btuser pe
Amalec i cu aceast biruin înaintau biruitori spre Canaan,
spre ara fgduinei.
O astfel de biruin ne trebuie i nou, iar aceast biruin
o d Iisus Cel Înviat din mori.
Învierea înseamn biruina definitiv i desvîrit pe care
Pag. 28

Iisus Mîntuitorul a avut-o asupra morii, asupra diavolului, asupra

pcatului. Aceast biruin ne-a lsat-o i nou zicîndu-ne:
Îndrznii cci Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33) . Noi en mîntuim
prin aceast îndrzneal i prin aceast biruin.
Prin moartea Sa Mîntuitorul ne-a dat iertare i împcare cu
Tatl ceresc. Ne-a uurat de sarcina pcatelor i ne-a dat pace.
Dar desigur am fi pierdut demult acest dar de mîntuire dac
Domnul n-ar fi înviat i nu ne-ar fi lsat asigurarea: Iat Eu sunt
cu voi pîn la sfîritul veacurilor (Matei 28, 20) .

66 – Rspunsul unui copil

O întîmplare din ara Bibliei, din Anglia.
Un învtor credincios a pus odat în faa elevilor
urmtoarea întrebare:
– Ce a putut s-I spun Domnului Iisus, îngerul din Grdina
Gheimani, care venise s-L întreasc?
– Copiilor – a zis învtorul – s cutm ce a spus despre
aceasta Noul Testament. Uite aci la Matei nu spune c ar fi grit
ceva îngerul. Nici la Marcu, nici la Luca i nici la Ioan.
Oare ce-ar fi putut s-I spun îngerul?...
Atunci se scul fetia unui credincios i rspunse:
– Eu cred c îngerul a zis:
– Nu fii întristat Iisuse cci a treia zi voi veni iar i-i voi
ridica piatra de pe mormînt.
Este acesta un rspuns cu adevrat pus de Duhul Domnului în
gura unui copil. Cci, desigur, îngerul din Grdina Gheimani nu
L-a întrit pe Domnul cu ndejdea c va scpa de Cruce, ci L-a
întrit ca s-i poat duce Crucea la Înviere.
Învierea Domnului Iisus este biruina definitiv asupra
pcatului i a morii i ea trebuie s fie i învierea noastr la o
via cu Domnul Iisus Hristos.

67 – Prin lupt i struin la biruin

Despre regele Robert Bruce din Scoia, spune istoria c, fiind
btut de vrjmai, s-a furiat descurajat într-o ur. Dimineaa
vzu un pianjen care încerca s-i fac trecere printre firele lui.
De 15 ori i se rupse firul; de 15 ori îl fcu din nou, pîn izbuti.
Acest pianjen – zise regele – este trimis spre mustrarea mea
i încurajarea mea. Chiar de 15 ori de voi fi btut, n-am s m
las. i intrînd din nou în rzboi, btu pe vrjmaul lui.
Iubiii mei frai ostai, în lupta noastr s ne fie i nou
pild struina pianjenului. Oricâte lovituri ne-ar da vrjmaul
diavol, s nu disperm; s înnoim atacul – i a noastr va fi
biruina.
Împria lui Dumnezeu se ia prin struin i lupt... i
celui ce biruiete i pzete Cuvintele Mele, îi voi da s
mnînce din pomul vieii... (Apoc. 2, 7-17) .

68 – Biruina asupra pcatului

 Pag. 29

O tînr de 16 ani, a venit la una din adunrile de

credincioi, în care se vorbea de biruina complet asupra
pcatului.
Ea tria la o mtu a ei, care avea o fire dificil i o certa
mereu. Tînra fat venea adesea foarte tîrziu de la coal, iar
cînd mtua îi fcea o observaie sever, ea rspundea
nepoliticos. Tînra noastr i-a dat seama c nu face bine i s-a
hotrît de mai multe ori s-i rspund mai frumos, dar n-a
reuit.
Într-o adunare, sub lucrarea Cuvîntului, tînra s-a hotrît s se
întoarc acas mai devreme i s nu mai rspund mtuii
nepoliticos. Câteva zile dup aceea tînra fat se întoarse din nou
cu întîrziere. Mtua o mustr din nou cu o oarecare ironie: unde
sunt bunele tale hotrîri? De ast dat tînra fat nu rspunse
nimic. Reuise s se biruiasc pe sine. Câteva zile mai tîrziu,
tînra fat îmi scrisese astfel: Acuma tiu c exist o adevrat
biruin, c atunci cînd mtua mea m certa, nu numai c n-
am contrazis-o, dar nu simeam nici un fel de dorin de a riposta
ca mai înainte. Iat biruina adevrat!
Cineva v-a fcut o nedreptate. Voi nu spunei nimic i nu
cutai s v rzbunai, dar în interiorul vostru, ai avea
satisfacia i nu ai fi îndurerat, dac acestei persoane i s-ar
întîmpla o nenorocire. Aceast atitudine nu este demn de un
adevrat credincios.
Care este semnul cuvîntului biruin? Biruina nu este numai
dispariia manifestrii rului i transformarea gîndirii i
comportrii noastre, dar i suprimarea cauzei profunde a
pcatului. Pentru a fi biruitori, noi nu trebuie s ascundem nimic
înaintea lui Dumnezeu i înaintea oamenilor.
Dac ne mrturisim pcatele, El este credincios i drept ca
s ne ierte pcatele i s ne cureasc de orice nelegiuire (1
Ioan 1, 9) .
Dar Tu ceri ca adevrul s fie în adîncul inimii. F dar s
ptrund înelepciunea înuntrul meu! Curete-m cu isop
i voi fi curat: spal-m i voi fi mai alb decât zpada. Zidete
în mine o inim curat Dumnezeule; pune în mine un Duh nou i
statornic (Psalm 51, 6-10) .
Deci, fiindc avem astfel de fgduine, preaiubiilor, s ne
curim de orice întinciune a crnii i a Duhului i s ne
ducem sfinirea pîn la capt în frica lui Dumnezeu! (2 Cor. 7, 1) .

Biserica – Familia cretin

69 – Duhul Sfînt i Biserica

Toate slujbele, toate tainele, toate lucrrile din biseric, sunt
lucrarea Duhului Sfînt.
Fr Duhul Sfînt – zicea un sfînt printe – nu este nici
biseric, nici preot, nici tain, nici slujb, nici predic.
Nu v plîngei c v lipsesc bani pentru biseric. Toate
Pag. 30

acestea nu sunt de dispreuit, dar ceea ce ne lipsete mai înainte

de toate este Duhul Sfînt.
Dac înainte de a muri, a ma putea rosti o rugciune, aceasta
ar fi:
Doamne, trimite cretintii Tale pe pmînt oameni plini de
Duhul Sfînt... Doamne, trimite tuturor bisericilor Tale, oameni plini
de Duhul Sfînt!...

70 – De ce te duci la biseric?
– De ce te duci la biseric? Te poi ruga i acasa!
– Dar d-ta de ce te duci la crîm? Poi bea i acas!
– Pentru c la crîm butura-i mai bun.
– Apoi, vezi, tocmai de aceea m duc i eu la biseric pentru
c acolo-i rugciunea mai bun i mai dulce decât acas.

71 – Porumbeii din Veneia

Veneia e oraul porumbeilor. Cei mai muli se afl în jurul
bisericii din Piaa San Marco. i lucru interesant. De câte ori sun
la amiaz clopotul cel mare al bisericii, porumbeii se strîng cu
miile de prin ora în turlele bisericii.
Uite ce lucru minunat – a exclamat un strin – la chemarea
clopotului, porumbeii se strîng la biseric de parc-ar fi nite
cretini evlavioi... ei ascult chemarea clopotelor mai mult decât
oamenii...
– Stai, stai – a rspuns un localnic – strîngerea porumbeilor
cînd trage clopotul de amiaz, are un alt tîlc. Atunci li se d
porumbeilor de mîncare... ei se strîng la biseric nu numai pentru
chemarea clopotelor, ci i pentru c tiu c atunci li se d de
mîncare.
Ne plîngem mereu c s-au golit bisericile... c clopotul
rsun în zadar... Vor fi ele multe pricini pentru acest lucru...
desigur c s-a stricat i poporul, dar desigur c o pricin e i
aceea c în multe locuri, pe lîng chemarea clopotelor, oamenilor
nu li se d hran duhovniceasc... nu se predic cu putere
Cuvîntul lui Dumnezeu. Oriunde glasul clopotelor cheam pe
oameni spre a li se da mîncare duhovniceasc – bisericile sunt
pline.

72 – Cei trei pai

Taina mîntuirii sufleteti nu cere cine tie ce tiin i
filozofie mare. Eu am o adevrat groaz de sistemele teologice
i filozofice. Taina mîntuirii are numai trei pai, trei piri
sufleteti:
1 – Pasul prim: s ieim noi înine din lume (din duhul lumii).
2 – Pasul al 2-lea: s intrm în Domnul Iisus Hristos (s
primim Jertfa Crucii Sale i s trim o via cu El i
Evanghelia Lui).
3 – Pasul al 3-lea: s intrm în rai.
 Pag. 31

73 – Testamentul lui Alexandru Macedon

Cînd era pe patul morii, Alexandru Macedon, a lsat cu
limb de moarte s fie aezat în sicriu cu mîinile afar.
– Vreau – a spus împratul cel ce nu se sturase niciodat de
przi i comori – s vad toat lumea c m duc cu mîinile
goale din aceast lume.

Boli, suferine, necazuri

74 – Bolile i încercrile în lumina Evangheliei

Înainte de asta cu sute de ani – în evul mediu – pentru
pedepsirea celor vinovai se folosea i o pedeaps ciudat.
Osînditul era legat de capul unui scrînciob ce atîrna deasupra apei.
Iar cellalt cap – pe uscat – stteau judectorii.
Vinovatul era ridicat în sus i apoi lsat repede s se cufunde
în ap... era scos afar la vreme ca s nu se înece. Pe urm i se
ddea drumul. Popor mult se strîngea la privelitea acestei
pedepse.
Bolile i încercrile sunt i ele un fel de pedeaps cereasc.
Din cînd în cînd, Dumnezeu ne cufund i pe noi în apa
necazurilor. Iar aceast cufundare este mai mult o dragoste decât o
pedeaps. Pentru cei osîndii cu scrînciobul, pedeapsa era o
tortur grozav acoperit i de batjocurile oamenilor. Cel
pedepsit în nici un caz nu se fcea mai bun în sufletul lui, ba din
contr rmînea cu ur i gînd de rzbunare fa de osînditori.
Dar Domnul nu face aa. În pedeapsa Lui este dragoste i
mîngîiere. Pedeapsa Lui ne aduce sntate i trie sufleteasc.
Pîn cînd Domnul st la captul încercrilor i bolilor noastre,
n-avem de ce s ne temem. El tie puterea noastr de credin
i de rbdare i ne d numai atît cât putem noi duce i pentru ca
s ne fie spre învtur i spre mîntuire.
Cînd Domnul opereaz în sufletul nostru cu încercri, n-avem
de ce s ne temem. Cuitul Lui taie numai atît cât trebuie. El tie
precis cât de afund s taie. Eu, cînd am stat la operaie l-am rugat
pe medic s nu m taie prea adînc. A trebuit s tai – mi-a zis
medicul pe urm – cci altcum nu puteam stîrpi rul.
Cînd Domnul ne bag în cuptorul încercrilor, s nu ne
temem. Cuptorul e cald, arde, frige, dar gradul (termometrul)
cuptorului este în Mîna Domnului.
El tie câte grade putem n oi suporta i nu ne las în încercare
decât cât este nevoie pentru curirea noastr.
Cînd trim o via cu Domnul, bolile i încercrile ne sunt o
binecuvîntare. Cînd trim o via cu Domnul – chiar cînd vine
vremea s intrm în apa cea rece a morii, nu ne temem. Domnul
ne trece îndat din moarte la via.
Iisus strbtea toat Galileia învînd pe norod în sinagogi,
propovduind Evanghelia Împriei i tmduia orice boal
i orice neputin care era în norod (Matei 4, 23) .
S-L cutm i s-L chemm i s-L primim pe Domnul
Pag. 32

Iisus în inimile noastre i în viaa noastr i El Marele Medic ne

va vindeca i pe noi de bolile noastre trupeti i sufleteti.
75 – Cercetarea i ajutorarea bolnavilor
Cercetarea i ajutorarea bolnavilor este o invitare cereasc, ce
trece prin toate Scripturile. Mîntuitorul a ridicat atît de sus aceast
invitare încât S-a pus pe Sine Însui în chipul celor bolnavi i
npstuii. Bolnav am fost i M-ai cercetat (Matei 25, 43) .
Rsplata cercetrii bolnavilor este mare. Dar s ne gîndim i
la aceea ce spune Sf. Ioan Gur de Aur: A face milostenie mare
lucru este i de mîntuire, dar mai mare este a scoate pe cineva din
rtcirea necredinei i a pcatului, pentru c sufletul nu are
rscumprare nici cu toat lumea.
A cerceta i ajuta pe cel bolnav, mare i bun lucru este. Dar,
odat cu aceasta, trebuie s-i cercetm i sufletul lui. Cci boala
i încercarea vine tocmai ca o medicin cereasc pentru sufletul
nostru. Vine tocmai ca o solie cereasc pentru trezirea i
întoarcerea noastr la Dumnezeu.
Cînd omul zburd de sntate i bine – cu greu te poi
apropia de el cu cele sufleteti. Pmîntul inimii lui e cale btut
i nu primete smîna. Dar cînd sosete boala i suferina,
situaia se schimb. Pmîntul s-a muiat i e gata s primeasc
smîna.
Boala i suferina sunt plugul cel binecuvîntat al Duhului
Sfînt, care începe s taie elina unui suflet învîrtoat în pcate.
Oriunde a început s are acest plug binecuvîntat, noi s pim pe
urmele lui cu smîna Cuvîntului lui Dumnezeu. La patul
bolnavilor, prin spitale i pe oriunde este un suflet care sufer –
noi s ne apropiem de el cu vestirea mîntuirii. Pentru c aci vom
avea seceriul cel mai bogat...

76 – Setea spune dac eti sntos sau bolnav

Sntatea trupului o poi cunoate i dup sete. Cînd eti
sntos bei ap la termenele ei i nu pofteti mai mult decât i-
ar fi lips. Dar cînd eti bolnav, nu te mai saturi de ap. Din ce
bei, tot mai mult ai bea.
Aa poi cunoate i sufletul tu dac s-a încuibat în el
boala lcomiei, ori ba. Dac eti mulumit cu cât îi d
Dumnezeu i lucrul mîinilor tale, sufletul tu este sntos i
ferit de boala lcomiei.
Dar dac niciodat nu mai eti îndestulat cu cât ai, ci tot mai
mult i mai mult pofteti, atunci sufletul tu este bolnav de boala
i setea lcomiei.
i cei bolnavi au lips de doctor. Domnul Iisus este Doctorul
Cel Mare al trupurilor i mai ales al sufletelor noastre. Cheam-L
pe El neîntîrziat i El te va vindeca de boala sufleteasc, de boala
pcatului.
Sîngele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne curete de
orice pcat (1 Ioan 1, 7) .
 Pag. 33

77 – Stîrpirea rului din rdcin

Un beiv ptima, ajungînd bolnav, a chemat un medic i i-s
zis:
– Domnule medic, te rog s-mi stîrpeti boala din rdcin.
– Foarte bine – i-a zis medicul, un om cuminte – i vzînd pe
mas sticla cu alcool a beivului, a luat-o i deschizînd fereastra a
zvîrlit-o în strad zicînd:
– Iat, aceasta este stîrpirea din rdcin a bolii tale!
Cam aa facem i noi cu patimile cele rele. Îl chemm pe
Iisus Doctorul Cel Mare, s ne tmduiasc trupul i sufletul,
dar de nravurile rele nu ne-am lsa bucuros.
Domnul Iisus îns vindec numai acolo unde face o vindecare
radical: stîrpete rul din rdcin.
Orice amrciune, orice iuime, orice strigare, orice clevetire
i orice fel de rutate, s piar din mijlocul vostru (Efes. 4, 31) .

78 – La Lacul Siloamului
În legtur cu Evanghelia de la Ioan 9, 1-42, voi spune c eu
am luat un fel de vindecare de la Lacul Siloamului.
Înainte de a face pelerinajul la Ierusalim, sufeream de ochi.
Doctorii îmi ddur medicamente i ochelari.
Ajuns la Ierusalim, cînd am cercetat Lacul Siloamului, m-am
coborît în adîncul lui cu credin i m-am rugat Domnului cu
cldur s-mi dea i mie tmduire ochilor trupeti i
sufleteti.
De atunci n-am mai folosit nici medicamente, nici ochelari. M-a
tmduit Doctorul Cel Mare. Îi mulumesc i din acest loc i Îl
rog neîncetat s-mi in i s-mi întreasc i sntatea
ochilor sufleteti.

79 – Doctorul i bolnavul
Fratele meu! Iisus Mîntuitorul a venit în lume s tmduiasc
pe cei bolnavi cu sufletul. El a venit anume s tmduiasc i
bolile tale. Hai s zicem c eti bolnav i chemi medicul. Oare
ce-ar zice medicul dac l-ai întîmpina cu vorbele: Scuzai d-le
doctor c v-am chemat... nu trebuia s v chem...
– O, dragul meu, a rspuns medicul – pentru asta nu-i trebuie
nici o scuz. Eu doar pentru asta-s medic s merg la cei bolnavi
s-i tmduiesc... ca s fiu doctor i s-mi pot arta tiina,
eu am lips de bolnavi...
Aa e i cu Doctorul Cel Mare al sufletelor noastre. Trebuie
s-L chemm i s ne apropiem de El ccu toat încrederea,
pentru c El Se ocup anume cu tmduirea sufletelor. El nu
poate fi doctor dac n-are bolnavi; El nu poate fi Mîntuitor dac
pe cine mîntui.
Fratele meu! Eu îi spun un lucru nou: Iisus Mîntuitorul nu ne
poate prinde pe noi decât în pcatele noastre. Boala este punctul de
întîlnire între noi i Mîntuitorul. Boala ne duce la medic; pcatul
ne duce la Doctorul Cel sufletesc. Pcatul ne îngenuncheaz la
Pag. 34

picioarele Crucii, ne face s plîngem, s cerem iertare i

vindecare. Nu pentru pcat îi pierd oamenii sufletul i viaa de
veci, ci pentru c nu simesc pcatul; nu simesc boala i nu
cheam pe Doctorul Cel Mare.
Ferice de cei ce simt boala pcatului i alearg cu ea la
Doctorul i Tmduitorul sufletelor noastre!

80 – Vorbe mari
Boala este pentru noi o vizit pe car ene-o face Dumnezeu, e o
întreinere a lui Dumnezeu cu noi, e un srut pe care ni-l d Iisus
Cel Rstignit.
Iar fiecare din resemnrile noastre în durere este un srut pe
care-l dm noi lui Iisus Cel Rstignit.
81 – De ce le merge bine celor ri?
De ce le merge bine celor ti?... de ce încercrile i necazurile
îi izbesc tocmai pe cei ce caut pe Domnul i mîntuirea... De ce
sunt parc mai ferii de încercri cei ce triesc în nepsare de
cele sufleteti i se tvlesc în toate patimile i pcatele?...
Iat o întrebare care ispitete. Dar nu e grea de dezlegat. Vom
folosi o asemnare.
Cînd cineva e bolnav, doctorul nu cru medicamentele oricât
de amare ar fi. i pe lîng asta se dau bolnavului i fel de fel de
opreliti de mîncri i buturi. i bolnavul nu se supr cci e
vorba de viaa i sntatea lui.
În chipul acesta sunt cei credincioi pe care Doctorul Cel
ceresc îi apr de boala pcatului, de boala pieirii sufleteti, prin
medicamente i opreli  ti : prin fel de fel de necazuri i încercri.
Dar sunt i altfel de bolnavi, care nu mai pot fi salvai. Pe
acetia medicul nu-i mai supr cu medicamentele i oprelitile.
Se apleac spre cei ai casei i le optete: bolnavul e pierdut!...
nu-l mai chinuii cu medicamente i diete... dai-i s mnînce
i s bea tot ce poftete cci i aa e pierdut!
În chipul acesta sunt cei necredincioi crora le merge bine.
Dar binele lor e oapta medicului: lsai-l s mnînce tot ce-i
poftete inima, cci i aa e pierdut... lsai-l s guste din
toate plcerile lumii cci i aa mîntuirea lui e pierdut.
S ne fereasc Bunul Dumnezeu de un astfel de bine! Cea mai
mare nenorocire pentru un om pmîntean este cînd se tvlete în
pcate i îi merge bine... cînd Dumnezeu nu Se mai ocup de el;
cînd Doctorul Cel ceresc îl las s bea  i s mnînce tot ce-i
poftete inima.

82 – Rothschild i medicul
Despre marele miliardar Rothschild, am citit un lucru interesant.
Medicul lui de cas îl cerceteaz în fiecare zi, iar Rothschild i-a
fcut un fel de plat interesant.
În fiecare zi medicul îi afla plata de zi pe masa lui Rothschild.
Dar aceasta numai pîn cînd Rothschild era sntos i n-avea
lips de el. Îndat ce Rothschild se îmbolnvea, medicul nu mai
 Pag. 35

primea nici un fel de plat pîn nu fcea sntos.

Adic Rothschild îi pltea medicul pentru sntate i nu
pentru boal.
Noi îns, cu Doctorul nostru Cel sufletesc facem tocmai contra.
Îl pltim cu recunotin, cu mulumiri, cu rugciuni i
îndreptarea purtrilor numai pe vreme de boal i necaz, dar pîn
cînd ni-i bine, habar n-avem s-I pltim pentru darurile de care ne
învrednicete. Pltim boala dar nu pltim sntatea.
i nu e bine aa!

83 – Ad foarfecele!...
Un cretin se duse cu cuvînt de mîngîiere la patul unei bolnave.
Femeia se tînguia neîncetat contra bolii i încercrilor.
Te rog deschide Biblia – îi zise cretinul i citete Psalmul
143, versetul 1-3.
Femeia citi: Binecuvîntat este Domnul Dumnezeul meu, mila
mea i scparea mea, sprijinitorul meu i izbvitorul meu, scutul
meu i ndejdea mea.
– Destul! Te rog ad foarfecele!
– i ce vrei s faci cu foarfecele?
– Pi s tai acest loc din Biblie pentru c d-ta nu crezi ce
spune aci... locul acesta e de prisos s mai stea în cartea lui
Dumnezeu... pentru d-ta el nu mai are nici un pre.
– Ba, lsai-l acolo! – zise femeia plîngînd – i din acel ceas
n-a mai cîrtit contra încercrilor i suferinelor.

Bogie

84 – Era numai aur!...

În rile rsritului umbl o istorioar ce spune c doi
cltori rtcind în pustiul deertului ajunseser în primejdia de
a muri de foame i de sete.
Deodat, în zare se ivete un palmier, iar lîng el urmele unor
foti popositori pe aci. O desfuraser repede în ndejdea c
afl în ea ceva hran. Dar, vai, în ea era numai aur, iar aurul nu le
putea ajuta. Murir lîng el.
Aa se întîmpl i în pustiul acestei lumi. Lumea aceasta nu
are nici o hran pentru suflet. E un deert mare fr ap i
fr pîine sufleteasc.
Vai, cete suflete mor de foame i de sete lîng bogiile i
averile trectoare.

85 – Ce este aurul?
O gazet englez a pus odat cititorilor si întrebarea: Ce
este aurul? Pentru rspunsul cel mai bun, s-a pus un premiu de
câteva mii de lei. Rspunsul celui premiat a fost acesta:
Aurul este un paaport universal (bun pentru toate rile din
lume). Poi deschide cu el toate graniele i toate uile. Poi
intra cu el oriunde. Dar nu poi intra cu el în rai. Ua raiului n-o
Pag. 36

poi descuia cu aurul.

Cu aurul poi descuia orice, dar Împria lui Dumnezeu i
mîntuirea sufletului n-o poi cumpra.
Produce aurul orice: case, haine, scumpeturi, prieteni, etc. Un
singur lucru nu poate produce: pace, bucurie i fericire adevrat.

86 – Las toate averile mele...

arul cel mare al Rusiei, a murit în clipa cînd a început s-i
scrie testamentul. Încrcat cu putere lumeasc i cu o uria
avere, nu-i venea s cread c va putea muri aa curînd.
Pe urm abia a putut scrie cuvintele: “Las toate averile mele...”
i a murit. N-a mai putut s spun cui le las!

87 – Bogatul i cltorul
Un biet cltor srac ceru sla în casa unui bogat zgîrcit.
– Mergi de aici – se rsti bogatul – cci doar casa mea nu-i un
han la drumul mare pentru cltori.
– Îngduie-mi te rog, rspunse sracul, s-i pun trei
întrebri, i-apoi voi pleca în drumul meu.
– Cine a locuit aici înainte de d-ta?
– Tata.
– Dar înainte de dînsul?
– Bunicul.
– i dup d-ta, cine va locui aci?
– Fiul meu.
– Precum se vede – zise sracul – aci în casa asta nu e nimeni
statornic. Se duc unii i vin alii. Nite cltori suntei i dv. ,
iar casa asta e un han, în care ar trebui s primii i pe cei sraci.
Cuvintele sracului strpunser inima bogatului zgîrcit. Din
acea clip n-a mai respins pe sraci i s-a fcut un izvor de mil
i milostenie pentru ei.

88 – Cel mai bogat

O întîmplare din Germania, de la anul 1872.
Boierul unui sat trecea clare pe lîng sprgtorul de piatr
din marginea drumului.
– Bun ziua cucoane boierule!
– Bun ziua nene moule! Ei, ce mai faci, tot cu piatra asta te
rzboieti?
– Ludat s fie Domnul pentru toate – rspunse sprgtorul,
care era un om credincios i tria în adevr Evanghelia.
– Dar cu srcia cum o mai duci?
– Slav lui Dumnezeu! De srcie am scpat. E adevrat c
sunt srac de avere, dar am aflat o bogie care întrece toate
averile i bogiile din lumea aceasta.
– Glumeti mo Ioane?
– O, nu cucoane boierule! Bogia pe care o am eu n-o dau pe
toate averile dumitale.
– i de cîi ani eti mo Ioane?
 Pag. 37

– De 75 de ani, dintre care 30 i-am petrecut sprgînd piatr la

marginea drumurilor.
– Ei, i asta se cheam via? O via întreag s spargi la
piatr pe marginea drumurilor!
– Desigur, boierule, asta nu-i via, dar mulumesc lui
Dumnezeu c mi-a ajutat s aflu viaa cea adevrat.
Boierul, care era un mare necredincios, plec zîmbind zicîndu-
i în sine: a slbit de minte moul acesta.
Dar peste noapte, boierul avu un vis fioros. Se fcea c murise
cel mai bogat om din sat. Dimineaa se trezi tremurînd sub fiorul
acestui vis: el era cel mai bogat om din sat.
Într-aceea intr logoftul lui. Îi aduce veti i ateapt
porunci.
– Cucoane! O noutate! Ast noapte a murit btrînul sprgtor
de piatr. L-am vzut i eu... parc doarme linitit... a murit cu
Biblia lui în mîn.
Boierul se cutremur din nou. Acum înelegea totul. Btrînul
de ieri i visul de ast noapte îi spusese un mare adevr.
– S tii, logofete, c ast noapte a murit cel mai bogat om
din satul nostru.
Logoftul csc ochii mari... nu înelese nimic...
– Da! Da, s tii c acesta a fost cel mai bogat om din sat
pentru c avea o bogie, care împreun merge cu el: credina
i ndejdea vieii venice.
i din acel ceas, boierul deveni un credincios i începu i el a
se îmbogi în Domnul (Luca 13, 21) .

89 – Socrate i Alcibiade
Alcibiade, un mare brbat de stat al vechilor greci, se lud
odat cu averile sale în faa lui Socrate, filozoful.
– În patria mea, Atica – se luda Alcibiade – am atîtea i atîtea
averi.
Atunci Socrate luînd o hart a rii, zise:
– Te rog, prietene, arat-mi aci pe harta rii, unde e averea ta
– i cât e de mare. Alcibiade rmase ruinat: moia lui era ceva
invizibil pe harta rii, atît de mic era!
i cînd te gîndeti cât de muli in oamenii la un picur de
pmînt, în loc s-i cîtige avere cereasc.

90 – Întrebarea unui copil

Un bogat necredincios se îmbolnvi pe neateptate de o boal
grea de moarte. Cum nu mai era vreme s-i fac testamentul,
chem la patul su pe femeia sa i pe copiii si i începu a le
spune:
– Dragii mei, eu plec în cealalt lume; v las cu limb de
moarte casa asta i moia i toat averea mea...
– Tticule drag – îl întrerupse copilaul su cel mai mic,
care nu pricepea de ce este vorba – acolo unde te duci ai tu alt
cas?
Pag. 38

Întrebarea copilaului strpunse inima muribundului. În clipa

aceea îi vzu zdrnicia vieii i osînda ce-l atepta. Dar
acum era prea tîrziu, prea tîrziu...
Peste câteva clipe îi dete sufletul i plec într-o lume, unde
n-avea cas, nici moie.
Noi cum stm în aceast privin?

91 – Rspunsul lui Diogene

Alexandru Macedon îl afl odat pe îneleptul Diogene
rscolind într-o grmad de oase de oameni mori.
– Ce faci acolo, Diogene? – îl întreb împratul?
– Caut oasele tatlui tu i nu le pot afla dintre celelalte –
rspunse Diogene!

92 – Cîinii i iepurele
Cîinele alearg dup iepure, îi simte mirosul. Alearg cu
gîndul la carnea lui. Asud în ndejdea c pe urm se va ospta
din carnea lui.
Dar în momentul ce prinde iepurele – hop – intervine vîntorul
cu aspra porunc: Nu te atinge! Iepurele este al meu, numai
alergatul fost al tu!
i bietul cîine, se linge pe buze. A alergat în zadar.
Aa e i cu lumea i desftrile ei. Alearg omul, asud,
strînge mereu avuii, cu gîndul c pe urm va putea zice: Suflete,
ai de toate; bea, mnînc i te veselete!
Dar pe cînd e gata de mîncare, sosete diavolul cu moartea i
îi strig: Stai pe loc... iepurele este al nostru... al tu a fost numai
alergatul!
i omul, nebunul, vede numai atunci c a alergat în zadar. Dar
atunci e prea tîrziu, e prea tîrziu...
Drag cititorule, diavolul scoate în calea noastr iepurele
lcomiei dup averi i plceri. S nu ne lsm înelai a
alerga dup acest iepure. Ci noi s alergm int pentru a
dobîndi cununa (1 Cor. 9, 25) .
Alergai dar ca s cptai premiul... (1 Cor. 9, 24) .

93 – Bogatul i pdurea
O întîmplare adevrat.
O delegaie de oameni sraci dintr-o parohie srac, se
prezentar la un om bogat, care avea i pduri, s-i cear lemn
gratuit pentru cldirea bisericii.
– Domnule, uite am venit la d-ta pentru asta... i asta... vrem
s facem i noi o biseric i am avea lips de ceva lemne. i
dac Bunul Dumnezeu te-a druit cu o pdure aa de frumoas,
te rugm s ne ajui cu ceva lemne... noi suntem trimiii
oamenilor din sat i te rugm pentru asta...
– Nu v dau nimic – rspunse aspru bogatul... pdurea se ine
cu cheltuieli mari... i apoi, nu-i vreme acum de pomeni.
La acest rspuns se desprinse dintre oameni un mo crunt.
 Pag. 39

Cu glas blajin el zise:

– Drag domnule, dac nu vrei s ne dai nimic, noi ne vom
duce. Bunul Dumnezeu poate ne va da dintr-un alt loc. Dar înainte
de a pleca, eu vreau s te întreb o vorb: Care-i bradul d-tale din
pdurea asta?
– Ce brad? – rspunse bogatul... toat pdurea-i a mea.
– Va fi, dar cînd vei pleca din lumea aceasta, vei lua cu d-ta
numai un brad; ba înc nici acela întreg, ci numai patru scînduri cât
îi va trebui pentru sicriu... i cu aceste vorbe plecar.
Era ctre sear. Ce s-a întîmplat în noaptea aceea nu se tie.
Dar dimineaa, oamenii din satul cu rugarea primiser
întiinarea din partea bogatului, c pot veni s-i ia gratuit din
pdure tot lemnul ce le trebuie pentru biseric.

94 – Trei vorbe de care trebuie s inem seama

Un cretin ar trebui s in seama de cele trei vorbe de mai
jos:
1 – Ia din darurile sufleteti i trupeti pe care i le d
Bunul Dumnezeu.
2 – D neîncetat mulumire pentru ele i d i altora din ele.
3 – Ai grij ca nu cumva luîndu-le i folosindu-le cu
nevrednicie s fii pedepsit de Dumnezeu.

95 – Fericirea unui miliardar

D-ta d-le Rothschild, trebuie c eti fericit, c ai de toate ce-
i dorete inima? – îl întreb odat pe marele miliardar, un
prieten de al lui.
– Eu fericit? – rspunse Rothschild – pi uite tocmai acum am
în mîn o scrisoare, prin care cineva m amenin cu moartea, de
nu-i voi trimite la un loc anumit o mare sum de bani.
– Eu fericit, cînd locuina mea e pzit ziua i noaptea de 20
de poliiti secrei.
– Eu fericit? Cînd nu m pot duce unde vreau i nu m pot
mica cum vreau... triesc ca un rob, pzit ziua i noaptea de
poliiti.
– Eu fericit? Cînd 10 secretari ateapt mereu ordinele i
instruciunile mele, cu privire la mersul întreprinderilor i nimeni
nu m poate înlocui.
Înc odat se adeverete c nu st în bogie, ci în
cunoaterea lui Dumnezeu.

96 – Cîtigul necurat
O femeie ce vindea lapte la ora i czuse în ispita de a-l
spori cu ap, se întorcea din ora spre cas cu o nfram nou,
cumprat de la prvlie.
În drum spre cas, o ajunse o furtun i trecînd peste un pod,
vîntul îi smulse nframa de pe cap i i-o arunc în ap.
Oamenii umblau s-o prind, dar femeia privind de pe pod cum o
duce apa, le zise:
Pag. 40

– Lsai-o dragii mei s mearg, cci din ap a ieit i apa

o i duce.
De cîtigurile cele necurate totdeauna s-alege nimica. i totui
atîia oameni umbl dup cîtiguri necurate.

Bucurie

97 – Ce bucurie nu vom avea în cer?

Într-o adunare de credincioi, puse odat cineva întrebarea: Ce
bucurie nu vom avea în cer?
Întrebarea trezi mirarea tuturor. Toi se întrebau: s-ar putea s
fie o bucurie pe care s n-o avem în cerul tuturor bucuriilor?
– Da! – rspunse cel cu întrebarea. Aci pe pmînt, noi avem o
bucurie pe care în cer n-o putem avea: bucuria de a aduce un suflet
pierdut la Mîntuitorul i la mîntuire!
Cu adevrat, bucuria de a vedea un suflet ce mort era i a
înviat... bucuria de a auzi un suflet strigînd: orb am fost i acuma
vd... bucuria de a mîntui un suflet de la moarte este doar cea mai
mare i cea mai scump bucurie de care ne putem învrednici aici
pe pmînt.
Ferice de cei ce cunosc aceast bucurie i se ostenesc s guste
din ea!

98 – Mielul – bucuria tuturor copiilor lui Dumnezeu

Mielul lui Dumnezeu este bucuria tuturor copiilor lui
Dumnezeu, care au scpat din robia lui Faraon i acum ei
înainteaz spre Canaan.
El – Mielul – este bucuria i a noastr, a frailor i surorilor
din Oastea Domnului, care prin Sîngele Lui am scpat din robia
Egiptului i azi cltorim spre Canaan.
S ne aducem aminte, iubii frai ostai, cât de grozav era
starea noastr în robia lui Faraon. S ne aducem aminte cât ne-am
zvîrcolit noi s scpm din aceast robie – i totul era în zadar.
Cât n-am fcut noi s ne scpm din aceast robie i totul
era în zadar. S ne aducem aminte de ziua aceea binecuvîntat,
cînd a venit îngerul Domnului i a uns u  iorii capetelor noastre, cu
Sîngele Mielului... a uns mintea i inima noastr, s înelegem
i s primim Sîngele Mielului – Jertfa Crucii.
Binecuvîntat s fie ziua aceea i dimineaa aceea, cînd
dup o lung i grea robie, am scpat din Egiptul patimilor i
plcerilor lumeti.
Binecuvîntat s fie Mielul, care ne-a scos din Egipt i ne-a
plecat spre Canaan. Binecuvîntat s fie Mielul, care ne
conduce spre Canaan. Drumul nostru spre Canaan trebuie s fie un
cîntec de slav Mielului. Pîn la sfîritul vieii noastre s
înaintm mereu sub binecuvîntarea Mielului i pe urmele Lui. Cu
Mielul din pustie pîn la sfîrit! Pe urmele Mielului pîn la
sfîrit, pîn în Canaan!
 Pag. 41

Calea vieii: Calea cea strîmt i calea cea larg

99 – Eu sunt Calea... (Ioan 14, 16)

Înainte de a veni Mîntuitorul, lumea tria în umbr i
întuneric (Luca 1, 79) ; n-aveam nici lumina vieii, nici calea
vieii. Prin Jertfa Sa cea scump, Domnul ne-a deschis iar calea
spre cer. Ne-a scos din cile morii i ne-a artat cile vieii.
Domnul Iisus este Calea cea adevrat a vieii. Numai prin El
putem înainte pe calea ce duce la Tatl Ceresc, la viaa cea
venic.
Iisus Hristos n-a fost numai un Învtor. El n-a dat numai
sfaturi morale, care de cele mai multe ori nu dau rezultate în via.
Sfaturi morale mai dau i alii destui, dintre care cei mai muli ei
înii nu le in. Iisus este Calea cea adevrat în via; adic
El este Calea, Adevrul i Viaa... (Ioan 14, 6) .
A fi cretin adevrat înseamn a putea spune împreun cu
psalmistul:
Alerg pe calea poruncilor Tale, cci îmi scoi inima la larg
(Psalm 119, 32) .
Cuvîntul Tu este o candel pentru picioarele mele i o
lumin pe crarea mea (Psalm 119, 105) .
În viaa cea sufleteasc nu sunt decât dou ci i anume:
Calea vieii i calea morii (Ier. 21, 8) .
Calea îngust care duce la via i calea larg, care duce la
pierzare (Matei 7, 13-14) .
Pe care din aceste dou ci eti tu?

100 – C strîmt este poarta care duce la via (Matei 7, 14)

De ce? Pentru ca tu s te faci mic i smerit, altcum nu încapi
prin ea.
Evanghelia ne vestete c poarta care duce la viaa cea
venic este foarte îngust. Ni s-ar prea de mirare acest lucru. O
cetate atît de mare i strlucitoare cum este cetatea vieii s aib
o poart atît de îngust i strîmt? i aa este. Ne-a spus Însui
Mîntuitorul acest lucru (Matei 7, 14) .
i de ce este aa? Pentru ca întîi i întîi s nu încapi pe ea cu
sarcina pcatelor tale. Este imposibil a trece prin poarta vieii cu
un bagaj atît de mare cum e pcatul, cu toat marfa lui cea
felurit.
Trebuie mai întîi s arunci sarcina aceasta la picioarele Crucii
i apoi s încerci a intra.
S bgm apoi de seam. Dac poarta vieii este strîmt, e
firesc s fie i joas i scund. Prin ea poi trece numai
aplecîndu-te.
Apleac-te în faa ei. F-te mic i smerit cci altcum nu
încapi prin ea. Fii cu viaa ta asemenea unui copil (Matei 10, 20) ,
cci numai cu statura aceasta poi intra prin poarta vieii.
Leapd-i haina mîndriei cci singur numai mîndria îi
poate închide pentru totdeauna poarta vieii.
Pag. 42

Arunc-te cu faa la pmînt i te ciete cu lacrimi

fierbini pentru pcatele tale. În felul acesta vei deveni mic i vei
încpea pe poart.
S nu uitm niciodat c poarta cea strîmt este Cel ce a zis:
E sunt Ua, prin Mine de va intra cineva, se va mîntui (Ioan 10, 3) .
Iar Ua Aceasta este Crucea i Jertfa Lui cea sfînt – i prima
cerin s intrm pe aceast U este s ne smerim dup
pilda Celui care S-a smerit pîn la moarte de Cruce.
Fratele meu! Ai trecut tu pe pragul acestei pori? Dac cumva
ai trecut, tu ai putea spune multe. Ai putea spune c la intrare
Domnul te-a umilit, dar dup intrare, El te-a ridicat. Te-a srcit
la intrare i te-a îmbogit dup intrare. O! Poart strîmt! Fii
binecuvîntat tocmai pentru îngustimea i micimea ta, pentru c
tocmai prin aceasta ne arai legile vieii venice.

101 – Hercule în faa unei rspîntii

Poate c ai auzit de Hercule, uriaul din istoria vechilor
greci. Despre acest uria spune legenda c a fcut 12 fapte de
vitejie.
Într-o zi cltorind Hercule, ajunge la o rspîntie. Calea se
desfcea în dou pri. De o parte, sttea o femeie îmbrcat
în haine de desftri i via uoar, artînd cu mîna o cale
neted i plcut, plin cu vuiete de petrecere i desftare.
De cealalt parte sttea în schimb o femeie simpl, cu o
ramur de finic în mîn, iar îndrtul ei se vedea o cale îngust
i plin de scaiei i bolovani.
Femeia cea cu haine de jos începu îndat:
– Vino pe drumul acesta i vei avea tot ce-i dorete inima...
vei avea prieteni, petreceri, desftri i tot ce-i trebuie ca s-i
trieti viaa.
– Calea mea – zicea cealalt femeie – este îngust i
anevoioas, dar în schimb sfîritul ei va fi plin de fericire i
binecuvîntare.
Hercule se opri în faa acestei rspîntii. Avea în faa lui o
lupt: o lupt în care nici braele lui, nici ghioaga nu-i mai puteau
fi de nici un folos. În faa lui avea o lupt sufleteasc, mai grea
decât toate faptele lui de vitejie.
Legenda ne spune c Hercule a biruit i a cîtigat i aceast
lupt. Înelegînd c în faa lui st virtutea i pcatul, a apucat
pe calea cea îngust a virtuii.
Istoria lui Hercule se repet i în viaa noastr. Cele dou
rspîntii: virtutea i pcatul ne stau clip de clip în faa
noastr. Diavolul pune neîncetat în faa noastr calea cea larg a
deertciunilor i a dezmierdrilor acestei lumi ispitindu-ne s
apucm pe ea. Iisus Mîntuitorul ne pune pe cealalt zicîndu-ne:
Intrai prin poarta cea strîmt cci îngust este calea ce duce la
via i lat este calea ce duce la pierzare i muli sunt cei ce
apuc pe ea (Matei 7, 13-15) . Noi trebuie s alegem între aceste
dou rspîntii. Calea vieii i calea morii (Ier. 21, 8) stau
 Pag. 43

necurmat în faa noastr. Viaa noastr trebuie s fie o

neîncetat lupt i biruin pentru calea cea îngust, pentru
calea vieii.
Hercule a fost un pgîn i a biruit ispita ce-l chema pe calea
cea larg. Cîi îns dintre cretinii de azi biruie aceast ispit?
Stai dar la drumuri i întrebai de crrile Domnului cele
venice i vedei care este calea cea bun i mergei pe ea i
vei afla odihn sufletelor voastre (Ier. 6, 10) .

102 – Porile din Harar

Abisinia ne-a adus multe nouti i asemnri de
învtur. Una despre oraul Harar, care întemeiat acum 500 de
ani, a pstrat multe obiceiuri proprii, foarte vechi.
Viaa oraului e panic i simpl: în zorii zilei, iruri
lungi de locuitori se scurg pe cele cinci pori, mînînd cirezi de vite,
în punile de pe dealuri. i se înapoiaz seara cu sarcini de
cereale, lemne i nutre. Porile se închid cu strnicie în
asfinit.
Cînd se apropie închiderea porilor, pzitorul porii strig cu
glas tare: aille! – grbii-v! Se închide poarta!
Dup aceast chemare, poarta se închide. Cei rmai afar,
trebuie s atepte pîn dimineaa zilei urmtoare, dac vor mai
ajunge aceast diminea, cci afar, noaptea umbl acalii,
hienele i atac tîlharii. i muli din cei rmai afar,
dimineaa sunt aflai mori.
Iat un amnunt plin de învtur. Mîntuirea e intrarea
prin poarta vieii; prin poarta despre care a zis Mîntuitorul: intrai
prin poarta cea strîmt ce duce la via!
Iar intrarea aceasta trebuie s-o facem pîn este ziu, cci vine
noaptea, vine moartea, cînd poarta se închide i nimeni nu mai
poate intra. Lucrai pîn este ziu – zice Evanghelia. Intrai
pîn este ziu, cci vine noaptea, vine moartea cînd nimeni nu
mai poate lucra i nimeni nu mai poate intra (Ioan 9, 4) .
Pe cine n-a intrat îl apuc noaptea, pieirea cea venic. Cci
afar sunt cîinii, vrjitorii, curvarii, ucigaii, închintorii la idoli
i oricine iubete minciuna i triete în minciun!... (Apoc. 22,
15) .

103 – Poarta cea strîmt care umple biserica

Într-o duminic, cu lume cam puin la biseric, pastorul din
Davos spunea în predica lui urmtoarele:
Pe vremea cînd credina protestant era în rzboi cu
catolicismul, era aci o biseric cu o poart foarte strîmt, dar
biserica era plin. Ca s împiedice credina în acea vreme,
autoritile de stat catolice, dduser ordin ca la intrarea în
biserica protestant s nu fie decât o poart foarte strîmt, pe
care s poat strbate doar un singur om deodat.
Dar poporul era pe atunci plin de rîvn pentru credina i
biserica lui i n-a dat înapoi în faa porii strîmte. Venea întreg
Pag. 44

poporul cu mic cu mare la biseric i un ceas de vreme trebuia

pîn se strecurau cu toii prin poarta cea strîmt. Veneau cu un
ceas mai devreme la biseric s apuce slujba i predica cu toii.
Azi, poarta cea strîmt de pe vremuri nu mai este. S-a lrgit
demult. Numai cât pe aceast poart larg, azi nu mai vine
poporul la biseric.
Ce mult se potrivete aceast istorie i la ara mea i la
biserica mea. Pori strîmte a avut i biserica noastr de veacuri
de-a rîndul i atunci bisericile erau pline. Dar azi – cu porile cele
largi – bisericile sunt goale.

104 – Raiul lui Mohamed

Mohamed, profetul musulmanilor, ca s cîtige cât mai muli
aderani, a predicat un rai plin de plceri lumeti.
Un aa fel de rai le-ar plcea i cretinilor notri de azi.
... Un om îmi spunea odat c ar intra în Oastea Domnului
dac i-ar lsa pipa, sudalmele mrunte i... câte doi dei de
rachiu pe zi.
Cuvîntul Domnului spune cum trebuie s venim la El:
Intrai pe poarta cea strîmt, cci larg este poarta, lat este
calea, care duce la pierzare i muli sunt cei ce umbl pe ea.
Dar strîmt este poarta, îngust este calea care duce la via
i puini sunt cei ce-o afl (Matei 7, 13-14) .

Cin

105 – Vasul ce nu se umplea

Un bandit fioros, se duse la un pustnic i spunîndu-i c vrea
s se lase de rele, îi ceru un leac de mîntuire i de iertare a
trecutului su.
– Du-te – îi zise pustnicul – ia un vas mare i îl umple cu ap.
Cînd vasul se va umplea, s tii c eti iertat.
Pctosul se duse, lu un butoi i începu a-l umple cu ap.
Dar vasul nu se mai umplea! Oricât turna în el, nu se umplea.
Atunci pctosul aplecîndu-se peste vas, începu a plîngi cu
amar zicînd: Oh, Dumnezeule, numai eu pctosul nu sunt vrednic
de iertare.
i, o, minune, îndat ce czur lacrimile în ap, vasul se
umplu!...
Erau lacrimile cinei.
Scumpul meu frate! Poi face i tu multe, multe, pentru
iertarea pcatelor, dar s tii c vasul nu se umple, iertarea nu
vine, pîn nu pic lacrimile cinei!

106 – Spiele roii

Cînd omul se întoarce la Dumnezeu i se hotrte pentru o
via nou – fu întrebat odat un credincios – care daruri încep
mai întîi a lucra în viaa lui: credina sau cina, sau frica de
iad, sau ndejdea, sau harul lui Dumnezeu?...
 Pag. 45

– O, dragul meu – rspunse credinciosul – eu îi voi rspunde

la aceast întrebare dac îmi vei spune i tu care din spiele
roii se mic mai întîi cînd pleac la drum carul?
– Toate odat – rspunse omul.
– Precum spiele roii pleac toate deodat cînd carul se
pornete la drum – aa e dragul meu i cu întoarcerea la
Dumnezeu!
Cînd Vîntul Duhului Sfînt sufl peste viaa unui om, încep a se
mica deodat toate spiele roii. Toate darurile cereti i
sufleteti se pun în lucrare cînd un om se întoarce la Dumnezeu i
alearg în braele Tatlui Ceresc.

107 – Apostolul Petru i cocoul

Despre apostolul Petru se spun c de câte ori auzea noaptea
cocoul cîntînd, se scula din somn i se ruga cu lacrimi amare
aducîndu-i aminte de cderea sa.
Noi de regul zicem: i Petru apostolul a greit... i
psalmistul a greit... pot eu s fiu mai tare decât ei?
Foarte bine. Întrebarea este îns, îl urmm noi pe apostolul
Petru i în cin, ori numai în pctuire? El a pctuit o
singur dat i s-a cit o via întreag. Aa facem i noi?

108 – Pentru o smochin

Despre sf. Macarie din Egipt, spun vieile sfinilor, c o
via întreag a plîns i s-a tînguit pentru o smochin ce o
furase cînd era copil. De câte ori îi aducea aminte de aceast
smochin, plîngea cu amar.
Dar noi?...

109 – Lacrimile ne apr sntatea ochilor

Un doctor învat din Londra, A. Fleming, scrie c a aflat în
lacrimile ochilor un fel de materie care are puterea s omoare
microbii i murdria ce intr în ochi. Aceast putere a lacrimilor,
cur mereu ochii i îi ine sntoi. Dac n-am avea
lacrimile, ar fi toat lumea plin de orbi.
La asta noi zicem c lacrimile au o putere i mai mare în cele
sufleteti. Ele nu cur numai ochii sufleteti... ne cur
mereu sufletul de pcate. Cel ce nu are lacrimi de cin, i-a
pierdut vederea cea sufleteasc, este un orb cu sufletul.
Cunoti tu cititorule aceast putere ce este în lacrimile
cinei i le foloseti pentru curirea pcatelor tale?

Cearta, neînelegerea

110 – Un sfat bun

– Ce s fac cînd ispita certei intr în casa noastr? – a întrebat
odat o femeie cstorit pe un credincios.
– În clipele acelea – rspunse credinciosul – tu trebuie s fii
mut, iar brbatul tu s fie surd. De vei face aa, vei avea
Pag. 46

pace i linite în cas.

Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea,
curm certa înainte de a se întei (Prov. 17, 14) .
Este o cinste pentru un om s se fereasc de certuri... (Prov. 20,
3) .

111 – Cînd copiii nu se pot înelege

Ce dureros lucru este cînd copiii unor prini nu se pot
înelege! Ce lucru de durere poate fi o cas, unde nu se mai gat
cearta, zavistia i dezbinarea între frai!
Ce inim îndurerat trebuie s aib un tat, cînd copiii lui
triesc în ur i ceart!
Dac pe un tat pmîntesc îl doare acest lucru, cât mai mult
trebuie s-L doar pe Tatl Cel ceresc, neînelegerea, ura i
zavistia dintre fiii Lui de pe pmînt?
Vai ce pcat mare, au fa de Tatl ceresc i fa de
sufletul lor, acei cretini care triesc în zavistii i ur.
Cînd nu mai sunt lemne, focul se stinge; i cînd nu mai este
nici un clevetitor, cearta se potolete (Prov. 26, 20) .

Cerul

112 – Cu capul în sus

Dintre toate vieuitoarele pmîntului, singur omul a fost fcut
cu privirea întoars în sus, spre cer, spre Fctorul su. Toate
celelalte vieuitoare se uit spre pmînt.
Este i faptul acesta o predic ce ne arat c patria noastr
cea adevrat este cerul... s ne ridicm cu sufletul spre cer, spre
Dumnezeu!

113 – Scara lui Iacov

Biblia ne spune c Iacov a vzut în vis o scar lung ce lega
cerul cu pmîntul i suiau pe ea îngerii cerului. Un vis frumos care
închipuie legtura noastr cu cerul, cu Dumnezeu.
Dar, s bgm de seam, cci dedesubt de scara asta este i
o alt scar ce duce în jos la iad: iar pe scara asta se suie i se
coboar îngerii iadului.
Îngerii cerului umbl s-l lege pe om cu cerul, cu Dumnezeu –
îngerii iadului umbl s-l lege pe om cu iadul, cu diavolul.
Atîrn de voina omului pe care s-l asculte. Tu, drag
cititorule, pe care îl asculi?
În viaa noastr se amestec puterile cerului i ispitele
iadului. S le ascultm pe cele cereti!

114 – Încotro mergem?

Un vestitor al Evangheliei a pus urmtoarea întrebare
asculttorilor si:
– Încotro duce drumul vieii voastre: ctre cer sau ctre iad?
Rspunsul nostru trebuie s fie unul singur. Drumul nostru al
 Pag. 47

tuturor trebuie s fie îndreptat spre cer. toat viaa noastr

trebuie s fie o înlare ctre Tatl ceresc.
Nu trebuie s uitm c sunt numai dou drumuri pe care
trebuie s mergem fiecare din noi: drumul ctre cer i drumul
ctre iad. Depinde de noi pe ce drum vrem s mergem i unde
vrem s ajungem.
Drumul nostru al tuturor cretinilor trebuie s fie cel care
merge spre cer. Toat viaa noastr s fie o înlare ctre cer,
ctre Tatl ceresc.
Fii desvîrii, precum i Tatl vostru Cel din cer este
Desvîrit (Matei 5, 48) .
Aceast int ne-a artat-o i ne-a poruncit-o nou Însui
Domnul nostru Iisus Hristos.
Mergei la Tatl Ceresc în tot timpul vieii voastre! Tindei
cât mai mult spre El. Icoana Lui s fie pururea înaintea ochilor
votri trupeti i sufleteti. În acest fel v facei buni, iubitori
de pace, binefctori, drepi, apropiindu-v prin aceste caliti
cât mai mult de cerul i sfinenia Creatorului nostru. Toat viaa
noastr s fie o pregtire pentru venicie.
Semnai aci, ca acolo s secerai. Prefacei aci talanii
votri în fapte ca dincolo s avei parte de fericirea cea venic
i în felul acesta s v cîtigai aci prieteni cu ajutorul averii
trectoare – ca acolo s primii avuii nepieritoare.
Pentru aceasta suntem trimii; pentru aceasta Domnul ne-a
aezat pe pmînt; acesta e scopul vieii noastre pmînteti,
acesta e drumul prescris de Dumnezeu pe care noi toi trebuie s
mergem.

Cina Domnului

115 – Evanghelia despre Cina Domnului

... Un om a dat o cin mare i a poftit pe muli. La ceasul
cinei, a trimis pe robul su s spun celor poftii: Venii, cci
iat toate sunt gata!
Dar toi, parc fuseser vorbii, au început s cear iertare.
Cel dintîi i-a zis: Am cumprat un ogor i trebuie s m duc s-l
vd; rogu-te s m ieri! Un altul a zis: Am cumprat cinci
perechi de boi i m duc s-i încerc; iart-m te rog! Un altul a
zis: M-am însurat i de aceea nu pot veni!
Cînd s-a întors robul, a spus stpînului su aceste lucruri.
Atunci stpînul casei s-a mîniat i a zis robului su: Du-te
degrab în pieele i uliele cetii i adu aci pe cei sraci,
schilozi, orbi i chiopi!
La urm robul a zis: Stpîne, s-a fcut cum ai poruncit i tot
mai este loc.
i stpînul a zis robului: Iei la drumuri i la garduri, i pe
cei ce-i vei gsi, silete-i s intre, ca s mi se umple casa. Cci
v spun c nici unul din cei poftii nu va gusta din cina mea (Luca
14, 16-24) .
Pag. 48

Cina din pilda Evangheliei este Împria lui Dumnezeu,

adic mîntuirea noastr cea sufleteasc prin Jertfa Fiului Su, iar
cei chemai care n-au vrut s mearg la cin, sunt cretinii cei
cuprini de vîrtejul îngrijorrilor, ispitelor, patimilor i pcatelor
lumii acesteia. Evanghelia aceasta este parc cu adevrat
Evanghelia vremurilor i oamenilor de azi, pentru c niciodat n-
a fost nepsarea i neglija de Împria lui Dumnezeu, de cele
sufleteti, aa de mare ca azi.
Care s fie pricina acestui lucru? Unii zic c au uitat oamenii
datoriile ce le au fa de cele sufleteti. Eu zic c-i alta. Iisus a
zis odat:
Asemenea este Împria lui Dumnezeu cu o comoar
ascuns într-o arin i cine o afl îi vinde tot ce are ca s
cumpere arina (Matei 13, 44) . Cei mai muli cretini înc n-au
aflat comoara sufleteasc, darul, puterea i bucuria ce o d
cutarea i aflarea Împriei lui Dumnezeu i de aceea nu-i
bat capul cu cele sufleteti.
Gustai i vedei ce bun este Domnul – zice psalmistul, dar
puini au gustat i au aflat buntatea sufleteasc ce este în cina
Domnului. Cine a aflat odat darul, puterea i bucuria ce o d
cina Domnului, Jertfa Mîntuitorului, aceluia nu-i mai trebuie nici o
predic despre datoriile ce le are fa de suflet. Toate le socotesc
ca un gunoi ca s-L dobîndesc pe Hristos zicea ap. Pavel (Fil. 3, 8) .
i acesta este credeul i celui ce a aflat comoara Împriei lui
Dumnezeu.
Cititorule! Nu cumva s crezi c Evanghelia aceasta te-ar
mustra pentru c îi ai arina ta, boii ti i lucrurile tale. Grija
sufletului o lai în urma tuturor afacerilor i îngrijorrilor tale –
pentru asta te mustr Evanghelia. În mijlocul vieii i
frmîntrilor noastre, trebuie s stea cina Domnului, Împria
lui Dumnezeu în noi i noi n-avem lucrul acesta. Într-o pild Iisus
zis c Împria lui Dumnezeu este asemenea unui aluat pe care
femeia îl pune într-un vas de fin i se dospete toat fina
(Matei 13, 33) . Aa, iubite cititorule i grija de suflet trebuie s
dospeasc, s copleeasc toate frmîntrile i alergrile
noastre.
Poi pune într-o oal la foc cele mai scumpe mîncruri c
dac nu le srezi nu-s bune de nimic. Aa i averea ta, banii ti,
alergrile tale, învtura ta, trebuie srate cu sarea grijii i
îngrijirii de cele sufleteti, cci altcum nu-s bune de nimic.
i de încheiere înc ceva. Muli oameni spun aa: viaa-i
atît de copleit de greuti c nu mai rmîne rgaz i pentru
cele sufleteti. Cutai mai întîi Împria lui Dumnezeu i
toate celelalte vi se vor da pe deasupra (Matei 16, 33) . Noi îns
lsm grija de cele sufleteti înapoia tuturor afacerilor i de
aceea nu mai scpm de jugul greutilor, ci tot mai afund i
mai afund ne bgm în ele.

116 – Eu sunt Pîinea vieii... (Ioan 6, 48)

 Pag. 49

Eu sunt Pîinea vie care S-a pogorît din cer... (Ioan 6, 51) .
Omul este fcut din dou pri: din lut, care este corpul, – i
suflarea lui Dumnezeu care este sufletul. i o parte i alta îi au
legile i lipsurile ei.
Corpul are lips de aer, de hran, de ap i de lumin.
Întocmai acele lipsuri le are i sufletul. Sufletul îi are i el
foamea i setea lui. Dar lumea aceasta n-are nici un fel de hran
pentru suflet. Lumea aceasta cu toate plcerile ei i cu tot aurul ei,
nu poate da sufletului nici mcar o coaj de pîine. Sufletul
flmînzete i însetoeaz dup Dumnezeu. Hrana lui vine de
sus din cer. În cltoria lor spre Canaan, israelienii s-au hrnit în
pustie cu man din cer i cu ap din stînc: adic cu pîine i cu
ap de la Dumnezeu. De aceast hran cereasc are lips i
sufletul nostru; avem lips i noi în cltoria vieii.
O hran pentru sufletul nostru este i Cuvîntul lui Dumnezeu.
Scripturile sunt o pîine cereasc. Ele sunt insuflate de Dumnezeu;
ele sunt o pîine ce s-a pogorît din cer. Nu numai cu pîine va tri
omul ci i cu Cuvîntul lui Dumnezeu (Matei 4, 4; Ier. 15, 16) . Ferice
de cei ce simt o foame i o sete de a auzi Cuvîntul lui Dumnezeu
(Amos 11) .
O hran sufleteasc este i rugciunea, este pîinea noastr
cea de toate zilele, a sufletului nostru.
Dar sufletului nostru i s-a dat o hran mai scump decât
acestea. Însui Iisus Mîntuitorul S-a dat pe Sine ca o hran pentru
viaa i mîntuirea sufletelor noastre. Jertfa Lui cea sfînt este cea
mai scump hran a sufletului nostru.
Deci luînd Iisus pîinea i binecuvîntînd a zis: luai mîncai,
acesta este Trupul Meu i luînd paharul a zis: bei dintru acesta
toi c acesta este Sîngele Meu... care pentru muli Se vars
pentru iertarea pcatelor (Matei 26, 26-28) .
Eu sunt Pîinea vieii... Eu sunt Pîinea vie care S-a pogorît din
cer... Trupul Meu adevrat este mîncare i Sîngele Meu adevrat
este butur... celor ce mnînc Trupul Meu i beau Sîngele
Meu, vor fi în Mine i Eu în ei (Ioan 5, 48-56; 1 Cor. 11, 22-29) .
Jertfa Crucii, cina Domnului sta în centrul mîntuirii noastre
sufleteti. Multe ar fi de spus despre cina Domnului. Vom spune
îns numai câte ceva pe scurt.
Cina Domnului s-a dat apostolilor în seara cînd Domnul Iisus Se
pregtea s-i prseasc. În aceste clipe de întristare, cina li s-a
dat ca un semn de legtur cu Domnul, de împrtire
neîncetat cu El i cu darurile Lui. Cina cea de tain le spunea
apostolilor c Iisus îi va prsi, dar de alt parte îi asigura c El
va rmînea de-a pururi cu ei i le va împri neîncetat via,
putere i dar. Acesta este i punctul cel dintîi din cina Domnului.
Ea ne asigur o legtur sfînt, o împrtire sfînt cu
Domnul vieii. Prin cina Domnului, noi stm în neîncetat
legtur cu El i El cu noi. Iat Eu stau la u i bat, de va
auzi cineva glasul Meu i va deschide voi intra la el i voi cina cu
el i el cu Mine (Apoc. 3, 20) . Aceast împrtire îl ridic pe
Pag. 50

om la culmea cea mai înalt a vieii duhovniceti. De pe culmea

aceasta a strigat ap. Pavel: Hristos este viaa mea... nu mai triesc
eu, ci Hristos triete în mine (Gal. 2, 20) .
A doua oar, cina Domnului li s-a dat apostolilor în semn de
frie i frietate între ei. Prin cina cea sfînt Domnul a voit
s fac din apostolii Si i din toi cretinii o familie de copii
ai lui Dumnezeu, o familie de frai i surori, care iau parte cu
toii la aceeai cin i la aceeai mas.
A treia oar, cina Domnului ni s-a lsat spre iertarea
pcatelor. Ea cuprinde Jertfa cea mare i sfînt prin care Mielul a
rscumprat pcatele noastre. Cina Domnului ni s-a lsat ca o
putere în încercri, întrire în necazuri... i peste tot ca o hran,
ca cea mai scump hran pentru sufletul nostru.
Aa au îneles cina Domnului apostolii i aa au îneles i
cretinii cei dintîi... Aceast împrtire în Domnul i cu
Domnul, le ddea dar i putere s triasc Evanghelia
Mîntuitorului. i erau întru învtura apostolilor i în frîngerea
pîinii i în rugciuni... i era una sufletul lor i inima lor (Fap.
Ap. 2, 42; 4, 32) .
Dar, în curgerea vremilor, rîvna cretinilor pentru cina
Domnului a sczut. Unde am ajuns în ziua de azi? Azi poi
numra pe degete pe cei care se împrtesc cu cina Domnului
cea vzut, cu cea nevzut nici atîta. Cina Domnului i-a
pierdut înelesul ce l-a avut i-l are, sau mai bine zis cretinii de
azi au pierdut înelesul ce l-a avut i îl are, sau mai bine zis
cretinii de azi au pierdut înelesul cel mare i tainic ce-l are cina
Domnului. Ah! Ce îneles mare i ce putere mare este în cina
Domnului! Dar poate tocmai pentru asta, diavolul s-a silit s
schimonoseasc înelesul acestei taine i se silete s in pe
oameni departe de ea. Diavolul a scornit credina c cina
Domnului ar fi numai pentru oamenii cei bolnavi i btrîni.
Cretinii de azi ateapt boala i moartea ca s-i apropie de cina
Domnului.
De cînd eram preot la ar îmi aduc aminte c am fost chemat
odat s împrtesc pe un bolnav. Dar bolnavul trgea s
moar; nu se simise destul de bolnav s m cheme mai curînd.
Atunci ai casei fcur un lucru grozav. Luar o lingur, cscar
cu putere gura muribundului i punînd în ea un mic clu, m
poftir s-i torn în gur împrtania, ca s nu moar
necuminecat!
Dragii mei – le-am rspuns eu – taina aceasta nu se d cu
puterea. Ea trebuie primit cu voina omului i cu pregtire
sufleteasc. Domnul nu este un sprgtor de ui sufleteti. El
ateapt ca omul s-I deschid el însui ua inimii sale. Puterea
acestei taine nu st numai în bucica aceasta de pîine, ci în
legtura ce i-o face omul pîn triete cu Dumnezeu prin
Domnul i Mîntuitorul nostru Iisus Hristos. Dar aceast legtur
trebuie s i-o fac omul pîn triete, cci la moarte, iat
vedei, e prea tîrziu, e prea tîrziu...
 Pag. 51

i iari pe alii îi sftuie satana s se împrteasc

fr nici un folos sufletesc. De cînd slujeam ca preot îmi aduc
aminte de un om btrîn, care se cobora regulat, de sus de la munte,
în fiecare postul Patilor i se cumineca. Dar dup împrtire,
trgea de popas la un birt, scotea merindea din traist, comanda o
uic... dou... trei... pîn se îmbta i apoi cînta cîntece
lumeti. În aceeai zi se cumineca din dou pahare: i din
paharul Domnului i din paharul diavolului. Se împrtea i cu
Duhul Domnului i cu duhul diavolului.
O astfel de împrtire nu folosete la nimic. O, ce tain
mare i sfînt e cina Domnului. Cîi îns folosesc puterea acestei
taine? Domnul ne cheam pe toi la cina Lui, la o via trit
în legtur i împrtire cu El. Dac toi am cina regulat cu
El i El cu noi, ar fi plin lumea de copii ai lui Dumnezeu, ar fi
plin lumea de frai i surori în Domnul.
Dar, cina Domnului este o tain prsit, de aceea lumea e
plin de cre  tini ce se ursc i se dumnesc unii pe alii.
Eu te întreb, cum stai tu, drag cititorule, fa de cina
Domnului?

117 – Mana din pustie

i ai zis Domnul ctre Moise: iat Eu voi face s plou pîine
din cer. Poporul va iei afar i va strînge cât îi trebuie... i s-a
fcut sear, iar dimineaa s-a aezat un strat gros de rou în
jurul taberei. Cînd s-a luat roua, iat pe faa pustiei era ceva
mrunt i rotund, alb ca gheaa pe pmînt. i vzînd aceasta fii
lui Israel au zis unii ctre alii: ce este aceasta? Cci nu tiau ce
este. i a zis Moise ctre ei: aceasta este pîinea pe care v-a dat-o
Domnul s mîncai... iar fiii lui Israel au mîncat hran în pustie
timp de 40 de ani (Exod cap. 16) .
Cînd au vzut israelienii mai întîi mana, s-au întrebat: ce este
aceasta? – pe limba lor Man-hu; de aici a rmas numele mana.
Ce lucru minunat se arat i aici! Gîndii-v numai la faptul
c în drum spre Canaan, era un popor de dou milioane i
jumtate de oameni i c acest popor cltorea prin pustia ce n-
avea nimic pentru hrana lor: pustia n-avea nici un fir de iarb, nici
un picur de ap, nici o frîm de pîine. Poporul trebuia s
atepte totul de sus, de la Dumnezeu. Lumea n-avea absolut nimic
pentru ei i pentru hrana lor. Înapoia lor era Egiptul cu robia i
urgia, înaintea lor, undeva, înc departe era Canaanul, iar de jur
împrejur pustia cea fioroas. Desigur ar fi pierit cu toii de nu le
venea ajutor de sus, de la Dumnezeu. i Dumnezeu nu i-a prsit.
Le-a trimis din cer o pîine minunat: mana. Poporul ceruse carne
i mîncare ca cea din Egipt, dar Dumnezeu le-a dat o mîncare
nou. Mana n-avea nimic cu mîncarea din Egipt; n-avea nimic cu
pmîntul. Era o mîncare curat cereasc cu care Dumnezeu a hrnit
40 de ani pe poporul Su în cltoria spre Canaan.
Ce icoan minunat este pentru noi aceast man! Ea
închipuie mîncarea noastr cea sufleteasc, cea duhovniceasc.
Pag. 52

Cînd o rupi cu Egiptul, – cu viaa cea pctoas – i pleci în

drum spre Canaan, spre patria cereasc, exact aa se întîmpl i
cu noi. Ajungem i noi într-o pustie... lumea devine i pentru noi o
pustie ce n-are nici o hran pentru sufletul nostru. Un om
duhovnicesc nu afl în lumea asta nici o hran, nici un pahar de
ap, nici o coaj de pîine. El ateapt totul de sus... i se
hrnete cu mana ce vine de sus.
Cînd o rupi cu Egiptul i pleci spre Canaan, cînd dintr-un om
lumesc, devii un om duhovnicesc... atunci i se schimb i
mîncarea. De la cldrile cu carne, treci la mana cereasc.

118 – O via nou, o cîntare nou

Plecînd din Egipt, israelienii au început o via nou. Trecînd
prin Marea Roie au cîntat o cîntare nou, iar în drum spre
Canaan, au mîncat o mîncare nou. Prin aceste trei stri trebuie s
treac i cltoria noastr spre Canaan, spre patria cereasc.
Întîi s o rupem cu Egiptul, cu viaa cea veche i pctoas i
s începem o via nou... s trecem apoi prin nor i mare; prin
darul renaterii din nou i de bucuria acestui dar s cîntm o
cîntare nou. Iar în cltoria noastr spre Canaan, spre patria
cereasc, s ne hrnim neîncetat cu mana cea cereasc: cu pîine
din cer i cu ap din stînc. 40 de ani s-au hrnit israelienii cu
mana cereasc. Întreag viaa noastr – în cltoria noastr
spre Canaan – trebuie s ne hrnim i noi cu mana cea cereasc.
Care este pentru noi aceast man? Man este orice aliment
sufletesc cu care sufletul nostru se hrnete i se întrete,
precum: rugciunea, citirea Bibliei, cercetarea bisericii, citirea
crilor religioase, etc.

119 – Chipul Scumpului nostru Mîntuitor

Avem îns pentru sufletul nostru o man ce se ridic peste
toate acestea. Aceast man este Domnul i Mîntuitorul nostru
Iisus Hristos. El Însui a spus aceste lucruri zicînd: Eu sunt Pîinea
cea vie care S-a pogorît din cer... prinii votri au mîncat man
în pustie i au murit... de va mînca cineva din pîinea aceasta, va fi
viu în veci (Ioan 6, 48-51) .
Mana din pustie era chipul i icoana Domnului i
Mîntuitorului nostru Iisus Hristos. El Însui a spus acest lucru în
Ioan 6, 48-50. Sunt 7 puncte care arat aceast icoan.
1 – Mana a venit de sus din cer, ca un dar de la Dumnezeu (Exod
16, 4) . De sus din cer a venit i Mîntuitorul ca un dar trimis nou
de la Dumnezeu.
2 – La început israelienii nu tiau ce este mana (Exod 16, 15) .
Tot aa nici pe Mîntuitorul nu-L cunoteau cînd S-a pogorît între
ei. tim c Dumnezeu a vorbit lui Moise – ziceau fariseii cînd
Iisus a vindecat pe orbul din natere – dar pe Acesta (pe Iisus) nu-L
tim de unde este (Ioan 9, 29) .
3 – Mana era dulce ca mierea. O, ce man dulce este i
Mîntuitorul. Este cea mai dulce i mai scump mîncare
 Pag. 53

duhovniceasc.
4 – Mana era trimis pentru toi; fiecare îi strîngea cât îi
trebuia pentru hran (Exod 16, 16) . Un popor de dou milioane i
jumtate de oameni se hrnea cu mana aceasta i nimeni nu
ducea lips. Mana prisosea tuturor.
Iisus Mîntuitorul este o man ce Se d tuturor. Milioane i
milioane de oameni se pot hrni cu aceast man. Ea nu se
termin niciodat. Ea prisosete tuturor.
5 – Fiecare israelian era dator s-i strîng man. i Iisus
Mîntuitorul este o man cereasc cu care trebuie s ne hrnim cu
toii.
6 – Un omer cu hran a fost ridicat i pstrat în cortul
mrturiei. Asta înseamn înlarea Mîntuitorului i ederea Lui
pe scaun, împreun cu drepii lui Dumnezeu.
7 – Mai tîrziu israelienii au strigat dup man c-i o mîncare
proast i doreau carnea din Egipt. Aa au fcut mai tîrziu i cu
Mîntuitorul, lepdîndu-se de El i de Evanghelia Lui.
Prin aceste 7 puncte, mana din pustie se asemna cu
Mîntuitorul. Se deosebea îns în dou puncte:
1 – Mana li s-a dat israelienilor numai pîn la Intrarea în
Canaan. Noi ne vom hrni din ea i dup intrarea în Canaanul cel
ceresc.
2 – Toi cei care au mîncat man în pustie, au murit, dar noi
vom tri. Prinii notri au mîncat man în pustie i au murit...
Eu sunt Pîinea cea vie care S-a pogorît din cer, de va mînca cineva
din Pîinea aceasta, va fi viu în veci... cei ce mnînc Trupul Meu
i beau Sîngele Meu, au viaa venic (Ioan 6, 49-55) .
Mana din pustie închipuie pe Mîntuitorul i Jertfa Lui cea
sfînt. Mana aceasta este o mîncare zilnic; nu este numai
împrtirea noastr în anumite posturi (cei mai muli nici
mcar atîta nu fac), ci este legtura noastr zilnic cu
Mîntuitorul, este trirea noastr clip de clip cu El, este
hrnirea noastr clip de clip cu Evanghelia Lui. Iisus
Mîntuitorul este o man dulce cu care trebuie s ne hrnim în
fiecare zi, în fiecare clip. Iisus Hristos este Pîinea vie care S-a
pogorît din cer... este hrana cu care trebuie s ne hrnim zi de zi.
Este singura noastr hran pe care o avem în pustia acestei lumi.
Noi suntem strini i cltori pe acest pmînt (Evrei 13, 14) . În
cltoria aceasta avem lips de man, iar mana noastr este
Hristos. Fr El nici un pas nu putem face în cltoria noastr
spre Canaanul cel ceresc. Un israelian care nu i-ar fi strîns poria
de man i n-ar fi mîncat-o, desigur ar fi rmas în drum i ar fi
pierit. Hristos este Pîinea noastr cea cereasc cu care trebuie s
ne hrnim în fiecare zi, în fiecare clip.
Trebuie îns s ne dm seama de un lucru: mana este mîncarea
celor ieii din Egipt i trecui prin Marea Roie. Era mîncarea
celor trecui prin nor i prin mare (1 Cor. 10, 2) . Desigur,
egiptenilor li s-ar fi prut aceast man o mîncare foarte ciudat.
S o fi vzut n-ar fi avut nici o înelegere pentru ea i nu s-ar fi
Pag. 54

putut hrni cu ea. Ba înc ar fi i rîs de ea.

Aa e i cu mana cea cereasc. Ea este o mîncare
duhovniceasc, e mîncarea celor ce au rupt-o cu Egiptul i prin
darul i suflarea Duhului Sfînt, au devenit oameni duhovniceti,
oameni noi, fpturi noi.
Mana este o mîncare duhovniceasc pe care numai oamenii cei
duhovniceti o pot înelege i o pot folosi. Hristos este o man
cereasc pe care o pot gusta i folosi numai cei care mai întîi L-au
aflat pe El. Mana din Biblie era aa de curat c nu suferea nici o
atingere cu pmîntul (Exod 16, 23) . O inim lumeasc, un om
lumesc, un om legat cu desftrile i pcatele lumii, nu poate
avea nici o atingere cu mana cea cereasc. Un om lumesc nu va
înelege niciodat mana cea cereasc i nici nu poate s o
îneleag (1 Cor. 2, 14) . Cei ce petrec lîng cuptoarele lui Faraon
i se hrnesc cu carnea Egiptului, n-au nici o înelegere i nici o
plcere pentru mana cea cereasc. Du-te cu Biblia între oamenii
cei lumeti, între cei ce se hrnesc cu alcool i desftri
lumeti – desigur se vor scîrbi de mana aceasta, ca odinioar ce
din pustie.
Voi din lume suntei – zicea Iisus – dar nu suntei în lume
(Ioan 15, 10) . Noi trebuie s trim o via duhovniceasc, o
via de duh, o via retras cu totul din duhul acestei lumi
(Efes. 2, 2) , iar viaa aceasta nu poate fi hrnit decât cu lucruri
cereti.
Toi cîi voii s gustai i s v hrnii cu man din
cer, rupei-o cu Egiptul pcatelor i primii-L pe Domnul – i
El îndat Se va face o man dulce sufletului vostru.
Cîntrile duhovniceti

120 – Datoria cretinilor de a se întri cu cîntrile duhovniceti

Dumnezeu vzînd nepsarea a foarte muli oameni, care n-au
nici o dragoste a citi lucruri duhovniceti, a voit s le fac acest
lucru mai plcut i chiar s le ia din suflet orice simire de
oboseal. El a unit deci adevrurile Dumnezeieti cu cîntri...
În adevr, nimic nu înal mai mult sufletul nostru, nu îi d
aripi – ca s zicem aa – nu îl ridic deasupra pmîntului, nu îi
d o iubire mai arztoare pentru adevrata înelepciune i nu îi
insufl mai mult dispre pentru lucrurile pmînteti, decât
cîntarea msurat i regulat a cîntrilor sfinte.
Eu nu v îndemn s cîntai numai voi singuri psalmii, ci s
învai i pe copiii votri, i pe soiile voastre, cîntarea
acestor imnuri sfinte; nu numai în vremea pe care voi o
întrebuinai la esut sau la alte ocupaii... ci chiar i cînd te
scoli de la mas, cu soia i copiii ti, cîntai împreun lui
Dumnezeu aceste cîntri sfinte, cci însi limba se sfinete
prin aceste cuvinte, cînd ele ies dintr-o inim plin de iubire.
Nici vîrsta înaintat, nici tinereea, nici asprimea vocii, nici
netiina absolut a regulilor armoniei s nu v opreasc de la
cîntarea aceasta.
 Pag. 55

Eti meseria? Vei putea în atelierul tu s uneti cîntarea

psalmilor cu lucrul tu.
Slujeti tu armata sau împlineti funciunea de judector?
Poi face i tu la fel: s cîni Domnului cîntrile Lui.
Închipuii-v un om care s-a dedat la cele mai mari
frdelegi. Dac el cînt psalmii cu respect, el biruiete
stpînirea patimilor lui. i chiar dac ar fi zdrobit de greutatea a
nenumrate nenorociri i în prada unor mari suferine, totui
dulceaa acestor cîntri va uura durerea lui, va înla gîndurile
lui i va ridica sufletul lui pîn la ceruri.
(Din învturile Sf. Ioan Gur de Aur).

121 – La rîul Babilonului am ezut i am cîntat...

Aceasta este cîntarea de cin pe care israelienii au cîntat-o
dup ce Ierusalimul a fost drîmat i eu au fost dui în robia
Babilonului. La rîul Babilonului, acolo am ezut jos i am plîns,
cînd ne-am adus aminte de Sion. În slcii, în mijlocul lor am atîrnat
harfele noastre. Cci acolo ne-au întrebat pe noi cei ce ne-au robit,
cîntai-ne nou din cîntrile Sionului. Cum vom cînta cîntarea
Domnului în pmînt strin. De te voi uita Ierusalime, s-i uite
dreapta mea destoinicia ei! (Psalm 137) .
Dar cina din cîntarea aceasta se potrivete tot atît de bine
i pentru viaa noastr. Pentru greeala lui Adam – i a noastr
– i noi trim exilai în Babilonul acestei lumi. i noi trim într-
un pmînt strin. Suntem i noi cltori pe acest pmînt (Evrei
11, 13) . Patria noastr cea adevrat este sus în cer; este locul cel
frumos pe care l-a pierdut Adam.
Dup Patria aceasta trebuie s suspinm i noi i s ne
dorim i noi, trind în Babilonul acestei lumi...
i noi trim într-un Babilon plin de desftrile i
deertciunile pmîntului. i trebuie s ne petrecem viaa ca i
israelienii – afar de vuietul acestui Babilon. Nici o legtur s
n-avem cu Babilonul, cu duhul cel ru al acestei lumi.
Noi trebuie s plîngem pe cei ce se pierd în vuietul i
stricciunile acestui Babilon i s ne ferim de amestecul cu el.
Viaa noastr trebuie s fie o via de neîncetat cin
pentru pcatele noastre i de ferire de duhul acestei lumi. Ca i
israelienii noi trebuie s ne retragem din vuietul Babilonului i s
ne veselim neîncetat cu aducerea aminte de patria noastr cea
adevrat, patria noastr venic.

Contiina

122 – Despre contiin

Mulumirea sufleteasc nu st în bogii, ci în contiina
bun i curat. Cel ce are contiina curat, chiar de ar fi
îmbrcat în zdrene, chiar dac s-ar lupta zilnic cu foamea, va fi
de mii de ori mai fericit decât cel ce se desfteaz.
Fiecare s intre în contiina sa i socotindu-i pcatele
Pag. 56

fcute, singur s-i cear rspunderea dreapt ca nu cumva

atunci în Ziua Judecii s fie judecat cu lumea întreag.
(Din învturile sf. Ioan Gur de Aur).

123– i ie îi cînt un coco

De frica unei slujnice s-a lepdat Petru apostolul de
Mîntuitorul. Iar din acest somn al lepdrii l-a deteptat un
coco.
Cînd a cîntat cocoul, i-a adus aminte Petru de cuvintele
Domnului i plîngînd cu amar s-a cit i a fost iertat (Matei 36,
69-75) .
Ia seama, iubite cititorule, c i ie îi cînt un coco. i
ie i mie. De câte ori ne lepdm de Mîntuitorul i Îl
tgduim prin faptele noastre – ne cînt i nou câte un coco.
tii tu care este acest coco? Este contiina noastr; este
glasul cel dinuntrul nostru, car ene mustr pentru lepdrile
noastre.
Acesta este cocoul care-l fcea pe David s se întrebe:
suflete al meu, de ce eti mîhnit i de ce m tulburi? (Psalm 41,
1) .
Ai svîrit pcatul? Mai curînd, ori mai tîrziu, cocoul acesta
îi va cînta. Poate cînd nici nu gîndeti, cocoul va începe s-i
cînte.
Cocoul începe s cînte în puterea nopii. În puterea nopii
frdelegilor tale, va începe s-i cînte acest coco. i orice ai
face, orice-ai isprvi, de glasul lui nu vei putea scpa. Cocoul
acesta nu tace. El tace numai cu o singur condiie: s plîngi cu
amar ca Petru i s te întorci plîngînd în braele Domnului.
Ferice de cei care se trezesc la cîntatul acestui coco i
plîngîndu-i trecutul, ei apuc o via nou!

124 – Tribunalul din noi: contiina

În fiecare din noi este un tribunal ceresc; un tribunal care ne
judec toate faptele i gîndurile noastre. Un tribunal car ene laud
pentru cele bune i ne mustr pentru cele rele.
Acest tribunal se cheam contiina. Acesta e tribunalul care
l-a judecat pe ucigaul Cain, fcîndu-l fugitiv prin lume.
Acest tribunal nu iart. El ne judec fr cruare, dup
dreptate. Cînd am fcut pcatul, el ne pune îndat în fa
sentina i mustrarea pentru pcat. i ne-o arat mereu. Nu ne
mai slbete cu ea. Ne persecut mereu. Un pictor credincios s-a
gîndit mult cum ar putea zugrvi contiina printr-o icoan. i
pe urm, a fcut o icoan minunat. A zugrvit contiina, în
chipul unui cal, urmrit de un lup grozav.
Bietul cal fugea îngrozit. Îi încorda toate puterile s scape
prin fug. Dar totul era în zadar. Moartea se inea în urma lui. Nu
mai avea nici o scpare. De aceea a scris pe cal cuvintele: totul e în
zadar!
Aa e i contiina. Ea urmrete pcatul i pe pctos
 Pag. 57

cu o înverunare de lup slbatic. Cu un strigt fioros de moarte.

i – dup ce am pctuit – orice am face, nu putem scpa. El se
ine dup noi.
Plîngîndu-ne cu amar pcatul la picioarele Crucii, acesta e
singurul loc unde lupul contiinei nu ne mai poate urmri. În
acest loc a scpat Petru apostolul cînd a plîns cu amar dup ce se
lepdase de Domnul.
În acest loc binecuvîntat s scpm i noi.

Copiii – creterea lor

125 – Ce sdete unul smulge cellalt

Doi soi aveau o grdin, pe care o semnaser cu tot felul
de legume. Mai rmsese un col mic nesemnat.
Hai s seamn aci ceva fr tirea brbatului – îi zise
femeia – s-i fac o surpriz. Dar tot aa gîndi i brbatul: s
semene i el ceva fr tirea soiei. Nevasta a semnat flori, iar
brbatul mac. Cînd a rsrit macul, nevasta a alergat i l-a smuls
ateptînd s rsar florile ei. Cînd au rsrit florile, le-a smuls
brbatul, ateptînd s rsar macul lui, aa c pe urm n-a mai
rsrit nimic.
Aa fac unii prini – foarte muli – i cînd e vorba de
creterea copiilor. Ce seamn unul, smulge cellalt i astfel nu
rsare nimic.
Aa se întîmpl i cînd, peste tot copilul n-are cretere bun
în cas. În acest caz e zadarnic munca ce o face biserica i
coala. Ce seamn preotul i dasclul în inima copilului,
smulge creterea cea rea ce o are copilul în familie.
Inima copilului e ca un ogor nesemnat. A prinilor este în
primul rînd înfricoata rspundere despre ce fel de smîn
seamn în acest pmînt, i a lor este rspunderea despre cum
au ajutat s creasc smîna ce au semnat-o în acest pmînt
biserica i coala.

126 – Pilda rea

– Mam drag – zise un copil de 6 ani ctre mam-sa – aa-i
c dup ce voi fi mare, nu trebuie s m mai rog, spunîndu-mi
rugciunile?
– Ba trebuie dragul mamei, cci toi oamenii cei buni se
roag. Numai oamenii cei ri nu se roag.
– D-apoi atunci tticu de ce-i bun i nu se roag?...
S nu dm i noi o astfel de pild copiilor notri!

127 – Un rspuns fioros

Un învtor se întîlni odat pe drum cu un copil ce nu
ieise înc printre oameni i la coal.
– Al cui eti tu, – îl întreb învtorul.
– Al dracului – rspunse copilul.
Învtorul rmase uimit de acest rspuns i întreb mai
Pag. 58

departe:
– Cum te cheam?
– Satana!
– De unde vii?
– Din iad – rspunse copilul.
Învtorul cercet mai departe pe urmele acestui rspuns i
pe urm afl urmtoarele lmuriri:
Mama copilului se certa foarte des cu tatl lui care era beiv
i îi zicea:
– Ce-i drace, ai venit iar beat pe capul meu? La asta, tata
rspundea cu înjurturi i ameninri. În ast vreme copilul
fugea plîngînd în braele mamei, iar mama îl alunga zicînd:
– Fugi satano, nu m mai necji i tu, c destul de necjit-
s eu de cînd triesc în acest iad de cas!
Din asta a auzit copilul i a învat c pe tatl îl cheam
dracu, pe mama satana i ei triesc în iad.
Înc i din aceast istorioar se poate vedea ce groaznice
urmri are pentru un copil creterea ce o vede i o aude în casa
printeasc.

128 – Bun cretere!...

Un tat prinsese pe fiul su cu o minciun i îl dsclea: S
spui dragul tatii totdeauna numai adevrul. Minciuna e un mare
pcat. Ferete-te de ea ca de foc...
În timpul acesta, cineva strig din drum:
– Acas eti m Gheorghe?
Atunci îi zise fiului dsclit:
– Iei afar c vine Nicolae s-mi cear carul... spune-i c
nu-s acas!...

129– Cum vede un copil pe tatl su?

La vîrsta de 8-12 ani, copilul crede c tatl lui e cel mai mare
i mai cuminte om din lume i poate face tot ce vrea.
La 18 ani, copilul începe a-i zice: Tatl meu a rmas înapoi
cu lumea de azi... lumea a mers înainte dar tatl meu a rmas
înapoi.
La 25 de ani copilul îi zice: Vai, c rmas înapoi este tatl
meu... cum a rmas cu totul înapoi de mersul lumii!
La 35 de ani, copilul începe a-i zice: i totui tatl meu nu e
aa de rmas înapoi cum credeam eu... el tie judeca lucrurile
foarte cuminte... încep s m mir de înelepciunea lui!

130 – Familie fr copii

Despre o familie din care lipsesc copiii s-ar putea spune
urmtoarele:
Familie fr copii – grdin fr flori.
Familie fr copii – clopot fr glas.
Familie fr copii – pasre fr cîntec.
Familie fr copii – pom fr rod.
 Pag. 59

Familie fr copii – cel mai mare pgînism.

131 – Pentru rugciune e prea mic...

Nite prini se delectau în sudalmele ce le rostea pruncul lor
cel mai mic. În sudalma lui vedeau un semn de voinicie.
– Frumos mai tie sudui pruncul dv. – zice un trector – dar
de rugat se tie ruga?
– Pentru rugciune e prea mic – rspunser prinii.
Oare noi judecm tot aa?...

132 – Alexandru Macedon i piratul

Alexandru Macedon, cuceritorul lumii, a prins odat un pirat.
– Cu ce drept bîntuieti tu mrile? – l-a întrebat Alexandru.
– Cu acelai drept cu care bîntuieti tu lumea – a rspuns cu
îndrzneal piratul. Eu sunt un pirat i jefuiesc din cînd în cînd
câte o mic corabie, tu îns jefuieti i prdezi ri întregi; i
cu toate astea mie îmi zice lumea ho iar ie împrat.
În acest chip sunt i acei oameni de azi (prini, învtori,
slujbai, etc.), care in s de altora mustrri i sfaturi pe care ei
înii nu le in.

133 – Patruzeci de ani

Odat într-o adunare a copiilor lui Dumnezeu, un btrîn cu
prul alb, se ridic i zise:
– Scumpii mei frai! Nu obosii a v ruga pentru copiii
votri. Timp de 40 de ani m-am rugat pentru pocina fetei mele.
Astzi ea se afl aici dorind a se preda Domnului. Acum pot s
zic:
– Stpîne, slobozete pe robul Tu s mearg în pace, cci
ochii mei vzur mîntuirea Ta!

Credincioia

134 – Hainele de biseric

Un credincios, dezbrcîndu-se de hainele cu care fusese la
biseric, se rug astfel:
Doamne, Dumnezeule, fie ca cele ce am auzit la biseric, s nu
fie ca aceste haine de biseric, pe care le dezbrac cum ies din
biseric; ci s rmîn spate în inima mea i în decursul
sptmînii.

135 – Un rspuns potrivit

Într-o duminic, nite oameni, ascultînd cuvîntrile i citirile
din adunarea ostailor din Oastea Domnului, ziser la sfîrit:
– O, ce mult ne-au plcut aceste învturi i cât de mult ne-
au întrit sufletele!...
– Vom vedea în decursul sptmînii – rspunse un osta – cât
de mult v-au întrit!
În traiul i viaa omului se poate vedea cât este de tare în cele
Pag. 60

sufleteti.

136 – Triasc regele!

Un soldat grav rnit în rzboi, îl rug pe un ofier s-i scrie
cea din urm carte fiului su de acas. Scrisoarea se încheia cu
cuvintele:
Fiul meu, fii credincios pîn la moarte regelui! Acesta-i ultimul
meu cuvînt!
Înduioat de aceast scrisoare, ofierul o trimise regelui –
care la rîndu-i fiind i el micat – plec îndat s-l afle pe
soldatul rnit.
Soldatul era în agonie. Apropiindu-se regele d eel, soldatul mai
avut atîta putere s zic încet:
– Triasc regele!... i cu aceste cuvinte îi dete sfîritul.
Regele i-a pus pe cap cununa de lauri; i-a încrcat pieptul cu
medalii; i-a închis pleoapele i l-a srutat, zicînd:
– Soldai ca acetia sunt puterea coroanei i împriei
mele!
Cu o astfel de credin, trebuie s luptm i noi ostaii
Domnului în lupta împotriva pcatelor, împotriva vrjmaului
diavol i pentru mîntuire.
Scumpul meu frate osta! Fii credincios pîn la moarte i
Domnul îi va cununa vieii de veci (Apoc. 2, 10) . S luptm cu
credin pîn la sfîritul vieii noastre i Regele nostru Cel
ceresc ne va rsplti cu cununa vieii venice.

137 – Santinela credincioas

Istoria pstreaz pilda unui soldat viteaz, care fusese pus de
santinel într-un loc de mare însemntate. Era iarn cu viscol i
ger. Muli ali soldai îi prsir postul i fugir, dar
soldatul cel credincios rmase la postul su punîndu-i în
cumpn jertfa vieii. El înghe la postul su cu sulia în
mîn rezemat de un pom.
Cînd veni regele i-l vzu, îi ridic coroana de pe cap i o
aez câteva clipe pe capul mortului zicînd:
– Slujitori credincioi ca soldatul acesta sunt slava i puterea
coroanei mele.
Scumpul meu frate osta! Domnul ne-a aezat i pe noi în
diferite posturi de lupt i de priveghere. Ca i soldatul de mai
sus, s rmînem i noi neclintii la postul nostru ce ni s-a
încredinat. Orice viscol de ispite sau prigoane s-ar ridica, s
stm neclintii la post ca o santinel credincioas a Domnului.
S murim în slujba Domnului i El va rsplti bogat credina
noastr.
Regele din istoria de mai sus, a aezat pentru o clip coroana
sa pe capul santinelei credincioase. Regele nostru Cel ceresc va
aeza pe capul nostru pentru venicie cununa vieii.
Scumpul meu frate din Oastea Domnului! Fii credincios pîn la
moarte i Domnul îi va da cununa vieii de veci (Apoc. 2, 10) .
 Pag. 61

S luptm cu credin i brbie pîn la sfîritul vieii

noastre i Domnul ne va rsplti cu cununa vieii venice.

138 – O pild de credincioie: Doctorul David Livingstone

Stanley, care a trit câtva timp împreun cu marele misionar
i descoperitor al Africii – David Livingstone, îl descrie cu
urmtoarele cuvinte:
Cât timp l-am cunoscut nu l-am auzit niciodat inînd o
predic. Dar fiecare zi din viaa lui era o predic pentru mine.
Toat viaa lui a fost împlinirea predicii de pe munte. i dac se
afla în mijlocul junglei, sau într-o colonie de comer, sau într-un
sat pierdut de negri, trind cu ei ca i cu nite frai.
A rmas smerit, blînd, milostiv, curat în mijlocul primejdiilor,
furtunilor i prigoanelor, pe care le rbda în fiecare zi. Se ruga
zilnic pentru toi. Chinuit de foame, udat de ploi, bolnav, dar gata
s slujeasc zilnic Domnului su.
Dac a fi fost de fier i a fi avut o inim de piatr, tot ar
fi trebuit s recunosc c Duhul Domnului Celui Viu locuia în el,
cci numai acest Duh poate da sufletului o asemenea putere.

Despre credin

139 – Cum am ajuns eu la credina ce o am?

Un cititor din Moldova m-a întrebat s-i scriu cum am ajuns eu
la credina ce o am. Ar voi s aib i el o credin tare i m
roag s-i rspund cum am ajuns eu la aceast credin.
Rspunsul meu e simplu.
Credina mea se reazem întîi pe aflarea Scumpului meu
Mîntuitor i a Jertfei Sale celei sfinte, ce a fcut-o pentru mine.
A doua, credina mea se reazem pe minunea cea mare ce o
vd în Sfînta Scriptur, în Cartea lui Dumnezeu: toate profeiile
din Biblie s-au împlinit i se împlinesc din cuvînt în cuvînt. Sfînta
Scriptur ni se arat ca o Carte a lui Dumnezeu tocmai în minunea
aceasta: înainte cu sute i mii de ani a profeit lucruri i
întîmplri care s=-au împlinit i se împlinesc întocmai cum au fost
prezise.
O, cum a orbit diavolul mintea celor necredincioi s nu vad
nici mcar acest adevr, care strlucete ca soarele!

140 – O feti a fcut de ruine pe învai

O ceat de învai s-au strîns odat la o discuie despre
Dumnezeire. Unii spuneau una, alii alta i nu se puteau înelege
asupra întrebrii, dac este Dumnezeu i cum ar fi Dumnezeu.
Unul din ei zicea: Nu este Dumnezeu; copilul cînd se nate n-
are credin, numai prinii i-o apas cu de-a sila în ceara
inimii sale.
Atunci un altul zise: s aducem aci un copil s vedem cum i s-
a întiprit credina în ceara inimii. Aduser o feti i o
întrebar, ce tie ea despre Dumnezeu i cum îi închipuie ea pe
Pag. 62

Dumnezeu.
Atunci fetia desfcîndu-i pieptul astfel gri: eu cred c
Bunul Dumnezeu este atît de mare încât nu-L poate cuprinde cerul
i pmîntul, dar de alt parte este atît de mic încât încape i aici,
în inima mea...
Învtorii rmaser ruinai de acest minunat rspuns, i
pricepur i ei c Dumnezeu nu Se poate afla prin ocoeli
omeneti, ci numai prin credin.
141 – Eu cred numai ceea ce vd i îneleg...
Un om credincios de la ar mergea pe drum alturi de un
domn necredincios. Tocmai discutau despre lucrurile credinei.
Credinciosul se trudea s-l scoat pe necredincios din mlatina
necredinei, dar el se apra cu îndîrjire, proptindu-se în vorbele:
– Dragul meu, eu sunt om cuminte, eu nu cred decât ceea ce
vd i îneleg.
Atunci credinciosul – luminat de Duhul Sfînt – se opri în loc i
artînd spre o livad unde ptea o vac, o oaie i o gîsc,
zise:
– Vezi d-ta vaca, oaia i gîsca, cum pasc la iarb?
– Vd.
– Aa-i c toate trei pasc aceeai iarb?
– Da, aa-i.
– Ei, acum s-mi spui d-ta de ce iarba ce o pate vaca se
preface în lapte; iarba ce o pate oaia se preface în lîn, iar iarba
ce o pate gîsca se preface în pene?... eu demult vd acest lucru i
nu-l îneleg, iar d-ta tot mereu îmi spui c nu crezi decât ceea ce
vezi i înelegi... spune-mi te rog cum stm cu lucrul acesta pe
care-l vezi?
Necredinciosul rmase ruinat!

142 – Întrebarea unui pgîn

Un francez din Paris avea de servitor un negru adus de prin
coloniile franceze. Izbucnind o grip rea în Paris, francezul fcu
sfat cu familia s se retrag la ar spre a scpa de grip.
Înelegînd despre acest sfat, servitorul îi lu îndrzneala i
întreb:
– Stpîne, Dumnezeul dv. desigur locuiete la ar, de aceea
fugii de la ora...
Stpînul cretin rmase ruinat în faa acestei întrebri ce
tia în puina lui credin. Urmrit de aceast mustrare, nu
plec la ar, rmase în Paris i Dumnezeu îl apr de grip.

143 – Corabia lui Noe i mgarul

Într-o strînsur de oameni, se vorbea ceva în legtur cu
potopul i corabia lui Noe, discutîndu-se cele ce scria calendarul
foii Lumina Satelor din anul 1929, despre Corabia lui Noe i
cutremurul din Balcani.
Un tînr ce umblase prin coli i se inea învat mare, lua
în batjocur cele scrise în Biblie despre corabia lui Noe.
 Pag. 63

– Eu – zicea tînrul – ca om de coal i carte, nu mai pot

crede azi în astfel de basme... cum oare ar fi putut încpea toate
dobitoacele într-o barc lung de 300 de coi i lat de 50 de
coi?... i pe deasupra i mîncare pentru ele... s cread cine
poate astfel de basme!
Atunci ridicîndu-se un btrîn credincios, gri astfel:
– Dragii mei, eu am auzit o istorie pe care o povestea moul
meu i spunea c a auzit-o i el de la ali btrîni.
Cic atunci cînd începuser ploile potopului, Noe a poruncit
dobitoacelor s intre în corabie. A strigat pe cmila de la sud;
cmil, intr în corabie i cmila îndat a intrat. Strig pe
ursul de la nord: ursule, intr în corabie, i ursul a intrat îndat. A
strigat pe elefant i elefantul a intrat îndat.
Mai tîrziu iat vine i mgarul. Noe îi strig i lui:
mgarule intr în corabie. Dar mgarul s-a oprit cu mirare la ua
corbiei zicînd:
– Ce înseamn aceast barc?... uite e numai de 300 de coi
de lung i de 50 de lat i Noe vrea s ne strîng aci în ea pe
toate dobitoacele; ba înc i mîncare s ne pun! Cmila, ursul
i elefantul i celelalte animale au intrat pentru c sunt dobitoace
mai proaste i nu-i dau seama de ce fac... îns eu, care am
studiat prin coli i am învtur mult, nu pot s cred într-
un astfel de lucru imposibil... astfel judecîndu-se mgarul zbovea
s intre în corabie.
Atunci ridicîndu-se Noe îl strig:
– Mgarule, aici nu-i vreme de ocoelile tale; mar înuntru.
i aplecîndu-l de urechi îi trase una bun mai lovindu-l i peste
spate cu un b. i a intrat mgarul în corabie i a avut i el loc
cu toate dobitoacele.

– Te rog s nu m vatmi – gri atunci tînrul nostru cel

învat între rîsetele oamenilor – i de atunci nu s-a mai apucat
s combat cele spuse în Biblie.

144 – Cine l-a fcut? – Nimeni!...

Un crturar credincios avea în vizit mai muli prieteni. Între
ei era i unul ateist.
– Uite ce tablou frumos – zice necredinciosul – privind pe
perete un tablou pe care era pictat un admirabil asfinit de soare –
cine i-a fcut acest tablou, drag prietene?
– Nimeni – rspunse stpînul casei.
– Cum aa, nimeni?
– Pi aa bine; eu m-am trezit cu el pe perete aa cum îl
vezi... el s-a fcut... el s-a pictat... el s-a pus pe perete...
– Vorbeti prostii!
– Ba deloc, drag prietene, cci dac tu îmi spui mereu c nu
este Dumnezeu i c soarele, pmîntul i lumea întreag s-au
fcut singure – apoi desigur trebuie s m crezi i tu pe mine,
cînd îi spun c pe tabloul acesta nu l-a fcut nimeni, ci el s-a
Pag. 64

fcut singur...
Necredinciosul înghii gluca i rmase ruinat!

145 – Pania unor necredincioi

Un plugar intr odat i el într-un restaurant i ceru de
mîncare. Înainte de a mînca, plugarul, ca un cretin adevrat, se
ridic i se rug.
La asta nite domniori ce erau cu mîncarea la masa vecin,
începur a se înfunda de rîs i unul îi zise aa în batjocur:
– Iac noi, bdicule, mîncm i fr s ne rugm i înc
nici unul nu ne-am înecat.
– Hei, hei, domniorilor – rspunse plugarul – i eu am acas
7 purcei i cum îi slobod din cote dau nval la troac, fr
s se roage i înc nici unul din ei nu s-a înecat cu lturile!...

146 – Ce caui în ceas?

Între nite meseriai de la ora, veni odat veni odat vorba
despre Dumnezeu. Între ei se afla i un tgduitor de Dumnezeu.
– Dac ar fi Dumnezeu – zicea acesta – atunci de ce nu L-a
vzut sau nu-L vede cineva? Înc nimeni nu poate spune c a
vzut pe Dumnezeu...
Între cei prezeni era i o calf de ceasornicar, care-i scoase
ceasul i începu s se uite cu încordare la el, ca i cînd ar cuta
ceva...
– Dar tu ce caui în ceas? Întreb unul din cei de fa.
– Caut, – rspunse ceasornicarul – pe cel ce a fcut ceasul
acesta i nu-l gsesc... aa cum caut acest necredincios s
vad pe Dumnezeu, Fctorul lumii...
Necredinciosul înelese lecia i se deprt ruinat.

147 – Imposibilul la egipteni

Cînd vechii egipteni voiau s arat, într-o form oarecare
vzut, imposibilul – fceau un om umblînd pe ap. Pentru ei
aa ceva era imposibil.
Dar Evanghelia a ters i imposibilul acesta. Mîntuitorul a
umblat pe ap (Marcu 6, 49) . i l-a chemat i pe Petru s
peasc pe ap. i El ne cheam i pe noi. Firete în îneles
duhovnicesc.
Ne cheam s pim peste apele acestei lumi, peste apele
încercrilor, necazurilor, neajunsurilor i ispitelor.
Mîntuitorul ne cheam s pim cu îndrzneal peste
valurile acestei lumi. i cel ce are credin tare, pete. Orice
ap de încercri, de necazuri, de ispite, ar iei în calea celui
credincios – el pete înainte cu îndrzneal în Numele
Domnului. El umbl pe ap ca pe uscat.
Ceea ce egiptenilor li se prea imposibil, celor credincioi le
este posibil. Pentru c toate sunt cu putin celor ce cred (Marcu
9, 23) . Credina mut i munii i umbl peste ape.
Drag cititorule, fii i tu un umbltor pe ap. Întrete-i
 Pag. 65

credina. Uit-te int la Iisus i pete cu curaj, în Numele

Lui, peste orice valuri de încercri i ispite ce i-ar iei în cale.
Umblarea pe ap are o condiie. S nu te uii niciodat la
ap, ci s te uii la Domnul care te cheam s peti peste
ap. Iar cînd simi c te îi slbete credina i te cufunzi,
întinde-i mîinile spre Domnul i strig-L pe El s te scape. i
El îndat te va auzi.
O, Doamne Iisuse, Îi mulumesc c m-ai chemat i pe mine
s umblu pe ap. Mi-ai scos mereu în cale, ap i valuri înfuriate
i m-ai chemat s pesc peste ele cu îndrzneal, în Numele
Tu. O, iart-m Iisuse Doamne, c i-a trebuit atîta timp i
atîta dragoste pîn m-ai învat s umblu pe ap. O, iart-m
pentru ovielile mele, pentru puina mea credin. De atîtea i
atîtea ori am început s m cufund – i Tu Doamne m-ai mustrat
blînd, m-ai apucat de mîn i m-ai scpat. Robul Tu se afl
iari pind peste o ap înfuriat. Întrete credina robului
Tu. Întrete-m s pesc mereu înainte peste valuri i
furtuni pîn în clipa cînd voi scpa la odihna Ta cea dulce, care ne
ateapt pe toi cei ce trim pentru Tine i ne jertfim pentru
Tine.

148 – Unul ce nu credea în ceea ce mînca

Doi crturari se abtur pe la un han s mnînce ceva. Unul
dintre ei era necredincios i tot mereu îl îmboldea cu necredina
lui pe cellalt, care era un credincios. Comandar câte o ppar
cu ou i discuia lor începu între ei.
– Eu – zicea necredinciosul – am ieit din basmele credinei...
eu sunt un intelectual i nu pot crede decât ceea ce vd i
îneleg... vremea celor nevzute s-a dus... lumea de azi crede
numai ceea ce vede i înelege.
– Foarte bine – îi rspunse credinciosul – dar eu te întreb: ai
auzit de o lege fizic în puterea creia toate corpurile se topesc la
cldur i se învîrtoesc la frig?
– Am auzit, cum nu? Cci doar legea aceasta i pruncii de la
coal o cunosc!
– Ei bine, atunci te rog s-mi spui cum se face c oul i untul
puse la cldur în crati, nu se in de legea aceasta; untul se
topete la cldur, iar oul se întrete. Spune-mi te rog cum se
face lucrul acesta pe care eu demult îl tot vd, dar nu-l îneleg?...
Spune-mi te rog dup care lege a tiinei se face ppara în
crati?
Zpcit, necredinciosul încerca un rspuns.
– Ei vezi, zice credinciosul – d-ta cu tiina i necredina, ai
ajuns s nu mai crezi nici în ppara pe care o mnînci!...

149 – Ce s m fac?
– Ce s m fac i unde s mai scap eu de cîntecele ostailor
Domnului, c pe toate drumurile nu auzi decât Iisus Regele Cel
Pag. 66

Mare i alte cîntri de ale lor... – zise odat un necredincios.

– Retrage-te în iad la recreaie, îi rspunse un trector!...

150 – Puterea credinei

În anul 1864, sora unui credincios vestitor al Evangheliei, Iosif
Benson din Germania, czu în ologie. Nu se putea mica deloc.
Fratele ei aduse înc trei credincioi i împreun cu bolnava,
începur a se ruga cu putere, struind îndeosebi asupra cuvintelor
Mîntuitorului: i iari v zic vou: dac doi dintre voi se vor
învoi pe pmînt s cear un lucru oarecare, se va da lor de la
Tatl Meu, care este în ceruri (Matei 18, 19) .
Dup un timp, ca prin minune, bolnava se ridic pe picioarele
ei i începu a umbla.
Credina cea vie i tare face i azi minuni.

151 – Credina face i azi minuni

Un medic din Bucureti istorisete într-o revist urmtoarea
întîmplare:
De dou luni zcea în spitalul nostru o femeie bolnav, venit
pentru operaie. Srmana! Era o jale... s ne apropiem cu
cuitele noastre de ea nici vorb nu era... era atît de slab c ar fi
adormit pe veci în decursul operaiei... pe urm boala i s-a
înrutit... nu putea mînca i pe urm, se ivi i tuberculoza.
Era în pragul unei mori sigure i grabnice. Dar avea ceva aceast
femeie, ce ne atrgea i ne umplea de uimire. Era venic voioas
i vorbea cu atîta cldur de Dumnezeu i de Iisus Hristos încât
n-am mai auzit astfel vorbindu-se.
Niciodat n-am auzit-o vicrindu-se cu toate c avea pentru
ce. Am întrebat-o odat de ce-I atît de crud cu ea Dumnezeu în care
credea aa de mult i mi-a rspuns cu atîta buntate încât am
rmas uimit i cînd m-a lmurit dup Scripturi c Domnul a ales
vasele slabe s fac de ocar pe cele tari, am rmas ruinat.
coala vieii adevrate – zicea femeia – în necazuri de acestea se
înva... asta-i crucea pe care Hristos mi-a dat-o s o port ca s
fiu cu El în neîncetat legtur sufleteasc...
Pe urm boala femeii, tot mai grea fcîndu-se, ne îneleserm
cu doctorul ef, s-i dm drumul acas s moar între
cunoscuii ei. Ne-am desprit ca pentru totdeauna.
Dup trei luni, ce s ne vad ochii? Femeia vine i ne
cerceteaz i era perfect sntoas. Am întrebat-o ce a fcut,
unde s-a lecuit – i ne-a rspuns c a tmduit-o Doctorul ei Cel
mai Mare care este Iisus Hristos...
Hotrît lucru – zice de încheiere medicul – noi învaii
avem multe de învat de la cei care triesc în adevr
Evanghelia. Oare n-ar fi bine s punem toat tiina noastr la
picioarele lui Hristos, aa cum a fcut ap. Pavel?...

152 – Reazemul credinei

Doi biei ologi se tîrau de-a lungul unui orel, cu cîrjele lor.
 Pag. 67

Nite copii ri s-apuc i le smulg cîrjele de sub brae. Bieii

oameni se prbuir în noroi. i-au pierdut reazemul. Nu se mai
pot ridica i nu mai pot înainta.
Exact aa se întîmpl i cu cei ce-i pierd reazemul
credinei. Sufletete i noi suntem nite biei ologi, care ne
tîrîm pe drumul cel greu al acestei viei, rezemîndu-ne în reazemul
credinei. Ce am face fr aceste reazem ceresc? Desigur ne-am
prbui în noroi.
i durere, oamenii tocmai aceste reazem l-au pierdut i îl
pierd. Stricciunile sufleteti în care se tvlete lumea de azi
sunt tocmai semnul c oamenii au pierdut reazemul credinei i s-
au prbuit în noroi.
i trim vremuri cumplite, cînd parc iadul cu toate uneltele
lui s-a pornit prin lume, s smulg de sub braele sufleteti ale
oamenilor reazemul credinei. În unele ri se d pe fa o
lupt uria contra credinei. i lupta se d i pe la noi, în fel
i fel de forme. Oare felul cum se face la noi coala, educaia,
politica, presa, etc. , nu este un fel de lupt contra credinei? Nu
sunt oare i la noi atîia profesori învai care seamn în
sufletele elevilor otrava necredinei? i oare felul de trai al
politicienilor notri – i al celor mai muli crturari – nu este i
el un fel de strigare: nu este Dumnezeu!?... Lumea e plin de
lupttori contra credinei, numai ea se face pe tcute în toat
lumea.
Ce crim mare fac cei care atac credina! i acestea sunt
exact în necunotina copiilor care au smuls cîrjele de sub braele
ologilor. Ateitii necredincioi smulg oamenilor reazemul
credinei, reazemul vieii i îl fac s cad în noroiul ticloiei
i destrblrilor. Ce crim mare!...
153 – Din viaa albinelor
Viaa albinelor este plin de învturi sufleteti.
Fiule – zice un sfînt printe – te uii la muntele desvîririi
cretine i vzîndu-l nespus de înalt suspini; Doamne, cum voi
putea s-l urc? Curaj fiule, ai credin i ndejde în Dumnezeu!
Uit-te la albine cînd îi primesc întîia form a lor, se numesc
nimfe i nu sunt în stare nici s zboare nici peste flori, nici pest
emuni, nici peste dealuri ca s strîng miere, ci, încetul cu
încetul, hrnindu-se cu mierea cîtigat de mamele lor, micile
nimfe capt i ele aripi i încep s zboare, cutîndu-i singure
hrana trebuincioas, mierea.
Aa e i cu începuturile credinei i mîntuirii noastre
sufleteti. Suntem la început îns numai nite nimfe; dar
ndjduim c într-o zi vom fi adevrate albine i vom zbura din
floare în floare. Iar pîn atunci – i pîn la sfîrit – s zburm
cu aripile credinei spre cer i s ne hrnim mereu cu mierea
Dumnezeietilor învturi ale Cuvîntului lui Dumnezeu, Biblia.

154 – Albinele i pietrele

Cînd furtuna prinde albinele pe cîmp, se întîmpl un lucru de
Pag. 68

învtur sufleteasc. Ele se prind de pietre cu picioarele lor.

Furtuna le leagn în toate prile, dar nu le poate tîrî cu ea
pentru c albinele se in de un reazem tare: de piatr.
Cînd furtunile ispitelor i încercrilor se abat peste cîmpia
vieii noastre, alergm noi oare la piatra credinei?

155 – Stai linitii

Cînd Domnul i-a scos pe israeliteni din Egipt i i-a îndreptat
spre Canaan, ajunseser israelitenii în faa Mrii Roii. Grea
încercare!
În faa lor erau valurile mrii, iar îndrtul lor sosea Faraon
cu oastea lui. Atunci Domnul le-a zis: Stai linitii! (Exod 14,
20) . În faa lor sttea moartea, înapoia lor sosea moartea, i
totui în aceste clipe grele Domnul le-a zis: Stai linitii!
Aceasta este credina cea tare i vie cînd stm linitii în
faa oricrei încercri.

156 – Zero – 000.000

În legtur cu aceste zerouri (nimicuri), numeri ce înseamn
de 6 ori tot nimica. Iat ce a pit un om.
Un om se întîlni odat cu un filozof i începu a-i înira laude
despre femeia lui.
– Nevasta mea e frumoas – zise omul. La asta îneleptul
scrisese pe hîrtie un 0 (zero).
– Nevasta mea e bogat – zise omul. Filozoful mai scrisese un
0, acum erau dou 00-uri.
– Femeia mea e de neam mare – zise omul. Filozoful mai
scrisese un zero.
– Femeia mea e cuminte – mai zise omul. Filozoful mai scrisese
un 0.
– Femeia mea e harnic – zise omul. Filozoful mai scrise un 0.
– Femeia mea e blînd – zise omul. Filozoful mai scrise un 0.
Acum erau 6 zerouri laolalt, adic de 6 ori tot nimic.
Atunci omul mai adug:
– Femeia mea mai e o femeie cu frica lui Dumnezeu i cu
purtri curate.
La asta filozoful scrisese numrul 1 înaintea celor 6 zerouri i
acuma era 1.000.000. Prin asta, cele 6 zerouri dintr-o dat
cptar pre i se fcur un milion.
Poate s aib o femeie sau un om, oricât de multe i bune
însuiri; ele n-ajung nimic dac nu st în fruntea lor credina,
urmat de faptele cele bune.

157 – Scar sau aripi

Credina i mîntuirea sunt mai mult o chestie de aripi, de
inim, de însufleire – decât o scar, de tiin omeneasc.
Cu argumente, numai cu argumente pentru existena lui
Dumnezeu, nu-l vei putea cîtiga definitiv pe nimeni pentru
Împria lui Dumnezeu. Cînd crezi c l-ai cîtigat cu scara,
 Pag. 69

atunci scara se prbuete.

Pentru lucrul acesta se cer aripi; se cere rîvn, însufleire,
jertf. Se cer aripile porumbelului din Praznicul Cincizecimii.
A încerca s atingi cerul numai cu scara, înseamn a pierde
mîntuirea ta i a altuia.
Cuvintele: crede i nu cerceta, pe înelesul lor cel adevrat
înseamn: folosete aripile i nu scara.
E adevrat c Iacov a vzut în vis o scar ce lega cerul cu
pmîntul, numai cât, cei ce suiau i coborau pe scara aceasta,
aveau aripi.
Sundar Sing spune într-un loc c a fugit dintr-o coal de
înalte studii teologice pentru c coala avea numai scri, iar lui îi
trebuiau aripi.
Sunt aa de puini misionarii cei adevrai, pentru c azi se
folosesc mai mult scrile, decât aripile!

Cretini, cretinism

158 – Cretinismul de azi (2 Cor. 6, 14; Matei 5, 24)

Cretinismul de azi e mai mult o spoial, o minciun mare.
Cretinismul de azi e un compromis, o împcare cu toate modele,
cu tot duhul acestei lumi, dei Evanghelia spune rspicat c
Hristos n-are nici o legtur cu Veliar, nici lumina cu întunericul
(2 Cor. 6, 14) ... Un cretin adevrat nu poate sluji la doi domni, i
lui Dumnezeu i lui Mamona (Matei 6, 24) .
Cretinismul de azi i-a pierdut înelesul ce l-a avut în timpul
apostolilor. Am ajuns azi la un cretinism care obosete, mustr
i batjocorete pe cei care triesc o via dup Evanghelie.
Dup înelesul cretinismului modern de azi, eti un suflet
bolnav cînd te retragi din duhul acestei lumi i te apuci s
trieti o via aa cum scrie Evanghelia. Eti un suflet
sntos numai pîn cînd chefuieti, sudui i pe sfini i pe
Dumnezeu i trieti în rînd cu toate modele i rutile
acestei lumi.
Apostolul Pavel spunea c-i un nebun pentru Hristos i cerea
ca tot cretinul s fie un astfel de nebun i smintit cînd te aprinzi
pentru Domnul i vrei s iei din duhul acestei lumi.
Va trebui s se cutremure odat pmîntul i sufletele noastre
ca s ieim din minciuna cea mare ce se cheam azi cretinism!
S ne întrebm i s ne rspundem înaintea lui Dumnezeu:
noi ce fel de cretini suntem i din care cretinism facem parte;
din cel adevrat, sau din cel mincinos?

159 – Cretini de liter i cretini duhovniceti

În istoria mîntuirii neamului omenesc, Cincizecimea este
desigur, un hotar nou, un hotar de lume nou, de via nou.
Golgota a isclit zapisul împcrii noastre cu Dumnezeu, iar
Cincizecimea i-a pus pecetea Duhului Sfînt.
Cincizecimea a dat pe primii cretini, i-a dat pe cretinii cei
Pag. 70

adevrai, a dat pe apostolii cei adevrai, care au format

biserica cea adevrat, biserica cea vie, biserica Duhului Sfînt.
Cincizecimea a lsat în lume dragostea i frietatea primilor
cretini... Mulimea celor ce crezuser erau o inim i un
cuget... un mare dar era peste toi... se cutremura pmîntul, locul
unde se rugau (Fap. Ap. 4, 31-35) .
i Cincizecimea a mai fost ceva. Mîntuitorul a aflat în lume
litera legii, care ajunsese în lume la culmea puterii ei – ca s zic
aa – atunci cînd L-a rstignit pe Fiul lui Dumnezeu. Cincizecimea
a omorît aceast liter i a slobozit în lume Duhul.
Se ridic întrebarea: de ce n-a rmas pîn la sfîrit aceast
oper a Duhului Sfînt?... Cretintatea de azi, fa de viaa
primilor cretini, e ceva de nerecunoscut...
Aceast întrebare nu e greu de dezlegat. Cretinismul a ajuns
aci, pentru c cretinii n-au rmas în Duh, ci rînd pe rînd s-au
întors iari la liter.
Cretinii cei dintîi cîtigaser cu totul aceast btlie;
uciseser cu totul litera. Dar în curgerea vremii, încetul cu încetul
litera a început iar a omorî Duhul. i cretinii s-au întors iari la
liter. S-au întors iari la acele începuturi srccioase, cum le
numete ap. Pavel. Înc de pe timpul ap. Pavel, vedem o lupt
îndîrjit între Duh i liter (Fap. Ap. 15) . Litera prinsese iar
putere. i pe urm... litera a biruit. Cretinismul s-a golit de Duh
i s-a umplut iar de liter.
Foarte bine – va zice cineva – dar biserica a rmas. Da! E
adevrat, biserica cea întemeiat în ziua Cincizecimii a rmas i
va rmînea pîn la sfîritul veacurilor. Dar... rul e c, rînd pe
rînd, biserica i-a pierdut tot mai mult din copiii ei cei
duhovniceti, din copiii ei cei adevrai...
i firete, odat cu aceasta s-a resimit i biserica. A slbit
i biserica, pentru c biserica o formeaz copiii ei cei vii, cei
duhovniceti de Dumnezeu s ne cerceteze cu Duhul Lui Cel Sfînt,
care a suflat peste noi i ne-a trezit la viaa primilor cretini... am
biruit litera care omoar i ne-am fcut cretini duhovniceti,
cretini vii...
Tu, cititorule, ce fel de cretin eti?
160 – Viaa cretinilor de azi
Viaa celor dintîi cretini, a fost un vin curat  i adevrat . A
fost vinul ieit din asemnarea Mîntuitorului: Eu sunt via de vie
i voi ramurile viei. Cine rmîne în Mine i Eu în el, acela va
aduce mult road (Ioan 15, 5) .
Dar, în curgerea vremilor vinul acesta a tot slbit... cretinii au
tot bgat ap în el i l-au tot falsificat pîn au ajuns la vinul de
azi, la viaa cretinilor de azi...
Viaa cretinilor de azi este un adevrat oet; este unvin
falsificat, mincinos. Cretintatea cretinilor de azi e de
nerecunoscut, pentru c oamenii s-au deprtat de Buciumul viei,
de Iisus Mîntuitorul.
Noi ostaii Domnului ne luptm s scoatem apa din vin... sau
 Pag. 71

mai bine zis, ne întoarcem la Buciumul viei pentru ca s fim

iari un vin veritabil din via Mîntuitorului i oricine va gusta din
vinul acesta – din viaa i rîvna purtrilor noastre – s se
aprind i el din dragostea pentru Domnul i mîntuirea sufletului.

161 – A fi un cretin adevrat

A fi un cretin adevrat nu înseamn numai a ti cine a fost
Iisus Hristos... nu înseamn numai a cunoate viaa Lui din
istoria Biblic, ci înseamn a-L lsa pe Domnul s intre în
gîndurile noastre, în vorbele noastre, în sfaturile noastre, în
purtrile noastre... în toat viaa noastr.
Un prieten m-a întrebat mai demult:
– Ce planuri mai ai pe viitor?
– Eu, drag prietene – i-am rspuns – de cînd am aflat pe
Domnul nu mai am nici un plan. Pe toate le-am lsat Lui. Mie nu
mi-am mai lsat nimic altceva, decât rugciunea, prin care s cer
clip de clip, tot ce-mi trebuiete...
Drag cititorule! Domnul bate la ua inimii tale, bate struitor
i ateapt rbdtor s I se deschid ua. Taina mîntuirii tale
st în zvorul de la u, st în voina ta de a trage zvorul de
la u s-I deschizi Domnului larg inima ta i viaa ta...
Deschide ua, frate drag, cci Cel ce bate la u vrea s fie
fratele tu, tovarul tu, Mîntuitorul tu i Izbvitorul tu...
El vrea s ia asupra Lui toate greutile tale, toate grijile tale,
toate necazurile tale, toate poverile tale sufleteti i trupeti... El
vrea s fac o schimbare radical în casa ta, o cas a lui
Dumnezeu, plin de lumin, de dar i putere, de pace i de
fericire adevrat...
Sunt atîia cretini care in anumite datini, fac anumite
rugciuni, primesc anumite porunci, dar de ruti i de
nravurile rele nu se las... viaa lor nu se schimb i nu se face
mai bun pentru c nu-L cunosc pe Domnul... nu-L sufer pe
Domnul s Se amestece în viaa i în purtrile lor... Îl las pe
Domnul s stea numai afar la ua inimii lor. Mîntuirea sufletului
nu cîtig nimic atîta vreme cât Domnul e numai afar la u.
Mîntuirea se cîtig numai atunci cînd Domnul e înuntru... cînd
Îl lsm pe Domnul s intre în cas ainimii noastre i începem o
via nou cu El.
Noi, ce fel de cretini suntem? Suntem cretini adevrai, sau
suntem numai cretini de form?
162 – Predai-v!...
A tri o via cu adevrat cretineasc înseamn a te preda
cu totul Domnului i a-I sluji numai Lui.
Istoria spune c vechii romani, la ocuparea cetilor inamice,
trimiteau vorb celor asediai: ceteni ai cetii asediate!
Predai-v! Predai-v voi îniv, predai oraul vostru,
pmînturile voastre, banii votri, armele voastre: pe scurt predai
împratului roman tot ce avei!
Cetile rspundeau: Predm totul – i îndat erau
Pag. 72

încorporate la Imperiul Roman.

Ce icoan minunat! O aa predare cere i Regele nostru Cel
ceresc.
Suflete drag, pred-te Domnului cu tot ce ai. Mîntuirea
sufletului vine numai dup ce te-ai predat cu totul Domnului i ai
intrat în stpînirea i cîrmuirea Lui.

163 – Cretintatea cea mare este o minciun

Cretintatea cea mare triete în lume; triete în modele
i pcatele lumii. Vai, ce minciun mare este o astfel de
cretintate! i vai, cîi de muli cretini triesc în aceast
minciun! Ei îi închipuie c pot ajunge în Canaan înainte de a
iei din Egipt.
Evanghelia ne spune i aci c toi cei care am ieit din lume
vom fi urîi i prigonii (Ioan 10, 22) . i lumea i-a urît pe ei –
zicea Iisus – pentru c ei nu erau din lume (Ioan 17, 14) .
Lumea i oamenii cei lumeti nu pot suferi pe cei ce au ieit
din lume, din rutile i pcatele lumii. Aa a fost i pe
timpul Mîntuitorului, aa e i azi i aa va fi pîn la sfîritul
veacurilor.
Dar aceast ur i prigoan a lumii nu poate absolut cu nimic
s ne amrasc sufletul i dulceaa pe care ne-o d viaa
trit cu Domnul. Dimpotriv avem plcere în suferine i
prigoane pentru Hristos i sufletul nostru (1 Cor. 12, 9) .

164 – Mantaua lui Arvinte

A rmas de pomin mantaua lui Arvinte dintr-o pies teatral
a scriitorului nostru Vasile Alexandri. Acest Arvinte era un btrîn
foarte bogat i foarte zgîrcit. Cu zgîrcenia lui ajunsese de pomin.
Avea o manta pe care toat viaa a cîrpit-o într-un chip ciudat.
Cînd i se strica spatele, scotea mînecile i le punea la spate i pe
urm scotea spatele i îl punea la poale, iar cînd se rupea la coate,
aducea petic de la guler. În felul acesta mantaua ajunsese o hain
de pietice, în care rbda frig un om btrîn. Lumea rîdea de aceast
manta dar mo Arvinte o cîrpea înainte, ludîndu-se: Îns eu am
bani  i minte, cci m cheam mo  Arvinte! ...
Mantaua lui Arvinte, a rmas de haz i de pomin, dar din
peticele lui noi putem scoate i o mult gritoare învtur
duhovniceasc.
În îneles duhovnicesc, acest Arvinte triete i azi. În chipul
lui sunt toi acei muli, muli cretini care, în loc s umble
dup viaa cea nou, dup haina cea nou, o via întreag
îi cîrpesc haina cea veche, viaa lor cea veche.
A pune petic vechi la o hain veche, e un lucru zadarnic. A
umbla s-i cîrpeti viaa cea veche în chipul acesta, înseamn a
face ceea ce fcea Arvinte.
A te mulumi cu o hain peticit, cu unele petice de fapte
bune, este un lucru zadarnic, pentru c, cumzicea Mîntuitorul, prin
aceast cîrpire sprtura pcatului se face i mai mare.
 Pag. 73

Drag cititorule! Eu nu cunosc ce fel de hain sufleteasc

pori tu. Tu trebuie s tii mai bine. Te rog îns, nu mai umbla
s-i cîrpeti viaa cu a face ceva i pentru suflet. Nu-i mai
cîrpi viaa cu pzirea unor porunci i datini, ci îmbrac haina cea
nou, viaa cea nou. Nu se merit, iubitul meu, s mai cîrpeti
mantaua lui Arvinte. Arunc-o cât colo i începe o via nou!
O via întreag, mo Arvinte i-a cîrpit mereu mantaua i
din cauza aceasta a rbdat frig. Dar nu pentru c era lipsit; ci
pentru c era zgîrcit i nu se îndura s-i fac o hain nou.
Aa sunt i cretinii de azi. Nu din lips nu poart haina cea
nou, ci pentru c nu o vreau. Prin Sîngele Crucii, haina cea nou,
viaa cea nou, ni se d gratuit, dar oamenii nu vreau s o
primeasc i s se îmbrace cu ea...
Evanghelia i mîntuirea s-ar putea asemna foarte potrivit cu o
mare magazie cereasc, plin de haine noi, din care îi poate lua,
gratuit, oricine, o hain nou. Dar, prin faa acestei magazii
cereti, cretinii de azi umbl i trec goi i zdrenuroi. O
via întreag îi cîrpesc mereu mantaua, fr s se îmbrace în
haina cea nou. Lumea de azi e plin de mantaua lui Arvinte, de
aceea îi avem pe cretinii cei reci de azi, care se îmbrac i
totui nu s epot înclzi (Hagai 1, 6) , pentru c se îmbrac cu
mantaua lui Arvinte.
Drag cititorule! Adu-i aminte c haina cea nou, viaa cea
nou e amintit prin toate Scripturile ca o condiie a mîntuirii
noastre. Adu-i aminte c numai cei ce se îmbrac în haina cea
alb pe care o spal mereu în Sîngele Mielului cînd se
murdrete cu pcatul (Apoc. 22, 14) , numai acetia se vor
mîntui.
Adu-i aminte iubitul meu, de omul din Evanghelie, care n-avea
haina cea nou de nunt (Matei 22, 11) . Bag de seam iubitul
meu, ca nu cumva, la moarte, s te afli i tu c n-ai haina cea
nou, viaa cea nou, pentru ca pe urm s intri la ospul
Mirelui ceresc!
Ferice de cei ce vor intra la ospul Mielului (Apoc. 19, 7) .

165 – Petec nou la hain veche

Nimeni nu pune un petic de postav nou la o hain veche...
(Matei 9, 16; Marcu 2, 21; Luca 5, 36) .
Haina cea veche este firea noastr cea veche. Aceast hain nu
este bun de nimic; nici de peticit, nici de petice. Ea trebuie
aruncat cât colo. Mîntuirea vine prin dezbrcarea noastr de
trupul poftelor firii pmînteti (Col. 3, 11) i prin îmbrcarea
noastr cu omul cel nou (Efes. 4, 24) .
Sunt unii oameni care se las de unele rele, dar se apuc de
altele, adic taie peticul de ici i îl pune în alt parte. La ar
am cunoscut un om, care s-a lsat de butur, dar s-a apucat de
furat. Nici în acest fel nu vom apuca mîntuirea.
Renaterea, naterea din nou la o via nou prin Sîngele
Domnului Iisus, se gat totdeauna cu cuvintele de la 2 Cor. 5, 17:
Pag. 74

cci dac este cineva în Hristos, este o fptur nou; iat toate
lucrurile s-au fcut noi, cele vechi s-au dus... s-a dus viaa cea
veche, s-a dus haina cea veche, s-a dus omul cel vechi.
A fi un cretin adevrat înseamn s ai viaa cea nou,
fptura cea nou. Înseamn ceea ce spunea ap. Pavel: s te
îmbraci în omul cel nou, fcut dup Chipul lui Dumnezeu (Efes. 4,
24) .
Deci, s nu ne mulumim cu o hain peticit, cu unele petice
de fapte bune. Acest lucru este zadarnic pentru c, cum spunea
Mîntuitorul, prin aceast cîrpire sprtura pcatului se face i mai
mare.

166 – Petii triesc i totui nu se îneac

Lumea aceasta se aseamn cu o mare larg în care muli se
cufund i se îneac. Dar petii triesc în apele cele mai adînci
ale mrilor i nu se îneac. De ce? Pentru c ies din cînd în cînd
la suprafaa apei i sorb o gur de aer, pe care-l pstreaz în
plmînii lor. În felul acesta, petii rsufl i aceast rsuflare,
le ajut s poat vieui în adîncul mrilor.
Tot aa e i un cretin adevrat. El triete în marea vieii,
în marea acestei lumi plin de ispite i pcate. Dar el nu se
îneac în aceast mare pentru c tot mereu se înal la
suprafaa ei i soarbe prin rugciune aer i putere din atmosfera
cea vie a Dumnezeirii, a Duhului Sfînt. Prin rugciune, cretinul
cel adevrat rsufl i aceast rsuflare îl ajut s poat
vieui în marea acestei lumi.
Petii vieuiesc în apa cea srat a mrii i cu toate acestea
ei nu sunt srai. O via întreag o petrec într-o mare
stricciune i cu toate acestea ei nu sunt srai. Ei îi
pstreaz firea lor i gustul lor.
Aa e i cretinul cel adevrat. El triete în marea lumii,
cea rzbit de pcate, dar prin rugciune se ferete de ele. O
via întreag o triete înconjurat de duhul acestei lumi (Efes.
2, 2) , dar nu se d dup acest duh. Cu ajutorul rugciunii se
ferete de el.
Noi avem lips de ap s ne potolim setea, dar nu avem deloc
trebuin s ne i înecm în ea.
Noi avem lips de lume i de bunurile ei deoarece nu putem
tri fr ele. De aceea a i fcut Dumnezeu lumea pentru ca
omul s se foloseasc de ea, dar nu trebuie s ne înecm în ea.
Cei ce nu se mai roag, uitînd c rugciunea este rsuflarea
sufletului, mor înecai în apele lumii.
Privegheai i v rugai!

167 – Porumbelul din corabia lui Noe (Genesa 7 i 8)

Dup ce s-au oprit apele potopului, corabia lui Noe s-a oprit pe
Muntele Ararat... Dup 40 de zile, Noe a deschis fereastra corabiei
i a dat drumul unui corb i unui porumbel s afle dac au
sczut apele pe pmînt. Porumbelul s-a întors dar corbul nu s-a
 Pag. 75

mai întors.
Porumbelul s-a întors grbit în corabie. Afar era o lume ce
nu-i plcea. Simea mirosul mortciunilor, vuiau înc apele
morii... de aceea a fugit degrab în corabie.
Porumbelul acesta este icoana cretinului adevrat, care nu
iubete duhul acestei lumi pctoase. El îi d seama de aceasta
i miroase de departe mortciunile patimilor i pcatelor i se
retrage îngrozit în corabia mîntuirii. El se odihnete numai în
Domnul i n-ar eodihn decât în Domnul. El nu mai are plcere
de cele lumeti. Oricât l-ai slobozi în lume, el se întoarce în
corabia mîntuirii, care este Domnul Iisus Hristos.
Un tînr, dup ce a venit la Domnul ne scrie:
Tata mi-a zis la Crciun:
– Fiule, acum de srbtori te slobod i pe tine s te duci la
petrecere...
– Tat drag – i-am rspuns eu – pîn acum m opreai s
m duc i eu m duceam pe furi. Acum m lai dar nu vreau
eu s merg. De cînd am intrat în Oastea Domnului, nu mai am nici
o plcere pentru cele lumeti. Petrecerea mea este citirea Scripturii
i a crilor religioase. Acum chiar dac mi-ai porunci s merg,
nu m-a duce...
Iat i acesta e un porumbel ce nu-i afl odihn picioarelor
sale i sufletului su decât în corabie, în Domnul.
Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor ri, nu se oprete
pe calea celor pctoi i nu se aeaz pe scanul celor
batjocoritori, ci îi gsete plcerea în legea Domnului i zi i
noapte cuget la legea Lui (Psalm 1, 1-2) .

168 – Putei rîde eu sunt fericit

Un tînr credincios îi fcea armata. Camarazii lui vzînd c
u înjur, nu bea, nu vorbete prostii, începur s-i opteasc:
este pocit! i tînrul deveni inta tuturor batjocoritorilor si.
Într-o zi cînd camarazii si îi aruncau iari batjocuri i
vorbe rele, credinciosul le rspunse linitit:
– Spunei-mi orice vrei, dragii mei, batjocurii-m cât
vrei, cci pe mine nimic nu m va cltina din credina pe care
o am în suflet.
De cînd L-am aflat pe Domnul i am scpat de patimi i de
jocul de cri, de but i înjurat, am sufletul linitit i sunt
fericit.
Voi rîdei, dar dac v-ai da seama de starea în care v
gsii, ai plînge, cum v plîng i eu pe voi în sufletul meu.
Cuvintele tînrului i rbdarea lui de pîn aci, domolir pe
camarazii lui, care-i vzur de treaba lor.

169 – Buretele i apa

Buretele e în ap i apa e în burete. Acestea sunt dou lucruri
deosebite i totui sunt una.
Tot aa i copii Domnului rmîne în El i El în ei (Ioan 15,
Pag. 76

4) . Aceasta nu e panteism, cci Împria lui Dumnezeu se

gsete înuntrul nostru (Luca 17, 21) , în inima noastr.
Dup cum apa e în burete, tot aa Eu sunt pretutindeni, în
fiecare loc, în fiecare lucru. Nu sunt îns în lucrurile lumeti, în
lucrurile acestei lumi.

170 – Aici odihete în Domnul N. N.

De cînd eram preot la ar, îmi aduc aminte de o întîmplare ce
a rmas adînc spat în sufletul meu. Între pstoriii mei, aveam
unul care mergea cu îndrtnicie pe calea pierzrii. Numele
Domnului Îl pomenea numai în legtur cu sudalmele. i a mers
pîn la sfîrit pe calea asta.
Fiind om bogat, ai lui i-au fcut o îngropciune pompoas.
Cînd am plecat cu el spre cimitir, parc i acum îi vd calea lui
cea din urm. Înaintea mortului mergea un copil cu o cruce mare de
lemn, pe care era scris: Aici odihne  te în Domnul N. N. .. . Dar
îndat dup cruce venea mortul. Era singura zi din viaa lui în
care mergea linitit i asculttor pe urma crucii lui Hristos.
Numai cât aceast mergere nu-i mai ajuta la nimic. Nu mergea el,
ci îl duceau alii. Nu mersese pîn era viu, iar acum era prea
tîrziu, prea tîrziu!
i, vai, ce de cretini triesc tot aa. O singur dat în
viaa lor merg pe urmele crucii... în calea spre cimitir. Ce lucru
grozav! Eu m îngrozesc cînd trec prin cimitire i vd în toate
prile cruci pe care scrie: Aici odihne  te în Domnul... sau: Aici s-
a mutat la Domnul...
i se pare c aici odihnesc oameni care o via întreag au
trit tot cu Domnul în gur i tot cu crucea în spate. Dar, vai, cât
de departe a fost viaa lor de aa ceva! Aa s trim ca cele ce
se vor scrie pe crucea noastr din cimitir s se potriveasc cu
viaa pe care am trit-o.
S trecem prin via purtîndu-ne crucea cu folos de mîntuire
sufleteasc.
Anevoie moare eul din noi. Domnul Iisus a tiut acest lucru. De
aceea ne-a lsat în ajutor o alt putere: crucea suferinelor... care
a pus-o Domnul pe umerii notri. A pus-o ca s-L aflm pe El i
rosturile vieii noastre pe acest pmînt...

171 – Cele trei clase

În trei clase s-ar putea împri cretinii de azi.
Întîi, clasa celor puini, puini, care L-au aflat pe Mîntuitorul
i sunt fericii i linitii.
A doua, clasa celor care-L caut pe Mîntuitorul i sunt înc
nelinitii.
A treia, clasa celor muli, muli, care nici nu-L caut, nici nu
L-au aflat.
Cititorule: Tu, în care din aceste trei clase eti?

172 – Sacul cel plin st drept

 Pag. 77

Oricât te-ai sili s ii drept un sac, el nu st drept dac n-are
ceva greutate în el. Numai sacul plin st drept.
Aa e i cu cretinul: aa este i cu ostaul Domnului. El
poate sta drept i poate sta în picioare numai dac e plin.
Biblia e plin de vorbe: plin, umplut, plin de duh, plin de
credin, plin de rîvn! Numai aceti plini pot sta în picioare i
pot face biruin.
Slvit s fie Domnul! i Oastea Domnului e plin de saci
plini. Acest lucru se vede i în furtuna de acum. Sacii Oastei
Domnului stau toi în picioare. Pentru c sunt plini de grîu i
greutate duhovniceasc.

173 – Izvorul ce nu înghea

Sunt izvoare care înghea i altele care nu înghea.
Izvoarele care au o adîncime de 50 de metri, nu înghea
niciodat, oricât ar fi de mare gerul.
Sunt cretini înghea pe timp de ger (ispite i încercri).
Sunt îns alii care nu înghea oricât de mare ar fi gerul.
Acetia sunt cei adîncii în Evanghelie, pîn la 50 de metri; iar
adîncimea aceasta se afl în adîncul inimii.

174 – De ce iubesc oamenii mai mult cele lumeti

Într-o duminic dup amiazi, într-un sat îi inea adunarea
Oastea Domnului, nu departe de un birt. Oamenii trgeau cu
grmada la birt, dar la Oaste abia câte unul.
În adunarea Oastei se ridic atunci întrebarea: De ce oamenii
trag mai mult tot la cele lumeti, iar pentru cele sufleteti n-au
atragere i plcere?
Cei mai muli ziceau: pentru c oamenii-s nesocotii... nu-i
dau seama ce fac... nu judec cu mintea...
O, nu aceasta este pricina – rspunse un osta btrîn. Pricina
cea adevrat este c cei mai muli oameni sunt oameni lume  ti .
De la un om lumesc nu poi atepta s iubeasc cele
duhovniceti. Pentru oamenii cei lumeti mîncarea noastr de aici
este o mîncare grea i neplcut, ei n-o pot mistui. S v spun o
pild.
Uite în dosul casei acesteia se afl o livad cu grdini pline de
pomi i flori. Dac eu am aci dou psri: o pasre cînttoare,
sau un porumbel i un corb, i le dau drumul pe fereastr s
zboare spre livad, oare ce se va întîmpla? – Pasrea, sau
porumbelul se va opri desigur în grdina cu pomi i va începe s
cînte, parc zicînd: ah, ce frumos i plcut este aici!
Dar corbul? Se va uita i el peste flori i grdini, dar –
nevzînd i nemirosind nic o mortciune – va zbura mai departe,
zicîndu-i: ah, ce urît este aici! i nu se va opri decât acolo unde
va afla ceva mortciuni.
Aa e dragii mei i cu oamenii.
Cei mai muli caut mortciuni sufleteti pentru c aa e
firea lor.
Pag. 78

Pentru ca s caute grdini cu flori, pentru ca s vin la

adunrile noastre, trebuie s struim pe lîng ei cu dragoste i
rbdare s-i schimbe mai întîi firea cea lumeasc... s devin
i ei nite oameni duhovniceti i apoi vor iubi i lucrurile cele
duhovniceti.
Cuminte i adevrat învtur!

175 – Grîul i pleava

Un gospodar îi vîntur grîul de pleav. În vreme ce
grunele îi cdeau la picioare, pleava zbura în vînt. i pleava
batjocorea grunele ce cdeau, zicînd ctre ele: Ce moleeal
în voi, ce lips de însufleire! Pe cînd pe voi v atrage pmîntul
– noi zburm.
În chipul plevei ce zboar în vînt sunt i cretinii care n-au
greutate sufleteasc în ei, dar fac pe trufaii. Din trufie fac pe
cinstiii i evlavioii, în vreme ce vîntul ispitelor îi sufl în toate
prile. Dar cretinii cei adevrai sunt grei ca grîul; în sufletul
lor este o greutate de credin i adîncire în Evanghelie.

176 – Atenienii cunosc legea – spartanii o împlinesc

Pe vremea grecilor erau la mod aa numitele jocuri olimpice:
un fel de sporturi de întrecere, aa cum sunt de pild sporturile de
fotbal de azi. La aceste jocuri se strîngeau zeci de mii de oameni.
La un astfel d ejoc se prezent odat un btrîn atenian. Dar
cînd ajunse el acolo, locurile de ezut erau toate ocupate deja. De-o
parte stteau atenienii, iar de alta spartanii. Aceste dou neamuri
îi aveau felul lor deosebit de educaie i nu se prea aveau bine
laolalt.
Ajungînd btrînul în faa publicului, se uita spre atenienii lui,
dar nimeni nu-i fcu loc. Un tînr spartan se ridic îndat i-i
oferi locul su. Atunci btrînul ridicînd mîinile în semn de
predic, rosti acele frumoase cuvinte:
– Atenienii cunosc legea – iar spartanii o fac, o împlinesc!
Adic, spunea btrînul: ce folos de voi i ateninenii notri,
voi cunoatei toate legile i rînduielile cu de-amnuntul – dar
nu le facei, nu le împlinii. În schimb îns, iat spartanii tia,
care nu cunosc atîtea legi – ei împlinesc legea.
Aa e i în cele sufleteti. Ce folos c cineva cunoate
legea, dar nu o împlinete. Ce folos c cineva cunoate toate
rînduielile, toate teoriile i toate canoanele – dac nu le
împlinete?
Noi, credincioii, s fim între aceia care nu tim prea multe,
dar facem fapte bune.
S ne aducem mereu aminte c nu asculttorii ci împlinitorii
Cuvîntului se vor mîntui (Rom. 2, 13) .

177 – Un pui de vultur tria cu ginile

Un lucru interesant am vzut într-un sat de sub poalele
Munilor Carpai. Un vîntor prinsese un pui de vultur i îl
 Pag. 79

domesticea. Domesticirea puiului de vultur ajunsese pîn acolo c

tria împreun cu ginile. Rîcîia cu ele prin gunoaie i se culca
împreun cu ele în coteul de gini. El îi pierduse cu totul firea
sa de pasre zburtoare prin înlimi pline de soare i lumin...
Omul e fcut s triasc o via duhovniceasc, o via
de înlimi sufleteti. Iar dac ai înviat împreun cu Iisus
Hristos – scrie ap. Pavel – umblai dup lucrurile cele de sus, nu
dup cele de jos... (Col. 3, 1-2) . Mîntuitorul ne-a dat putere i ne-a
dat aripi s ne ridicm spre înlimile vieii duhovniceti ca s
trim o via nou în duh, o via duhovniceasc.
Îns cei mai muli cretini i-au pierdut aceste aripi; au
pierdut dorul i plcerea de a se înla cu sufletul spre înlimi
pline de soare i lumin sufleteasc. Cei mai muli cretini îi
triesc viaa afundîndu-se mereu în coaja pmîntului i rîcîind
gunoiul pcatelor i patimilor lumeti.
Oare nu cumva trieti i tu cititorule o astfel de via
cufunbdat cu totul în coaja pmîntului i în gunoaiele patimilor
iplcerilor lumeti?

178 – Sufletul nostru e un porumbel sau un corb

E cunoscut purtarea porumbelului i a corbului pe timpul
potopului. Dup ce i-a slobozit Noe din corabie, corbul dînd de
mortciune – nu s-a mai întors în corabie, dar porumbelul s-a întors
aducînd ramura de mslin.
Aa e i sufletul omului. Dup ce Dumnezeu Tatl ne-a
slobozit în lume, adic ne-a nscut în lume – sufletul nostru
devine ori porumbel ori corb.
Cînd omul apuc pe cele lumeti, cînd apuc cu mortciunile
patimilor pcatelor, el uit de corabie; uit de Noe, de Dumnezeu,
care l-a trimis în lume. Nici nu are atragere s se întoarc la
corabie, în cer.
Dar omul care apuc cu cele sufleteti, omul care caut i
dorete cele duhovniceti, devine porumbelul care zboar cu
grij peste apele i valurile acestei lumi.
i nicieri nu-i afl odihn în lumea aceasta. Se gîndete
i dorete mereu dup corabia din care a ieit. i caut mereu
pacea ramurii de mslin pentru care a fost trimis (pacea lui Iisus)
i aflînd-o se întoarce înapoi la corabie i bate la ua cerului. i
Dumnezeu îi deschide ua i el primete cu dragoste între sfinii
Si.
Tu cititorule drag, eti ca un corb, sau ca un porumbel? F-
i singur socoata!

179 – Exilul sf. Ioan Gur de Aur

În cartea Noutatea Oastei Domnului, fratele I. Gr. Oprian, d
urmtorul mult gritor amnunt din viaa sf. Ioan Gur de Aur.
Sfîntul Ioan Gur de Aur, într-un ceas al primejdiei, cînd era
exilat de biserica oficial a grit la desprire, cu o pasiune
zguduitoare fiilor si duhovniceti, despre biseric. Desprind
Pag. 80

pentru adevrul biruitor acest pasaj:

Numeroase sunt valurile i puternic curentul. Nu m tem de
înec întrucât stau pe stînc. Cînd valurile se prvlesc, corabia lui
Iisus nu poate s se înece. S m tem de moarte? Dar Hristos este
viaa mea i moartea-mi este un cîtig.
De exil? Pmîntul este al Domnului cu tot ce cuprinde. De
pierderea bunurilor pmînteti? N-am adus nimic în lume, nu pot
lua nimic din ea. De primejdii? Le dispreuiesc. De mrimi? Mi-e
scîrb de ele. Nu m tem de srcie. De bogie n-am nevoie.
Nu m tem de moarte. Nu doresc s triesc decât pentru voi. De
aceea v implor: consolai-v c nimeni nu m poate despri
de voi. Ceea ce Dumnezeu a unit, omul nu poate s despart.
Biserica const nu în ziduri, ci în comunitatea credincioilor.
Mîine voi fi cu voi la ceasul rugciunii. Cci unde sunt eu suntei
i voi i unde suntei voi sunt i eu. De suntem desprii de
spaiu, suntem unii în dragoste. Nici moartea nu ne poate
despri. Sunt gata de mii de ori s-mi dau viaa pentru voi.

180 – Mîini nebotezate

Încretinarea vechilor popoare pgîne din Frana i
Germania de azi, mergea foarte greu. Pgînii ineau la obiceiurile
lor slbatice i rzboinice. Arma era venic în mîna lor. Nu se
puteau împca cu iubirea Evangheliei i în special cu iubirea
vrjmailor.
Cum? – îi ziceau pgînii – s nu mai purtm noi armele
noastre? S nu mai trim noi aa cum au trit strmoii notri?
Atunci în mintea lor naiv – îi fcur o judecat ciudat.
Cînd primeau cretinismul i se botezau, îi ineau mîna dreapt
ridicat sus, afar din ap.
Îi închipuiau pgînii c apa singur face botezul i de aceea
îi fereau mîna dreapt de apa botezului, crezînd c apoi cu
aceast mîn nebotezat vor putea i pe mai departe s poarte
arma, s ucid, s jefuie, s fure, etc.
Ce judecat ciudat! – va zice cineva.
Ciudat i nu prea – zicem noi.
În aceast situaie ciudat suntem i noi atîia cretini din
zilele noastre. Ei îi pstreaz nravuri de care spun c nu se pot
dezbra! Unii cu mîini nebotezate (cei ce fur), alii gur
nebotezat (cei ce suduie i clevetesc, alii pung nebotezat
(zgîrcenia), unii cu urechi nebotezare (cei ce ascult toate
prostiile), etc.
Unul s-ar scrie în Oastea Domnului dac i-am lsa sticla cu
butur, iar altul tabachera, iar altul femeile, etc.
Poi avea 99% predate Domnului – una singur de care nu vrei
s te descotoroseti, îi fur mîntuirea.
Numai cu o via predat cu de-a-ntregul Domnului, putem
dobîndi mîntuirea.

181 – Cai cu coada de oaie

 Pag. 81

Într-o ar tria odat un pustnic, care se strduia mult i în

multe feluri, s aduc pe oameni la Dumnezeu. Odat pustnicul se
duse la un tîrg i se fcu a cumpra un cal. Dar nici un cal nu era
pe placul lui.
– Da cel fel de cal ai vrea d-ta? – întrebar oamenii.
– Eu – rspunse pustnicul – a vrea un cal care s aib coad
de oaie.
Tîrgoveii începur a rîde: ziceau c-i nebun. Atunci pustnicul
le zise:
– Voi suntei nebuni, dragii mei, c v petrecei viaa în
frdelegi i totui la captul vieii vrei s murii ca nite
ori din turma lui Hristos... V numii oi din staulul lui Hristos, dar
alergai în galop pe toate drumurile frdelegilor. Suntei ca
nite cai cu coad de oaie.
Tîrgoveii îneleser predica i se deprtar ruinai.

182 – O gramatic nou

În gramatica ce se înva în coli, declinarea numelor
personale începe cu eu, urmeaz apoi tu i pe urm el – adic eu,
tu, el.
Îns în coala Evangheliei, aceast gramatic se schimb
tocmai invers. Mai întîi vine El, adic Domnul, urmeaz apoi tu,
adic aproapele i pe urm de tot vine eu, adic persoana mea.
Adic în loc de eu, tu, el, un cretin declin: el, tu, eu.
Un cretin car enu folosete aceast gramatic e numai un
cretin de nume.

183 – Romanus sum – eu sunt roman

Pe timpul împriei romanilor, cuvintele Romanus sum – eu
sunt roman, erau cuvinte de mare pre, cunoscute i respectate în
lumea întreag.
Un cetean roman, oriunde ar fi fost în uriaa împrie
roman, avea drepturi i puteri deosebite. Era destul s zic
cineva: civis romanus sum – eu sunt cetean roman – pentru ca
toat lumea s se dea la o parte i s scape de orice asuprire sau
nedreptate.
Chiar i apostolul Pavel s-a folosit de acest drept cînd a cerut
s fie dus la Roma i judecat dup legile romane (Fap. Ap. 16, 37) .
Ce bine ar fi dac cretinii ar avea aceast parol: cristianum
sum – eu sunt cretin. i ce bine ar fi dac aceast parol ar avea
putere, cum era la romani... dac în faa tuturor încercrilor i
ispitelor ce vin de la diavolul i de la lume, cretinismul s-ar
apra cu parola eu sunt cre  tin ... eu sunt un cetean al
Împriei cereti!...
Cîi sunt îns de acetia? Cîi?
S ne fie de învtur i nou ostailor Domnului
aceast istorioar. În faa tuturor încercrilor i ispitelor, noi s
ne aprm zicînd: eu sunt un osta al Domnului. În aceste cuvinte
trebuie s fie o putere cu care s biruim lumea i iadul.
Pag. 82

184 – Petii cei mari

Petii cei mari nu cresc i nu triesc în apa cea dulce a
pîraielor i a rîurilor, ci triesc în apa cea amar i srat a
mrilor.
Aa sunt i credincioii cei adevrai. Ei nu triesc în apa
cea dulce a acestei lumi, în dulceaa desftrilor acestei lumi, ci
în apa cea amar a crucii, a suferinelor, a luptelor, a prigoanelor
pe care le îndur pentru Hristos.
Toi petii cei mari, toi aleii Domnului, au trit i triesc
în apa cea amar a suferinelor i prigoanelor.

185 – Arat-mi te rog urmele cuielor!

O istorioar din rile rsritului spune c odat necuratul
voind s-l ispiteasc pe un pustnic, lu o înfiare de om
smerit i sfînt i btu la ua pustnicului.
– Cine-i? – strig pustnicul, deschizînd ua.
– Pi, fiule, nu m cunoti?... Uit-te bine la mine: eu sunt
Domnul Iisus Hristos!
Dar pustnicul nu se ls tulburat de aceast recomandare ci îl
întreb linitit:
– Se poate. Dar dac eti cu adevrat Fiul lui Dumnezeu, te
rog s-mi arai urmele cuielor...
Necuratul cînd auzi aceste vorbe, o rupse ruinat la fug.
E uor s te recomanzi cuiva c eti cineva. E uor a te
recomanda cretin, dar cu faptele a da dovad c eti pgîn. E
uor a te recomanda un osta al Domnului. Trebuie s te
recomanzi i prin faptele tale.
Un cretin adevrat trebuie neaprat s poarte i urmele
cuielor, urmele rstignirii lui împreun cu Domnul Iisus. S
poarte urmele smereniei Lui, urmele buntii i milei Lui.
Fraii mei! S trim astfel ca toi s vad în viaa i
faptele noastre urmele cuielor, urmele Evangheliei, urmele
Scumpului nostru Mîntuitor i Izbvitor Iisus Hristos.

186 – Sarea nu sufer pmînt în ea

Cercetînd ocnele de sare de la Ocna Sibiului, am vzut un lucru
interesant. Bolovanii de sare scoi din adîncul pmîntului, erau
plini de straturi de pmînt ce se scuturau mereu de pe ei.
– Ce înseamn acest pmînt ce iese din sare? – l-am întrebat
pe ocnaul ce m conducea prin ocn.
– Asta e puterea srii – mi-a rspuns ocnaul. Sarea nu sufer
pmîntul; se cur de el, îl scoate afar din ea...
Aa e i cu cretinul cel adevrat, despre care a zis
Mîntuitorul c e o sare a pmîntului (Matei 5, 13) . El nu sufer
cele lumeti, el se cur mereu de pmîntul ce a apucat în el.
Omul cel duhovnicesc nu sufer cele lumeti, el le alung, se
cur de ele cu puterea ce o are d ela Duhul Sfînt.
Un cretin ce sufer pcatul i lumetile plceri, este o sare
 Pag. 83

ce i-a pierdut puterea (Marcu 9, 50) .

187 – Marea e srat dar petii nu

Apele mrii sunt srate, grozav de srate i cu toate astea,
petii din ele nu sunt srai. Triesc o via întreag în ap
srat i totui ei nu au un gust srat.
Aa e i cretinul cel adevrat. Triete în lume, dar nu se
d dup duhul acestei lumi, ci cum zice Mîntuitorul: voi înlume
suntei, dar nu suntei din lume (Ioan 17, 11) . În duhul care
stpînete aceast lume, un cretin adevrat îi pstreaz firea
lui cea duhovniceasc. O via întreag triete în lume, dar nu
se d dup modele lumii, ci îi triete viaa lui cea
duhovniceasc.
Aa faci i tu cititorule?

188 – Bufniele i liliecii

Cine le cunoate pe aceste vieti, care nu se simt bine decât
în întunericul nopii?
Cînd apar zorile dimineii i cînd natura întreag reînvie i
se bucur de lumin, bufnitee i liliecii fug i se ascund prin
locuri prginite i întunecoase.
Aa sunt i oamenii din zilele noastre. Ei se simt bine numai în
întunericul pcatelor lor i fug de locurile unde lumineaz soarele
Evangheliei lui Hristos.
Vai cât de dureros lucru este acesta!

189 – Vine preotul!...

Uite c vine preotul la noi... alergai repede iaducei Biblia
din cmar... cutai ceaslovul de pe grind... scoatei psaltirea
din lad... tergei-le de praf i le punei pe mas, s vad
printele c noi suntem buni credincioi!
Oare nu cam aa se întîmpl prin multe case cretine?

190 – Cretini cu numele

Un ofier d ela cazarm istorisea:
Eram la un regiment cu recrui ce veniser numai de câteva
zile. Într-o diminea m pun s aleg pe cei care cunosc ceva
meserie.
Îmi aez soldaii în rînd i încep cu cei ce se pricep la
rotrit.
– Rotarii s peasc înainte! – strig eu.
Cîiva feciori psec înainte.
Îl întreb pe cel dintîi: dar tu, biete, unde ai învat rotritul?
– S trii d-le cpitan, eu nu-s rotar... m cheam numai
Ioan Rotaru, dar de cîndu-s eu n-am lucrat la roi.
Ofierul fcuse haz de aceast întîmplare. Eu îns vd în ea
un tîlc cretinesc. i pe cei mai muli oameni azi îi cheam
numai cretini, dar pentru Hristos i sufletul lor lucr tot atît de
mult cât spunea Rotarul din militrie c a lucrat la roi.
Pag. 84

Poart cretinii nume frumoase de sfini, dar faptele lor sunt

fapte urîte de pgîni. Cretini cu numele, pgîni cu faptele.

191 – Dar ceilali?

Un copil de 8 ani, trecînd cu mam-sa prin cimitir, citea pe
crucile morilor: Aici odihnete în Domnul N. N. ; Aici îi
ateapt învierea în Domnul N. N. ; i alte cuvinte frumoase ce se
scriu pe crucile mormintelor.
– Mmic drag, întreb pe urm copilul, acum arat-mi
unde sunt îngropai i oamenii cei ri care suduie i se bat –
despre care tu mi-ai spus c nu se duc în cer – pentru c aici vd
îngropai numai oameni de cei buni?
O întrebare de copil, dar cumult îneles era aceasta. Oare ce-i
va fi rspuns mama?

192 – Punctul pe i
Dac din cuvîntul i, iei punctul pus pe el, nu mai poi citi
cuvîntul. Punctulpus pe litera i este unpunct mic; îl poate face i un
prunc mic, dar el îi are preul lui.
Dac din cuvîntul Hristos, iei punctul pus pe i, nu mai poi citi
cuvîntul Hristos. Aa se întîmpl i cînd încerci s strecori
pcatele. i se par unele mrunte, dar ele rstoarn mîntuirea.
Dac din cuvintele ce le vorbim lum vocalele, ele nu se mai
pot citi. Spre pild dac din cuvîntul Hristos, iei vocalele i i o,
rmîn literele Hrsts, care nu se mai pot citi, oricât i-ai toca gura.
Tot aa, dac din cuvîntul cretin, iei vocalele e i i, rmîn
literele crtn, care nu se pot citi pentru c vocalele dau via i
grai cuvintelor.
Cretinismul de azi este un cretinism fr vocale, pentru c
lipsete din el miezul, viaa. Au rmas din el numai consoanele –
gocile – care nu se pot citi. Cuvîntul cretin – în înelesul cel
larg de azi – ar trebui, dup dreptate, s se scrie crtn – cci atît
a mai rmas din cretintatea celor ce triesc în pace cu toate
relele i pcatele de azi.
Deci, rzboi tuturor pcatelor!

193 – Psri într-un muzeu

Mai zilele trecute am cercetat un muzeu cu fel de fel de animale
i psri umplute.
În secia psrilor i se prea c eti într-un codru. Uite
vulturule cu aripile întinse, stînd parc gata s zboare. Uite mierla
cu ciocul deschis, gata s cînte, lebda parc plutete pe ap, iar
cocostîrcul parc pîndete o broasc. În toate prile, fel de fel
de psri, ce stau parc gata, gata s-i ia zborul.
Dar, vai, lumea aceasta de psri, era o lume moart;
psrile aveau numai chip de via, dar aievea erau moarte; nu
era via în ele, erau umplute cu paie.
Eu m-am gîndit în mine, c aa sunt i cretinii fr darul
i harul de via dttor al Duhului Sfînt. in oamenii anumite
 Pag. 85

datini, poart nume frumoase de sfini, dar în faptele lor sunt

pgîni; cu viaa cea sufleteasc sunt un fel de mori, pentru c
nu este duh în gura lor, în inima lor i în viaa lor.

194 – Sfatul lupilor

Cic odat lupii au inut sfat mare despre cum s atace pe
vrjmaii lor, pe cîini.
Spre acest scop au ales dintre ei un lup spion, care s ias mai
întîi printre cîini s afle i s aduc tiri cât de tari sunt
vrjmaii lor.
Reîntorcîndu-se lupul spion din misiunea sa – toat gloata
lupilor atepta cu gura cscat ce le va spune trimisul lor. În
atenia încordat a tuturor lupilor, cel întors gri astfel:
– Frailor! Am umblat cu bine pe unde m-ai trimis. Cuvîntul
meu cel dintîi este: nu v temei! Vrjmaii notri cîinii, nici pe
departe nu sunt aa de tari cum credeam noi. E adevrat; pe unde
am umblat, am vzut mulime mare de cîini, dar am bgat de
seam c din cîinii acetia numai cei ce stau legai sunt pentru
noi primejdioi. Îns mai muli dintre cîini erau din cei nelegai
i umblau haimana.
Apoi am bgat de seam c între cîini sunt o mulime de
soiuri; nici nu le-am putut însemna pe toate, dar cele mai multe
soiuri sunt cîini de cei care mai mult latr decât muc.
A treia, v spun un lucru de o bucurie i mai mare. Am bgat
de seam cum cîinii se înfcau i se mucau mai mult unii pe
alii decât s umble dup lupi. Ei se ursc unul pe altul din toat
inima i ori de câte ori pot se muc unii pe alii. Ei îi ascult
parc dinii mai mult unii contra altora, decât contra noastr.
Astfel gri trimisul lupilor, iar gloata erumpea în strigarea de
bucurie strigînd: Triasc!
Sfatul lupilor cic ar fi sfatul diavolilor, iar vrjmaii lor
cîinii, cicî ar fi cretinii, care îns nu prezint nici o primejdie
pentru lupii diavoli, deoarece nu stau legai în poruncile
Evangheliei, ci umbla haimana dup poftele lor... mai mult latr
decât muc... i pe lîng asta, mai mult se înfac i s
emuc unii pe alii decât s-l mute pe diavolul... Îi ascut
dinii mai mult unii contra altora decât contra lupilor diavoli.

195 – Ascultarea în biseric

La o biseric slujeau doi preoi. În fiecare duminic ei
predicau Cuvîntul lui Dumnezeu.
Unul din preoi voind în predica lui s fac legtura cu
predica celuilalt preot din duminca trecut, îl întreb pe crîsnicul
despre ce a vorbit printele în duminica trecut?
– S m iertai – rspunse crîsnicul – dar eu eram atunci
încurcat cu cdelnia c se stinseser crbunii din ea i nu-mi
aduc aminte... voi întreba îns pe cantorul.
Dar cantorul nu-i aducea nici el aminte, pentru c pe vremea
aceea, a predicii, cutase prin tipic glasul i rînduiala duminicii
Pag. 86

viitoare.
Crîsnicul îl întreb pe epitropul, dar nici epitropul nu-i
aducea aminte pentru c pe timpul predicii îi fcuse socoteala
banilor strîni cu tasul.
Disperat, crîsnicul se sui sus la cor, la domnul invtor, dar
nici aci nu se ferici. Pe timpul predicii, învtorul ieise afar
s trag o igar...
Bietul crîsnic, ce era s fac? S se întoarc la printele
fr nici un rspuns? Ar fi fost prea, prea, ca o biseric întreag
s nu tie ce a predicat printele în duminica trecut. Se gîndi
una bun i deschizînd ua altarului zise încet, optind:
– Printe, am aflat; în duminica trecut, printele cellalt a
vorbit... despre Dumnezeu.
O întîmplare de rîs ar fi aceasta, dac n-ar fi în ea un dureros
adevr. În câte biserici se rostete Cuvîntul lui Dumnezeu cu foc
i înelegere – i cîi Îl ascult cu foc i înelegere?

196 – Uscturile pdurii i uscturile dintre oameni

O vorb veche spune c nu-i pdure fr uscturi. Precum
nu este pdure fr uscturi, întocmai aa i între oameni: nu
pot fi toi buni, ci trebuie s fie i ri. i pdurea de oameni
îi are uscturile ei.
Foarte bine, numai cât este o deosebire enorm între uscturile
pdurii i între uscturile dintre oameni.
Uitai-v bine ce se petrece în pdure. Toi arborii pdurii,
cu mic cu mare, nzuiesc spre soare, spre lumin, ca s poat
înverzi i tri. În pdure se d o adevrat lupt pentru soare,
pentru lumin, pentru via. Uscturile pdurii le formeaz acei
car eau czut în aceast lupt: cei care n-au putut rzbi la
lumin. Uitai-v la bradul sau la fagul cel mic, care s-a uscat
neavînd lumin în desiul pdurii. Ei s-au stins suspinînd dup
lumin. Ei au murit cerind parc un picur d elumin.
Îns cu uscturile dintre oameni se petrece tocmai contrariul.
Domnul Iisus a venit în lume ca un Soare al dreptii: ca o lumin
a lumii, a vieii. Cîi îns doresc dup aceast lumin? Iar
osînda aceasta este, c Lumina în lume a venit, dar oamenii iubesc
mai mult întunericul decât lumina, pentru c faptele lor sunt rele.
Cci oricine fptuiete rul, urte lumina i nu vine la
lumin pentru ca faptele lui s nu fie mustrate (Ioan 3, 19-20) .
Uscturile pdurii se sting pentru c n-au lumin, uscturile
dintre oameni se sting i mor pentru c ursc lumina i fug de
lumina lui Hristos.
Vai, ce predic grozav se poate vedea într-o pdure. Toi
arborii doresc i se apleac spre soare, spre lumin, numai omul,
cea mai aleas fptur dorete întunericul. Toate plantele se
lupt pentru soare i lumin, numai se trage tot spre întuneric.
Mai încet dar cu vorba: nu-i pdure fr uscturi, cci este
o uria deosebire între uscturile pdurii i între uscturile
dintre oameni!
 Pag. 87

197 – O întîmplare din rzboi

Un prieten, care a fcut rzboiul, îmi spunea c în dou
rînduri li s-a întîmplat prin Galiia s se rzboiasc noaptea – din
greeal – cu ali soldai de-ai lor, de prin alte uniti. Toat
noaptea s-a dat o lupt crîncen, cu vuiet de rzboi, cu mori i
rnii.
Abia dimineaa cînd rsri soarele i s-a fcut ziu – a fost
observat cumplita greeal. În întunericul nopii i al
pdurilor de brad, se rzboiau fraii.
O întîmplare cu adînc îneles sufletesc este aceasta. Oare nu
sunt în situaia asta grozav i cretinii de azi, care se rzboiesc
unii contra altora în noaptea zavistiei i urii dintre frai?... Oare
nu sunt în situaia asta i popoarele cretine din Europa, de la
care au plecat i pleac toate rzboaiele cele mari, de se mir
popoarele pgîne de noi?... Oare nu sunt în situaia asta chiar i
relegiile i confesiunile cretine, care se rzboiesc i ele i se
ursc unele pe altele?
O noapte grozav, cu lupte între frai, este viaa
cretintii de azi. Pîn cînd dinuie aceast noapte, în zadar
cîntm la Crciun: Rsrit-a lumii lumina cunotinei. Lumina
cunotinei i Soarele dreptii nu se vd în viaa noastr.
Îns, odat i odat totui va rsri soarele i se va face
ziu. Vedea-vor atunci cei vii i cei mori cumplita greeal în
care au trit.

198 – Cretinismul de azi

Cretinismul cel adevrat este o putere de sus, o putere
sufleteasc, o putere cereasc. Cretinii cei dintîi au trit în
aceast putere. Au trit într-o putere extraordinar, care a biruit
prigoanele, a biruit lumea, a biruit pe diavolul. Cretinul cel
adevrat este – trebuie s fie – un om de putere; de o putere
sufleteasc, de o putere cereasc, ce biruie lumea i pcatul.
Îns vai, din cretintatea de azi lipsete tocmai aceast
putere. Cretinismul de azi e un cretinism al numelor de botez.
Poart oamenii nume de sfini biruitori, dar ei sunt biruii i
batjocorii de toate patimile cele rele. Trim un cretinism de
forme goale; fr via i fr putere.
Foarte bine s-ar putea asemna cretinismul de azi cu
sperietoarele ce le pun oamenii prin semnturi s le apere de
ciori i de psri. Ciorile i psrile se sperie o bucat de
vreme de omul din hold. Dar nu mult ine aceast spaim.
Psrile afl c acest om n-are via i putere. E grozav la
înfiare, dar nu se tem de el. I se suie pe umeri, îl murdresc,
ca i cînd i-ar bate joc de el.
Aa e i cretinismul de azi. La vedere, cretinul de azi e
îmbrcat în frumoase forme cretineti. Psrile cele rele,
ciorile iadului, care fur Cuvîntul lui Dumnezeu (Luca, 8, 12) , îl
vd de departe i se sperie de el. Se îngrozesc cînd îl vd botezat,
Pag. 88

însemnat de semnul crucii, etc. Dar, apropiindu-se de el, afl c nu

este via i putere de cretin în el. i aflînd acest lucru, ciorile
iadului nu se mai tem de el. Îi bat joc de el.
Astfel de cretini sunt ca o sperietoare de psri într-un ogor
de castravei... nimeni nu se teme de el cci nu poate s fac
nimic (Ier. 10, 5) .
Iadul îi bate joc de cretinii de azi, pentru c din viaa lor
lipsete viaa; lipsete darul i harul cel de via i de putere
dttor al Duhului Sfînt.
Tu, cititorule drag, ce fel de cretin eti? O sperietoare fr
via sau un cretin viu?

199 – Câte suflete locuiesc aici?

Un preot ce se strduia pentru mîntuirea sufleteasc a
pstoriilor si, porni odat prin sat pentru a-i scrie poporul în
lista parohiei.
Ajuns la o cas unde tia c locuiete un suflet cuprins de
patima beiei, intr în cas cu întrebarea:
– Câte suflete locuiesc în casa asta?
– Dv. tii bine – rspunse omul oarecum mirat – c eu sunt
numai singur, c doar n-oi avea dou suflete?
– Ei vezi – gri atunci cu dragoste preotul – eu tocmai la asta
m gîndeam c, aci locuiesc dou suflete. D-ta trieti ca i
cînd ai avea dou suflete. Cu unul vii la biseric, cu cellalt te
duci la cîrcium; cu unul vrei s-I slujeti lui Dumnezeu, cu
cellalt sudui, cu unul asculi de Dumnezeu, cu unul te îmbei.
Las-te îndat, iubitul meu de aceast groaznic pieire!
Omul a îneles nebunia în care tria i la plecarea preotului îi
zise lcrimînd:
– Scrie protocol, printe drag, c aici în casa asta locuiete
un singur om cu un singur suflet, care îi caut mîntuirea!

200 – Mierea din Heraclea

În inutul Heraclea din Grecia, este o miere special,
cunoscut sub numele de mierea din Heraclea. Mierea aceasta la
gustare este cu mult mai dulce decât mierea de la noi, dar în schim
dup gustare ea produce mai întîi un fel de ameeal, apoi
tulbur vederea i pe urm las în gur pe mare amrciune.
Oare nu este tocmai aa i mierea plcerilor i poftelor
lumeti? Ea ameete mai întîi simurile omului, apoi îi
întunec mintea i judecata i pe urm las o scîrb i
amrciune.

201 – Alergarea cea bun... i cea nebun

Dumnezeiescul apostol Pavel scrie:
Alerg spre darul de biruitor... uitînd cele ce sunt în urma mea,
m arunc spre cele ce sunt înainte... alerg spre int pentru
premiul chemrii cereti a lui Dumnezeu, în Iisus Hristos (Fil. 3,
12-14) .
 Pag. 89

O astfel de via s-a încheiat pe urm cu cuvintele: Lupta cea

bun m-am luptat, cltoria mi-am sfîrit, de acum mi se va da
cununa neprihnirii... (2 Tim. 4, 7) .
Aa trebuie s curg i s se sfîreasc i alergarea
noastr. Ce puini sunt îns i cei ce alearg pentru a dobîndi
cununa vieii de veci (Apoc. 2, 10) . E adevrat c alearg i
oamenii de azi, dar alergarea lor e de alt natur.
Alearg ca nite cai fr frîne (Iacov 3, 3) ... Alearg ca i
calul la care nu este pricepere... alearg în galop pe calea
rutilor... alearg în galop spre iad i pierzare. Doamne
ferete-ne de o astfel de alergare!
Este o alergare bun i alta nebun. Pe care o ai i tu iubite
cititorule?
De aceea, s alergm cu struin în lupta de întrecere ce ne
st înainte. S ne uitm int la Iisus, Cpetenia i
Desvîrirea credinei noastre... Uitai-v bine la El ca nu
cumva s v lsai ostenii, slbind în sufletele voastre (Evrei
12, 1-4) .
Scumpii mei frai din Oastea Domnului! i noi am intrat în
alergare pentru cununa vieii. S alergm cu struin pîn la
sfîrit ca s ne putem i noi încheia alergarea cu cuvintele: Lupta
cea bun am luptat, cltoria mi-am sfîrit, de acum m
ateapt cununa dreptii (2 Tim. 4, 7) .

Despre Cruce

202 – Temeiul i Temelia mîntuirii: Crucea i Jertfa Mîntuitorului

Cînd omul afl cu adevrat Crucea i Jertfa Mîntuitorului,
numai atunci înelege strigarea Duhului Sfînt: Suflete, nu tii c
tu nu mai eti al tu, ci eti al lui Iisus Hristos, cre te-a
rscumprat cu un pre mare? (1 Cor. 6, 19-20) ... tu trebuie s o
rupi cu lumea i cu pcatele... omul tu cel vechi trebuie s
moar sub împunstura cuielor de pe Cruce...
La picioarele crucii afl pctosul c el a fost osîndit, un
judecat la pieire sufleteasc i a scpat din aceast pieire prin
Jertfa i suferinele Domnului. La picioarele Crucii afl c
viaa lui e un dar al Celui rstignit pe Cruce...
Temeiul i temelia mîntuirii noastre este adîncirea Crucii i
Jertfei Mîntuitorului în inimile noastre...
În inimile celor de la Oastea Domnului, noi umblm neîncetat
s adîncim Izvorul puterii: Jertfa Crucii. Cînd Crucea i Jertfa
Mîntuitorului a intrat, s-a adîncit i s-a întiprit în inima omului,
atunci – i numai atunci – trece prin schimbarea cea mare ce face
din el un om nou, o fptur nou.
O schimbare din temelie se face în viaa noastr cînd în inima
noastr a intrat Jertfa Crucii. Atunci vedem lumea i ne vedem pe
noi înine într-o lumin nou. Vedem altcum, simim altcum,
vorbim altcum, trim altfel...
Dac este ceva ce ne lipsete nou românilor, este tocmai o
Pag. 90

via adîncit în Crucea i Jertfa Mîntuitorului. Ne trebuie o

adîncire a vieii noastre în Crucea Mîntuitorului, care trebuie s
ptrund mai adînc în inima i în viaa noastr zilnic.
Semnul Crucii se vede peste tot în bisericile noastre, artînd
prin aceasta c lupta noastr se reazem pe puterea Crucii.
in îns îndat s spun c semnul gol al Crucii, nu înseamn
o putere. Îi poi încrca pieptul, hainele i casa cu semnul
Crucii; dac n-ai o înelegere adevrat pentru Crucea
Mîntuitorului, dac n-ai primit cu adevrat Jertfa Crucii i
darurile ei, nu poi ajunge la nici o izbînd în via.
S ne întrebm acum i noi care citim aceste rînduri: Este
Crucea i Jertfa Mîntuitorului temeiul i temelia mîntuirii noastre?

203 – La Praznicul înlrii sfintei Cruci

Praznicul înlrii sfintei Cruci, este amintirea zilei cînd
împrteasa Elena a aflat Crucea pe care fusese rstignit
Mîntuitorul, i a adus-o la Ierusalim, unde patriarhul Macarie a
înlat-o în mijlocul bisericii ca s o poat vedea mulimea
poporului.
Ca i celelalte praznice, biserica l-a rînduit i pe acesta ca s
culegem învturi sufleteti din el.
– Cretinilor! S lum aminte c noi nu înelegem Crucea
Mîntuitorului aa cum trebuie! De câte ori vedem semnul crucii, de
câte ori facem semnul crucii, s ne gîndim la dou lucruri:
Prima dat trebuie s ne dm seama c Hristos nu S-a
rstignit pe Cruce numai pentru pcatul lui Adam i mîntuirea
lumii, ci Hristos S-a rstignit pentru mine i pentru tine cititorule,
pentru pcatele mele i ale tale. Noi trebuie s simim c
pcatul ne apas, ne sugrum, ne doboar la picioarele Crucii ca
s strigm: Mîntuiete-ne, scap-ne Doamne Iisuse c pierim!
Numai simind mai întîi greutatea pcatelor noastre, vom simi
apoi i darul Crucii lui Iisus, care prin Jertfa Lui ne iart osînda
i ne face fii ai lui Dumnezeu.
Nu este pe acest pmînt o învtur mai minunat decât
aceasta, c Domnul Iisus S-a rstignit pentru pcatele mele i ale
tale. Nu este în aceast lume o veste mai de bucurie decât aceasta
c Hristos a ters pedeapsa i ne-a fcut fii ai lui Dumnezeu.
A doua oar, dup ce ai îneles c Hristos a murit pe Cruce
pentru tine i iertarea ta, trebuie s te pui cu totul în slujba Lui,
precum înva i sf. apostol Pavel: i pentru toi a murit pe
Cruce Iisus, ca cei ce triesc s nu mai triasc pentru ei (2 Cor.
5, 15) . Voi nu mai snîtei ai votri, cci ai fost rscumprai
cu un pre mare (1 Cor. 6, 19) . Dac Crucea i Jertfa lui Iisus ne-a
scpat de la pieire, apoi tu trebuie s fii averea Celui rstignit.
Mîinile tale, picioarele, ochii, vorbele, banii, averile i toate
lucrurile tale trebuie s le pui în slujba Lui.
Aceasta este înelegerea cea adevrat a Crucii Mîntuitorului
i numai aceast înelegere îi d i ie cititorule puterea i
tria s iei din pcat i s te faci un cretin adevrat. Ai tu
 Pag. 91

aceast înelegere a Crucii lui Iisus? Dac n-o ai în zadar pui

semnul Crucii deasupra pe casa ta, iar înuntru în cas trieti cu
pcatul; în zadar îi faci semnul Crucii pe dinafar în faa ta, iar
pe dinuntru inima ta st încrcat de pcate.
Noi românii inem mult la semnul Crucii i bine facem pentru
c Crucea este Taina mîntuirii noastre. Numai cât sta-i rul c,
faptele oamenilor nu se potrivesc cu mulimea crucilor de prin
satele i oraele noastre. Semnul Crucii trebuie s însemne
dragostea, iubirea, pacea i linitea Evangheliei lui Hristos în
mijlocul oamenilor.
Cel ce triete cu pcatul, acela n-a cunoscut puterea Crucii
i n-a primit din darul ce-i d Jertfa lui Iisus de pe Cruce.
Ai primit tu cititorule acest dar al Crucii ca s te mîntuieti,
sau struieti mereu în pcate i cu pcatele tale bai mereu
cuie în mîinile i picioarele lui Iisus Hristos?

204 – Despre ce înseamn a purta Crucea (Marcu 8, 34-38)

Dac voiete cineva s vin dup Mine, s se lepede de
sine, s-i ia crucea i s M urmeze... (Marcu 8, 34) .
A te lepda de tine i a-i lua crucea înseamn a te rstigni
mai întîi pe ea ca s moar eul din tine, s moar omul cel vechi
din tine.
Dar, nu e lucru uor acesta. Eul din noi e dumanul care se
las cel mai anevoios btut.
E dumanul care moare mai tîrziu. Pe satan îl poi inea mai
la distan cci e mai mult un fel de duman extern, dar eul e un
ho de cas, i este tiut, c de houl din cas mai greu te
poi feri.
Eul nostru, omul nostru cel vechi trebuie împuns mereu cu
cuiele Golgotei. Trebuie s stai mereu lîng el cu ciocanul în
mîn cci el umbl neîncetat s se pogoare de pe cruce. Eul
nostru nu vrea s moar cu una cu dou. Zvîrcolirile lui sunt ele
însi o cruce grea pentru noi. De aceea zice o alt Evanghelie,
c trebuie s ne lum crucea în fiecare zi (Luca 9, 23) . Adic zi
de zi, clip de clip s te lupi a împiedica rsuflarea i
învierea eului tu, omului tu cel vechi.
A-i lua crucea înseamn a te rstigni i a muri mereu fa
d elume i vei ajunge la biruina pe care a strigat-o ap. Pavel:
(Gal. 2, 20) .
A-l pune pe eul nostru, pe omul nostru cel vechi s ne duc el
crucea, înseamn a face tot atît cât fac iconarii, care poart în
spate icoanele lui Iisus Cel Rstignit suduind, îmbtîndu-se,
certîndu-se, înelîndu-se.
A merge dup Domnul înseamn a merge pe urmele Mielului,
înseamn a merge pe urmele Crucii, adic s rabzi totul, s suferi
totul, s-i iubeti pe toi, s plîngi cu cei ce plîng, s te bucuri
cu cei ce se bucur i s peti clcînd sub picioarele tale
scorpiile i balaurii ispitelor i pcatelor (Luca 10, 19) . A merge
dup Domnul înseamn a fi tuturor toate i mai presus de toate
Pag. 92

s fii cu totul al Lui...

O Doamne, dac Tu eti înaintea noastr pe drumul crucii, noi
mergem cu bucurie pe urmele Tale...

205 – La Crucea minciunilor

De cînd eram preot la ar, mi-aduc aminte de o privelite
care azi îmi fulger inima de durere. Pe ulia satului, la o
rspîntie, era o mare cruce, o troi cu Chipul lui Iisus Cel
Rstignit. Iar de jur împrejurul crucii, era un scaun de piatr i
pietri mari aranjate pentru ezut.
Iar la crucea aceasta, în duminici i srbtori, se strîngeau
oamenii s stea de minciuni...
– Unde-ai fost nene Gheorghe?
– La crucea minciunilor!... mai stturm de minciuni.
Dar la crucea minciunilor, oamenii stteau nu numai la
minciuni ci i la alte pcate. Alturi de minciuni înghieau la
buturi, furau, fceau dragoste, drcuiau.
Iar în toat vremea asta, Iisus Cel Rstignit sttea deasupra
lor, cu ochiul Lui cel blînd, aplecat de durere i plîngînd de
durere... Tocmai sub braele crucii, oamenii Îl batjocoreau pe Fiul
lui Dumnezeu, stînd de minciuni i de pcate, ca s fac voia lui
satana, care este tatl minciunii (Ioan 8, 44) .
Ce grozvenie! Pe vremea aceea îns, nici eu nu prea vedeam
aceast grozvenie. Nu mi se prea ceva deosebit acest lucru,
pentru c nu-L cunoteam cu adevrat pe Iisus Cel Rstignit. Azi
îns m fulger la inim aducerea aminte de aceast privelite
din jurul ei – m-a urmrit mereu, m-a durut mereu i m-a îndemnat
mereu s-L vestesc pe Iisus Cel Rstignit. Aceast cruce m-a
îndemnat i m îndeamn mereu s strig c poporul meu nu-L
cunoate cu adevrat pe Iisus Cel Rstignit.
Programul meu i programul Oastei, a fost de la început
cuvintele ap. Pavel: Cci n-am vrut s tiu altceva între voi, decât
pe Iisus Cel Rstignit. i pîn va veni moartea s-mi închid
graiul, eu voi rmînea la aceast vestire a lui Iisus Cel Rstignit.
Cu acest program s colindm mereu ara, scumpii mei frai
ostai. S nu slbim lupta pîn nu vom ajunge, de la Iisus Cel
Rstignit, la Iisus Biruitorul. Amin!

206 – O cruce grea sunt i vremile noastre

Suferinele i necazurile în aceast lume, sunt i ele o cruce
pe care Domnul Dumnezeu o pune pe umerii notri spre sntatea
i mîntuirea noastr cea sufleteasc. Crucea suferinelor ne
aduce aminte de Domnul i ne cheam s ne întoarcem la El.
O cruce mare i grea sunt i vremile noastre. S-a pus aceast
cruce pe umerii notri i pe sufletul nostru, odat cu rzboiul. i
de atunci ea nu se mai ridic i nu se mai uureaz. Dimpotriv.
Parc an de an tot mai grea i tot mai mare se face. Dumnezeu a
pus pe umerii notri aceast cruce. Ea ne cheam s ne întoarcem
la Dumnezeu.
 Pag. 93

Vremile noastre sunt o cruce mare i grea, sunt o cruce

gritoare ce strig la noi: întoarcei-v oamenilor la Dumnezeu.
Dar oamenii nu îneleg chemarea acestei cruci, nu vreau s
îneleag. Noi umblm s scpm de crucea aceasta.
Ateptm s se uureze vremile, s se fac iari bine în lume
ca s ne vedem în odihn de pcate i ruti. Criticm i
suduim stpînirile c nu umbl cum am pofti noi, dar nu vrem s
înelegem c greutile i necazurile sunt puse pe umerii notri
ca o chemare s ne întoarcem la Dumnezeu.
De cînd eram preot la ar, îmi aduc aminte de un om care
fcuse o cruce dintr-un prun i o ducea pentru un mort. Pe drum
poposise cu ea... la o cîrcium. Lsase crucea în drum i se
apucase de but i de cîntat, s-i mai treac de necaz! Aa i
oamenii de azi. Se bag pe la crîm cu crucea suferinelor i
necazurilor. Cu alcoolul i cu desftrile lumii vreau s uureze
greutatea crucii.
Dar crucea vremurilor noastre i traiul nostru de azi nu se va
uura decât întorcîndu-ne la Domnul.
Ea ne va apsa cu greuti i necazuri ce n-au fost de la
începutul lumii (Marcu 13, 12) , pîn cînd oamenii i omenirea nu
vor izbucni în cuvintele de la Ezechiel prorocul: S cutm cile
noastre, s le cercetm i s ne întoarcem la Domnul (Ezec. cap.
18  i Iona cap. 3) . Cînd fiecare se va întoarce de la calea cea rea
(Iona 3, 10) , atunci crucea traiului nostru de azi, deodat se va face
uoar i dulce. Se va schimba în binecuvîntre; într-o uurare a
sufletului nostru i a traiului nostru.
Apoi a zis tuturor: Dac voiete cineva s vin dup Mine,
s se lepede de sine, s-i ia crucea în fiecare zi i s M
urmeze (Luca 9, 23) .
Venii la Mine toi cei trudii i împovrai i Eu v voi
da odihn. Luaijugul Meu asupra voastr i învai de la
Mine, cci Eu sunt blînd i smerit cu inima i vei gsi odihn
pentru sufletele voastre (Matei 11, 28-29) .

207 – Cum este fcut Crucea?

Un adînc îneles este chiar i în felul cum este fcut crucea.
O cruce de lemn e fcut din dou brae. Un bra e mai
lung, mai lungre. Acest bra e parc o cale neted, un drum
deschis ce alunec înainte. Cellalt bra – cel mai scurt – vine i
se pune de-a curmeziul peste braul cel mai lung. Se pune ca i
cînd ai închide calea cuiva, ca i cînd l-ai opri pe cineva din
drumul su.
Aici este taina cea mare a crucii. Ea înseamn o oprire a
noastr, a vieii noastre din calea cea larg a pcatului. Ea trage
o dung peste toate planurile noastre lumeti i peste gîndurile
noastre lumeti. Crucea se pune de-a curmeziul în calea vieii
noastre celei pctoase... ea înseamn un hotar sufletesc... un
hotar de oprire a unei viei vechi i de începere a unei viei noi...
ea înseamn o schimbare din temelie a vieii.
Pag. 94

Îns vai, puini au aflat crucea în acest îneles. Crucea celor

mai muli cretini are numai un bra: are numai braul cel lung:
calea deschis a lumii, a rutilor. Cellalt bra, cel cu hotarul
cel sufletesc i cu schimbarea din temelie a vieii lipsete.
Nu cumva o astfel de cruce este i crucea ta, iubite cititorule?

208 – Ceasul cu cele dou greuti

Domnul Iisus Hristos a zis: Cel ce vrea s vin dup Mine,
s-i ia crucea i s M urmeze... Adic El merge cu Crucea
Lui înaintea noastr, iar noi, cu a noastr, dup El.
Ce bine se poate vedea acest adevr i la un ceas de perete.
Ceasul de perete are doi plumbi, dou greuti: fr aceste
greuti nu merge. i nu merge nici atunci dac lum o greutate
i lsm numai una. Ceasul merge numai dac amîndoi plumbii
sunt la locul lor.
Aa e i ceasul vieii noastre. El are dou greuti, dou
cruci. Una e Crucea Domnului, iar alta e crucea omului. Domnul ne
duce crucea mîntuirii i ne cheam s mergem dup El, ducîndu-
ne i noi crucea noastr. Alturi de crucea Domnului st i
crucea noastr. Aceste dou greuti stau laolalt i ceasul
merge numai cât vreme are aceste dou greuti: cât vreme,
alturi de Domnul, ne purtm i noi greutatea crucii noastre.
Dar îndat ce lum o greutate de la ceas – îndat ce noi
lepdm crucea – ceasul nu mai merge. Mîntuirea noastr st pe
loc.
Deci înainte pîn la sfîrit, cu crucea noastr dup Crucea
Domnului. Cu crucea noastr alturi de Crucea Domnului.

209 – O istorioar din Abisinia

Abisinia e i ara munilor înali, printre care erpuiesc vi
nvalnice cu torente de munte.
În legtur cu aceste rîuri, pe alocuri se poate vedea prin
Abisinia un lucru interesant i plin de îneles duhovnicesc.
Cînd localnicii trec astfel de rîuri, caut mai întîi câte o piatr
grea, o ridic în spate i trece cu ea prin valurile apei nvalnice.
De ce acest lucru? De ce o piatr grea în spate? Pentru c
tocmai aceast piatr îi apr s nu-i duc apa. Piatra îi face
mai grei i torentul n-are putere s-i tîrasc cu el. Fr piatr,
fr greutate, i-ar duce valul i i-ar îneca apa.
Aa sunt i necazurile i suferinele din lumea aceasta. Ele
ni se pun pe umeri ca o piatr grea, ca o cruce grea. Dar aceast
greutate, este o greutate binecuvîntat. Ea ne face mai grei i ne
d putere s trecem prin valurile acestei lumi. Ne apr s nu ne
tîrasc valurile acestei lumi.
S ne purtm crucea cu resemnare. Ea ne este o greutate
binecuvîntat care ne apr de înec i de pieire sufleteasc. Mai
bine pîn la sfîritul vieii cu piatra în spate, cu crucea în spate,
decât s ne ia i s ne înece valurile ispitelor i pcatelor.
Eu m-a fi înecat demult, demult, dac Domnul, în marea Lui
 Pag. 95

îndurare, n-ar fi pus pe umerii mei piatra i crucea cea grea a

suferinelor; pe care cruce, eu Îl rog pe Domnul s nu mi-o ia, ci
cînd va trebui, s o fac i mai grea, pentru ca, la urm, s
dobîndesc mîntuirea i Ierusalimul cel ceresc. Amin.

210 – Crucea vestitoare

De cînd eram copil într-un sat de munte, îmi aduc aminte de o
cruce, de o rug, aezat la poalele unui drum greu care suia la
munte.
Crucea slujea de popas cltorilor în vederea obositorului
urcu. Crucea vestea urcuul i îmbia la odihn, popas i putere
în vederea acestui urcu greu.
Aceasta e i Crucea Domnului. Ea vestete urcuul, calvarul,
suferina. Ea ne îmbie cu odihn i putere în vederea
suferinelor, ostenelilor i jertfelor prin care trebuie s trecem.
Cci, drag cititorule, nu este cruce i mîntuire fr urcu,
fr jertf i suferin.

Cutremure

211 – Glasul profeilor

Întîmplri extraordinare se petrec astzi în lume: cutremure de
pmînt, ploi cu cenu, uragane, grindinîn luna mai i alte
nesfîrite urgii i artri cereti. Toate acestea sunt glasul i
graiul Domnului Dumnezeu. Tatl ceresc vorbete cu noi prin fel
de fel de semne i artri.
În vremile vechi cînd se stricau purtrile oamenilor, se ridicau
proroci care vorbeau în Numele Domnului i chemau pe oameni s
se întoarc la Dumnezeu. Glasul profeilor trebuie s se aud i
azi.
S-i ascultm pe cei din Biblie, cci ei au grit ctre toi
oamenii din toate timpurile. Ei ne griesc i nou i vremurilor
noastre.
Aa zice Domnul: M voi judeca cu voi i cu copiii votri
pentru c ai pîngrit pmîntul Meu i motenirea ai pus-o în
urîciune (Ier. 2, 9-13) . Toi sunt nite preacurvari, au limb
mincinoas i merg din rutate în rutate... se îneal frate pe
frate i tot prietenul umbl cu vicleug... îi deprind limba s
mint i se trudesc s fac ru... de la cel mai mic pîn la cel
mai mare, sunt lacomi de cîtig, de la proroc pîn la preot, toi
îneal... i s nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri – zice
Domnul? (Ier. 9, 1-7; 6, 13) .
Aa zice Domnul: iat Eu chem toate neamurile pmîntului i
voi gri ctre ele cu judecat pentru purtarea lor, care M-au
prsit pe Mine i s-au închinat idolilor (Plîngeri 23, 30) . Iat
Domnul iese din locuina Lui s pedepseasc nelegiuirile
locuitorilor pmîntului (Isaia 26, 21) . Domnul Se va judeca cu
popoarele Sale (Isaia 3, 13) .
S cutm cile noastre, s le cercetm i s ne întoarcem
Pag. 96

la Domnul. S înlm inimile noastre spre Dumnezeu, zicînd:

pctuit-am, pctuit-am i nu ne-am întors (Plîngeri 3, 40-43) .

212 – Vremuri de urgie cereasc

Despre anul trecut s-a spus c a fost un an al urgiilor, plin cu
tot felul de nenorociri. Cînd s-a terminat, lumea a rsuflat uurat
i atepta anul 1928 cu ndejdi de mai bine. Dar anul 1928,
începe a se recomanda cu i mai multe urgii.
Anul acesta se arat în special ca un an al cutremurelor de
pmînt. De la Anul Nou încoace nu se mai sfîresc vetile de
cutremure de pmînt. La asta se mai adaug apoi i celelalte
nesfîrite urgii i plgi: furtuni, uragane, frmîntri cu pacea
lumii, crize, lipsuri, scumpete, etc. Dumnezeu vorbete cînd într-un
fel, cînd în altul, dar omul nu ia seam (Iov 33, 14) . De ani de zile
Dumnezeu vorbete cu noi prin fel de fel de semne i artri
cereti. Vorbete aspru cu noi pentru c ne-am înfundat în pcate
i ruti.
Cînd un copil începe a-i face de cap, tatl ia în mîn nuiaua.
Cu vorba cea bun nu mai poate face nimic. Tatl ceresc lucreaz
cu dragostea, dar de o vreme încoace dragostea Lui nu mai prinde în
noi. De aceea a început a ne vorbi ca odinioar egiptenilor prin fel
de fel de plgi i pedepse.
Pmîntul s-a umplut de stricciune. Tot omul s-a abtut de la
calea sa. Cerul sufletesc al omenirii e încrcat cu norii cei negri ai
urgiei lui Dumnezeu. O revrsare a mîniei lui Dumnezeu a început
s picure din aceti nori.
La o deprtare de numai câteva sute de kilometri de noi,
pmîntul s-a cutremurat. S se cutremure i sufletele noastre.
Vremile noastre au lips de un cutremur sufletesc, care s schimbe
înfiarea cea sufleteasc a lumii de azi. Avem lips de un
mare cutremur în care s se prbueasc munii pcatelor i
rutilor de azi i în locul lor s rsar un cer nou i un
pmînt nou în care locuiete dreptatea, pacea i dragostea
Evangheliei (2 Petru 4, 10) .

Diavolul

213 – Numirile satanei

Satana se distinge în special printr-o mare vrjmie
împotriva lui Dumnezeu i împotriva adevrului. De altfel
însuirile lui cele rele sunt puse i în diferitele numiri ce i s-au
dat.
Cuvîntul satan înseamn potrivnic. Diavolul s-a fcut
potrivnicul lui Dumnezeu, potrivnicul lui Iisus i potrivnicul
tuturor credincioilor. El st împotriva a tot ce vrea Dumnezeu: e
contra adevrului i contra tuturor tuturor planurilor lui
Dumnezeu.
Cuvîntul diavol înseamn hulitor, defimtor. Diavolul caut
în fel i chip a ridica o hul i defimare împotriva lui
 Pag. 97

Dumnezeu, aa cum a ridicat i împotriva Domnului Iisus. Spre

acest scop folosete mai ales minciuna, de aceea Scriptura îl
numete mincinos i tatl minciunii (Ioan 8, 44) .
Cuvîntul arpe înseamn îneltor. Începînd din grdina
Edenului, unde a înelat pe Eva, pîn în zilele noastre, satana
folosete cu cea mai mare plcere i dibcie înelciunea, cu
care cîtig multe suflete.
Cuvîntul balaur înseamn nimicitor, distrugtor. El a cutat
totdeauna s distrug ceea ce a cldit Dumnezeu. El a cutat s
nimiceasc i pe Iisus i el caut mereu s distrug i viaa
noastr cea cldit pe Evanghelie.
Aceste însuiri le au toi îngerii cei ri. Ei sunt cu totul
învîrtoai în cele rele. tiind c nu vor avea niciodat iertare,
tiind c-i ateapt pedeapsa cea venic, ei sunt vrjmaii
înfocai ai lui Dumnezeu i ai tuturor credincioilor Lui.
Se va întreba cineva, de ce a lsat Dumnezeu pe satana i
îngerii lui s cad în pcatul rzvrtirii i s se fac
vrjmaii notri? Pentru c Dumnezeu i-a înzestrat cu libertatea
voinei, îns Dumnezeu nu S-a atins de libertatea voinei lor, aa
cum nu Se atinge nici de libertatea voinei noastre.
De altfel satana cu îngerii lui i ispitele lui ne pot fi de folos
sufletesc. Ispitele satanei ne in în venic trezire i aprare
sufleteasc. Ispitele ne sporesc credina i umilina. Precum
aurul se lmurete în foc, aa i cei credincioi în cuptorul
ispitelor (Sirah 2, 5) .
Atacul satanei ne face s intrm în lupt i s luptm contra
meteugirilor lui ca nite buni ostai ai lui Hristos (2 Tim. 2, 3) .
În aceast lupt se cîtig darul de biruitor i cununa vieii
(Apoc. 2, 7-10) .

214 – S ne cunoatem vrjmaul...

În orice rzboi, taina biruinei st în aceea s-i cunoti
mai întîi vrjmaul cu care ai de luptat; s-i cunoti puterea i
apucturile ca s tii apoi cum s te aperi i cum s-l ataci.
Aa e i lupta noastr a cretinilor. Mai întîi trebuie s ne
cunoatem vrjmaul.
Cine este vrjmaul cu care trebuie s ne rzboim noi
cretinii i pe care trebuie s-l biruim? Ni-l spune Scriptura: e
diavolul. A putea îndat întri acest lucru cu grmezi de citate
din Sfînta Scriptur. Amintesc numai dou: Satana – zice Scriptura
– e potrivnicul credincioilor, vrjmaul lor care nu se
odihnete... s ne împotrivim lui cu credin tare (1 Petru 5, 8) .
Îmbrcai-v cu toate armele lui Dumnezeu – zice ap. Pavel – ca
s luptm împotriva satanei i s nimicim toate sgeile lui
aprinse (Efes. 6, 3-8) .
Un lucru ciudat se poate îns observa între cretinii de azi: au
început s nu mai cread în diavol. Un om din popor m-a întrebat
ast-var c oare este diavol i oare unde ade? Omul m
întreba aa rîzînd, în semn c el a ajuns s nu mai cread în
Pag. 98

diavolul i s nu se mai team de el. Da, domnii de la ora, s

nu mai vorbim, te rîd în fa cînd le spui c este diavol.
Este i lucrul acesta o mare slbire pentru viaa
cretineasc. Credina în diavolul îi are însemntatea ei, o
însemntate foarte mare în viaa noastr cretineasc. De aceea
struie Scripturile în nenumrate locuri, spunîdu-ne apsat c
este diavol i ne face bgtori de seam asupra isprvilor lui.
Cel c enu crede în diavolul, pierde i credina în Dumnezeu pentru
c – între altele – tocmai diavolul i lucrurile lui ne fac s ne
îngrozim, s alergm la Dumnezeu i s ne alipim de El i de
ajutorul Lui.
Diavolul nu se supr deloc c oamenii încep s nu mai
cread în el. Ba dimpotriv, tocmai diavolul este acela care
optete oamenilor neîncetat s nu cread în el. Ce viclean mare
este diavolul! Se tgduiete pe sine însui pentru ca oamenii s
nu-l cunoasc i s nu afle înelciunile i meteugurile lui.
În vreme de rzboi, fiecare tabr caut s-i ascund armele
i armata. Aa face i diavolul: se ascunde tgduindu-se pentru
ca s-l poat birui mai uor pe cretin.

215 – Cum a fost alungat satana din cer?

Despre cum a fost alungat satana din cer, ne spune Biblia la
Apocalips cap. 12.
i rzboi mare se fcu în cer. Mihail i îngerii lui s-au luptat
cu balaurul. i balaurul cu îngerii lui s-au luptat cu ei. Dar n-au
putut birui i locul lor nu s-a mai gsit în cer. i balaurul cel
mare, arpele cel vechi, numit diavolul i satana, acela care
îneal toat lumea, a fost aruncat pe pmînt i împreun cu el
au fost aruncai i îngerii lui... De aceea bucurai-v ceruri. Vai
vou pmînt i mare. Cci diavolul s-a coborît la voi cuprins de
o mînie mare (Apoc. 12, 6-12) .
Precum se vede, diavolul a fost aruncat din cer ca un
rzvrtitor i lupttor contra lui Dumnezeu. Locul sus amintit ne
mai spune c satana fusese fcut de Dumnezeu ca o cpetenie de
îngeri. Era înzestrat cu o desvîrire mai mare decât muli alii
din îngerii cerului. Dup rzvrtire satana a atras de partea sa i
pe o mulime mare din aceti îngeri pe care îi avusese sub
cîrmuirea lui. Satana a rmas conductorul i cptenia îngerilor
czui. În acest îneles îl numete Scriptura pe diavolul: Domnul
dracilor (Matei 12, 23) , Belzebub (Luca 11, 15) , Lucifer, etc.
Împreun cu satana au fost alungai din cer i îngerii lui.
Timpul cderii i alungrii lui satana din cer, Biblia nu ni-l
spune exact. Se poate îns deduce c aceast cdere s-a întîmplat
la câtva timp dup ce Dumnezeu fcuse lumea îngerilor i înainte
cu ceva de a fi fost fcut omul, pentru c la facerea omului satana
se afla pe pmînt.
Dup alungarea din cer, lucrul cel dintîi ce l-a fcut satana, a
fost s se reculeag din înfrîngerea primit i s-i strîng
rîndurile. Satana i-a organizat cetele îngerilor care czuser cu
 Pag. 99

el.
Satana cu îngerii lui sunt o oaste mare i bine organizat.
Oricât de mult a ptruns între îngerii cei czui duhul trufiei, al
neascultrii, totui satana îi ine sub cîrmuirea i porunca lui.
Diavoletile gloate îi au organizaia lor i planurile lor de
lupt. Despre aceast organizaie a diavoletilor gloate,
vorbete ap. Pavel efesenilor: Cci noi n-avem de luptat împotriva
crnii i sîngelui, ci împotriva cpeteniilor, împotriva
stpînitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor
rutii... (Efes. 6, 12) .
Se spune prin aceste cuvinte apsat c satana are o oaste
organizat cu multe feluri de împriri i subîmpriri. Precum
cetele îngereti sunt împrite în mai multe clase, aa parc sunt
împrite i cetele diavolului.
Alungat din cer, satana s-a fcut din heruvim strlucitor, un
mare vrjma al lui Dumnezeu. Însuirile cele bune ce le-a avut,
s-au schimbat în altele de natur rea. I-au rmas diavolului
însuirile ce le avea, numai c ele s-au schimbat în a face ru,
aa cum spre pild un om are o minte bun, dar o folosete s
înele, s mint, etc. Prin cderea sa diavolul s-a fcut izvorul
pcatului i el este începutul pcatului, dup cum ne spune
Scriptura: Diavolul de la început a pctuit... (1 Ioan 3, 8) .

216 – Cum s-a apucat satana de lucru dup ce a fost alungat din
cer?
Îndat dup ce a fost alungat din cer, satana cu oastea lui s-a
apucat s cucereasc pentru el lumea i pe om. Dumnezeu îl
fcuse pe Adam în strîns legtur de ascultare fa de El.
Aceast legtur de ascultare s-a apucat satana s o strice.
Planul lui era acesta: s-l cîtige pe Adam i urmaii lui i
prin asta s se fac el, satana, cîrmuitorul i domnitorul lumii i
al oamenilor. Cu acest plan s-a apropiat satana de Adam i Eva în
rai. Era acesta primul atac al satanii: era un atac de cea mai mare
însemntate. Prin el voia satana s apuce cîrmuirea lumii i a
omului.
Despre cum a decurs acest atac, vom scrie pe larg mai tîrziu.
Acum vom spune numai atît c va rmîne o venic ruine pe
neamul omenesc, cât de uor a cîtigat satana lupta, fr nici o
împotrivire mai mare din partea primului om. Tabra satanii va fi
rsunat prelung de bucuria acestei biruine.
Dar Domnul Dumnezeu nu putea s lase lumea i pe om în
venica robie a satanii i a gloatelor lui. Înc din rai a fgduit
lui Adam c va slobozi pe urmaii lui din aceast robie a
neascultrii, ridicînd din seminia femeii un vlstar care va
zdrobi capul arpelui, adic puterea satanii.
Cînd a sosit împlinirea vremii, Cel fgduit – Iisus Mîntuitorul
– a venit în lume i a biruit pe diavolul i puterea lui. Despre cum
a biruit Iisus pe marele vrjma, vom scrie pe larg mai tîrziu.
Acum vom spune numai atît, c biruina Mîntuitorului asupra
Pag. 100

satanii a fost o biruin definitiv. În lupta ce s-a dat între

Domnul i diavolul, diavolul a rmas complet înfrînt i btut.
Numai cât, aceast btaie înc nu s-a sfîrit. A rmas ca s se
mai dea o lupt în parte, asupra fiecrui suflet omenesc. Întîi el a
fost btut i biruit definitiv de Acela care Se cheam Iisus, adic
Biruitor. A doua oar el trebuie btut într-o lupt ce se d pe
cîmpul de lupt al inimii noastre i al voinei noastre; adic st
în voina noastr de a-L alege i a-L primi pe Iisus ca pe un
Biruitor ce ne-aduce i pe noi la biruin.
Îns rul tocmai acesta este, c cei mai muli oameni nu-L
primesc cu adevrat pe Iisus Mîntuitorul i de aceea biruina Lui
nu poate strbate în lume i între oameni. Între ai Si a venit Iisus
i la toi cîi L-au primit pe El le-a dat putere (Ioan 1, 10) , s fie
biruitori asupra vrjmaului diavol. Îns oamenii nu L-au primit
pe El, de aceea nu s-a surpat puterea diavolului, ci parc tot mai
mare se face. Lumea se cufund în pcate i se depart mereu de
Iisus Biruitorul, de aceea puterea satanii tot crete.
Niciodat parc n-a fost lumea i purtrile oamenilor aa de
stricate ca azi, în semnul c niciodat satana n-a avut biruine
aa de multe ca azi. Satana e parc azi, cum foarte bine zice ap.
Pavel: Dumnezeul veacului acestuia care a orbit mintea oamenilor
s nu vad strlucind Evanghelia lui Hristos (2 Cor. 4, 4) . Sau
cum zice în alt loc c satana este un domnitor, un stpînitor
puternic care domnete în întunericul acestei lumi (Efes. 6, 12) .
Împria lui parc n-a fost niciodat aa de mare i tare
ca azi. Se pare c s-a împlinit în zilele noastre profeia din
Apocalipsa, unde se spune c balaurul cel mare, arpele d ela
început care se numete diavol, se va rzboi cu cei rmai din
seminia Fecioarei i i s-a dat lui s-i biruiasc pe ei i i se dete
stpînire peste orice seminie i popor i limb i neam i se
vor închina lui toi locuitorii d epe pmînt al cror nume nu s-a
scris în Cartea Vieii Mielului Celui Junghiat (Apoc. 13, 7-8) .
Parc am ajuns o culme a puterii în care este profeit în
Apocalipsa ca un semn c balaurul cel mare, diavolul, merge în
pieire (Apoc. 17, 11) . Mielul, Iisus Mîntuitorul, îl va birui pe el,
pentru c este Domnul Domnilor i Împratul împrailor. i
cei chemai, alei i credincioi care sunt cu El, de asemenea îl
vor birui (Apoc. 17, 14) .
Acum ori mai tîrziu, va porni o mare ofensiv împotriva
domnului veacului acestuia, care este satana. În stricciunea
vremurilor noastre se va ivi o mar emicare de întoarcere la
Mîntuitorul i Evanghelia Lui. În culmea puterii sale, satana va fi
biruit.
Scripturile spun c va sosi o vreme cînd satana va fi legat pe
timp de o mie de ani i apoi iar va scpa puin i pe urm va fi
aruncat definitiv în focul iadului s-i ia pedeapsa (Apoc. 20) .
Cînd va veni acest timp, Singur Dumnezeu tie, cci nu este dat
oamenilor a ti vremile i anii. Pentru noi dealtcum nici nu are
însemntate a ti i a ispiti timpurile profetice. Pentru noi i
 Pag. 101

mîntuirea noastr are însemntate s auzim i s ascultm

glasul Mîntuitorului care ne cheam la rzboiul contra balaurului
celui mare. Pentru noi are însemntate s fim între cei chemai,
alei i credincioi, care pzesc poruncile lui Dumnezeu i au
mrturia lui Iisus (Apoc. 12, 17) , primindu-L pe El de Biruitor
asupra vrjmaului diavol.

217 – Cum a cîtigat satana cea dintîi biruin?