CODUL MUNCII

Art. 268
(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a
angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea
contractului individual de muncă;
b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancţionare
disciplinară;
c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în
care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi
salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul
răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator;
d) pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui contract
individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv
de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
(2) În toate situaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1) , termenul este de 3
ani de la data naşterii dreptului.

Art. 170
Acceptarea fără rezerve a unei părţi din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel
de situaţii nu poate avea semnificaţia unei renunţări din partea salariatului la
drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispoziţiilor legale sau
contractuale.

Art. 171
(1) Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu
privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în
parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3
ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
(2) Termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) este întrerupt în cazul în care intervine o
recunoaştere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata
salariului.
Legea dialogului social. Lege nr. 62/2011

Art. 211
Cererile pot fi formulate de cei ale caror drepturi au fost incalcate dupa cum urmeaza:
a) masurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau incetare a contractului individual de
munca, inclusiv angajamentele de plata a unor sume de bani, pot fi contestate in termen de 45 de zile
calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunostinta de masura dispusa;
b) constatarea nulitatii unui contract individual de munca poate fi ceruta de parti pe intreaga perioada in
care contractul respectiv se aplica;
c) plata despagubirilor pentru pagubele cauzate si restituirea unor sume care au
format obiectul unor plati nedatorate pot fi cerute in termen de 3 ani de la data
producerii pagubei.

(Legea 62/2011 prevede la art. 211 lit. c ca „plata despagubirilor pentru pagubele cauzate si
restituirea unor sume care au format obiectul unor plati nedatorate pot fi cerute în termen de 3
ani de la data producerii pagubei.”
Art. 268 al. 1 lit. c C muncii prevede ca în cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de
angajator, cererea se formuleaza în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune.
Din aceste dispozitii legale rezulta ca exista neconcordante între dispozitiile Codului muncii si
cele ale Legii 62/2011 în privinta termenului de sesizare a instantei. Pentru solutionarea acestei
neconcordante instanta va avea în vedere faptul ca Legea 53/2003 (Codul Muncii) este legea
generala care reglementeaza domeniul raporturilor de munca, iar Legea 62/2011 (Legea
dialogului social) este o lege speciala care reglementeaza modalitatile de solutionare a
conflictelor de munca. Potrivit principiului „specialia generalibus derogant” (norma speciala
deroga de la norma generala), norma speciala se aplica prioritar fata de norma generala, chiar si
atunci cand norma speciala este mai veche decat norma generala. Facand aplicarea acestui
principiu, instanta va avea în vedere prevederile din Legea dialogului social avand în vedere
caracterul acesteia de lege speciala.
Ca urmare a aplicarii dispozitiilor art. 211 din Legea 62/2011, termenul de 3 ani pentru
introducerea cererii de chemare în judecata se calculeaza de la data producerii pagubei. Din
actiunea formulata de reclamant, dar si din decizia nr. 15/2010 a Curtii de Conturi rezulta ca
sumele încasate nelegal de catre parata sunt aferente perioadei 2007-2009. Intrucat reclamanta a
înteles sa promoveze prezenta actiune la data de 28.05.2013, instanta constata ca aceasta a
depasit termenul de 3 ani de la data producerii pagubei (2007-2009), motiv pentru care apreciaza
ca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune este întemeiata, urmand sa fie admisa. )
Tematică: Drepturi banesti

În mod corect prima instanţă a reţinut că intimata-reclamantă nu a primit sumele solicitate. În

ceea ce priveşte însă cuantumul acestora instanţa a făcut o greşită apreciere a înscrisurilor depuse
la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât acelea rezultând din aplicarea disp.art.168
(1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 şi 2005. În ceea ce priveşte excepţia prescrierii
extinctive a dreptului la acţiune invocată de pârâta S.C. E. SA, în mod corect instanţa de
fond a constatat că în cauză nu îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 283
alin. (1) lit. e) care stabilesc un termen de prescripţie de 6 luni pentru acţiuni
având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor
clauze ale acestuia, ci art. 283 alin. (1) lit. c) care stabileşte un termen de
prescripţie de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune în ceea ce priveşte
plata unor drepturi salariale.
(Curtea de Apel Ploieşti, Secţia pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale,
Decizia civilă nr. 5 din 9 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)