Facultatea de Sociologie și Asistenta Sociala

Universitatea din Bucuresti

Unirea Dobrogei cu Romania

Apararea interesului national

Student: Dobre Anca

Specializarea: Sociologie

Anul I, Seria 1, Grupa 5

Iunie, 2018
 Am ales sa tratez aceasta tema deoarece interesul național a ghidat si ghideaza
comportamentul statelor si felul in care acestea utilizeaza instrumentele puterii nationale,precum
și modalitățile în care se asociază, formând alianțe și coaliții, fundamentate pe interese comune și
pe împărtășirea unor valori și aspirații comune.
In acelasi timp, prezinta importanta si felul cum se impleteste interesul national cu
necesitatea, dorinta sau nevoia de a respecta ideologia colectivitatilor minoritare aflate pe
teritoriul unui anumit stat intr-o anumita epoca.
O analiză corectă a modului în care țara noastră și-a urmărit interesele naționale, ar trebui
să plece de la situația creată după Congresul de pace de la Berlin din 1878, când România se
confrunta cu adversitatea fostului său aliat din războiul ruso-româno-turc din 1877-1878.
Congresul adecis unirea Dobrogei cu România, dar a decis și retrocedarea județelor
Bolgrad, Cahul și Ismail, din sudul Basarabiei, Rusiei, drept compensație de război(prof. univ.
Frunzeti, 2018, p.21).
Dobandirea Dobrogei în urma Congresului de la Berlin a reprezentat nu numai
recunoaşterea independenţei României, ci şi un nou început în istoria poporului nostru.

M-am oprit asupra felului in care Romania de atunci a ales sa actioneze pentru a sustine
economic, cultural, strategic, unirea Dobrogei cu Romania ca urmare a tratatului de la Berlin din
anul 1878), avand in vedere diferentele determinate de lunga perioada in care acest teritoriu a
fost sub ocupatie otomana.

1) Interesul national

Interesul naţional este un concept central al oricărei discuţii privind relaţiile

internaţionale şi strategia de securitate naţională a oricărui stat(prof. univ. Frunzeti, 2018, p.18).
Interesele naţionale reprezintă dorinţele, nevoile şi preocupările statelor la un moment
dat. Ele sunt „de ce-ul” oricărei strategii de securitate naţională,mai ales dacă definim interesul1
în termeni de putere, conform principiilor realismului clasic, definite de Hans Morgenthau în
lucrarea sa de referință,Politics among nations, în 1948, tradusă și în limba română:
 “Interesele statelor sunt determinate de factori ca geografia, istoria,cultura, natura
sistemului politic, economia şi elementele de specificitate ale securităţii naţionale. Interesele
statelor pot fi atât de natură materială (de exemplu, accesul la anumite materii prime ori surse de
energie sau deținerea ori controlul unui anumit teritoriu sau a unui guvern străin) sau de natură
spirituală, non-materială (de exemplu, promovarea unor valori ori ideologii, a unei identități
colective bazate pe o anume origine etnică sau pe o religie)”.
Unele interese se schimbă mai repede, în timp ce altele, în special cele determinate de
factorul geografic, ca şi cele specifice unor anumite ideologii, au un caracter peren. Interesele
naţionale constituie motivaţia pentru definirea și conceptualizarea unei strategii de securitate
naţională şi a strategiei militare la nivel naţional(prof. univ. Frunzeti, 2018,p.19).
Interesele naționale izvorasc dintr-un ideal național, pe care-l susțin și îl promovează.
Spre deosebire de interesele naționale, materializate în documente programatice, cum ar fi
strategiile de securitate națională, idealul național, de cele mai multe ori, nu este conceptualizat,
fiind parte a conștiinței colective naționale, specifice unei perioade determinate istoric. Idealul
naţional cuprinde normele, valorile şi credinţele perene ce sunt fundamentale pentru existenţa
unei naţiuni-stat,exprimate foarte sintetic(prof. univ. Frunzeti, 2018,p.19).
Pentru naţiunea română, acest ideal suprem naţional se regăseşte în Proclamaţia lui Tudor
Vladimirescu din 1821, în declaraţia de la Islaz a Revoluţiei de la 1848, în Proclamaţia de
Independenţă din 1877, în actul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, precum şi, parţial, în
titlurile I şi II ale Constituţiei României, adoptată în 1991(prof. univ. Frunzeti, 2018,p.20).
Practic, idealul național în prima jumătate a secolului al XIX-lea a fost emanciparea
socială și desființarea privilegiilor feudale, apoi unirea Principatelor Valahiei și Moldovei. După
unirea de la 24 Ianuarie 1859, idealul național s-a modificat, vizând câștigarea independenței de
stat, fapt realizat la 9 mai 1877 și validat prin hotărârile Congresului de la Berlin din anul 1878.
Ulterior, idealul național a evoluat, vizând unirea la Regatul României a tuturor
teritoriilor locuite de români și care la acea dată se găseau în afara statului român. Acesta a fost
idealul ce a modelat interesele naționale ale României de după cucerirea independenței de stat în
1877, cu recunoașterea internațională asigurată de punerea în aplicare a deciziilor România a fost
proclamată regat în anul 1881.
 După unirea Principatelor Valahiei și Moldovei de la 24 Ianuarie 1859, idealul național a
fost câștigarea independenței de stat, fapt realizat la 9 mai 1877 și validat prin hotărârile
Congresului de la Berlin din anul 1878 (prof. univ. Frunzeti, 2018,p.22).

2) Unirea Dobrogei cu Romania

Dobrogea, pământul dintre Dunăre şi Marea Neagră, este singurul teritoriu al

României situat, din punct de vedere geografic, în cadrul peninsulei Balcanice. Locuit
în antichitate de către geţi, a fost locul unde s-au întâlnit civilizaţiile elenă şi romană,
precum şi primul teritoriu locuit de către daco-romani unde a pătruns creştinismul propovăduit
de către apostolul Andrei(Patrascu si Manea, pg. 236).

In timpul domniei lui Mihail I (1418-1420), Dobrogea a intrat pentru mai mult de 4
secole sub dominaţie otomană.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, Dobrogea s-a alăturat statului naţional român în
condiţiile înfrângerii Imperiului Otoman în războiul ruso-româno-otoman din anii 1877-
1878. Astfel, conform prevederilor teritoriale ale tratatului de pace de la Berlin din 1/13 iulie
1878, Dobrogea, incluzând Delta Dunării şi Insula Şerpilor urma să revină României după
retragerea autorităţilor militare ruse ce se aflau la acea dată în provincie ( Patrascu si
Manea,pg.236)
Marea majoritate a populaţiei din Dobrogea nutrea sentimente de satisfacţie faţă de unirea
provinciei cu România.Locotenent-colonelul Ioan Murgescu, membru în comisia militară nota:
„Toate populaţiunile române, grece, turce şi tătare aşteaptă cu nerăbdare ocupaţiunea
Dobrogeide către români şi în toate locurile unde am fost mi-au mărturisit că se găsesc fericiţi
că Dobrogea şi Marea s-au dat României” Apud Maravela 2008, p. 5.( Patrascu si Manea,
pg.237).

In cinstea acestui eveniment au fost ridicate trei arcuri de triumf decorate de către pictorul
Enache Cardaş şi tapiţerul german Johan Jung. Este semnificativ faptul că au fost construite
arcuri de triumf chiar şi de către comunităţile: greacă, bulgară şi evreiască din oraş.
 Proclamatia citita de Carol I a fost multiplicata pe foi volante în limbile: română,turcă,
greacă şi bulgară şi a fost răspândit pe întreg teritoriul Dobrogei.
Proclamaţia îi anunţa pe locuitorii Dobrogei că „cele mai sfinte şi mai scumpe bunuri
ale omenirii – viaţa, onoarea şi proprietatea – sunt puse sub scutul noii constituţii”
Totodată, textul proclamaţiei asigura că „Religiunea voastră, familia voastră,
pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre şi nimeni nu le va putea lovi fără
a-şi primi legitima pedeapsă” .( Patrascu si Manea, pg.239).

Din pacate nu toti romanii s-au aratat incantati de unirea Dobrogei cu Romania, opiniile
fiind accentuate si de nenumarati jurnalisti ai vremii. Ei considerau ca aceasta provincie era slab
dezvoltata si ar fi o povara pentru Romania, iar orasele Galati si Braila ar fi falimentate de portul
Constanta. De asemenea mai multi politicieni conservatori ca P.Carp si Dimitrie Sturza
considerau ca prin Unirea Dobrogei cu Romania, s-ar altera latinitatea poporului roman din
cauza numeroaselor etnii existente aici (Motoc 2018,pg.98).

Dobrogea la 14 noiembrie 1878, aceasta era o regiune pustiită cu vaste întinderi de

terenuri nelucrate şi fără niciun fel de industrie. Aşezările erau puţine şi slab dezvoltate.
Drumurile lipseau aproape cu desăvârşire.În aceste condiţii, dezvoltarea economiei şi restabilirea
ordinii publice au devenit unele dintre cele mai importante obiective ale autorităţilor române din
Dobrogea.În primii doi ani de administraţie în Dobrogea au fost create structuri administrative
compatibile cu cele din restul ţării(Patrascu si Manea, pg.238-239).

Existenta unui numar mare de nationalitati: rusi, turci,bulgari, germani, greci etc in
aceasta regiune facea ca elementul romanesc sa aiba de suferit. Multe sate nu aveau nici macar
un locuitor roman, limba nu era deloc cunoscuta in aceste comunitati, iar respectarea legilor
statului roman era optional pentru multi din ei. Pe de alta parte, aceste comunitati nu doreau
in nici un fel sa se integreze in noul stat, resursele exploatate de aici de catre ei nu aduceau nici
un beneficiu statului roman, iar in cazul unui conflict cu alte state nu se putea pune baza in ei
deoarece nu aveau patriotism nativ.(Motoc 2018,pg.112).
Valuri intregi de pastori mocani, satui de asuprirea austriaca, vin in Dobrogea si unii din
ei se stabilesc definitiv aici. Acestia aduc cu ei o intreaga lume romaneasca, care o data cu
intemeierea satelor au contribuit atat la dezvoltarea social- economica a Dobrogei precum si la
dezvoltarea constiintei nationale pe acest teritoriu.
 Inca din 1882 si continuand si in perioada interbelica, au fost desfasurate campanii de colonizare
a acestor teritorii prin improprietarirea atat a romanilor din vechiul regat cat si a altor nationalitati, reusind
astfel sa civilizeze acest teritoriu.
Facilităţile oferite de autorităţile române i-au determinat pe unii dintre românii din
Balcani să se stabilească pentru totdeauna în România. Oameni credincioşi, cu principii morale
creştine solide, macedonenii s-au stabilit cu încredere în Dobrogea, iar după anul 1914 şi în
Cadrilater. Fără drepturi şi fără putinţa de a-şi păstra limba şi credinţa prin biserică
şi şcoală, mulţi aromâni din Balcani şi-au găsit un nou început al vieţii în teritoriile româneşti.
Urmașii acestora trăiesc și astăzi în localitățile dobrogene(Cotan 2018, pg. 113).

Aceste aspecte sunt doar cateva dintre provocarile carora au trebuit sa le faca fata
locuitorii de la stanga si de la dreapta Dunarii pentru implinirea idealurilor si a interesului
national.Prin respectarea aspiratiilor populatiilor minoritare si impletirea acestora cu interesul
national s-a reusit ridicarea constiintei nationale a fiecarui locuitor al Dobrogei.
Bibliografie:

- Unirea Dobrogei cu România (14 noiembrie 1878), Dumitru Valentin Patrascu si Daniela
Liliana Manea, disponibil pe :
http://www.muzee-valcea.ro/buridava/B9_21.patrascu,%20manea.pdf
- Identitate si continuitate romaneasca in Delta Dunarii, Motoc Corneliu, Tulcea 2018,
disponibil pe:
https://s3.amazonaws.com/academia.edu.documents/59096548/Identitate_si_continuitate_ro
maneasca_in_Delta_Dunarii_Motoc_Corneliu20190430-32232-gox36n.pdf?response-content-
disposition=inline%3B%20filename%3DIdentitate_si_continuitate_romaneasca_in.pdf&X-Amz-
Algorithm=AWS4-HMAC-SHA256&X-Amz-
Credential=AKIAIWOWYYGZ2Y53UL3A%2F20190915%2Fus-east-1%2Fs3%2Faws4_request&X-
Amz-Date=20190915T120655Z&X-Amz-Expires=3600&X-Amz-SignedHeaders=host&X-Amz-
Signature=90fe279b6948a4e6346704e80748efb6c3a28f61fa2319fb3928376b0fcdfa29

- O pagina din istoria Dobrogei;Memoriile primarului George P. Gheorghiu , Claudiu

Cotan, Journal of Romanian Literary Studies, nr.15/2018, disponibil pe :
https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=740321

- Interesele nationale ale Romaniei in perioada premergatoare si in timpul primului razboi

mondial, prof. univ.dr. Teodor Frunzeti, Revista Academiei de Stiinte ale Securitatii
Nationale 1/2018, disponibil pe:
https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=3424731