RAIUL COPIILOR „Lăsaţi copiii să vină la Mine!

”
SERIE NOUĂ. ANUL I. NR. 2 EXEMPLAR GRATUIT. PENTRU SUSŢINEREA ACESTEI REVISTE
APRILIE 2017 DONAŢIILE SUNT BINEVENITE. DONAŢIA RECOMANDATĂ: 1 LEU.

Pofta de viaţă vine de la înviere

CRISTOS A ÎNVIAT!
Poveste din Raiul
Ce tradiţii de
copiilor de demult:
Paşte păstrează
Nae Bimbirică şi
românii
ouăle de Paşti
pag. 6-7
pag. 13

Care este legătura

Paginile
dintre Paşte şi
copiilor
calendar
pag. 8-11
pag. 14
 CĂRȚILE LUNII

Ce poţi citi în vacanţă

de Monica Morariu, Biblioteca Judeţeană Cluj
„Poveşti la telefon”
de Gianni Rodari
După cum bine ne spune şi
titlul, cartea cuprinde poveşti
hazlii spuse de un tată mereu
plecat cu treburi, fetiţei sale, care
nu poate adormi fără să asculte
măcar o poveste.
Domnul Bianchi, tatăl fetiţei,
fiind comis-voiajor, colinda toată
Italia, dar duminica era acasă
cu familia. Când era plecat, nu
uita să o sune seară de seară
pentru a-i spune o poveste, de
cele mai multe ori inventată de
el. Poveştile erau scurte, pline
de umor sau cu învăţăminte şi
pe placul fetiţei. În aceste poveşti
veţi întâlni personaje minunate,
căsuţe din frişcă şi îngheţată,
locuri frumoase unde se trăieşte
liniştit şi fără violenţă.
Citind această carte veţi râde
şi poate vă veţi gândi să scrieţi
şi voi poveşti amuzante. Vă
aşteptăm cu drag la Secţia pentru
copii a bibliotecii judeţene!

„Dosarul Popcorn” de Ana Rotea

www.editura-arthur.ro
Ana Rotea descrie în această carte imaginația
unor copii, bunătatea și dorința acestora de a ajuta
și de a deveni mici detectivi
pentru găsirea lui Popcorn,
porcușorul de Guineea al vecinei
lor de la etajul patru, tanti Geta.
Micii detectivi Teo, Ada, Bobo
și cățelul Sherlock se întâlnesc
pentru a stabili detaliile anchetei
ce va urma și numele lor sub
acoperire. Echipa Detectivilor
Aerieni Marlău, Gesicaflecer,
Bolumbo, Scupidu și Șerloc
lucrează la Dosarul Popcorn,
primul ei caz, interoghează și
ține sub observație suspecți și
adună probe cu profesionalism,
fiind inspirată din cărțile
scrise de Agatha Christie. Mergând pe urmele
porcușorului dispărut, pentru a afla mai multe
detalii, detectivii ajung să lucreze
și în piața de legume, la taraba
prietenei Getei. Gașca rivală, a
detectivilor Fafeflafi, îi urmăreşte
şi le pune mereu bețe-n roate.
Dar Detectivii Aerieni nu se dau
bătuți şi, la un moment dat, își
dau seama că printr-o alianță ar
putea rezolva mai repede cazul.
Oare vor putea duce ancheta
la bun sfârșit și vor găși
porcușorul? Veniți, dragi copii,
la Biblioteca Județeană și la
filialele acesteia, împrumutați
cartea și aflați finalul neașteptat
al micului roman!

Revista Raiul Copiilor – serie nouă este o publicaţie a Parohiei Române Unite cu Roma,
Greco-Catolică, Andrei Mureşanu din Cluj-Napoca
Îndrumător spiritual: pr. Mircea Marţian
Editor coordonator: Bianca Pădurean
Redactor: Claudiu Pădurean
Redactori juniori: Diana Crăciun, Diana Dotcoş, Mihai Dotcoş, Tudor Jurju, Alexandra Lungu, Iulia Marţian,
Maria-Clara Pădurean, Iuliu Andrei Pădurean, Irina Vac
Revistă realizată cu sprijinul ClujToday.ro
ISSN (print) 2559 - 0669; ISSN (on-line) 2559 - 1517; ISSN-L (print și on-line) 2559 - 0669

2 RAIUL COPIILOR
 EDITORIAL

Pofta de viaţă vine

de la înviere
Cristos a Înviat!
Așa este, e viu, cu adevărat!
Dar ce folos ar avea învierea lui
istorică, dacă n-ar deveni învierea
noastră personală.
Se știe că la Paști pot exista
trei categorii de creştini. Mai
întâi, sunt aceia care au rămas
blocaţi în Vinerea Mare, oameni
care mereu sunt nemulţumiţi de
viaţă, nemulţumiţi de atitudinea
celorlalţi... supărați, invidioși și
plângăcioși. La cealaltă extremă
sunt aceia care ar vrea să se
bucure de Paşte, dar fără a face
niciun minim efort și, de aceea,
n-au cum să se bucure de El. În
sfârșit, a treia categorie sunt cei
care se lasă înviați, care prin actul
de credință asumat și manifestat
în noaptea sfântă, î-L lasă pe Isus
să îi învieze.
pe mai departe în comoditatea ta,
dar trist.
În plus, Cristos a înviat chiar
dacă tu nu te bucuri! Ideea de
fond este aceea că pierzi ceea ce
ai fi putut câştiga: șansa unei noi
vieți.
Dacă până și perioada pascală
este pentru noi una ca oricare
alta, atunci vom continua să
bâjbâim ca orbii, să ne plictisim şi
chiar să trăim degeaba.
Dorința mea cea mare stă în
faptul că vreau să ”profităm” cu
toții de Înviere. De aceea, vă invit,
când citiți aceste rânduri, să mai
spuneți încă o dată din tot sufletul,
din toată inima… simțindu-l pe El
viu: Adevărat a înviat!...
Iar apoi, pentru că darul învierii
trebuie împărțit cu cei dragi, vă
invit să le dați și lor curaj, să le
redați pofta de viaţă: înviați-i
cu iubirea voastră, înviați-i cu
mărturia voastră, înviați-i cu
încrederea voastră. Amin!
Pr. Mircea Marțian

Aș vrea ca toți cititorii

Raiului copiilor să fie din ultima
categorie...

Cuvântul ebraic care defineşte

Paştele este “pesah“, adică
“trecere”. El face referinţă la o
trecere de la sclavie la libertate,
de la robia Egiptului, la libertatea
de copil al lui Dumnezeu (Paștele
evreiesc), iar prin Cristos, “pesah”
înseamnă trecerea de la moarte
la viaţă, de la întuneric la lumină,
de la îndoială și letargie, la
credință și tonifiere, de la tristeţe,
la bucurie.

Paştele te poate scoate,

astfel, din amorţeală şi din rutină.
Dar aceasta numai dacă vrei cu
adevărat să faci trecerea. Nimeni
nu te poate obliga să treci Marea
Roşie, poţi rămâne în Egipt, dar
sclav; nimeni nu te poate obliga
să te bucuri de Paşte, poţi rămâne

RAIUL COPIILOR 3
 SCRISOARE PASTORALĂ
TRECEREA DOMNULUI
ŞI TRECEREA NOASTRĂ
«Ziua Învierii, să ne luminăm popoare! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la Viaţă şi de
pe pământ la Cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântarea de biruinţă»
Iubiţi credincioşi,
Este ziua Învierii, este ceasul
bucuriei sărbătorii, al întăririi
credinţei şi al împlinirii speranţei.
Este Sărbătoarea sărbătorilor, ce
ne deschide nouă tuturor Calea
de pe pământ la Cer. (…)
1. PAŞTILE EVREILOR
– TRECEREA
DOMNULUI
«Este jertfa ce o aducem de
Paşti Domnului, care în Egipt a
trecut pe lângă casele fiilor lui
Israel…» (cf. Ex 12,27)
Încă din antichitate, popoarele
nomade celebrau primăvara un
ritual în care sacrificau un miel ca jertfă ce garanta
prosperitatea, abundenţa roadelor, bunăstarea
viitoare. Evreii erau un popor nomad în Egipt,
format din păstori şi agricultori ce cunoşteau acest
ritual antic. Treptat, pe măsură ce Dumnezeu
se dezvăluie acestui popor prin Moise, ritualul
sacrificiului de primăvară primeşte un alt înţeles şi
devine pentru evrei cea mai importantă sărbătoare
religioasă anuală: Paştile Domnului.
Care este, de fapt, originea sărbătorii Paştilor?
Cartea Exodului (Ieşirii) ne spune cum fiii lui
Israel se aflau în Ţara Egiptului slujind ca sclavi.
Dumnezeu îl trimite pe alesul Său Moise pentru
a elibera poporul, dar Faraonul se împotriveşte.
Atunci, Domnul, după ce trimite pedepse asupra
egiptenilor, decide să intervină în mod miraculos
pentru a-şi elibera poporul. Dezvăluindu-i lui Moise
planul Său, Domnul îi arată importanţa acestui
eveniment miraculos ca o reînnoire, un nou început,
care conferă o nouă origine timpului: «luna aceasta
să vă fie începutul lunilor, să vă fie întâia între lunile
anului» (cf. Ex 12,2). Apoi, îi oferă detalii rituale ce
vor trebui respectate. Domnul prescrie ca fiecare
cap de familie să-şi aleagă ca animal de jertfă un
miel de un an, de parte bărbătească, fără cusur, pe
care să-l înjunghie în ziua a 14-a a lunii, către seară
4 RAIUL COPIILOR
(Canonul Utreniei sărbătorii)
(cf. Ex 12,6). În continuare, îi
prezintă modul de preparare
şi consumare a jertfei. Trupul
mielului se va frige, dar fără a i se
zdrobi vreun os, iar cu sângele
lui se vor însemna porţile caselor
evreilor. Cina se va lua în grabă,
îmbrăcaţi ca pentru drum, având
chiar şi toiagul în mână.
Ne întrebăm de ce toate
aceste reguli rituale? Domnul
îi spune lui Moise: «deoarece
este Paştile Domnului» (cf. Ex
12,7-11). Cuvântul utilizat în
limba ebraică (pesah), înseamnă
«trecere», deci am putea traduce
«este Trecerea Domnului».
Ce înseamnă această trecere
a Domnului? Era cea de-a
zecea pedeapsă ce urma să se abată asupra
egiptenilor (moartea întâilor născuţi ai oamenilor
şi ai animalelor), însă nu şi asupra evreilor, căci
«Domnul are să treacă să lovească Egiptul şi,
văzând sângele de pe pragul de sus al porţii casei
şi de pe cei doi stâlpi, va trece pe lângă uşă şi nu
va îngădui nimicitorului să intre în casele voastre»
(cf. Ex 12,23). Cu alte cuvinte, trecerea Domnului
aduce moarte pentru egipteni, dar cruţă, ocroteşte,
casele fiilor lui Israel, însemnate cu semnul sângelui
mielului. Astfel, se înţelege legătura directă dintre
semnul sângelui mielului jertfit şi trecerea Domnului.
(…)
2. PAŞTILE DOMNULUI – TRECEREA
DIN MOARTE LA VIAŢĂ
«Înainte de Sărbătoarea Paştilor, ştiind Isus că a
sosit ceasul Său, ca să treacă din lumea aceasta la
Tatăl…» (cf. Io 13,1)
Cunoscând bogatul simbolism al ceremonialului
sărbătorii Paştilor evreilor, aşa cum este prezentat
în Vechiul Testament, vom trece acum la ritualul
Paştilor Domnului Isus Hristos.
Mai înainte însă, trebuie spus că în decursul
 SCRISOARE PASTORALĂ
SCRISOAREA PASTORALĂ
a PS Florentin CRIHĂLMEANU,
Episcopul Eparhiei greco-catolice de Cluj-Gherla,
la mărita Sărbătoare a Învierii din morţi a
Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos
veacurilor trecute de la ieşirea poporului din Egipt şi 3. PAŞTILE NOASTRE – TRECEREA
până la timpul lui Isus, celebrarea Paştilor evoluase şi
DE PE PĂMÂNT LA CER
se schimbase. Anumite elemente, precum ungerea
porţilor cu sângele mielului jertfit, sunt eliminate, iar
«Curăţiţi aluatul cel vechi, căci Paştile nostru
altele noi, corespunzătoare evoluţiei istorice, sunt
Hristos s-a jertfit pentru noi» (cf. 1Cor 5,7)
introduse. Astfel, locul pentru jertfirea mieilor este
numai Templul, iar jertfa o poate face doar preotul,
Prin apostoli şi urmaşii lor, noul ritual al celebrării
vărsând sângele mieilor pe altar. Deci, sărbătoarea
Paştilor va continua, având în centrul lui trecerea din
Paştilor era, în jurul sec. I, în primul rând, o jertfă
moarte la viaţă a Domnului nostru Isus Hristos, jertfa
rituală la templu şi, apoi, o masă rituală în familie.
răscumpărătoare şi de viaţă dătătoare pentru toţi
Pornim de la contextul Cinei de taină pe care
oamenii de pretutindeni. (…)
Isus o petrece cu apostolii. Sosind ziua Azimelor,
Iubiţi credincioşi,
trebuiau jertfite Paştile, adică împlinirea ritualului
Înainte de a încheia acest mesaj pastoral, doresc
Legii Vechi. Era perioada în care, la templu, preoţii
să vă împărtăşesc câteva dintre obiectivele actuale
jertfeau mieii de Paşti. Aşadar, putem afirma că
ale Eparhiei noastre.
ei vor celebra cu adevărat o cină de Paşti, dar cu
În fiecare primăvară rememorăm cu reverenţă
anumite particularităţi.
episcopii mărturisitori ai credinţei, trecuţi la Domnul.
Petru şi Ioan sunt trimişi să pregătească locul
În acest sens, dorim să mulţumim tuturor acelora
în care «se vor mânca Paştile» (cf. Lc 22,7-13). La
care, răspunzând cu generozitate apelului nostru, au
vremea cinei, împreună cu apostolii, Isus celebrează
trimis fotografii, documente, obiecte sau date inedite
ritualul mesei Paştilor. Însă binecuvântând, frângând
despre eminentul nostru Arhipăstor, Cardinal Iuliu
pâinea şi oferind potirul, El vorbeşte despre trupul
Hossu. În continuare vă invităm dacă aveţi asemenea
Său şi sângele Său, care vor fi jertfite pentru mulţi,
documente să ni le faceţi cunoscute. Cu voia Bunului
spre iertarea păcatelor, prefigurând, astfel, trecerea
Dumnezeu, procesul de beatificare al episcopilor
Sa la Tatăl, Paştile Sale (cf. Mc 14,22-24). În timpul
noştri avansează şi ne rugăm ca, în curând, să putem
ceremonialului, Isus le cere apostolilor să repete
participa la momentul celebrativ al ridicării lor la
acest ritual spre pomenirea Sa şi precizează că
cinstea altarelor. În semn de omagiu adus memoriei
aceasta este «Legea cea Nouă» (cf. Lc 22,19-
lor, continuăm monumentala construcţie a Catedralei
20). De asemenea, Domnul prevesteşte că acesta
noastre, solicitându-vă sprijinul în rugăciune, şi, după
este ultimul Paşti pe care îl mănâncă împreună,
posibilităţi, pe plan material.
până când va veni timpul plinătăţii în Împărăţia lui
În luna mai vom avea bucuria de a primi vizita
Dumnezeu (cf. Lc 22,15-16).
confraţilor noştri episcopi catolici, în Urbea noastră, cu
Apostolii, uimiţi şi tulburaţi, se vor împărtăşi cu
ocazia Sesiunii de primăvară a Conferinţei Episcopilor
Paştile Trupului şi Sângelui oferit de Isus. Însă,
din România.
adevărata consumare a Paştilor Sale vor fi pătimirile
Rămânem, în continuare, uniţi în rugăciune pentru
şi moartea prin răstignire pe cruce, momentul în
a avea cât mai curând marele har de a putea primi
care Hristos, Mielul lui Dumnezeu, luând asupra
vizita Sfântului Părinte Papa Francisc în Ţara noastră.
Sa păcatele lumii, îşi va oferi Spiritul Său Tatălui şi
(…)
va rosti cuvântul victoriei depline: «Împlinitu-s-a!»
Cu suflete pline de lumină, să trecem cu Hristos
(cf. Io 19,30). Acum, jertfa a fost adusă, Mielul
prin moarte spre Viaţă, cu speranţa că la ceasul
a fost sacrificat. Urmează înjunghierea Mielului,
rânduit, alături de Cel Înviat, vom celebra Ospăţul
ce deschide coasta preasfântă din care vor izvorî
Mielului Ceresc!
Sângele şi Apa, semnele sfintelor Taine, cu care
La Trecerea Domnului prin viaţa noastră, vă
toţi cei ce se vor însemna vor fi ocrotiţi de lucrarea
doresc sărbători binecuvântate, iar bucuria Învierii
celui rău. Dar Paştile lui Hristos nu s-au încheiat cu
să anime toate zilele vieţii noastre!
moartea Sa răscumpărătoare. Abia acum, urmează
momentul culminant: trecerea apelor morţii,
HRISTOS A ÎNVIAT!
coborârea în adânc, sfărâmarea porţilor iadului şi
† FLORENTIN
deschiderea porţilor raiului, spre viaţa veşnică. (…)
Episcop de Cluj-Gherla

RAIUL COPIILOR 5
 TRADIȚII

Printre cele mai interesante obiceiuri

CE TRADIȚII DE PAȘTE
PĂSTREAZĂ ROMÂNII
Unele dintre aceste tradiții
sunt păstrate neschimbate
de sute de ani
O tradiție pascală aparte păstrată în Transilvania
este cea a colindelor pascale. Spre deosebire de
colindele de Crăciun, aceste cântece sunt intonate
strict în cadrul bisericii. De multe ori, ele sunt cântate
în timp ce se cuminecă credincioșii sau în timp ce
se pregătesc pentru diferite oficii liturgice ori pentru
cele 12 denii. Linia melodică a acestor colinde este
cea a pricesnelor și se încadrează foarte bine în
tradiția bizantină.
În America de Nord au descoperit frumusețea
imnurilor catolice și protestante, iar mesajul acestor
imnuri a fost adaptat liniei melodice care îmbină
tradiția bizantină cu cea folclorică românească și
astfel au apărut aceste colinde pascale.
Cina Domnului, de la calvini
la ceilalți creștini
În toate teritoriile locuite de români, pentru
Paști, oamenii pregătesc ouă roșii. În unele
zone, gospodinele au început să vopsească ouă
multicolore, mai ales la orașe. În sate, însă, ouăle
sunt colorate cu foi de ceapă roșie,
iar apoi sunt decorate cu diferite
forme vegetale. Românii ung aceste
ouă colorate cu slănină, pentru că
grăsimea topită pe ouăle fierbinți
le conferă acestora o strălucire
frumoasă. Preparatele tradiționale
sunt bazate pe carne de miel, iar
vinul nu lipsește de pe nici o masă.
Gospodinele mai pregătesc
cozonaci, diferite soiuri de prăjituri
și mese bogate, care îi răsplătesc
deopotrivă pe cei care au postit și
pe cei care nu au postit, după cum
spun preoții care slujesc Utrenia
Învierii în noaptea de sâmbătă
spre duminică. În această noapte,

Există două feluri de colinde

pascale: cele intonate în Săptămâna
Mare exprimă compasiunea pentru
suferințele Mântuitorului, în timp ce
colindele intonate în Săptămâna
Luminată exprimă bucuria
Învierii. Aceste colinde reprezintă
moștenirea culturală a zecilor de
mii de ardeleni care au emigrat în
America de Nord înainte de Primul
Război Mondial, în timpul Imperiului
Austro-Ungar. Mulți dintre ei s-au
întors în Transilvania după război și
după Unirea cu Regatul României.

6 RAIUL COPIILOR
 TRADIȚII

se numără colindele de Paște și stropitul

oamenii vin cu lumânări și se salută cu ”Cristos a servesc dimineața, pe stomacul gol, în Săptămâna
Înviat!”, iar răspunsul este ”Adevărat că a Înviat!”. În Luminată.
Transilvania, a apărut o tradiție aparte, care provine
din perioada calvină.
Stropitul, un ritual adus de
germani în Evul Mediu
În timpul Evului Mediu, în Transilvania a fost
adus un alt ritual legat de sărbătorile pascale.
Este vorba de stropit sau de udat, un ritual adus
de coloniștii sași. Acest ritual a fost apoi preluat
de comunitățile maghiare și românești. În a doua
zi de Paști, se formează cete de tineri care încep
să colinde gospodăriile din sat. Ei stropesc cu apă
sau cu parfum tinerele fete sau doamne, în timp
ce rostesc poezioare, care diferă de la regiune la
regiune și care spun, în esență, că acești tineri
sunt grădinarii care stropesc florile din comunitate,
pentru ca acestea să nu se ofilească. Această
tradiție reprezintă deopotrivă un ritual de purificare
și unul de fertilitate, cu rădăcini precreștine, legat
În perioada în care Transilvania era un principat în vechea mitologie germanică de renașterea naturii
independent, a existat o lungă perioadă în care în timpul primăverii. Tinerii udători sunt răsplătiți cu
principii calvini au făcut eforturi foarte mari pentru a vin, cozonac și ouă roșii.
câștiga aderenți pentru confesiunea lor. În această În multe comunități, atât din România, cât și
perioadă, biserica românilor ardeleni, care purta din Republica Moldova, de Paști au loc adevărate
pe atunci numele de greco-orientală, a fost supusă competiții de spart ouă roșii. Cei care ciocnesc
unor superintendenți sau episcopi calvini, care s-au aceste ouă le aleg cu atenție. Cele mai țuguiate
străduit să transforme această biserică bizantină sunt și cele mai prețuite.
într-o biserică protestantă. În Biserica Reformată
Calvină nu există conceputul de transsubstanțiere, Unii aduc ouă de rață, de gâscă sau de curcă, cu
așa cum se regăsește el în bisericile ortodoxă și speranța că ele vor fi mai rezistente și că astfel vor
catolică. Acest concept presupune că pâinea și vinul câștiga competiția.
jertfite în timpul celebrării liturghiei
devin cuminecătură, adică sunt
Trupul și Sângele Domnului. Calvinii
au, în schimb, Cina Domnului, în care
credincioșii primesc de la pastori
pâine și vin binecuvântate.
Pentru că Biserica Reformată
Calvină are doar patru mari sărbători
peste an, dintre care Paștele este
cea mai importantă, Cina Domnului
era distribuită în mod special
tuturor cu prilejul sărbătoririi Învierii
Domnului. Această tradiție a fost
preluată de Biserica Română Unită
cu Roma, Greco-Catolică, și de
Biserica Ortodoxă Română.
De aceea, în Transilvania,
în noaptea de Înviere, oamenii
primesc vin și pâine binecuvântate,
pe care le duc acasă și pe care le Foto: România liberă

RAIUL COPIILOR 7
 PAGINILE COPIILOR

Cum cred eu că s-a născut muzica

de Maria-Clara Pădurean, 9 ani
Muzica este un grup de
sunete și de note care uneori te
stimulează să dansezi, să cânți
și chiar uneori te ajută să adormi.
Când o asculți, trăiești mai multe
sentimente: fericire, tristețe,
dezgust, adrenalină. Depinde ce
fel de muzică este. De exemplu,
muzica rock are mai multe feluri.
Muzica clasică și ea are multe
feluri. Dar și muzica hip-hop este
foarte interesantă. Ea are un
arbore genealogic foarte încâlcit,
și una dintre “crengi” duce la
muzica clasică. Cine ar fi crezut că
hip hop-ul ar semăna cu muzica
clasică??? Mai întâi s-a inventat
muzica triburilor primitive, apoi cea
religioasă și cea populară, a urmat
cea preclasică și apoi cea clasică.
Înainte să se inventeze portativul,
oamenii făceau pe colile de hârtie
liniuțe mai sus sau mai jos. Dar
unele erau prea sus sau prea jos
și treceau peste hârtie. Dar un om
se săturase să vadă niște liniuțe pe
hârtie, așa că s-a gândit să facă un
portativ. Mai întâi, portativul avea
11 liniuțe. Însă erau prea multe
liniuțe, așa că s-a gândit să facă
doar cinci liniuțe. Dar cum a ajuns
la cinci liniuțe? El și-a dat seama
că un om poate vedea numai
cinci lucruri deodată. Pun pariu
că acum încercați să vedeți. Nu?
Dar oricâte liniuțe are portativul,
muzica noastră preferată rămâne
la fel. Deci niciodată să nu renunțați
la melodia preferată, cântărețul
preferat sau trupa preferată.

Tata, eroul şi modelul meu Alături de tatăl meu mă simt în

siguranță și sunt foarte mândru
de el. El știe cel mai bine să fie
de Mihai Dotcoş, 13 ani tată și pentru acest lucru o să-i
mulțumesc toată viața.
În rugăciunile mele spuse în deslușesc și să înțeleg tainele Dumnezeu să-l aibă în paza Sa!
fiecare seară, îi mulțumesc lui matematicii.
Dumnezeu pentru familia
pe care mi-a dăruit-o.
Îmi iubesc sora, bunicii și
părinții, deopotrivă, dar
doresc să devin un bărbat
de nădejde și consider că
tata este un bun model
pentru mine.
Tata este un bărbat
puternic și fizic și psihic.
La locul lui de muncă se
pregătește în fiecare zi să
ne apere țara. Acasă este
cel care ne învăluie cu
iubire și cu atenție, este
un om calm, gata oricând
să-mi fie sprijin. Este cel
care se joacă cu noi și cel
care are răspuns la toate
întrebările mele pe teme
de geografie și istorie.
Este cel care mă face să Desen de Diana Dotcoș, 9 ani

8 RAIUL COPIILOR
 PAGINILE COPIILOR

O tradiţie păstrată din moşi-strămoşi:

Cum se încondeiază ouăle în Bucovina
Interviu realizat de Diana Crăciun, 13 ani
Reporter Raiul Copiilor: abia aşteptam Paştele ca sa
Care este tehnica încondeierii pot sa încondeiez ouă, bucuria
ouălor în nordul Bucovinei? aceea de a duce tradiţia mai
departe era o bucurie enormă.
Meşter Popular: Se
degresează ouăle cu apă şi R.R.C: Care sunt semnificaţiile
săpun. Se trasează cu negru şi simbolurile ouălor încondeiate?
primele linii cunoscute sub
denumirea de brâu, apoi se M.P: Linia dreaptă verticală
începe lucrul. Culorile folosite = viaţa; linia dreapta orizontală
sunt galben, roşu şi verde. = moartea; linia dublă dreaptă =
Prima oară se lucrează oul în eternitatea; linia cu dreptunghiuri
culoarea galbenă, apoi se fac = gândirea şi cunoaşterea; linia
florile cu roşu sau cu alte culori uşor ondulată = apa, purificarea;
cum ar fi albastru, mov. La final, spirala = timpul, eternitatea;
se lucrează cu culoarea verde. dubla spirală = legătura dintre
După uscare se aplică un strat viaţa şi moarte; Steaua - este
subţire de lac incolor, care nu un motiv răspândit, întâlnit mai
trebuie să conţină diluant sau ales în Bucovina şi în tot vechiul
alte substanţe care să dizolve Regat. În Vâlcea şi Râmnicu
vopseaua. Desen de Iuliu Pădurean, 5 ani Sărat, acest motiv este întâlnit şi
cu numele de "floarea străchinii"
sau "steaua ciobanului"; Mănăstirea - tot un simbol
R.R.C: Ştiu că în prezent găsirea vopselelor al creştinătăţii; Crucea - semnul creştinătăţii. În zona
a devenit o problemă. Ele erau importate din Muscel apare o cruce mică în punctul de încrucişare
Germania şi se găseau în magazinele cu produse a două beţe şi în cele patru compartimente câte o
chimice, la kilogram, dar au dispărut de pe rafturi. figură, care pe alte ouă se numeşte "argeşeanca"
Cum vă descurcaţi? sau "goanga".

M.P: Ne descurcăm foarte

greu, am mai găsit pe la femeile
care vopsesc lână pentru
covoare în Ardeal şi la cele din
Paltinu care îşi aduc vopselele
de la Cernăuţi.

R.R.C: De la ce vârstă
aţi început să vopsiţi ouăle
tradiţional?

M.P: De mică, de la şase-

şapte ani m-a învăţat bunica să
încondeiez ouăle. E greu, dar
cu timpul îţi intră în ritm. Primele
mele ouă nu au fost foarte
reuşite, pentru că îmi tremura
mâna de fericire, dar mai încolo,
când am crescut mai mare, de Desen de Tudor Jurju, 10 ani

RAIUL COPIILOR 9

Un nou prieten de nădejde: pianul
de Iulia Marţian, 12 ani
Pe lângă pasiunea mea pentru
citit, acum nouă ani, am început
să nutresc o adevarată plăcere
de a cânta. Mai întâi cu vocea,
iar apoi mi-am descoperit un alt
talent: de a cânta la pian.
Am început în cadrul școlii
parohiale de pian cu domnul DO,
care stă la subsolul casei muzicale
încă de când mă știu, adică din
jurul vârstei de patru ani, când am
început să învăț să cânt la acest
instrument. Curioasă, am apăsat
clapa albă din centru, auzind
explicațiile Amaliei, prima mea
profesoară și am auzit un sunet
amplu, puternic si răsunător, exact
așa cum e, de altfel, domnul DO.
Am urcat mai departe, iar
domnișoara RE m-a întâmpinat
cu plăcere exact sub prima linie
a portativului. Din păcate, a
trebuit să-mi schimb profesorul,
rămânând în familie, învâţând
cu soțul Amaliei, Paul. A fost la
10
PAGINILE COPIILOR
fel de bine, atât doar că a trebuit
să muncesc puțin mai mult. Deja
mâinile mele umblau grațios
pe pian și piese melodioase se
țeseau ca un miraj al poveștilor,
din care sensibila RE nu putea
lipsi.
Următorul an... nota MI, cu o
terță mare mai bătrână ca DO,
simpatică, umoristică şi dramatică,
o adevarată actriță, m-a sprijinit
în a continua această pasiune
muzicală, chiar dacă plăcerea
mea de a citi îmi cam fura timpul.
Am început să exersez mai intens,
aveam nevoie de timp, dar am
răzbit, avansând în cunoștințele
mele în domeniul muzicii tot mai
mult, fiind ambițiosă şi putând să
fac mai multe lucruri deodată, la
fel ca super MI.
Ha! Urmează moșulică
FA, mare amator de bârfe şi
extraordinar de uituc. Am început
să merg la concursuri și examene.
În capul meu erau doar diplome
de merit şi de excelență, felicitări
și greșeli remediate automat la
pian, în fața a zeci de oameni, dar
cel mai important în fața juriului si
a părinților mei. Am învins, însă,
emoțiile pe ritmul menuetului și
valsului, cu ajutorul bunicuțului
nostru, FA.
Am început școala, o nouă
viață, un nou început. Nu am
renunțat la pian, oricum, tocmai
îl întâlnisem pe bebelușul SOL,
un mare zăpăcit și distrat. E clar,
are neapărată nevoie de câteva
ședințe menite să-i regleze
comportamentul (tocmai ce
intrase la grădiniță și învățase
câteva prostii... nimeni nu-i
perfect!). Normal, mi-am făcut
prieteni, care veneau mereu la
concursurile mele, probabil doar
pentru prăjitura care urma după
finalul competiției, dar important e
că veneau... ( alături de nesăbuitul
RAIUL COPIILOR

SOL, care iși tot scăpa lingurița
pe jos).
Clasa a doua, al șaselea an
de pian, eram deja foarte bună
(scuzați “modestia”!), trebuie să
recunosc. Acum mă perfecționam
împreună cu prințesa LA. Aceasta
era ocupată, primise un nou
cațeluș să-l îngrijească, LA diez
(pentru propria informare, am
căutat... se foloseşte mai ales în
jazz). Da, într-adevăr, activitățile
deveneau din ce mai obositoare,
așa că mă relaxam la pian. Mereu
acea prințesă LA mă îndemna
să cânt și iar să cânt... era totul
perfect, chiar dacă, să fie vorba
între noi, LA era cam lăudăroasă.
Pac, al șaptelea an de pian
a venit ca fulgerul, cu nota SI,
morocănosul și leneșul SI.
Trebuia din nou să îmi schimb
profesorul.., Eram deja pianist cu
acte în regulă la școala de muzică
de după școală. Acel an de pian
PAGINILE COPIILOR
a fost cel mai greu, de aceea
eu îl consider pe SI, nota mea
ghinionistă. În acel an, plăcerea
mea de a cânta la pian a scăzut
catastrofal, poate şi din cauza noii
mele profesoare. Astfel, pianul a
stat în mare parte oprit, prăfuit şi
părăsit, doar răutăciosul SI îi mai
vorbea din când în când mai mult
de spaima examenelor.
Noroc cu clasa a patra, care
m-a prins din urmă, revigorantă,
ca un duș cu apă rece, rece, dăruit
de fratele geamăn al domnului
DO: DO2 , supereroul altruist care
a pocnit din degete pentru a mă
trezi cu o alta profesoară, tânără
și drăguță (din nou, în parohie).
Normal, nu mi-a revenit pasiunea
pentru pian în totalitate, nu
repetam în fiecare zi, dar pianul
cel prăfuit a fost curățat și repus
în funcțiune, iar asta doar datorită
eroului DO2.
Acum, a apărut în viața mea
o nouă profesoară, serioasă și
distractivă, care mă învață la
pian, melodii care îmi readuc zi
de zi această pasiune muzicală,
purtată de-a lungul a nouă ani,
pasiune aflată în viața mea încă
de când îmi pot rosti numele și am
descoperit acest prieten devotat:
pianul.
Asfel am început prietenia cu
el, cu o atingere fină și timidă de
copil, cu o mână delicată care
apasă clapele negre și albe ale
pianului, care a ajuns, asfel, să-mi
facă viața mai frumoasă și odată
cu aceasta și celor din jur. Această
pasiune mi-a însoțit copilăria cu
sentimente și experiențe diverse
de fericire, tristete, singurătate
și prietenie, dar niciodată nu a
încetat să mă facă să sper că
voi aduce un plus acestei lumi,
pe tiparul unui vals de Bach, cu
ajutorul notelor și a pasiunii mele
muzicale.

Cel mai bun film de văzut în vacanţă

de Irina Vac, 10 ani

Harry Potter
Deşi este un film cu farmece şi descântece,
Harry Potter este un film minunat, cu actori minunaţi.
Părerea mea despre acest film este că e o combinaţie
între putere şi slăbiciune, între prietenie şi duşmănie.
Personajul principal, Harry Potter, este un caracter
foarte puternic şi curajos. Daca mă gândesc extrem
de profund, l-aş asemana cu Isus. Aceasta este
părerea mea. Aş face această asemănare pentru că
amândoi suferă, chiar dacă nu în aceleaşi moduri.
Harry este trist din cauza familiei lui care a murit
printr-o vrajă, iar Isus, nici nu mai trebuie să amintesc
cât a suferit pentru noi. Nici nu ne dăm seama câte Voldemort, pe care îl asemăn cu Irod, gata să
persoane dragi mor. omoare pe toată lumea, doar ca să-şi ucida ţinta,
Mai sunt două personaje principale, prieteni foarte adica pe Harry. De asemenea, Iosif şi Maria, părinţii
buni cu Harry, şi anume Ron Weasley şi Hermione personajului pe care l-am asemănat cu Harry, sunt
Granger. Dacă l-am asemănat pe Harry cu Isus, pe un fel de James şi Lilly Potter, părinţii lui Harry.
aceştia îi pot asemăna cu cei 12 Apostoli, gata să-i Este o serie de şapte cărţi/filme, câte zile sunt şi
sară mereu în ajutor. în săptămana mare/săptămâna luminată, iar fiecare
Ca şi personaj negativ, îl avem pe Lordul este minunat în felul lui!

RAIUL COPIILOR 11
 TIMOTEI CIPARIU

Timotei Cipariu, preotul

care a fondat primul ziar
românesc cu litere latine
Noua catedrală greco-catolică din Cluj este situată în Piața Timotei Cipariu. Însă puțini
mai știu cine a fost Timotei Cipariu: preot greco-catolic, fondator al Academiei Române și
cel care a scos primul ziar românesc tipărit cu litere latine. De asemenea, Timotei Cipariu
a fost unul dintre liderii revoluţionarilor români de la 1848-1849 din Transilvania.
care era o parte a Austro-Ungariei, Timotei Cipariu
a fost mai întâi vicepreşedinte, apoi preşedinte al
Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română
şi Cultura Poporului Român - ASTRA.

Timotei Cipariu a fost unul dintre cele mai reuşite

produse intelectuale ale Şcolilor Blajului. Născut
în satul Pănade din comitatul Târnava Mică, el a
luat de mic drumul Micii Rome. El a absolvit mai
întâi studiile gimnaziale, apoi cele filosofice şi cele
teologice la Blaj.

Hirotonit preot greco-catolic în 1827, el a fost

numit profesor la Gimnaziu, apoi la Seminarul
teologic. Timotei Cipariu a devenit director al
Gimnaziului, apoi inspector al şcolilor blăjene.

Între 1833 şi 1866, Timotei Cipariu a fost şi

Foarte stimat, el a fost ales în conducerea Marii
Adunări Naţionale din 15 mai 1848. Pentru că era
cel mai erudit dintre liderii revoluţionari, Timotei
Cipariu a fost inclus în delegaţia naţiunii române,
trimise la Viena, pentru a prezenta împăratului
doleanţele românilor ardeleni. Întors în Transilvania,
el a făcut parte din Comitetul Naţional Român, cu
sediul la Sibiu. Acest Comitet Naţional Român a
fost un adevărat guvern românesc al Transilvaniei
în perioada Revoluției de la 1848 - 1849.
director al Tipografiei Arhidiecezane a Blajului. Din
anul 1842, Timotei Cipariu a fost canonic, iar apoi
prepozit capitular al Arhiepiscopiei Greco-Catolice
de Alba Iulia şi Făgăraş. Deşi şi-a făcut toate studiile
în Blaj, el a reuşit să înveţe limbile latină, greacă,
ebraică, arabă, siriacă, turcă, persană, spaniolă,
italiană, engleză, maghiară şi germană. Întreaga sa
avere şi-a investit-o în cărţi. Timotei Cipariu a lăsat
în urma sa una dintre cele mai bogate biblioteci
particulare din Transilvania. Marele intelectual
blăjean a editat, din 1847, ziarul Organul luminărei.
Acesta a fost primul ziar românesc tipărit cu litere
latine, într-o perioadă în care românii din Valahia şi
din Moldova foloseau încă alfabetul chirilic.

Sfârşitul Revoluţiei nu a însemnat şi încheierea
activităţii publice a lui Timotei Cipariu. Peste
Carpaţi, el a pus umărul la crearea unei instituţii
fundamentale pentru proaspătul stat român:
Academia Română. De asemenea, în Transilvania,
Practic, prin cărţile sale, prin activitatea de
profesor şi de ziarist, Timotei Cipariu a modelat,
ca nimeni altul până la el, expresia literară a limbii
române. Marele canonic al Blajului a fost, în 1866
unul dintre fondatorii Academiei Române.

12 RAIUL COPIILOR
 DEMULT...

O poveste din Raiul Copiilor

Publicaţia noastră vrea să reînnoade tradiţia unei reviste mai vechi, de la sfârşitul anilor 1940, care apărea la
Bucureşti. Ea se adresa tot copiilor şi avea menirea de a aduce învăţătura creştină catolică în casele copiilor.
Vechea serie a Raiului Copiilor a inclus o serie de texte valoroase, care au fost repere pentru copiii vremii. O
parte a acestor texte va fi reprodusă în seria nouă, cu mici ajustări de ordin sintactic şi morfologic. Am păstrat,
pe cât am putut, exprimarea arhaică, pentru a da un plus de savoare textului.

Nae Bimbrică şi ouăle de Paşti

– Eu nu ştiu ce are domnul prefect cu mine, se plân- strigă: “Vino, Ioane! Iată ce dar minunat ţi-a trimis
gea într-o zi Nae Bimbirică soţiei sale. Orice aş face, nu domnul primar”. Hm, făcu domnul prefect. Se pare că
e bine. Nu mai ştiu ce să fac, oftă Nae. Nae Bimbirică totuşi e un om cumsecade.
– Dacă i-ai trimite un dar, observă soţia lui, un dar – Am câştigat! strigă Nae, în culmea bucuriei.
de Paşti?
– M-ar da afară, cu
dar cu tot, răspunse Nae
amărât.
– Depinde de darul ce
i-ai oferi.
– Aşa-i. Dacă aş şti ce-i
place sau de ce are nevoie
domnul prefect, nimic n-ar
costa prea scump.
– Am auzit, continuă
doamna Bimbirică, cum s-a
plâns soţia lui unei prietene
că n-are ouă de Paşti. De
aceea, mă gândesc…
– Să-i oferi coşul cel
mare plin cu ouă pe care
l-am primit de la Nicu în
ziua de 1 aprilie? întreabă
Nae şi deodată o rază de
speranţă se arată în ochii
lui. Iată o idee bună. – Totul s-a întâmplat în Vinerea Mare. În duminica
– Adevărat că eu voiam să păstrez aceste ouă pentru de Paşti, Nae îmbrăcă hainele sale cele mai frumoase
Paşti, zise doamna Bimbirică, dar înainte de toate vine şi plecă la domnul prefect să-i spună, în numele
domnul prefect. bibirenilor “Cristos a înviat!”.
– Ai dreptate, aşa e: înainte de toate vine domnul – După scurt timp se întoarse acasă, însă, Doamne,
prefecr. Îi voi trimite chiar astăzi coşul cu ouă, aşa în ce hal! Jobenul îi era turtit de nici nu putei ghici ce
cum l-am primit şi noi. Doar biletul îl voi schimba: formă avusese; pantalonii rupţi şi hainele pline de praf.
Sărbători fericite şi câteva ouă de Paşti. Al d-lui prefect – Eu nu înţeleg pe acest prefect, zise Nae către
devotat primar din Bimbireni din Vale. nevasta sa. Abia deschisesem uşa şi începusem să
– Doi servitori au fost însărcinaţi să prezinte coşul rostesc două cuvinte, că el înfuriat se năpusti la mine şi
cel mare domnului prefect. mă aruncă afară. Din ce cauză, nu ştiu.
– Ei bine, ce a spus? întreabă Nae nerăbdător când – Eu ştiu, zise soţia lui. Toate ouăle erau găurite
cei doi servitori s-au întors. şi umplute cu nisip. Nicu şi-a permis o glumă de 1
– Doamna a fost încântată. Abia a zărit biletul şi aprilie.
RAIUL COPIILOR 13
 CALENDAR

În România, creștinii de rit bizantin serbează Crăciunul odată cu Occidentul,

iar Paștele odată cu Orientul

Care este legătura dintre Paște și calendar

Lucrurile sunt complicate la noi în țară și de diferențele etnice
și istorice, care se suprapun peste cele confesionale
Ortodocșii, greco-catolicii, romano-catolicii și
protestanții vor serba Paștele în același timp în
acest an. De obicei, există un decalaj între ortodocși
și greco-catolici, pe de o parte, și romano-catolici și
protestanți, de cealaltă parte. Și asta pentru că creștinii
de rit bizantin folosesc, pentru a stabili data Paștelui,
calendarul iulian, în timp ce celelalte culte folosesc
calendarul gregorian.
Cum a apărut reforma calendarului
Cea mai veche variantă a
calendarului pe care îl folosim datează
din anul 46 î. Ch. Este vorba de o
variantă care a fost stabilită de către
conducătorul roman Iulius Caesar.
Calendarul iulian are 365 de zile, iar
o dată la patru ani apare anul bisect,
de 366 de zile. Însă anul astronomic
este mai lung cu 11 minute decât anul
calendaristic. Acest lucru a produs
apariția unui decalaj de câte o zi la
fiecare 128 de ani. Din acest motiv, în
Evul Mediu, Papa Grigore al XIII-lea
a propus un nou calendar. Acesta a
intrat în vigoare în 4 octombrie 1528,
dată care a fost urmată de 15 octombrie 1528. Noul
calendar a fost adoptat, mai întâi, de țările catolice,
apoi de cele protestante. Însă țările ortodoxe au făcut
acest lucru mult mai târziu.
În România, ca urmare a Unirii Transilvaniei cu
România, de la 1 Decembrie 1918, noul calendar a
fost adoptat în anul 1919. În Transilvania, Crișana,
Banat, Maramureș și Bucovina, noul calendar fusese
introdus înainte de acest eveniment. Astfel, din anul
1919, toți creștinii au serbat Paștele și Crăciunul în
același timp. Însă această stare de fapt nu a durat
decât până în anul 1924. Și asta pentru că o serie
de biserici ortodoxe, precum cea din Rusia, Serbia,
Ierusalim și cea din Grecia au refuzat introducerea
noului calendar. Acest lucru a dus la organizarea unui
sinod panortodox, în care a fost adoptat un calendar
gregorian revizuit. Biserica Ortodoxă din Finlanda
a refuzat să îl adopte, așa că ortodocșii din această
țară folosesc calendarul gregorian. O serie de biserici
ortodoxe, precum cea din România, cea din Bulgaria
ori Patriarhia Ecumenică a Constantinopolelui
folosesc calendarul gregorian revizuit
și serbează Crăciunul o dată cu
romano-catolicii și protestanții, dar
Paștele o dată cu bisericile ortodoxe
care au rămas la calendarul iulian,
cele din Rusia, din Ucraina, din Serbia
ori din Ierusalim.
Etnia, un factor decisiv
În România, datele problemei sunt
complicate și de structura etnică a
populației. Vaticanul a recomandat
catolicilor care trăiesc în țări cu o
majoritate ortodoxă să serbeze Paștele
împreună cu majoritatea. În România,
unde există două rituri majore ale Bisericii Catolice,
latin și bizantin, recomandarea Vaticanului nu a putut
fi urmată decât parțial. Biserica Română Unită cu
Roma, Greco-Catolică, de rit bizantin, este majoritar
alcătuită din români. Greco-catolicii serbează Paștele
împreună cu ortodocșii. Biserica Romano-Catolică, de
rit latin, are două eparhii dominate de români, trei de
maghiari și una mixtă, care include maghiari, români
și germani. Majoritatea credincioșilor romano-catolici
este de origine maghiară, care a decis să serbeze
Paștele împreună cu cei din Ungaria.

1528 – Papa Grigore al XIII-lea alcătuiește calendarul gregorian

1590 – Calendarul gregoria este adoptat în Transilvania
1919 – Calendarul gregorian înlocuiește calendarul iulian în România Mare
1923 – Sinodul panortodox adoptă calendarul gregorian revizuit
1924 – Calendarul gregorian revizuit este pus în aplicare de Biserica Ortodoxă Română

14 RAIUL COPIILOR

În Liban au rezistat comunități creștine străvechi, înființate pe vremea apostolilor
Creștinii care vorbesc limba lui Isus
Pentru cei care merg la slujbele bisericilor din Țara Cedrilor este un lucru obișnuit
să asiste la liturghii oficiate în limba aramaică
În Liban, în ciuda vicisitudinilor
Istoriei, a supraviețuit cea mai
importantă comunitate creștină din
țările arabe. Este vorba de creștini
care continuă o tradiție care a
apărut pe vremea apostolilor.
Creștinii libanezi păstrează nu
doar o tradiție veche de 2.000
de ani, ci și limba aramaică. În
vremea Imperiului Babilonean,
Rituri istorice
Între maroniți și melkiți
există o serie de diferențe.
Biserica maronită a păstrat un
rit care este numit sirian ori
chaldeean. Biserica melkită
are un rit înscris în tradiția
bizantină. Maroniții au un
singur patriarh, catolic. Melkiții
au doi: unul ortodox și unul
greco-catolic. Astfel, Libanul, o
țară majoritar musulmană, are
trei culte creștine, dintre care
două catolice și unul ortodox.
Însă, luați împreună, libanezii
creștini sunt mai numeroși decât
libanezii sunniți ori cei șiiți, luați
separat. Între creștinii libanezi
relațiile sunt foarte bune.
aceasta devenise limba comună
de comunicare pentru popoarele
Orientului Mijlociu. După cum
arată Evanghelia și izvoarele
istorice, Mântuitorul Isus Cristos
și apostolii săi au vorbit această
limbă. De altfel, multe dintre
textele Sfinte Scripturi sunt scrise
în graiul aramaic. Tradiția atribuie
creștinarea Libanului unuia dintre
cei 70 de trimiși ai Mântuitorului,
numit Quartos. Episcopia Libanului
RAIUL COPIILOR
COMUNITĂŢI CREŞTINE
aparținea, în Antichitate, de
Patriarhia de Antiohia. Deși sunt
supuși unor jurisdicții diferite,
creștinii libanezi împart aceleași
comori liturgice. Există două biserici
catolice: maronită și melkită, și una
ortodoxă.
Tradiția maronită arată că acest
cult creștin își are patriarh propriu
din anul 680, când maroniții și-
au ales propriul conducător
bisericesc, numit Ioan Maron,
în ciuda opoziției Patriarhiei
din Constantinopole, care își
revendica rolul conducător în
întregul Orient. Motivul invocat
de maroniți a fost reprezentant
de năvălirea arabă, care a tăiat
legăturile creștinilor libanezi
cu Constantinopolele. Biserica
maronită nu au întrerupt niciodată
comuniunea cu Biserica Romei.
Ei au format, astfel, o biserică
catolică ce și-a păstrat propriul
ei rit oriental, în contexul în care
cruciații au întemeiat o serie de
state în Orientul Mijlociu. Însă,
după ce Libanul a fost cucerit de
musulmanii sunniți arabi, creștinii
maroniți, care erau considerați
drept aliați ai cruciaților, au fost
masacrați. Ei au putut să își reia
dezvoltarea abia după ce Libanul
a ajuns sub stăpânirea Imperiului
Otoman. Deși erau tot musulmani
sunniți, otomanii au instituit un
sistem de toleranță religioasă în
care creștinii aveau o libertate mult
mai mare și autonomia cultului.
În prezent, conducătorul Bisericii
Maronite are rangul de patriarh în
cadrul Bisericii Catolice. În ultimii
ani, nu au fost făcute estimări
ale numărului de maroniți. Unele
surse indică faptul că ar fi circa
trei milioane de creștini libanezi
care aparțin acestei biserici, dintre
care două milioane sunt libanezi în
diaspora.
Melkiții libanezi sunt celălalt cult
creștin important din această țară.
”Spre deosebire de maroniți, și în
timpul năvălirilor arabe, melkiții
au rămas fideli Patriarhiei din
Constantinopole. Ei și-au păstrat
această legătură și după marea
schismă din anul 1054. La fel
ca și maroniții, și melkiții au fost
obiectul unei intense prigoane
din partea musulmanilor”, spun
cărțile de istorie. Totuși, în timpul
cruciadelor, o serie de melkiți au
acceptat Unirea cu Biserica Romei
și a apărut, astfel, cel de-al doilea
cult creștin greco-catolic din Liban,
în timp ce alții au rămas ortodocși.
Cele două ramuri ale Bisericii
Melkite și-au ales fiecare câte un
patriarh. Circa 320.000 de libanezi
sunt melkiți ortodocși și circa
160.000 sunt melkiți greco-catolici.
1.000.000
de creștini maroniți catolici
320.000
de creștini melkiți ortodocși
160.000
de creștini melkiți catolici
15
 SĂRBĂTORI

Program special în Săptămâna Luminată

DUMINICĂ, 16 APRILIE 2017 –
Ziua Învierii Domnului nostru Isus Cristos
08.30 Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur – celebrant pr. Titus Sas
10.00 Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur – celebrant pr. Mircea Marțian
11.30 Liturghia animată de copii – celebrant pr. Mircea Marțian
18.30 Liturghia de seară – celebrant pr. Florin Isac

LUNI, 17 APRILIE – a doua zi de Paşti

08.30 Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur – celebrant pr. Mircea Marțian
10.00 Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur – celebrant pr. Titus Sas
11.30 Liturghia animată de copii urmată de Concursul de ciocnit ouă roșii – celebrant pr.Mircea Marțian
18.30 Liturghia de seară – celebrant pr. Titus Sas

MARŢI, 18 APRILIE – a treia zi de Paşti

06.45 Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur – celebrant pr. Titus Sas
07.30 – 08.50 Rugăciunea Rozariului
09.00 Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur – celebrant pr. Mircea Marțian
18.30 Liturghia de seară – celebrant pr. Florin Isac

ALTE ACTIVITĂŢI:
Concursul de ciocnit ouă roșii – a II-a zi de Paști, luni, 17 aprilie 2017, ora 12.40 (după Liturghia copiilor).

Vernisajul și binecuvântarea expoziției de pictură pe sticlă realizată în cadrul Cercului parohial de artă
sacră Virgil Fulicea, coordonat de dna Ioana Rusu – Duminica Tomii, 23 aprilie 2017, ora 12.40 (după
Liturghia copiilor).

Parohia
Andrei Mureșanu
și
Revista
„Raiul Copiilor”
vă urează
(Desen de Alexandra Lungu, 6 ani)
Sărbători fericite!
16 RAIUL COPIILOR