RAIUL COPIILOR „Lăsaţi copiii să vină la Mine!

”
SERIE NOUĂ. ANUL VII. NR. 15 EXEMPLAR GRATUIT. PENTRU SUSŢINEREA ACESTEI REVISTE
APRILIE 2023 DONAŢIILE SUNT BINEVENITE. DONAŢIA RECOMANDATĂ: 1 LEU.

Lumina Domnului Înviat să vă umple de har, de

bucurie, speranță și senin. La multe primăveri
frumoase în strălucirea Învierii! Sărbători cu
oameni fericiți și binecuvântați, cu copilași
veseli și îmbujorați, bucurie și sănătate!

Scrisoarea Cum a fost hramul

Pastorală a Capelei
PS Claudiu Sfântul Iosif
pag. 4-5 pag. 6-7

Marșul
Paginile
pentru viață
copiilor
la Cluj
pag. 12-16
pag. 10-11
 CĂRȚILE LUNII

ANOTIMPUL ALBINELOR, de Lindsay Eagar

de Petra Crişan, 14 ani
Acest roman are o semnificație deosebită în care ni se
spune că unele lucruri, cât de mici ar fi, sunt importante.
În acest roman este vorba despre o familie care își are
rădăcinile într-un deșert unde mai demult era un copac
fermecat și o oază de apă albastră-verzuie. O fată din
sat a îndrăznit să plece, soțul ei, a tăiat o scoarță din
copac ca să o protejeze de pericole. Când s-a întors din
călătorie, a povestit sătenilor că era pe drum și a fost o
avalanșă de pietre, care a doborât-o atât pe ea, cât și
pe cal, dar a supraviețuit datorită brățării cu scoarță de
copac. Atunci, aflând asta sătenii s-au hotărât, să își taie
toți din copac, ca să poată călători feriți de pericole. Ei au
tot călătorit și se întorceau să își mai
taie din copac. O singură persoană nu
a vrut să plece, iar acesta este soțul
femeii care a plecat prima.
Cu timpul, copacul s-a transformat
în buturugă, iar albinele ce locuiau
în copac, când nu au mai avut loc
unde sta, au plecat și au luat și lacul
cu ele. Deoarece copacul este doar
o buturugă, obiectele pe care sătenii
și le-au făcut nu i-au mai protejat de
rele. În sat a rămas doar Sergio, soțul
femeii, care a avut grijă de sat. Într-o
zi a venit soția lui și-a stat opt luni,
până s-a născut un băiețel pe care
l-au numit Raúl. Acesta a crescut și
nu asculta de tatăl lui. Nu îi plăcea
acolo în sat. Ultima dată când a fost
în sat a fost adus de poliție. Trec anii
și când vine Rosa, soția lui Sergio,
din ultima călătorie, leșină pe potecă.
Vreo zece ani mai târziu, bolnavă de
cancer, Rosa stă sprijinită de buturugă cu Sergio și își
petrec ultimile clipe împreună. Ea i-a spus lui Sergio că a
sunat fiul lor și că sora Rosei a născut o fiică, pe numele
Carolina. 12 ani mai târziu, vine Raúl cu familia lui să îl
mute pe Sergio la o casă de bătrâni, fiindcă ei locuiesc în
orașul Albuquerque, iar bunicul suferă de demență. Ei o
să stea aici în toată vacanța de vară. În două luni, Sergio
îi povestește povestea aceasta Carolinei.
Când Carolina și sora ei, Alta, au făcut curățenie
în dulapul bunicilor, au găsit o sămânță. Și-a pus-o în
buzunar. În noaptea de dinainte să plece de acolo, tatăl
Carolinei a dat foc la hambar. Iar tatăl lui s-a enervat
foarte rău pe Raúl încât a spus că dacă dă foc la hambar,
urmează el. Raúl a încercat să-i explice că hambarul
avea termite. Următoarea zi, Carolina s-a trezit devreme,
a vrut să semene sămânța. S-a dus la locul unde a fost
copacul. Și a văzut cum veneau albinele cu câte-un strop
de apă să ude sămânța, așa cum a spus toată vacanța
Serge că albinele aduc apă, iar toți credeau că inventa,
din cauza demenței.
S-a trezit și restul familiei să plece. Înainte să se
pornească, Sergio a dispărut, iar toți l-au căutat, dar
Carolina l-a găsit în dulapul lui și al Rosei, cu un cuțit în
mână. Carolina a leșinat când a văzut
sânge. Când au ajuns părinții, au
trezit-o din leșin și au dus-o la mașină.
Raúl a primit un apel de la agentul de
imobiliare că s-a vândut ferma. Atunci,
Carolina a ieșit din mașină s-a prins
de balustrada de la verandă pentru că
nu voia să plece. A convins-o să urce
în mașină bunicul, care i-a spus că îi
termină povestea în mașină.
Au ajuns în Albuquerque, iar totul
a revenit la normal. Doar Carolinei nu
îi place că s-a despărțit de bunicul ei,
care la început când au ajuns la fermă
nu a vrut deloc să fie acolo. Duminică,
înainte de începerea școlii, se duc în
vizită la bunicul lor. Următoarea zi s-a
dus la școală, unde au fost întrebați
de un profesor ce au făcut în vacanță.
Atunci a aflat că a plouat și unde și-a
petrecut vacanța, adică în deșert.
Când a ajuns acasă, i-a spus mamei,
dar nu i-a păsat și Carolina a vrut să meargă la casa de
bătrâni să-i spună bunicului. După cină s-a culcat, dar la
ora unu noaptea ea s-a trezit. Sora ei și-a lăsat cheile
de la mașină pe masă. Tatăl ei a învățat-o pe Carolina
să conducă. Atunci ea a luat mașina Altei și a mers la
azil. Bunicul a vrut să evadeze și să se ducă la fermă
iar, Carolina l-a ajutat. Vă las pe voi să descoperiți finalul.
Această carte are un citat ce mi-a plăcut foarte mult:
,,Lucrurile devin imposibile numai dacă te gândești prea
mult la ele”. Mie mi-a plăcut această carte. Eu zic că se
potrivește nu numai pentru copii, ci și pentru adulți.

Revista Raiul Copiilor – serie nouă este o publicaţie a Parohiei Române Unite cu Roma,
Greco‑Catolică, Andrei Mureşanu din Cluj‑Napoca
Îndrumător spiritual: pr. Mircea Marţian
Editor coordonator: Bianca Pădurean Redactor: Claudiu Pădurean
Redactori juniori: Carina Cismaș, Petra Crișan, Beatrice Fărcaș,
Robert Ștefan Mocanu, Iuliu Andrei Pădurean, Maria-Clara Pădurean
Revistă realizată cu sprijinul ClujToday.ro
Tehnoredactor: Ioachim Gherman
ISSN (print) 2559 ‑ 0669; ISSN (on‑line) 2559 ‑ 1517; ISSN‑L (print și on‑line) 2559 ‑ 0669
www.parohiaandreimuresanu.ro

2 RAIUL COPIILOR
 EDITORIAL

Hristos a înviat!
Cât de puternice sunt aceste cuvinte, care trebuie să Să nu ne mulțumim să ne lăsăm purtați de valul mare
răsune, nu doar 3 zile, de Sfintele Sărbători Pascale, sau al bucuriei obștești a Învierii Domnului, ci să înstăpânim
până la sărbătoarea Înălțării Domnului, ci pe parcursul această bucurie în sufletele noastre, împăcate și
întregului an, cu putere, cu solemnitate, cu forță, cu tărie, luminate. Aceasta-i bucuria cea mare, bucuria deplină
dar mai ales cu credinţă și cu iubire! despre care spunea Domnul, nimeni nu o va lua de la
Dar, ne cuprinde frica, teama uneori să mai rostim noi.
aceste cuvinte ale adevărului sau să confirmăm cu Astfel să ne așezăm cu toții în lumina harului
cuvintele Adevărat a înviat! Cauze ar putea fi multe, și dumnezeiesc și în bucuria păcii Domnului Isus!
scuzele la fel, dar uităm consecințele acestor cuvinte Vino Doamne și dă-ne pacea Ta, precum ai dat-o
pentru întreaga umanitate, tăria pe care această realitate apostolilor Tăi, pacea Ta, pe care lumea nu o poate da.
le dă fiecăruia dintre noi! Spune-ne Doamne, cuvântul de întărire, cu l-ai spus
Să deschidem larg sufletele noastre, să ne luminăm Mironosițelor femei: Bucurați-vă, nu vă temeți, EU sunt!
deplin și să cântăm mai cu putere, cântarea de biruință: Întru iertarea milei Tale, ca să cântăm cu suflet dezrobit
Hristos a înviat, care practic ne trece de la moarte la noua viață, cântarea biruinței tale și a biruinței noastre
la viață, la viața întru eternitate, în Hristos! Lumina lui Hristos a Înviat!, și să ne închinăm cu creștinească
Hristos care luminează tuturor, și celor drepți, și celor cucernicie sfintei Învierii Tale celei de a treia zi.
păcătoși, atâta vreme cât vor să fie îndreptați, pentru că
am fost chemați la fericire veșnică prin îmbrăcarea cu Pr. Florin Isac
Sfântul Botez, ne-am îmbrăcat în Lumina harului
Său prin mărturisirea nașilor noștri, dar mai ales
prin curățarea cu apă și prezența Spiritului Sfânt,
care ne poate întări în fiecare situație atâta timp
cât îl invocăm fiecare dintre noi!
Hristos a Înviat! este un salut al creștinilor şi,
totodată, o mărturisire a credinței că Mântuitorul a
biruit moartea şi a înviat "a treia zi după Scripturi",
aşa cum mărturisesc în Simbolul Credinţei.
După o perioadă de 40 de zile de post,
terminată cu Săptămâna Mare, în care credincioşii
au retrăit patimile, moartea şi îngroparea lui Isus
Hristos, după noaptea de Înviere urmează 40
de zile în care oamenii se salută cu tradiţionalul
Hristos a Înviat!.
Răspunsul la salut este Adevărat a Înviat!,
adică o confirmare a celei mai mari sărbători a
creștinismului.
Salutul Hristos a înviat! e unul firesc. Cât
priveşte urarea nelalocul ei de Paşte fericit, chiar
dacă nu e un imperativ, el anunţă ceva tautologic
(greșeală de limbă care constă în repetarea
inutilă a aceleiași idei, formulată cu alte cuvinte;
cerc vicios, sinonim - pleonasm) - bucuria e fondul
vieţii creştine.
Chiar dacă nu există un moment fix de la care
se poate vorbi despre acest salut al creștinilor,
el apare în cărţile de cult, fiind salutul preotului
în timpul slujbelor religioase săvârşite în cele 40
de zile până la Înălţarea Domnului. Atunci când
începe oficiile liturgice, sau când cădeşte în
biserică, preotul salută credincioşii cu Hristos a
Înviat!, iar aceştia îi răspund.
De asemenea, salutul specific acestei
perioade însoţeşte obiceiul ciocnirii ouălor roşii,
pregătite special pentru această sărbătoare. Cel
care ciocneşte oul spune Hristos a înviat!, iar
cealaltă persoană răspunde Adevărat a înviat!.

RAIUL COPIILOR 3
 SCRISOARE PASTORALĂ
Scrisoare Pastorală la Sărbătoarea
Învierii Domnului nostru Isus Cristos
2023
Onoratului cler împreună slujitor, cuvioșilor călugări
și călugărițe, iubiților credincioși greco-catolici și tuturor
creștinilor iubitori de Dumnezeu.
Iubiți frați și surori în Cristos,
Învierea Domnului este evenimentul central al credinței
noastre, care ne definește identitatea creștină. Încă din zorii
existenței Bisericii, vestirea Evangheliei își avea punctul
de forță în Învierea lui Cristos, așa cum observăm în prima
predică rostită de Sfântul Apostol Petru: „Dumnezeu L-a
înviat pe Acest Isus, Căruia noi toți Îi suntem martori” (Fap
2,32). Prin urmare, parafrazându-l pe Tertulian, putem
spune că suntem creștini deoarece credem în Înviere: în
Învierea lui Isus, care este și izvorul învierii noastre. Dacă
am renunța la acest adevăr de credință, întreaga învățătură
creștină despre mântuire s-ar dezintegra, iar Isus ar
rămâne pentru noi doar un model admirabil de umanitate
și de moralitate. Isus este mai mult decât atât! În conștiința
apostolilor și a primilor creștini, Isus este Fiul lui Dumnezeu
întrupat, care a pătimit pentru răscumpărarea noastră
din robia păcatului, care și-a jertfit viața murind pe Cruce
și, înviind din morți, a învins moartea, dăruindu-ne nouă,
tuturor celor care Îl urmăm, Viața cea veșnică.
De la cea mai fragedă vârstă, suntem obișnuiți să trăim
acest moment împreună cu familiile noastre, cu comunitatea
căreia îi aparținem și să-l celebrăm într-un mod cu totul
aparte, care cuprinde toate aspectele vieții noastre: suntem
îmbrăcați „de sărbătoare” pentru acest eveniment solemn,
pregătindu-ne în același timp și haina sufletească, printr-o
perioadă de rugăciune mai intensă, prin post, printr-o
spovadă mai atent făcută. Timpul dedicat acestei sărbători
este, de asemenea, unul deosebit. În anumite zone ale
țării, oamenii se trezesc dimineața devreme pentru slujba
Învierii. În alte părți, ei merg la biserică noaptea târziu. Cu
toții avem lumânări aprinse în mâini, manifestând astfel în
mod simbolic lumina care se reaprinde sau se întețește în
sufletele noastre.
Toate aceste elemente exterioare ne aduc aminte
de importanța Sărbătorii Învierii și de felul în care ea
marchează viața noastră, în întregul ei. Și chiar dacă astăzi
nu toată lumea se manifestă așa cum se obișnuia acum
30 sau 50 de ani, aceasta nu schimbă cu nimic esențialul
Învierii. Învelișul auriu sau argintiu, frumos împodobit,
al Evangheliarului, care este scos la Intratul mic în văzul
credincioșilor, este menit să indice tuturor faptul că ceva
important se întâmplă în această procesiune, însă, dacă
acest ornament al Evangheliei ar dispărea, dintr-un motiv
sau altul, nimic nu s-ar pierde din importanța Cărții sfinte.
Isus Cristos, Cuvântul viu al lui Dumnezeu, rămâne
mereu același, iar prin Înviere este contemporan cu fiecare
dintre noi și prezent în viața noastră. Tradițiile pascale
și armoniile melodioase ale slujbelor, ritmate de citirea
Sfintei Scripturi, au menirea de a ne conduce la întâlnirea
4 RAIUL COPIILOR
mântuitoare cu El, care
este „Învierea și Viața” (In
14,6).
Iubiți credincioși,
Noi suntem membrii
Familiei lui Dumnezeu, în
care am fost învredniciți să intrăm prin dragostea nesfârșită
a Tatălui ceresc, prin jertfa și Învierea Fiului, conlucrând cu
harul Spiritului Sfânt. În cadrul acestei Familii universale, a
Bisericii Catolice, Dumnezeu s-a îngrijit de-a lungul timpului
de Episcopia de Cluj-Gherla, care împlinește 170 de ani de
existență. Instituită canonic de Papa Pius al IX-lea în cadrul
noii Mitropolii Greco-Catolice de Alba Iulia și Făgăraș,
prin Bula Ad Apostolicam Sedem din 26 noiembrie 1853,
Episcopia noastră și-a desfășurat misiunea cu fidelitate și
zel apostolic, dând o mărturie credibilă despre Cristos cel
Înviat și despre importanța comuniunii cu Sfântul Scaun
Apostolic al Romei. Pentru toate acestea, pentru darurile
primite și realizările spirituale și culturale, precum și pentru
sprijinul Providenței în încercări, trebuie să Îi mulțumim
Domnului, rugându-L totodată să ne întărească și să ne
călăuzească în continuare pașii pe drumul credinței și al
slujirii.
Sfintele Paști ilustrează în cel mai înalt grad sensul temei
actualului an bisericesc în Eparhia Greco-Catolică de Cluj-
Gherla: „Sfânta Liturghie, ospățul Familiei lui Dumnezeu”.
Sfânta Liturghie este într-adevăr ambianța privilegiată
a întâlnirii Familiei lui Dumnezeu, unde noi ne regăsim,
unde noi primim o hrană spirituală și puterea de a vesti în
lume iubirea lui Cristos. În timp ce o familie se întemeiază
prin iubirea reciprocă a mirelui și a miresei, binecuvântată
de Dumnezeu prin preotul slujitor, familia Bisericii este
constituită și ținută permanent în viață de dăruirea totală
a Fiului lui Dumnezeu. El este Marele Arhiereu și Mirele
Bisericii, care la fiecare Sfântă Liturghie actualizează taina
Jertfei și a Învierii Sale, oferindu-se pe Sine fiecăruia dintre
noi.
Celebrarea Sfintei Euharistii, în catedrală sau în cea
mai umilă biserică dintr-un sat uitat de lume, dar nu și de
Dumnezeu, ne cuprinde pe toți în dragostea lui Cristos,
depășind orice condiționare legată de timp sau de spațiu,
unind Liturghia pământească cu Liturghia cerească.
Fericitul Cardinal Iuliu Hossu, atunci când era închis sau cu
domiciliu obligatoriu, sublinia cu smerenie acest adevăr în
Memoriile sale: „Toți sunteți de față la slujbe, toți ați încăput
în camera de la Dragoslavele, unde slujeau toți episcopii
împreună pentru Biserică și popor, toți ați încăput în mica și
dărăpănata capelă de la Căldărușani, la slujba, sfânta jertfă
pentru voi, pentru Biserică; toți sunteți de față în puterea
Domnului, toți intrați zi de zi la slujba sfântă liturgică în
camera de la mănăstirea Căldărușani, la etaj, în stânga de
la poartă, unde mă aflu internat a doua oară [...], aici voi toți,
 SCRISOARE PASTORALĂ
cu noi, cu toți îngerii voștri păzitori”.
Sărbătoarea Învierii Mântuitorului este esențială
pentru noi, deoarece este singurul punct ferm de referință
în existența noastră. Putem trăi momente liniștite sau
furtunoase, putem avea momente de pace sau de război,
de sănătate sau de boală, de bucurie sau de tristețe, însă
toate acestea devin relative față de acest moment central
din viața noastră. Dacă Fiul lui Dumnezeu a învins moartea
și a transformat-o într-o trecere înspre Viața cea adevărată,
tot ceea ce ține de puterea morții devine relativ, fiindcă noi
știm că oricât de dificilă ar fi o perioadă din viața noastră
sau din viața celor dragi, ea este asumată de Mântuitorul
Cristos și transformată.
Suferința însăși devine în mod tainic mântuitoare
pentru noi și pentru semenii noștri. Aceasta, bineînțeles, nu
înseamnă să banalizăm suferința sau să ne prefacem că
nu are o greutate extrem de dificil de purtat. Dimpotrivă,
înseamnă să-i dăm un sens, citind-o la lumina Crucii și a
Învierii, unind-o cu suferința Fiului lui Dumnezeu. Dacă,
ajutați de harul dumnezeiesc, facem astfel, atunci intrăm în
logica misticilor și a sfinților, care acceptă suferința pentru ei
și pentru semenii lor, unind astfel jertfa lor cu cea a lui Isus
pe Cruce. Cuvintele fratelui Mihai din Prilog, care spunea:
„dacă oamenii ar cunoaște valoarea suferinței, și-ar fura-o
unii altora”, încep să capete sens, chiar dacă rămân dificil
de digerat.
Contemplată în orizontul Crucii, suferința Bisericii
noastre și a Fericiților Episcopi Martiri devine translucidă,
lăsându-ne să întrevedem câte ceva din planul tainic al
Providenței Divine. Anul acesta se împlinesc 75 de ani de la
începutul persecuției comuniste împotriva Bisericii Greco-
Catolice din România. Paștile din acest an au de aceea
o semnificație cu totul aparte, fiindcă ne ajută să citim
evenimentele teribile din acei ani de suferință la lumina
acestei Sărbători.
Preasfințitul Alexandru Mesian amintea, într-unul dintre
interviurile legate de acest moment de mare încercare,
felul în care suferința noastră urmează tiparul spiritual al
suferinței Mântuitorului: condamnarea lui Isus de autoritățile
de atunci și condamnarea Bisericii noastre de guvernul
ateu; Isus dezbrăcat de haine și Biserica noastră despuiată
de toate bunurile ei; Fiul lui Dumnezeu întemnițat, bătut și
omorât, precum episcopii, preoții, persoanele consacrate
și credincioșii noștri închiși, batjocoriți, chinuiți și omorâți
pentru credința lor; ieșirea la lumină a Bisericii Greco-
Catolice, precum Învierea lui Isus din mormânt. Această
logică spirituală se bazează pe legătura intimă dintre
Cruce și Înviere, care au fost unite în viața și în misiunea
mântuitoare a lui Isus și, tocmai din acest motiv, nu trebuie
să fie despărțite nici în viața noastră. Mărturia Fericitului
Arhiereu Iuliu Hossu este edificatoare în această privință:
„Iubirea Domnului să o vedem în încercare, în suferință;
să sărutăm dreapta Părintelui Preabun și vom vedea
mărirea lui Dumnezeu; cum va hotărî Domnul, dacă nu aici,
în vremelnicie, o vom vedea din fericita veșnicie, mărirea
Domnului întru înălțarea sfintei noastre Biserici. Ea va învia
din mormântul care i s-a pregătit cu grijă și piatra, lespedea
grea va fi răsturnată, și învierea va străluci; nelegiuirea nu
va rămâne biruitoare, minciuna se va destrăma, iar adevărul
va străluci biruitor”.
Dacă suntem atenți, și în viața noastră regăsim în mod
RAIUL COPIILOR
similar aceste etape. Chiar dacă nu mai trăim momentele
unei persecuții de acel fel, suferința, și chiar moartea, este
într-o manieră sau alta prezentă în viața noastră sau a
familiei noastre. În acele momente avem nevoie mai mult ca
oricând să cerem ca lumina Învierii să lumineze întunericul
încercărilor. În zbuciumul acelor clipe avem nevoie mai
mult ca niciodată de Sărbătoarea Paștilor în sensul de
Sărbătoare zilnică, de întâlnire cotidiană cu Cristos, care,
deși a înviat, continuă să poarte semnele pătimirilor.
Iubiți credincioși,
Astăzi, pe lângă încercările interioare, personale,
amplificate de perioada extrem de dificilă a pandemiei,
cu toții simțim angoasa provocată de teribilul război
din Ucraina, care, la puțini kilometri de noi, readuce în
actualitate moartea și suferința.
În încercările noastre, glasul Îngerului Învierii răsună
din nou: „Nu vă temeți!”. Isus ne încurajează: „Pace
vouă”, „Bucurați-vă”, „Eu sunt cu voi în fiecare clipă!”. Ce
înseamnă aceste cuvinte? Înseamnă cumva că trebuie
să ne prefacem că nu există război sau să închidem ochii
pentru a nu-l vedea? Înseamnă oare că nu mai există boala,
suferința sau moartea în viața noastră sau a celor dragi?
Nici vorbă! Înseamnă, în schimb, că nimic din toate acestea
nu ne poate despărți de dragostea lui Cristos. Înseamnă că
și dacă am fi atinși de aripa morții, Isus ne așteaptă chiar
acolo, în acea clipă de singurătate extremă, pentru a ne
spune și nouă „nu te teme” și a ne conduce înspre Viața
veșnică.
Vrem sau nu vrem, viața noastră nu se rezumă la acest
pământ. Cu cât vom înțelege mai repede acest lucru, cu atât
va fi mai bine. Acest adevăr era cunoscut și celor dinainte
de Cristos. Darul Fiului lui Dumnezeu, pe care îl celebrăm
în Sărbătoarea Învierii Domnului, este în schimb acela că
momentul morții noastre nu mai reprezintă un sfârșit, ci
un nou început. Un început în care viața noastră, precum
viața unui nou-născut, se deschide înspre o realitate nouă,
pe urmele Fiului Celui Întâi Născut. Pentru această nouă
realitate ne pregătește marea Sărbătoare a Paștilor și
fiecare Sfântă Liturghie la care participăm, retrăind taina
Învierii Domnului. Pentru această Mare Trecere ne pregătim
întreaga noastră viață, cerând lui Dumnezeu și Maicii Sfinte
harul unei morți „bune”, adică al unui sfârșit creștinesc al
vieții noastre pământești. Atunci când recităm rugăciunea
Rozariului, îi cerem Maicii Sfinte încontinuu să fie lângă
noi „acum și în ora morții noastre”. O mamă este tot timpul
prezentă atunci când glasul fiului o cheamă, însă chiar
dacă o mamă ar uita de rodul pântecelui ei, Maria, Maica
lui Dumnezeu și Maica noastră, nu ne va părăsi niciodată.
Întăriți de prezența lui Isus Cristos, mort și înviat din
iubire pentru noi, consolați de dragostea Maicii Sfinte, să
ne aducem aminte încontinuu unii altora motivul speranței
și păcii noastre: „Cristos a înviat din morți, cu moartea pe
moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le”.
Cu prilejul acestor Sfinte Sărbători pascale, vă
binecuvântez în numele și cu dragostea lui Isus cel Înviat,
dorind fiecăruia în parte și întregii Familii a lui Dumnezeu
din Eparhia de Cluj-Gherla, bucurie, sănătate și speranță.
† Claudiu Lucian Pop
Episcop de Cluj-Gherla
5
 EVENIMENT
Cum a fost hramul
Capelei Sfântul Iosif
Comunitatea care formează Parohia Greco-Catolică
„Andrei Mureșanu” l-a sărbătorit în 19 martie pe patronul
spiritual al capelei care găzduiește această mare familie:
Sfântul Iosif. Acest sfânt a fost ales de către PS Florentin
de pie memorie, cel care, înzestrat cu plinătatea harului și
cunoscând anvergura Proiectului din Piața Cipariu, știa că
această catedrală avea nevoie de un Tată spiritual.
Capela care dă viață viitoarei catedrale dedicate martirilor
și mărturisitorilor credinței din secolul XX a avut hramul său
cu deviza „Primatul iubirii lui Dumnezeu, atenția la lumea
care se schimbă și blândețea părintească a carității”.
Însă acest hram este mai mult decât un moment de
sărbătoare. El este unul de recunoștință. Ne amintim cu
drag de faptul că, la ceasul potrivit, acum patru ani, de
sărbătoarea Sfântului Iosif, 19 martie 2019, Tatăl nostru
spiritual a mijlocit binecuvântarea Papei Francisc în
vederea ridicării la cinstea altarelor celor șapte episcopi
martiri, care mai apoi, în același an, 2 iunie, au primit ceea
ce meritau, fiind declarați Fericiți pe Câmpul Libertății de
la Blaj.
6 RAIUL COPIILOR
„Dragi credincioși, vă mulțumim pentru faptul că
sunteți, dar și pentru ceea ce sunteți, pentru că ne-ați
fost mereu aproape și mai ales pentru ceea ce faceți în
Biserică, mergând pe urmele Fericiților Martiri și lăsându-
vă inspirați de visele Sfântului Iosif.
De aceea, la finalul fiecărei Sfinte Liturghii celebrate pe
Altarul capelei noastre vor fi prezentați și felicitați cei care
se implică în mod deosebit în această importantă lucrare
pastoral-administrativă: preoți, diaconi sau laici, membrii
ai diferitelor grupuri de rugăciune, ai Consiliului Parohial,
dirijori de coruri, coriști, ministranți sau conducători de
grupuri parohiale catehetice sau extra-catehetice, oameni
minunați care merită recunoștința noastră.
Datorită acestei inimoase echipe continuăm să visăm și
să construim o mare familie în centrul Clujului, care dorim
să se multiplice la nivelul altor parohii și să aibă astfel un
impact pozitiv asupra întregii comunități în sensul de a o
face mai fraternă și, de aceea, mai umană!”, a spus pr.
Mircea Marțian, paroh și protopop de Cluj.
 EVENIMENT

RAIUL COPIILOR 7
 EVENIMENT

DRUMUL SPRE LUMINĂ AL MARTIRILOR

ȘI MĂRTURISITORILOR CREDINȚEI
Omul și Sacrul sau despre
rezistența prin credință
EVENIMENTUL A FOST ORGANIZAT DE LICEUL GRECO-CATOLIC INOCHENTIE MICU

Liceul Greco-Catolic Inochentie Micu din Cluj

a organizat un eveniment intitulat „Omul și sacrul”.
Ediția din acest an a fost dedicată omagierii
celor care și-au mărturisit credința în temnițele
comuniste. Elevii au fost invitați să descopere
poveștile care ilustrează rezistența Bisericii
Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, după
cum a amintit directorul liceului, Simona Gruian.

POVESTEA UNUI ANTIMIS

Decanul Facultății de Istorie și Filosofie a

Universității Babeș-Bolyai, Ovidiu Ghitta, a
relatat povestea unui antimis păstrat în familia
sa în anii grei ai persecuției comuniste. Este
vorba de un obiect care împlinește 90 de ani.
El a fost consacrat de Fericitul Alexandru
Russu, episcop martir al Maramureșului în anul
1933, anul în care se împlineau 1900 de ani de
creștinism. Antimisul a fost păstrat de preoții din
familia profesorului Ovidiu Ghitta: bunicul său,
Emil Ghitta, precum și ginerele acestui preot, un
alt slujitor al altarului, Sever Paul. Emil Ghitta a
slujit pe Valea Someșului, iar preotul Sever Paul
în Țara Oașului. Profesorul Ovidiu Ghitta nu știe
din ce biserică provine acel antimis, pentru că
cei doi preoți au fost foarte discreți în anii grei ai
comunismului, când Biserica Greco-Catolică era
interzisă, iar ei au plătit cu ani grei de închisoarea
fidelitatea față de Biserică și față de Vicarul lui
Cristos, Papa de la Roma. După eliberarea din
temniță, cei doi preoți și-au transformat casele
în capele și au continuat să își facă datoria.
Uneori, o masă din sufragerie era transformată
în masă de altar cu ajutorul antimisului, care
este, în esență, o pânză care are cusute moaște
de sfinți. Și după anul 1990, când Biserica
Română Unită cu Roma a ieșit din catacombe,
preoții greco-catolici au fost nevoiți să slujească
în condiții vitrege. Uneori, au celebrat liturghii în
aer liber, pentru că bisericile furate în anul 1948
de către comuniști continuau să fie folosite de
complicii bolșevicilor. Antimisul sfințit de Fericitul
Alexandru Russu a fost desfășurat pe ger, pe
ploaie sau pe arșiță la umbra statuii marelui

8 RAIUL COPIILOR
 EVENIMENT
preot greco-catolic Vasile Lucaciu din Satu Mare. În anul
2000, când preotul Sever Paul s-a mutat la Domnul, el i-a
lăsat antimisul moștenire profesorului Vasile Ghitta.
UN PREOT ROMÂN ÎN EXIL
Scriitoarea Ruxandra Cesereanu a evocat figura
bunicului său, preot greco-catolic, care a murit în exil, la
Roma, după ce a trecut prin temnițele comuniste. Este
vorba de preotul Vasile Cesereanu. Acesta a fost hirotonit
preot în anul 1926 de către episcopul greco-catolic de
Gherla, Iuliu Hossu, cel care avea să devină primul
cardinal român din istorie și, din 2 iunie 2019, Fericit al
Bisericii Catolice. În anul 1947, Vasile Cesereanu s-a
pensionat și s-a mutat în comuna Budești, din județul
Bistrița-Năsăud. Acolo, el a continuat să celebreze
liturghii greco-catolice. Și-a transformat casa personală
în biserica clandestină. Pentru aceasta, comuniștii
l-au ”răsplătit” cu șase ani de închisoare. Însă nu s-a
descurajat. A continuat să slujească la altar și să trimită
petiții autorităților, pe care le soma să repună în drepturi
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică.
Rămas văduv, preotul Vasile Cesereanu a decis să
se călugărească. În anul 1974, el a fost primit în Ordinul
Sfântului Vasile cel Mare. Preotul Vasile Ceseareanu
RAIUL COPIILOR
voia să emigreze în Statele Unite ale Americii, însă,
în cele din urmă, după câțiva ani de șicane din partea
autorităților comuniste, el a reușit să plece la Roma.
Acolo, la cererea Sfântului Ioan-Paul al II-lea, Papă al
Romei, Vasile Cesereanu s-a stabilit definitiv, în 1978. Și
tot în Cetatea Eternă, el a murit în 1984. Rudele sale din
România nu au fost lăsate să participe la înmormântare.
Doar după căderea comunismului, părinții Ruxandrei
Cesereanu au reușit să se reculeagă la mormântul lui.
Ruxandra Cesereanu a ajuns la Roma abia în anul 2005.
Moartea Papei Ioan-Paul al II-lea i-a declanșat dorința
de a afla mai multe despre bunicul ei. Dosarele fostei
Securități i-au descoperit Ruxandrei Cesereanu o altă
latură a personalității bunicului său, cea de războinic,
după cum a spus elevilor scriitoarea clujeană.
IMPORTANȚA CREDINȚEI
Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, PS Claudiu
Lucian Pop, a arătat importanța asumării credinței. El
a amintit că Biserica Română Unită cu Roma, Greco-
Catolică, a fost interzisă de comuniști în anul 1948. Ea a
supraviețuit în catacombe, însă șapte episcopi au suferit
martiriul pentru credință. Aceștia au fost beatificați de
Papa Francisc, în anul 2019, la Blaj.
9
 EVENIMENT
La Marşul pentru viaţă, organizat
la Cluj, au participat creştini din
diferite confesiuni
Aproximativ 1.500 de persoane au luat parte la Marșul
pentru Viață, organizat la Cluj, în 25 martie. Evenimentul
a fost susținut de Biserica Greco-Catolică și de mai multe
comunități neoprotestante, însă la eveniment au luat
parte și romano-catolici, lutherani, calvini, unitarieni și alți
clujeni, îngrijorați de rata mare a avorturilor din România.
Marșul pentru Viață a început în Piața Unirii din Cluj,
unde au concertat mai multe coruri ale unor comunități
religioase. Acest eveniment a fost organizat de Buna
Vestire pentru a sublinia caracterul intangibil al vieții
umane, spune preotul greco-catolic Anton Crișan.
La finalul concertului și al discursurilor susținute de
liderii comunităților religioase, participanții la Marșul
pentru Viață au pornit în procesiune din centrul Clujului
spre cartierul Mărăști, apoi au revenit în Piața Unirii.
10
MARȘ PENTRU VIAȚĂ
ÎNTR-O CULTURĂ A MORȚII
Marșul pentru viață este organizat în condițiile în care
România se confruntă cu o criză demografică severă.
Țara este depopulată atât din cauza emigrării a milioane
de oameni, care au decis să plece din motive economice
și sociale, cât și din cauza îmbătrânirii populației.
Acest fenomen este consecința numărului imens de
avorturi din România, de după căderea comunismului.
Acest lucru a însemnat suprimarea a milioane de vieți de
copii nenăscuți. Fenomenul, întâlnit în întreaga lume, a
fost definit de Sfântul Ioan-Paul al II-lea drept o cultură
a morții.
RAIUL COPIILOR
 EVENIMENT

RAIUL COPIILOR 11
 PAGINILE COPIILOR
Holocaustul nu trebuie uitat niciodată
de Carina Cismaș, 13 ani
Holocaustul este termenul folosit pentru a descrie cel
mai mare masacru din istorie și a reprezentat încercarea
Germaniei naziste, a aliaților săi și a colaboratorilor de a
ucide evrei.În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, au
fost asasinați circa șase milioane de evrei de toate vârstele,
majoritatea din Europa. Persecuția evreilor în Germania a
început în 1933, aproape imediat după venirea la putere
a naziștilor. Cu toate acestea, uciderea sistematică, în
masă, a evreilor a avut loc în timpul Celui de-al Doilea
Război Mondial. La început, acest lucru însemna execuții
în masă în Europa Centrală și de Est. Apoi, între 1941 și
1945, au început deportările în centre de ucidere precum
Auschwitz, Treblinka și Belzec, din Polonia ocupată și
apoi și în alte tabere de concentrare din întreaga Europă
ocupată. Această fază de ucidere sistematică a fost numită
de naziști „Soluția finală a problemei evreiești”.
„ÎNGERUL MORȚII”
Josef Mengele (foto dreapta),
cunoscut ca și „Îngerul morții”, a
fost un medic nazist din lagărul
de exterminare de la Auschwitz
(1943–1945) care a selectat
prizonieri pentru a fi executați
în camerele de gazare și a
efectuat experimente medicale
pe deținuți, pentru a face studii
pseudo științifice rasiale. A
efectuat experimente inumane
pe deportați, mai ales pe cupluri
de gemeni.
Preferatele lui Mengele, experimentele pe copiii
gemeni, au încercat să demonstreze asemănările și
deosebirile între gemeni, dar și cum poate fi manipulat
corpul uman dincolo de limitele sale normale. Între
1943 și 1944, „doctorul morții” a făcut aproximativ 1500
de experimente medicale pe gemeni; doar 200 dintre
aceștia au supraviețuit. De departe cea mai abominabilă
procedură pe care a testat-o a fost încercarea de a crea
chirugical siamezi, care să împartă diverse organe sau
chiar părți ale corpului.
12
EXPERIMENTE LA ÎNĂLȚIME
La începutul anului 1942, o serie de deținuți de la
Dachau au fost folosiți în experimentele lui Sigmund
Rascher pentru a testa limitele corpului uman la altitudini
mari. Rezultatele ar fi trebuit să fie de folos armatei naziste
și aviației, în cazul în care piloții ar fi trebuit să se catapulteze
la înălțimi mari. El a creat o cameră cu presiune joasă, care
simulează condițiile unei altitudini de 20.000 de metri. Se
zvonea că Rascher a efectuat disecții pe creierul victimelor
care au supraviețuit experimentului inițial. Cert este că
80 de deținuți din cei 200 incluși în test au murit în timpul
experimentelor, iar restul au fost executați.
EXPERIMENTE UMANE ÎN FRIG
Tot pentru nevoile medicale militare, mai ales în
condițiile grele de pe frontul de est, Luftwaffe a comandat
o serie de experimente pentru a testa capacitatea de
rezistență a corpului uman la frig. Cei mai mulți dintre cobai
au fost prizonieri ruși. Se considera că din punct de vedere
genetic aceștia ar fi mai rezistenți ca germanii, așa că au
fost folosiți în repetate rânduri pentru aceste experimente.
Au existat aproximativ 400 de astfel de experimente în
care deținuții au îndurat frigul fie în apă, fie goi în viscol.
Cam 300 de oameni au îndurat mai mult de o singură
dată aceste experimente. Unii au fost condamnați de la
început la moarte pentru că experimentul în sine consta în
a descoperi temperatura exactă la care se produce decesul
unui om în frig. De asemenea, se încercau diverse metode
de resuscitare a celor care mureau de hipotermie. Unul
dintre experimente chiar prevedea aruncarea muribunzilor
în apă fierbinte. Principalele lagăre de concentrare unde
s-au practicat aceste experimente au fost cele de la
Dachau și Auschwitz. Cel care s-a ocupat de cercetări și
a publicat și niște studii cu privire la aceste experimente
morbide a fost doctorul SS Sigmund Rascher.
FAMILIA DE PITICI DIN ROMÂNIA
Mengele s-a interesat şi de pitici, odată cu sosirea
familiei Ovitz, o familie de artişti evrei din România.
Erau în număr de zece, dintre care şapte erau scunzi. Îi
numea adesea «familia mea de pitici». Pentru el, aceştia
reprezentau o ilustrare perfectă a anormalului. Ei au
supravieţuit în lagărul de concentrare. A fost cea mai mare
familie de pitici din lume, 12 persoane, de la un copil de 15
luni, la o femeie de 58 de ani.
Familia Ovitz provenea din judeţul Maramureş, din satul
Rozavlea, aflat în apropierea graniţei cu Ucraina. Primul
membru pitic a fost Samson Eizik Ovitz, care era artist
itinerant. El a avut zece copii, din două căsnicii. Şapte dintre
copii erau pitici. La 12 mai 1944, toţi cei 12 membri ai familiei
au fost deportaţi la Auschwitz. Odată ajunşi în tabără, piticii
Ovitz au atras atenţia medicului Josef Mengele care i-a
folosit pentru propriile experimente pe ereditate. „Îngerul
morţii” i-a separat pe cei din familia Ovitz de ceilalţi deţinuţi,
ei făcând parte din „colecţia” pentru experimente. →
RAIUL COPIILOR
 PAGINILE COPIILOR

ISTORIA CUTREMURELOR DIN ROMÂNIA

de Robert Mocanu, 12 ani
Seism sau cutremur sunt termenii folosiți pentru
mișcările pământului, ce constau în vibrații generate în
zonele interne ale Terrei, propagate în formă de unde,
prin roci. Aceste vibrații rezultă din mișcările plăcilor
tectonice, fiind des cauzate de o activitate vulcanică.
Cu relativ puțin timp în urmă, pe 6 februarie 2023,
la ora 04:17 TRT, un cutremur a lovit sudul și centrul
Turciei și nordul și vestul Siriei. Epicentrul a fost la 32
km la vest-nord-vest de Gaziantep. Cutremurul a avut o
intensitate maximă Mercalli de XI (Extrem) și a fost urmat
de un alt cutremur la ora 13:24. Acest cutremur a fost
centrat la 95 km la nord-nord-est de primul, în provincia
Kahramanmaraș. S-au înregistrat pagube pe scară largă
și zeci de mii de victime.
Însă cutremure s-au înregistrat și în România, de-a
lungul timpului. Iată cele mai mari cutremure din România:
(Aceasta este o listă de cutremure în România, inclusiv
a fost grav afectat. Au căzut o mulțime de clădiri, iar
cutremure notabile istorice, care au avut epicentre în
Turnul Colței s-a prăbușit parțial și a cauzat moartea unui
limitele actuale ale României sau care au provocat efecte
vânzător ambulant.

3
semnificative în acest perimetru.)

1
Un secol mai târziu, în 1901, un cutremur de 7.2
Cel mai mare cutremur care a produs multe pagube
produs la granița dintre Bulgaria și România, în zona
și victime este cel din 1977. Atunci, în seara zilei
Șabla, a generat un tsunami de trei metri înălțime în
de vineri, 4 martie 1977, România a fost zguduită
Marea Neagră și a inundat mai multe localități.

4
de un puternic cutremur cu o magnitudine de 7,2 grade
Al patrulea cel mai mare cutremur s-a produs în
pe scara Richter, având epicentrul în Munţii Vrancei. Au
1990, cu magnitudinea de 6.9. Concluzia experților
fost înregistrate 1570 de victime, din care 1391 numai în
este că un cutremur cu magnitudine mai mare de 7
București.

2
se poate produce oricând în zona seismică Vrancea, iar
„Cutremurul cel mare din 1802" a fost al doilea cel
aceasta nu este singura în care pot avea loc cutremure
mai puternic cutremur produs în zona Vrancea, a
cu potențial distructiv.
avut 7,9 grade pe scara Richter şi o adâncime de
150 km. Unda de șoc s-a resimțit și în Moscova, Sankt
Surse: Alba24, Wowbiz.Ro,
Petersburg, Insula Creta și Marea Egee. Cutremurul din
Euronews.ro și Wikipedia.org
1802 a ținut 2 minute și 30 de secunde, iar Bucureștiul

Mengele a aranjat ca piticii să aibă chiar condiţii de
viaţă mai bune în lagăr, mâncare mai bună, propriile
lenjerii de pat şi acces la igienă. Mai mult, Mengele le-a
permis să îşi păstreze hainele proprii. Perla Ovitz povestea
după eliberarea din lagăr: „Când am ajuns la Auschwitz şi
am văzut că iese fum din camerele de gazare, am spus
că sigur aici se face pâinea”. Un deţinut i-a spus însă
realitatea: „Nu ştiţi unde aţi ajuns? Aici e Auschwitz. În
scurt timp o să fiţi şi voi arşi”.
Piticii au fost supuşi la diferite teste. Mengele a extras
măduvă osoasă, a scos dinţi şi a folosit păr pentru a găsi
semne de boli ereditare. A turnat apă caldă şi rece în
urechile lor şi i-a orbit cu picături de substanţe chimice.
Samson Ovitz a trecut prin cele mai grele chinuri, timp
de 18 luni. Mengele i-a luat sânge din spatele urechilor şi
din degete. Experimentele au fost filmate de Mengele, dar
acest film nu a fost găsit după război.
Piticii urmau să fie ucişi de Mengele la finalul
experimentelor, însă, spre norocul lor, a urmat eliberarea
Auschwitz-ului de către Armata Roşie. Familia Ovitz a
ajuns într-o tabără de refugiaţi din Uniunea Sovietică.

Naziștii și aliații lor nu au ucis în masă doar evrei, ci

și oameni de alte etnii, cum ar fi romii, etnii pe care le
considerau inferioare lor.

RAIUL COPIILOR 13
 PAGINILE COPIILOR
Cum a fost la Ziua Şcolii Horea
de Petra Crișan, 14 ani
Eu sunt elevă la Școala Gimnazială Horea, de
pe strada Horea numărul 19. Pe 28 februarie, noi îl
sărbătorim pe Horea pentru curajul lui. Atunci este ziua
școlii noastre.
Anul acesta, sărbătoarea a început cu un careu,
în cadrul căruia au fost ținute discursuri. După toate
discursurile, corul a cântat imnul școlii și cântecul
,,Câmpul libertății”. Înainte să înceapă concursurile,
elevii și profesorii au cântat la statuia din fața școlii, iar
între timp o clasa de a VI-a și una de I-a puneau flori la
statuie.
Partea preferată a copiilor sunt concursurile. Au fost
11 concursuri:
-Creație literară
-Tradiții și costume populare
-Creație literară în engleză/germană
-Științe
-Fructe
-Horea în istorie
-Desene cu Horea
-Clătite
-Tenis de masă
-Cultură generală
-Muzică
Am întrebat câțiva colegi părerea lor despre
concursul la care au participat. Un coleg care a participat
la concursul ,,Fructe” mi-a spus ca lui i-a plăcut și că un
alt coleg a mancat 70% din fructe. La acest concurs, în
afară de sculptat în fructe, participanții au făcut și frigărui
din fructe, cum ar fi portocale, struguri, mere și pere.
,,Mi-a plăcut activitatea aceasta și a fost o experiență
frumoasă”, a spus un coleg și despre concursul de tenis
de masă. ,,Mi-a plăcut foarte mult, am aflat informații
noi despre științe precum: biologia, fizica, matematica și
chimia. Am avut ocazia să interacționez cu colegi mai
mari și mai mici decât mine, lucrând în echipă. Nimeni
nu a pierdut nimic, fiecare dintre noi a câștigat câte ceva.
14
Fiecare echipă a fost premiată, dar cel mai mare premiu
au fost clipele frumoase și pline de nerăbdare pe care
le-am avut”, a spus elevul. ,,Eu am participat ca jurat la
concursul de fructe. A fost foarte frumos să văd creațiile
copiilor și răspunsurile la quiz”, a spus un alt participant.
,,La concurs am stat în sala noastră de clasă, până
când au ajuns profesorii. Atunci, eu fiind și jurat, trebuia
să stau cu ceilalți doi colegi jurați în partea dreaptă,
lângă ușă. După asta, au început prezentările. Eu am
fost al doilea la prezentat, și după asta fiecare elev și-a
făcut o poză cu profesorii și am așteptat până la final să
vedem punctajul”, a spus un alt coleg, care a participat la
concursul ,,Horea în istorie”.
O colegă care a participat la concursul de fructe
mi-a spus că i-a plăcut și că s-a bucurat să participe la
concurs. Ea a sculptat un arici dintr-o pară cu afine și
scobitori pe spate, iar la ochi a folosit boabe de piper.
,,Eu am participat la creație literară, unde participanții
trebuiau să scrie o compunere sau să compună o poezie
despre Horea sau despre școală. Chiar dacă nu au
fost mulți participanți, cei care au fost prezenți la acest
concurs vor rămâne cu o mică amintire și o diplomă.
Inițial nu voiam să particip, dar totuși am participat, am
luat locul 2 și m-am simțit minunat”, a spus un alt elev.
Eu am participat la concursul de cultură generală și
de clătite. La cultură generală au fost 20 de întrebări,
dintre care eu am răspuns corect doar la 16. Pe lângă
acestea, au fost și întrebări despre școala noastră.
Clătitele au fost fără ciocolată sau frișcă pentru că
acestea nu existau pe vremea lui Horea. Totuși, clătita
câștigătoare a fost una care a încălcat regula. A contat
că m-am distrat.
Școala mea poartă numele unui erou și sunt mândră.
Motto-ul școlii este ,,Nu zidurile fac o școală, ci sufletul
ce domnește într-însa” - Ferdinand I.
RAIUL COPIILOR
 PAGINILE COPIILOR

GAME BOY, o consolă de muzeu

de Iuliu Andrei Padurean, 11 ani
Game Boy-ul a revoluționat industria de
gaming în foarte multe feluri, de exemplu:
- jucătorii puteau să se joace pe el un timp
mai îndelungat, cu ajutorul bateriilor AA, spre
deosebire de competitorii săi;
- Game Boy-ul a fost cel mai puternic dispozitiv
portabil din vremea lui pentru ca avea un procesor
de 8-biți și avea cartușe interschimbabile, cu
diferite jocuri. Unul dintre cele mai populare jocuri
era Tetris;
- Sistemul de jocuri portabil a fost inventat
de Gunpei Yokoi de la Nintendo, care a creat și
seria de jocuri video Metroid. I-a venit ideea unui
sistem portabil de jocuri după ce a văzut un om
de afaceri plictisit jucându-se cu un calculator
LCD;
- Game Boy a fost conceput pentru a fi ținut
cu ambele mâini și să te joci folosind degetele
mari. Caracteristica unică ce a făcut posibil acest
lucru a fost butonul în formă de cruce, inventat
tot de Yokoi, care a permis jucătorilor să mute cu
ușurință personajele pe ecran;
- Game Boy a trecut prin mai multe ediții în timpul vieții sale: Game Boy Pocket în anul 1996, Game Boy Light în
1998, Game Boy Color în 1998, Game Boy Advance în 2001 și Game Boy Micro în 2005, precum și diverse accesorii
și suplimente, au fost toate adăugate francizei;
Consola Game Boy a ajuns chiar exponat la Muzeul Național de Istorie Americană din Washington DC.

Îngrijirea și hrănirea bobocilor de rață

de Beatrice Fărcaș, 10 ani
Pentru că primăvara se numără bobocii, vrem să
aflăm cum se îngrijesc bobocii de rață de la 0-60 de zile,
din rasa Pekin.
Cu cel puțin 48 de ore înaintea populării cu boboci
de rață, se pregătește așternutul prin împrăștierea pe
pardoseală a unui strat de paie de cea mai bună calitate,
uscate și curate. Paiele nu trebuie să conțină corpuri
străine, porțiuni mucegăite, cu pământ, trebuie să fie
întregi, fără a fi mărunțite sau cu conținut de pleavă.
Înainte cu două zile trebuie încălzit adăpostul și
așternutul, pentru a primi bobocii în condiții de confort.
CREȘTEREA BOBOCILOR
Din prima zi a bobocilor se asigură apă de băut. Timp
de 4-7 zile se pune în apa acestora streptomicină câte
un gram/ litru de apă, metoda care este în practică a dat
rezultate minunate la un bun start de creștere în greutate.

CU CE SE POT HRĂNI

În perioada 0-60 de zile, spre deosebire de puii de

găină și de curcă, bobocii preferă hrană umedă. Hrănirea
lor începe din prima zi de viață, imediat după ce se uscă
puful de pe boboc. În primele 2-3 zile de viață se folosește
uruială măruntă făcută din amestecuri de cereale, de
exemplu: orz, ovăz și porumb. Tot în primele zile de viață
în hrana lor se poate pune ou fiert sau brânză de vaci.
Sursa: Gazeta de agricultură

RAIUL COPIILOR 15
 SĂRBĂTORI

ȘTIAȚI CĂ... ȘTIAȚI CĂ... ȘTIAȚI CĂ...

de Maria-Clara Pădurean, 15 ani
• O tradiție mai puțin marcată ascuțite și cu botul în formă de
religios, dar la fel de plăcută trompă.
pentru toți este aceea de “a te • În Insulele Bermude, în Vinerea
înnoi” de Paște. De obicei, “să Mare sunt înălțați zmei. Aceștia
te înnoiești” se referă la a purta sunt confecționați din hârtie
ceva nou, îmbrăcăminte sau colorată, lemn, metal și o sfoară.
încălțăminte, însă în ultimii ani Ritualul simbolizează Înălțarea la
tradiția s-a extins la tot felul de Cer a lui Iisus Hristos.
alte obiecte pe care oamenii și • În Polonia și Ungaria, dar și în
le doresc sau de care au nevoie. unele zone ale Transilvaniei,
Uneori, aceste obiecte pot fi chiar locuite de maghiari, a doua zi de
cadourile aduse de Iepurașul de Paște mai este numită și “Lunea
Paște, și aceasta fiind o tradiție Udă”, pentru că toată lumea udă
destul de recentă, dar fără pe toata lumea. Băieții le stropesc
îndoială apreciată și așteptată cu pe fetele dragi cu o găleată
entuziasm de către toți copiii. de apă rece, iar după-amiază,
• În majoritatea țărilor, iepurașul fetele se răzbună în același mod.
este cel care aduce cadourile de Potrivit tradiției, cu cat o fată este
Paște, însă, australienii l-au ales mai plăcută, cu atât se vor turna
pe Bilby, un animal marsupial, de pe ea mai mulți litri de apă.
mărimea unui iepure, cu urechile

PROGRAM SPECIAL
ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ (AD 2023)
DUMINICĂ, 16 APRILIE – ZIUA ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU ISUS CRISTOS
08.30 Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur - celebrant pr. Florin Isac
10.00 Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur - celebrant pr. Mircea Marțian
11.30 Liturghia animată de copii - celebrant pr. Mircea Marțian
12.30 Concurs de ciocnit ouă roșii (la finalul Liturghiei animate de copii și tineri)
18.30 Liturghia de seară - celebrant pr. Vlad Pupăză

LUNI, 17 APRILIE – A DOUA ZI DE PAŞTI

08.30 Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur - celebrant pr. Vlad Pupăză
10.00 Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur - celebrant pr. Mircea Marțian
11.30 Liturghia animată de copii - celebrant pr. Florin Isac
12.30 Întrunire festivă la Centrul de activități a Consiliului Parohial și a grupului de tineri voluntari.
18.30 Liturghia de seară - celebrant pr. Florin Isac

MARŢI, 18 APRILIE – A TREIA ZI DE PAŞTI

06.45 Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur - celebrant pr. Florin Isac
07.30 - 08.50 Rugăciunea Rozariului
09.00 Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur - celebrant pr. Vasile Goje alături de pr. Vlad Pupăză
18.30 Liturghia de seară - celebrant pr. Mircea Marțian

ALTE ACTIVITĂŢI:
Concursul de ciocnit ouă roșii – în prima zi de Paști, duminică, 16 aprilie 2023, ora 12.30 (după Liturghia copiilor).
Vernisajul expoziției de icoane pe sticlă va avea loc în Duminica Tomii, 23 aprilie 2023, la finalul Liturghiei copiilor.

Sărbători binecuvântate pline cu Haruri cereşti!

16 RAIUL COPIILOR