RAIUL COPIILOR „Lăsaţi copiii să vină la Mine!

”
SERIE NOUĂ. ANUL I. NR. 3 EXEMPLAR GRATUIT. PENTRU SUSŢINEREA ACESTEI REVISTE
MAI-AUGUST 2017 DONAŢIILE SUNT BINEVENITE. DONAŢIA RECOMANDATĂ: 1 LEU.

O BINEMERITATĂ ȘI
BINECUVÂNTATĂ VACANȚĂ MARE

Cine sunt cei șapte

Prima Sfântă
martiri care vor fi
Împărtăşanie
beatificați
pag. 4-5
pag. 6-7

În așteptarea Paginile
Papei Francisc copiilor
pag. 10-11 pag. 12-14
 CĂRȚILE LUNII

Ce poţi citi în vacanţă

George și cheia secretă a Universului
de Lucy și Stephen Hawking
Editura Humanitas Junior, București, 2014
George și cheia secretă a Universului este un rotile de foarte mulți ani. În plus (sau în minus mai
roman (aproape) SF pentru copii. În carte sunt bine zis) el nici măcar nu poate vorbi și se poate
destule elemente care exprima doar cu ajutorul unui
sunt absolut de domeniul computer special conceput
științifico-fantasticului, chiar pentru el. Dar claritatea
dacă personajele sunt copii gândirii lui este admirată de
ca toți copiii, de la o școală toată comunitatea științifică.
ca toate școlile dintr-un oraș
ca toate orașele. Nici în această carte,
scrisă împreună cu fiica sa
Este SF pentru că ei Lucy, care este jurnalist, el
fac călătorii în cosmos nu se dezminte. Totul devine
cu ajutorului unui super- atât de simplu, încât cred
computer pe care îl cheamă că orice copil va îndrăgi mai
tot COSMOS. Este o carte mult știința după ce o va citi.
frumoasă, scrisă ca pentru Cartea are de toate pentru
copii, dar bună și pentru un copil sau un adolescent:
adulți. Oare adulți pot măcar intrigă, acțiune pe muchie
să enumere toate planetele de cuțit, aventuri fantastice
Sistemului Solar? Mulți vor alături de multe detalii
spune că de fapt acest lucru științifice, bine introduse în
nici nu contează și că pentru context, ca să facă lectura
un adult ceea ce contează atractivă și învățarea o
este doar „să facă bani”. Total adevărată joacă.
greșit, pentru că nimeni nu
are nici o scuză pentru a fi Mai sunt încă două cărți
ignorant, mai ales că acum din aceeași serie traduse
mijloacele de informare sunt în limba română, în care
accesibile tuturor. George, un băiat care nu prea îndrăgea știința (la
început), începe să o descopere cu ajutorul prietenilor
Stephen Hawking este unul dintre cei mai mari săi și a unui super-computer: George şi Big Bangul şi
savanți ai lumii, deși este imobilizat într-un scaun cu George în căutare de comori prin Cosmos.

Revista Raiul Copiilor – serie nouă este o publicaţie a Parohiei Române Unite cu Roma,
Greco-Catolică, Andrei Mureşanu din Cluj-Napoca
Îndrumător spiritual: pr. Mircea Marţian
Editor coordonator: Bianca Pădurean
Redactor: Claudiu Pădurean Publicist comentator: Cornel Jurju
Redactori juniori: Sofia Dobra, Tudor Jurju, Alexandra Lungu,
Iulia Marţian, Maria-Clara Pădurean, Ariana Șandor
Revistă realizată cu sprijinul ClujToday.ro
ISSN (print) 2559 - 0669; ISSN (on-line) 2559 - 1517; ISSN-L (print și on-line) 2559 - 0669

2 RAIUL COPIILOR

O binemeritată, binecuvântată
și odihnitoare vacanță mare
Când citiți aceste rânduri,
străbateți un timp ”sfânt”, vacanța
mare, care atestă încheierea celui
de-al 10-lea an formativ-educativ
din comunitatea noastră. Ca
de obicei, de când nu am mai
”vorbit”, evenimentele nu ne-au
lipsit...
Ne-am bucurat de o lună mai,
care a fost de data aceasta mai
mult ”luna ploilor” decât ”luna
florilor”, dar a rămas aceeași
lună dedicată atât Preasfintei
Fecioare Maria, cât și Martirilor
și mărturisitorilor Bisericii. Ne
amintim cum am participat la
Întâlnirea Eparhială a Copiilor,
găzduită anul acesta de Parohia
Feldru-Valea Secerului... Apoi,
Prima Cuminecare solemnă,
când, un nou grup de copii,
pregătiți în comunitate sau la
școlile centrale, și-au asumat,
în mod conștient, calea aleasă
de nașii lor la Botez, urmându-L
pe Isus - un nou timp de har,
de bucurie creștină pentru ei,
familiile lor și pentru marea familie
a bisericii.
Apoi ziua copiilor, în luna
iunie, dedicată Preasfintei Inimi
a lui Isus - o nouă invitație la
convertire, la transformarea vieții,
la schimbarea inimii, căci, mai mult
sau mai puțin, avem cu toții inima
bolnavă, nu în înțeles biologic, ci
biblic de aceea ne-am rugat: ”...
fă ca inima noastră să devină
asemeni cu Inima Ta, caldă,
binevoitoare, iubitoare...”. Cu toții
dorim o lume mai bună, dorim
reforme, înnoiri, transformări...
putem fi siguri că nimic nu se va
schimba în societate, dacă nu se
vor schimba inimile noastre...
Și pentru că schimbarea inimii
nu este o lucrare omenească, ci
RAIUL COPIILOR
EDITORIAL
este o lucrare a lui Dumnezeu, la
Rusalii, Dumnezeu a aruncat (a se
citi a dăruit și de fapt dăruiește) în
sufletul nostru un grăunte de Foc
spiritual (din Focul iubirii Sale,
pe Spiritul Sfânt), pentru a ne
înflăcăra, a ne face să devenim
și noi ”foc și lumină”, iar fiinţele
noastre să devină luminoase şi
calde pentru noi şi pentru cei din
jur.
În paralel cu acestă civilizație
creștină, care emană din
sărbătorile sale, au avut loc
serbările/întrunirile finale ale
diferitelor grupuri catehetice sau
extracatehetice, un rod concret
al efortului realizat, în acest an
formativ, de numeroșii noștri
voluntari.
În plus, anul catehetic s-a
încheiat atât cu participarea
unei delegații din comunitate la
Întâlnirea Eparhială a familiilor
(anul acesta la Bistrița), cât și cu
o excursie de o zi a micilor noștri
coriști din ”Allegria”, oferită cadou
de Episcopul Florentin, într-un
loc care s-a dovedit a fi perfect:
Măguri Răcătău.
Așa ne-a ”găsit” necesara
vacanță, cu principalul ei scop
de-a ne face să putem reveni cu
bucurie, în anul formativ-educativ
viitor 2017-2018, la diferitelele
activități școlare sau parohiale,
începând cu lunile septembrie/
octombrie. Căci vacanţa nu este,
precum pare, doar despre ce
poţi face la munte, la mare sau
la bunici..., nu este pizza de pe
faleză sau nici chiar reconfortanta
baie în apa mării. Este, sau ar
trebui să fie, o perioadă în care
timpul se dilată și putem sta
mai mult unii cu alții. Un timp în
care redescoperim sentimentului
de plimbare fără grijă, pentru
că ”Domnul este cu noi”. Avem
nevoie de vacanță pentru că
pierdem aceste lucruri (datorită
obositoarei rutine).
Vă dorim din suflet, indiferent
ce veți face sau unde veți merge
în tot acest timp, să descoperiți
ce înseamnă ”a fi pe drum”,
aceasta să vă fie marea realizare
a vacanţei, pentru a reuși să fiți
fericiți și echilibrați și în afara ei.
”Până şi plictisul este un semn al
vocaţiei noastre divine”, spunea
Monseniorul Ghika, un semn al
faptului că suntem mereu niște
călători... spre Viața Veșnică.
Probabil când apare aceast
”număr special de vacanță a
Raiului copiilor”, o parte v-ați
făcut deja plimbarea pe faleză, iar
cei care nu ați ajuns sau nu veți
ajunge anul acesta acolo, măcar
pe generoasa faleză a vieţii...
Sper că trăiți deja această stare
de veșnic ”călător”, pentru că,
de fapt, din prima clipă a vieţii, a
concepţiei, suntem într-o veșnică
călătorie spre destinația cu
adevărat all inclusive: Împărăția
Cerurilor.
În septembrie, vă așteptăm din
nou ca de obicei la tradiționalul
campus tematic adresat copiilor,
iar apoi la necesarele rugăciuni
și binecuvântări necesare unui
nou drum de parcurs (un nou an
formativ)...
Spunând din inimă ”bun
venit!” activităților școlare și
extrașcolare, arătăm că am avut
o vacanță, nu numai frumoasă ci
și fructuoasă, sau, mai mult, în
spiritul celor afirmate, ”vacanța”
noastră va putea continua!
Pr. Mircea Marțian
3
 EVENIMENT

Prima Sfântă Împărtăşanie

de Sofia Dobra, 14 ani
Prima Sfântă Împărtăşanie, aprinsă primindu-L pentru prima îndreaptă spre altar, unde primesc
celebrată anul acesta în Duminica oară în sufletele pe Isus, sub forma binecuvântarea episcopului, alături
Sfinților Constantin și Elena, adună vinului şi a pâinii sfinţite. Astfel, de o mică atenţie din partea parohiei.
laolaltă toţi copiii greco-catolici, lumânările aprinse inundă sala cu Cu zâmbete pe buze, copiii merg
ca să primească pentru prima oară lumina şi căldura redate atât de la părinţii lor pentru a-i îmbrăţişa,
Trupul şi Sângele Lui Isus Cristos. sufletele copiilor, cât şi de puterea urmând ca după aceea să facă poze
Ceremonia porneşte de la Biserica Sfintei Treimi. alături de episcop, familie, colegi sau
,,Schimbarea la Faţă” de unde La sfârşitul liturghiei, copiii se cadre didactice.
copiii, împreună cu episcopul,
familiile şi cadrele didactice, pleacă
în procesiune spre Capela ,,Sfântul
Iosif”. Îmbrăcaţi în rochiţe şi cămăşi
albe, copiii, cu sufletul curat după
spovada din ziua precedentă, poartă
în inimile lor sentimente de speranţă,
iubire şi bucurie.
La Capela ,,Sfântul Iosif”, copiii
se aşază în rândurile din faţă şi asistă
la liturghia celebrată de episcop şi de
ceilalţi preoţi. După rostirea Crezului,
copiii repetă în cor jurămintele spuse
de naşii lor la Botez, cu gândul de a
le ţine minte şi de a le respecta.
Punctul culminant al liturghiei
este momentul în care copiii se
apropie de altar cu o lumânare

4 RAIUL COPIILOR

luminează sufletele copiilor
La o săptămână după Prima Sfântă
Împărtăşanie, copiii au asistat la
liturghie alături de preot în faţa sălii.
La sfârşitul ceremoniei, s-au aşezat
într-un rând şi au început să spună
ce sentimente au trăit sau ce cred
despre cele întâmplate în duminica
precedentă. Cu mai multă sau mai
puţină sfială, au reuşit să scoată la
iveală esenţialul: învăluiţi de lumină,
RAIUL COPIILOR
EVENIMENT
căldură, iubire, speranţă şi încântare,
au simţit prezenţa Lui Isus înăuntrul
lor, care le-a dat bunătate în inimi şi
raţiune în minte.
Prima Sfântă Împărtăşanie are
felul ei de a ne lumina pe fiecare
dintre noi. Nu este acea lumină pe
care o vedem la răsărit, pe parcursul
zilei, sau la apus, care apare doar
în ochii noştri. Este lumina care
străluceşte în sufletele noastre atât
ziua, cât şi noaptea. Este lumina
care ne arată calea spre mântuire.
Este lumina care scoate la iveală ce
e mai bun din noi. Este lumina care
străluceşte cel mai tare atunci când
facem fapte bune, care reuşeşte să-i
lumineze şi pe cei pe care îi ajutăm.
Fotografii: Viorica Sabo
5
 MARTIRI PENTRU CREDINȚĂ

12 EPISCOPI GRECO-CATOLICI AU TRECUT

ȘAPTE DINTRE EI
VOR FI BEATIFICAȚI
Ierarhii greco-catolici și-au asumat martiriul pentru
credință cu conștiința faptului că suferă pentru Cristos
Biserica Română Unită cu Roma, Greco- păstoriți, Unirea cu Biserica Romei a reprezentat o
Catolică, a comemorat în luna mai martiriul celor consecință firească a latinității poporului român și a
șapte episcopi ai săi, care au murit pentru credință eforturilor sale de a se racorda civilizației apusene,
în temnițele comuniste. Toți cei 12 episcopi greco- fără să își abandoneze prețioasa moștenire
catolici români din perioada comunistă au plătit bizantină.
pentru fidelitatea lor în credință. Șapte dintre ei vor Sinteza dintre spiritualitatea bizantină și cultura
primi cununile de martiri, iar cinci și-au asumat, până latină a oferit românilor ardeleni perspectivele unei
la capăt, credința catolică în vremuri întunecate. adevărate renașteri spirituale și naționale. Clericii
De altfel întreaga istorie a Bisericii Române greco-catolici, trimiși să studieze la Școlile Romei,
Unite cu Roma se confundă cu istoria luptei pentru au formulat limpede conștiința originii romane a
credință, libertate pentru națiunea păstorită. În poporului păstorit și au făcut eforturi pentru a crea o
mod convențional, istoria acesteia începe în anul rețea de școli sistematice în întreg spațiul românesc.
1698, când liderii spirituali ai românilor ardeleni Greco-catolicii Iuliu Maniu sau Iuliu Hossu s-au
au semnat Unirea cu Biserica Romei. În realitate, remarcat și în momentul Marii Uniri din 1918, dar
însă, românii au fost și înainte în comuniune cu și în momentele de cumpănă din timpul Celui de-
Biserica condusă de Vicarul lui Cristos, Sfântul al Doilea Război Mondial. La București, Iuliu Maniu
Părinte Papa, încă de la creștinarea strămoșilor reprezenta cea mai lucidă voce ridicată în apărarea
lor. Unii dintre acești strămoși ai românilor, precum
Dionisie cel Mic, sunt foarte importanți pentru
întreaga omenire. Dionisie cel Mic a fost cel care
a propus numărarea anilor calendarului creștin de
la nașterea Mântuitorului. Marea Schismă din 1054
a împărțit în două creștinătatea, dar o parte dintre
români au căutat comuniunea cu Biserica Romei,
de care îi lega istoria, spiritualitatea și limba. În
Moldova, întemeietorul voievodatului, Dragoș, și cel
care avea să îi obțină independența. Bogdan, erau
cu certitudine catolici. Ierarhii Moldovei au aderat,
în 1439, la unirea Bisericilor după propunerile de la
Ferrara - Florența. La fel, erau catolici și voievozii
Valahiei, până la Nicolae Alexandru Basarab, care
a renunțat la comuniune din motive politice. În
Transilvania, românii Iancu de Hunedoara, și fiul
său, Regele Matia Corvin al Ungariei, Croației,
Boemiei și Austriei, erau, de asemenea, catolici.
Tot Unirea cu Biserica Romei au căutat-o și românii
din sudul Dunării, prin regele Ioan Asan al II-lea,
conducătorul Țaratului Româno-Bulgar.
În acest spirit florentin, Unirea românilor din
Transilvania cu Biserica Catolică, decisă sub
Mitropolitul Teofil și întărită în 1700, sub Mitropolitul
Atanasie, era doar o continuare a eforturilor valahe
de a reveni la comuniunea spirituală cu Roma.
Urmărind obținerea de drepturi pentru valahii

6 RAIUL COPIILOR
 MARTIRI PENTRU CREDINȚĂ

PRIN CALVARUL TEMNIȚELOR COMUNISTE

democrației românești, iar la Cluj, Iuliu Hossu
devenise conducătorul unanim recunoscut
al românilor care locuiau în Transilvania de
Nord, ocupată de Ungaria în perioada 1940 -
1944. Din păcate, în România a venit la putere
Guvernul Petru Groza (anul 1945), controlat
de Partidul comunist. Liderii românilor greco-
catolici s-au opus totalitarismului de stânga,
întocmai cum se opuseseră și regimului de
extremă dreapta condus de mareșalul Ion
Antonescu. Din păcate au plătit, uneori chiar
cu viața, pentru acest lucru (un exemplu ar
putea fi Iuliu Maniu a fost arestat și a murit în
închisoarea de la Sighetu Marmației).
În 1948, după alungarea Regelui Mihai I al
României, Biserica Română Unită cu Roma
rămăsese singura instituție care se opunea
total comunismului. De aceea, în toamna
anului 1948, comuniștii au încercat să o
suprime. Toți cei șase episcopi în funcție au
fost arestați: Valeriu Traian Frențiu, Alexandru
Rusu, Ioan Suciu, Ioan Bălan, Vasile Aftenie
și Iuliu Hossu. În clandestinitate, au fost
hirotoniți alți șase episcopi, pentru a continua
acordarea asistenței spirituale credincioșilor
rămași fideli Bisericii interzise din 1 Decembrie
1948. Autoritățile comuniste au încercat să îi
ademenească pe episcopii arestați. Le-au
propus eliberarea, în schimbul renunțării la
credință. Lui Iuliu Hossu i-au propus chiar
funcția de mitropolit ortodox al Moldovei, cu
perspectiva de a deveni patriarh. Nici unul din
cei 12 episcopi greco-catolici nu și-a trădat
credința. Iuliu Hossu le-a spus celor care îl sânul căruia i-ai ales pe Servii Tăi Valeriu Traian
ispiteau: ”Credința noastră este viața noastră!”. FRENŢIU, Iuliu HOSSU, Alexandru RUSU, Ioan
BĂLAN, Ioan SUCIU, Vasile AFTENIE şi Tit Liviu
CHINEZU – Episcopi morţi în faimă de martiri sub
Rugăciune pentru beatificarea regimul comunist. Ei au dat mărturie despre Tine
servilor lui Dumnezeu cu zel apostolic pe acest pământ şi şi-au pecetluit
Valeriu Traian FRENŢIU, Iuliu HOSSU, credinţa neclintită în Tine, în Biserica Catolică şi în
Alexandru RUSU, Ioan BĂLAN, Ioan SUCIU, urmaşul sfântului Petru, sfântul Părinte Papa, cu
Vasile AFTENIE şi Tit Liviu CHINEZU, Episcopi, preţul martiriului lor.
morţi în faimă de martiri sub regimul comunist Fă ca exemplul lor de credinţă şi de iubire să
între anii 1950-1970 strălucească tot mai mult printre noi. Te rugăm
aşadar, să arăţi şi pe pământ vrednicia acestor
Doamne Isuse Cristoase, Marele şi Veşnicul slujitori ai Tăi, ridicându-i la cinstea altarelor, iar
Preot al sufletelor noastre, Tu i-ai trimis pe apostolii nouă, prin mijlocirea lor, să ne dai harurile de care
şi discipolii Tăi în lumea întreagă, pentru a duce avem nevoie pentru ca toţi să fim o singură turmă
tuturor oamenilor vestea cea bună a iubirii Tale. În cu un singur păstor.
pragul sacrificiului Tău suprem pentru mântuirea Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi
lumii, la cina de pe urmă, Te-ai rugat Tatălui ceresc închinăciunea, împreună cu Tatăl şi cu Spiritul
ca Biserica Ta să fie una. Sfânt. Amin.
Priveşte cu bunăvoinţă la poporul român, din

RAIUL COPIILOR 7
 PERSONALITĂȚI

Doamna din Cluj a devenit simbolul luptei anticomuniste

DOINA CORNEA A ÎMPLINIT 88 DE ANI
Eroina din Cluj este una dintre personalitățile marcante ale comunității
greco-catolice și a fost decorată de Sfântul Ioan-Paul al II-lea
Simbolul luptei anticomuniste de la
Cluj, Doina Cornea, a împlinit 88 de ani.
Cunoscuta luptătoare anticomunistă
locuieşte şi acum la Cluj, în aceeaşi casă în
care Securitatea o ţinea sub supraveghere
şi în arest la domiciliu, pentru opiniile ei
(difuzate şi pe calea undelor, la Radio
Europa Liberă).
S-a născut la Braşov, în 30 mai 1929. A
venit la Cluj la facultate, unde a şi rămas,
după absolvire. A fost asistentă universitară
la catedra de limba franceză din cadrul
Facultății de Filologie a Universității Babeș-
Bolyai, de unde a fost destituită pentru
opiniile sale anticomuniste. Publicistă,
traducătoare, dascăl, şi opozant al
regimului comunist, Doina Cornea a rămas
în conştiinţa românească drept un simbol
al luptei împotriva regimului totalitar al lui
Nicolae Ceauşescu.

Manifeste de solidaritate
cu muncitorii din Brașov Doina Cornea (www.rafto.no)

Într-o vreme în care teroarea regimului
comunist reuşise să amuţească mai toate vocile
şi nemulţumirile, de la muncitori, la intelectuali,
o femeie plăpândă, cu o voce pe măsură,
îndrăznea să spună ce gândeşte şi să arate că
viaţa construită de comunişti pentru popor nu era
atât de roz pe cât era clamată. Împreună cu fiul
său, Leontin Iuhas, a răspândit 160 de manifeste
de solidaritate cu muncitorii revoltaţi la Brașov în
noiembrie 1987. Şi-a făcut auzită vocea prin cele
peste 30 de texte pe care a reuşit, prin intermediul
familiei şi prietenilor, să le trimită peste hotare, la
Radio Europa Liberă. Prin mesajele şi protestele
ei, Doina Cornea a făcut cunoscută opiniei publice
internaţionale adevărata situaţie din România
comunistă. Doina Cornea crede că a reuşit să
trezească şi conştiinţa românilor care îşi duceau
viaţa sub teroarea comunistă, după cum spunea
într-un interviu acordat Televiziunii Române:
“Eu am această credinţă, că n-am luptat
degeaba şi când am pornit lupta mea împotriva
acestei distrugeri a oamenilor în comunism, mi-
am zis aşa: dacă cinci oameni o să-i aduc să
gândească corect, este un lucru câştigat. Pentru
că binele, gândirea corectă, este minoritară în
lumea noastră. Nu gândeşte majoritatea bine”, a
spus Doina Cornea.
După schimbarea regimului politic din 1989,
Doina Cornea a luptat pentru libertate, pluralism
politic şi apărarea drepturilor omului. Ea s-a
numărat printre fondatorii primelor organizaţii ale
societăţii civile, printre care şi Grupul de Dialog
Social.
Universitatea Liberă din Bruxelles i-a acordat
titlul de Doctor Honoris Causa. În anul 2000, statul
român i-a conferit Ordinul „Steaua României” în
grad de Mare Cruce. A fost distinsă de două ori de
statul francez, cu „Legiunea de Onoare” în grad de
ofiţer şi în grad de comandor. A primit de la Papa
Ioan Paul al II-lea Ordinul Ecvestru al Sfântului
Grigore cel Mare pentru lupta sa pentru apărarea
Bisericii Greco-Catolice, interzisă de regimul
comunist. Regele Mihai I a decorat-o pe Doina
Cornea cu Crucea Casei Regale a României,
pentru promovarea unui spirit de libertate si
demnitate.

8 RAIUL COPIILOR
 PERSONALITĂȚI
O floare pentru Doina Cornea
Trăim vremuri în care suntem mereu mai
contaminaţi de nepăsare, de ignoranţă în legătură
cu tot ce pare să fie exterioritate. Asta face ca,
într-un fel de nesănătoasă decompensaţie, să fim tot
mai accentuat interesaţi de noi înşine. Să fim năvăliţi
de tiranice vanităţi din care se „hrănesc” obsesiile
materialiste cele mai dezagreabile. Interioritatea,
creativitatea, visarea ne sunt consumate, epuizate,
schimonosite de aceleaşi exasperante fixaţii către
cariere, conturi, maşini, vile, vacanţe. Deşertificarea
sufletească a egoismului materialist, ne lasă prea
puţin loc pentru semeni, spiritualitate sau memorie.
Mai mult decât orice, recursul la memorie
indispune, oboseşte, provoacă adesea tâmpe
rânjete de superioritate. Nu vrem să mai ştim că
nu suntem şi nu putem fi altceva decât ceea ce am
fost. Omitem să observăm că memoria contribuie
la compoziţia irepetabilă a substanţei identitare
individuale şi colective. Nesocotim faptul
că în absenţa memoriei riscăm să
ne descompunem, să ne pierdem
sensul.
În mod evident, nici trecutul
recent, sau poate cu atât
mai mult acesta, nu-i scapă
acestei distructive indiferenţe.
Mă întreb, bunăoară, câţi
dintre clujeni mai zăbovesc,
cu gândul măcar, la pilda
existenţială a Doinei Cornea?
Câţi dintre noi mai putem spune
câteva cuvinte despre Doina
Cornea? Câţi dintre numeroşii
tineri de astăzi ai Clujului, mai
cunosc numele „Doina Cornea”?
Or, Doina Cornea chiar nu este
„oricine”, nici pentru oraşul acesta,
nici pentru istoria recentă a României.
Doina Cornea este cel mai important opozant
al comunismului din România anilor ’70 şi ’80. De
subliniat: opozant şi nu disident! Ea nu s-a încurcat în
subtilităţi de limbaj, metafore, aluzii, „comunismuri cu
faţă umană”. Timp de opt ani, a supus „totalitarismul
roşu” românesc, ca ideologie şi practică a puterii,
unei complete negaţii. Într-un oraş adâncit, asemeni
întregii ţări, în frică, laşitate, muţenie, poate
complicitate, Doina Cornea a găsit curajul de a scrie
şi vorbi liber/răspicat. Tipic oricărui regim totalitar,
şi în cazul acesta preţul libertăţii asumate a devenit
deosebit de costisitor: interminabile anchete,
RAIUL COPIILOR
de Cornel Jurju
aresturi, bătăi, calomnii, injurii.
Nu aveau să întârzie nici aprecierile, chiar
atitudinile de uimire pentru acest autentic episod de
dârzenie pe care, în numele naţiunii române, Doina
Cornea îl oferea lumii. Aproape absente acasă,
printre români, gesturile de solidaritate şi admiraţie
s-au multiplicat în ţările Europei Occidentale, dar şi în
America. Nouă, poate, ne lipsea distanţa (ca spaţiu
şi timp) pentru a reuşi să înţelegem dimensiunea
reală a „cazului Doina Cornea”. În schimb, pentru
temeritatea şi elocvenţa sa, izvorâte dintr-o profundă
spiritualitate, Doina Cornea a devenit unul dintre
românii cei mai cunoscuţi şi preţuiţi în străinătate.
Valorizată într-o spaţialitate locală, aceeaşi Doina
Cornea se înfăţişază ca românul clujean care a
atins, probabil din toate timpurile, nivelul cel mai
ridicat de recunoaştere şi notorietate internaţională.
La 30 mai Doina Cornea a împlinit 88 de ani.
Poate, spre năuca surpriză a multora
dintre noi, Doina Cornea este încă
în Cluj. Bolnavă, ignorată, uitată,
locuieşte în aceeaşi casă care,
în deceniul nouă al secolului
trecut, se transformase în
cea mai importantă redută
anticomunistă a României. Între
anii 1982-1994, casa şi curtea
Doinei Cornea ajunseseră un
loc neîntrerupt asaltat de către
dispozitivul de represiune
comunist (apoi cel f.s.n.-ist)
prin intermediul securiştilor,
miliţienilor, informatorilor, a miilor
de telefoane, scrisori saturate cu
ameninţări şi jigniri.
În fiecare an, pe 30 mai, stafiile
României brutale, hidoase, necioplite,
ar putea fi alungate de pe strada Alba
Iulia. Ar putea fi suficientă o floare... O floare
propriu-zisă sau o floare a gândului pe care să i-o
trimitem Doinei Cornea. Ar fi un indiciu că mai ştim
privi în jur, că mai avem suficient discernământ
pentru a ne alege corect modelele; că suntem
capabili să preţuim normalitatea, curajul, demnitatea,
autenticitatea; că, în definitiv, mai rămân speranţe
pentru noi înşine.
Ar fi o floare pe care destinatarul, cu tot mai
puţinele sale puteri, încă o va mai putea primi şi iubi.
La Mulţi Ani, Dragă Doamnă Doina Cornea!
9
 PAPA FRANCISC

Sfântul Părinte a fost invitat în țara noastră de ierarhii

Papa Francisc va vizita

„aproape sigur” România în 2018
Declarația a fost făcută de arhiepiscopul și mitropolitul romano-catolic ÎPS Ioan Robu, la
finalul ședinței Conferinței Episcopilor Catolici din România, care a avut loc la Cluj-Napoca

Sfântul Părinte Papa Francisc
este așteptat anul viitor, în 2018,
în România, când va fi celebrat
centenarul Marii Uniri. Suveranul
Pontif a primit invitații oficiale
în acest sens atât din partea
Bisericii Catolice și din partea
Bisericii Ortodoxe Române, cât
și din partea autorităților române,
iar vizita Papei Francisc este
aproape o certitudine, a declarat
mitropolitul romano-catolic de
București, ÎPS Ioan Robu, la
finalul reuniunii Conferinței
Episcopilor Catolici din România. romano-catolic de București, ÎPS
”Sfântul Părinte a fost invitat Ioan Robu.
din partea Bisericii Catolice,
mai exact din partea Conferinței Papa ar putea beatifica
Episcopilor Catolici din România, martirii din perioada
de asemenea din partea
Președinției și suntem informați că
comunistă
și Patriarhia, Patriarhul României,
Ierarhii catolici au mai afirmat
i-a trimis vorbă Sfântului Părinte
că, în cadrul vizitei papale, ar
că este așteptat în România. Așa
putea avea loc și beatificarea
încât nu știm când va veni, dar
celor șapte episcopi greco-catolici
suntem aproape siguri că Sfântul
morți pentru credință în temnițele
Părinte va veni anul viitor”, a
comuniste. ”Am putea să vedem
spus mitropolitul și arhiepiscopul

10 RAIUL COPIILOR

catolici și ortodocși, precum și de președintele României
Credincioșii Parohiei Andrei Mureșanu în vizită la Papa Francisc (decembrie 2015)
legătura care există între vizita
Papei și beatificarea episcopilor
greco-catolici, fiindcă nu știm
când va veni Sfântul Părinte și nu
știm nici când vor fi beatificați. Noi
credem că va fi de acord Sfântul
Părinte să facă această beatificare
odată cu vizita în România.
Dacă sunt eventuale întârzieri în
procesul de pregătire a beatificării,
la Roma, acestea pot fi grăbite”, a
adăugat ÎPS Ioan Robu.
Cei șapte episcopi martiri sunt
Iuliu Hossu, Alexandru Rusu,
Valeriu Traian Frențiu, Ioan
Suciu, Tit Liviu Chinezu și Ioan
Bălan. Aceștia au fost aruncați în
temniță de autoritățile comuniste
pentru că au refuzat să accepte
interzicerea Bisericii Române
Unite cu Roma, Greco-Catolică,
și încorporarea parohiilor sale
în Biserica Ortodoxă Română,
controlată în acea vreme de
Patriarh Justinian Marina.
Primul care a murit a fost
episcopul vicar de Bucureşti,
Vasile Aftenie, torturat şi ucis în
RAIUL COPIILOR
PAPA FRANCISC
beciurile Siguranţei bucureştene
în anul 1948. Ultimul a murit în
anul 1970 Iuliu Hossu, aflat cu
domiciu obligatoriu în Mănăstirea
ortodoxă de la Căldăruşani.
Episcopul de Cluj-Gherla Iuliu
Hossu fusese creat cardinal
în anul 1968. Numirea sa a
fost făcută in pectore, adică
a fost ţinută secretă până la
moartea cardinalului. Autoritățile
comuniste, care aflaseră de faptul
că Iuliu Hossu, primul cardinal
român din istorie, a primit purpura
de cardinal, i-au propus să plece
la Roma pentru a primi public
această demnitate. Iuliu Hossu a
refuzat de teamă că nu va fi lăsat
să se întoarcă acasă, alături de
Biserica sa în suferință. Statul
român a abrogat legea prin care
interzicea Biserica Română Unită
cu Roma, Greco-Catolică, abia
după căderea comunismului.
Ierarhia greco-catolică a fost
restabilită în mod oficial de Sfântul
Ioan-Paul al II-lea, Papă al Romei,
după ce în timpul comunismului
Biserica și-a continuat existența
în ilegalitate. Papa Benedict
al XVI-lea a ridicat Biserica
Română Unită cu Roma la rangul
de Arhiepiscopie Majoră, care
conferă Bisericii Greco-Catolice
mai multă autonomie și mai multă
responsabilitate. Procesele de
beatificare a episcopilor greco-
catolici români au început în
2003, iar Papa Francisc ar putea
să îi beatifice chiar anul viitor.
Cei șapte episcopi martiri ar
putea fi primii sfinți greco-catolici
români ai Bisericii Catolice.
Există mai mulți romano-catolici
din România ridicați la cinstea
altarelor: Ieremia Valahul,
un călugăr din Evul Mediu,
monseniorul Vladimir Ghika
din Arhidieceza de București,
episcopul Anton Durcovici, de
origine austriacă, din Dieceza de
Iași, episcopul Johann Schefler,
de origine germană, din Dieceza
de Satu Mare, și episcopul Szilard
Bogdanffy, de origine maghiară,
din Dieceza de Oradea.
11
 PAGINILE COPIILOR

O excursie de neuitat
de Iulia Marţian, 12 ani
Știți sentimentul de a aștepta așteptatului meci de tenis dintre una, am reușit cu greu să spun
cu adevărat o suuuper zi la Halep și Ostapenko. ”Lăudat să fie Isus!” aruncând o
munte, cu drumeții, cântece și Noi, copiii, mereu l-am privire șocată spre tata și... atât.
jocuri, însă, când acea zi vine, întâlnit pe Episcopul Florentin Singurul lucru care probabil că-l
nu ai nici cea mai vagă idee dacă la diferite sărbători și mereu deosebea pe episcopul nostru
episcopul, care organizează l-am văzut îmbrăcat în veșminte de un șerif în misiune era faptul
totul, va fi îmbrăcat în obișnuita episcopale. Dar de această că purta inelul episcopal. Când
lui reverendă neagră sau se va dată nu a fost așa. Vă imaginați eram mai mititică, nu mi-am
îmbrăca într-o ținută adaptată reacția noastră când am văzut imaginat niciodată că voi avea
situației? cine ne aștepta în mijlocul onoarea de a sta cu el și voi
În cazul meu și celor din Corul ”sălbăticiei naturale”, îmbrăcat mânca mici după o drumeție cu
„Allegria”, acea zi la munte s-a în pantaloni de drumeție, tricou peisaje superbe și o partidă de
desfășurat în cadrul marii familii și având o pălărie de cowboy cu ”mâță” pe cinste.
a Parohiei ”Andrei Mureșanu”, nelipsiții ochelari de soare?! Eu Trecând peste șocul uriașei
la Măguri Răcătău, pe data
de 10 iunie. Era o răsplată din
partea Preasfinției Sale pentru
cooperarea noastră, a copiilor
din cor, la diferite momente
importante ale Bisericii.
Am coborât cu toții, în
număr de 25 de copii și nouă
adulți, din microbuze și mașini,
”mărșăluind” prin grădina
cabanei luminată de soare, fără
internet, semnal sau rețele de
socializare cu care să pierdem
vremea. Cu toate acestea, în
timpul distracțiilor, tăticii făceau
cu rândul la televizorul din
cabană pentru a da raportul mult

schimbări a înfățișării Prea

Sfințitului, pot spune că totul în
acea excursie a fost minunat.
Partea mea preferată a fost
atunci când, după ce am urcat
pe munte, ne-am dat drumul în
jos, într-o alergătură de copii...
”Nebunie curată” gândeau
mămicile. De data aceasta,
episcopul, cu toate că avea rolul
de cowboy, nu s-a încumetat să
alerge cu noi, așa că a rămas cu
cei mai mici, culegând flori (noua
meserie a cowboy-lor, care acum
se vor putea numi flowerboy).

12 RAIUL COPIILOR

Reţeta mea de fursecuri cu ciocolată
Mie îmi place să gătesc,
dar nu îmi place atunci
când mi se arde mâncarea.
Trebuie să ştii, atunci când
găteşti, cât timp îţi ia să
prepari acea mâncare şi
câte porţii faci. De exemplu,
la ceastă reţetă trebuie 10
minute de preparare, opt
minute de coacere şi vor ieşi
10 porţii de biscuiţi.
Ingredientele sunt: 90 de
grame de ciocolată topită
(de preferat ciocolată cu
lapte), 90 de grame făină,
un ou mic, un vârf de cuţit
de sare, zahăr pudră vanilat
sau bomboane decorative.
Cerne făina şi pune-o
într-un vas. Adaugă oul
întreg şi ciocolata topită
şi amestecă folosind o
furculiţă, apoi frământă
Curtea cabanei a devenit, pe
rând, teren de baschet, volei și
fotbal, ba mai mult, a găzduit un
adevărat festin și o zi de naștere,
fiind chiar și sală de gimnastică
sau scenă, unde adevărați
artiști și-au demonstrat abilitățile
vocale.
V-ați gândit vreodată cât de
minunată și complexă poate fi
o simplă curte?! Iată că datorită
generozității și a spiritului fratern,
o simplă cabană a devenit un fel
de grădină a iubirii și a bucuriei.
Cu alte cuvinte, ziua de 10
iunie a devenit pentru noi o zi
fantasy, deoarece am constatat
că avem un episcop care s-a
dovedit a avea o latură ascunsă
de șerif, pe care o mai arată, din
când în când, doar celor care
merită, se poate chiar mânca mici
cu acesta și nimic nu te poate opri
din a afla cine a câștigat meciul
RAIUL COPIILOR
PAGINILE COPIILOR
text şi desen de Maria-Clara Pădurean, 9 ani
de tenis, nici măcar într-o zonă
uitată de lume (nu a mai fost atât
de tristă nici măcar înfrângerea
Simonei Halep). Am învățat că
până și un episcop se poate
distra, iar asta nu trebuie să te
aluatul cu mâinile, până
devine compact. Formează
biscuiţii de mărimea unei
nuci și aşează-i în tava
cuptorului, tapetată cu
hârtie de copt. Coace-i în
cuptorul preîncălzit la 180
de grade Celsius, pentru
opt minute sau până
când observi că suprafaţa
biscuiţilor se crapă din loc
în loc. Scoate-i din cuptor
şi, după câteva minute,
ia-i din tavă şi aşează-i
pe un grătar. Ciocolata
topită rămasă o vei pune
pe biscuiţi, şi înainte să
se întărească presari
deasupra bomboanele
decorative sau zahărul
pudră vanilat.
Poftă bună!
mire, pentru că Dumnezeu își
alege cu grijă mesagerii. Pentru
mine a fost ca o revelație: doar
cei care au suflet de copil pot
ajunge reprezentanții Acestuia
pe pământ. Am mai învățat
să acționăm ca un grup unit,
transmițând de la unul la altul,
de la cel mai mare la cel mai
mic, când apare pericolul (cum
ar fi faptul că vine o mașină pe
drumul îngust).
Am învățat să dăruim, să ne
iubim și am devenit, cu toate
că poate numai cu o fărâmă,
mai buni, iar eu cred că, în
realitate, acesta a fost scopul
ascuns al Preasfințitului cu
această excursie-cadou pentru
noi, biserica de mâine, într-un
loc cu verdeață asemeni Raiului
cu un nume pământesc: Măguri
Răcătău.
13
 PAGINILE COPIILOR

Ce locuri frumoase am vizitat:

Grădina Botanică din Jibou
de Ariana Şandor, 9 ani
Mă bucur că d-na prof. învăţământ primar
Dana Apostoaie ne-a oferit posibilitatea, mie
şi colegilor mei din clasa a II-a A, de la Şcoala
Generală ,,Constantin Brâncuși, din Cluj-
Napoca, ca în Săptămâna altfel să mergem
să vizităm Grădina Botanică din Jibou, care
se găseşte la 92 de km de Cluj-Napoca.
Împreună cu colegii de clasă, am fost
impresionați de frumuseţea acestei grădini şi
de numeroasele plante care se găsesc aici.
Seamănă puţin cu Grădina Botanică din Cluj,
care la rândul ei are un farmec aparte. Dar
fiecare grădină botanică din lume cred că are
specificul ei.
Profesorul de biologie Vasile Fati a creat
grădina botanică din Jibou, judeţul Sălaj, în
anul 1968. Această grădină se află în parcul
de agrement al castelului medieval, care a
fost reşedinţa familiei Wetselenyi, şi are 24
ha.
Grădina botanică din Jibou are un fond
dendrologic de plante exotice care datează
din anul 1781. Aici se găsesc valoroase
specii exotice lemnoase, plante tropicale,
subtropicale şi mediteraneene. Există şi
o cupolă mare, un gen de pavilion, pentru
colecţia de palmieri şi o seră cu plante
tropicale. Mai există un sector de plante utile,
un sector imens de plante ornamentale, de
ierbar şi piese de muzeu. În fiecare an, se
publică un catalog de seminţe pe care cei care
au grijă de gradina botanică îl distribuie la alte Desen de Tudor Jurju, 11 ani
grădini botanice din
lume (în jur de 450
de grădini) şi la alte
instituţii de cercetări
botanice.
Merită să vizitaţi
Grădina Botanică
din Jibou pentru
că nu o să vă pară
rău! Aşa că părinţi,
bunici, copii, ce mai
așteptați...?

Desen pe coperta I
de Alexandra Lungu

14 RAIUL COPIILOR
 DEMULT...

Raiul Copiilor vechi,

Anul V, Nr. 15 şi 16, 10 august 1943
Continuăm publicarea unor povești
deja apărute în seria veche a revistei Raiul
Copiilor. Cea prezentă a apărut într-un
moment dramatic: România intrase de doi ani
în Cel de-al Doilea Război Mondial. Armata
Regală Română lupta pe Frontul de Est
pentru a apăra Basarabia, Bucovina de Nord
și Ținutul Herța, cotropite de Rusia în vara
lui 1940. În vara lui 1943, Armata Regală
Română lupta dincolo de Nistru, unde, în
stepele Ucrainei, se înșiruie numeroase sate
românești. Povestea lui Mihăiță istorisea
copiilor de acasă dramele petrecute pe front.
Numele eroului acestei povești nu a fost ales
întâmplător: el aducea aminte de tânărul
Rege Mihai I al României.

Un pui de moldovean
Era seară; un vânt căldicel prevestea
furtuna. Începeau să se îngrămădească nori
în pragul cerului. Încet, încet cerul deveni
negru, vântul încetă, căldura devenea de
nesuferit. La marginea satului ostașii români
săpau tranșee. Sudoarea lor curgea șiroaie și
le făcea să lucească brațele încordate. Nici
unul din ei nu vorbea, era o tăcere ca de
mormânt.
Cadențat sapele și târnăcoapele loveau
pământul ars de soare, făcând un zgomot
de metal zgâriat. În fund se zărea satul. Dar,
vai! Aproape nici o casă nu mai era întreagă.
Unele nu mai aveau acoperiș, din altele nu oftă căpitanul. Ce să-i faci, trebuie să așteptăm.
mai rămăsese decât temelia, erau arse toate. Pe aici – Să mai trimitem un detașament, zise
trecuseră bolșevicii. Nicio ființă omenească nu se sublocotenentul.
găsea în acest sat. Toți fugiseră de groază. Un câine – Ce să mai trimitem, zise căpitanul. Până acum
lătra; urla slab. Era lihnit de foame. Ostașii noștri ne-au omorât 15 oameni. Nu, trebuie să se sacrifice
săpau mai departe. Nu se auzeau decât tunurile unul singur, unul care are inimă și care cunoaște
bătând surd și urletele câinilor fără stăpân. întrucâtva aceste locuri, zise el.
– Mare jale, domnule sublocotenent, zise un Care mai de care, soldații se prezentau pentru a
soldat. îndeplini această misiune, însă căpitanul îi respingea.
– Mare, măi Ioane. De când suntem aici nu am Ba că unul are trei copii, ba că ăsta de abia e însurat
văzut țipenie de om și tare urât mai urlă bieții câini. și nevasta o să-i nască un nou ostaș, ba că alții nu
– Dă, numai dacă am știi unde e blestemata aia cunosc unde vine cazemata.
de cazemată că mulți oameni ne-a mai înghițit și ea, Dar iată că apare Mihăiță. Era un copilandru cam

RAIUL COPIILOR 15
 DEMULT...
de vreo 13 ani. Era moldovean, urmaș al păstorilor
care veniseră prin aceste stepe cu turmele lor. Pe el
în găsiseră ostașii ascuns într-un beni, aici în satul
ăsta părăsit. Bolșevicii îi omorâseră părinții. Pe
maică-sa o uciseseră fiindcă ea se închina în fața
icoanelor. Pe tatăl lui, de asemenea, fiindcă cântase
o doină românească de jale.
Și el, el rămăsese singur, dar nu chiar singur,
fiindcă avea o iconiță de-a Sfintei Fecioare pe
piept și Ea îl ocrotea. El a fost bătut, alungat, lăsat
flămând ca un câine, însă a răbdat. Și iată că acum
bolșevicii fuseseră alungați din sat și el fusese luat de
ostașii români. Însă și el făcea multe pentru ostașii
dezrobitori. În staulul unei case găsise o vacă. În
fiecare zi o mulgea și aducea soldaților laptele. Îi
16
călăuzea prin sat, le aducea apă drept răsplată. L-au
făcut copilul lor, al regimentului. A învățat să tragă
cu pușca și să arunce cu grenada. Acum se întorcea
de la mormântul eroilor, din acel sat. El, copilul
soldaților, sădise flori pe mormântul lor.
Auzind despre ce se vorbea, se apropie cu pași
siguri de căpitan.
– Eu, spuse el sever, eu sunt copilul vostru, eu
am să descopăr blestemata aceea de cazemată.
Cunosc destul de bine locurile și apoi nu aveți nicio
grijă. Mihăiță știe să se descurce. Domnule căpitan,
dați-mi un pachet cu grenade și drapelul nostru.
Căpitanul îl privi lung și zise:
– Bine, am să-ți dau tot ce vrei, să-ți ajute
Dumnezeu. Să știi că ai să ajuți la îndeplinirea
idealului nostru sfânt. Și îl sărută pe
amândoi obrajii.
Lăsând totul la o parte, el plecă.
Ochii tuturora îl urmăreau. El mergea
repede de-a bușilea. La un moment
dat, se auzi o năprasnică rafală de
mitralieră. Mihăiță se trânti la pământ.
Nimeni nu-l mai putea urmări cu
privirea. Căpitanul, urcat pe un dâmb,
privea cu binoclul și spunea celor care
se făceau roată în jurul lui:
– Uite, acum s-a aruncat la pământ,
se ridică… Ah! uite, acolo, acolo e
cazemata, uite și tunul… Netrebnicii,
nu le ajunge o mitralieră, vor să tragă
cu tunul, câinii… Dar uite, se scoală,
viteaz băiat, se apropie… Ah, o
auziți acum detunătura… A azvârlit
tot pachetul de grenade…
Deodată se auzi o bubuitură surdă,
pământul se cutremură, apoi se
văzu fâlfâind pe ruinele fumegânde
drapelul românesc. Mihăiță
biruise. Dar se mai auzi și un foc
de revolver. Nu se mai văzu nimic
fiindcă izbucnise furtuna. Mihăiță
nu se mai întorcea. O companie
întreagă porni să curețe terenul.
Lângă cazemata distrusă, cu mâna pe
drapel, era întins Mihăiță. Pe piept i
se prelingea o dâră de sânge, dar el
zâmbea privind cerul: poate vedea
în el icoana României Mari. Cealaltă
mână era pe piept unde avea iconița
Sfintei Fecioare.
RAIUL COPIILOR