Cuprins

1. Istoricul formării și particularitățile APEC

2. Potențialul economic al APEC
3. Probleme și perspective de dezvoltare al
APEC
 APEC - este cel mai important forum din
zona Asia-Pacific, ce stimulează creşterea
economică, cooperarea, comerţul şi investiţiile
în regiune.
Spre deosebire de OMC sau alte acorduri
multilaterale, APEC nu prevede semnarea
vreunor acorduri între participanţi. Deciziile
adoptate reprezintă consecinţa consensului, iar
implementarea lor se efectuează benevol.
 1. Istoricul formării și
particularitățile APEC
Ideea de APEC a fost în primul rând public
abordată de către fostul prim-ministru al Australiei,
domnul Bob Hawke, în timpul unui discurs în Seul,
Coreea, în ianuarie 1989. Mai târziu în acelaşi an,
12 economii Asia-Pacific s-au întâlnit la Canberra,
Australia pentru a stabili APEC.
 Membrii fondatori au fost: Australia, Brunei
Darussalam, Canada, Indonezia, Japonia, Coreea,
Malaezia, Noua Zeelandă, Filipine, Singapore,
Thailanda şi Statele Unite.
China, Hong Kong şi Taipeiul Chinezesc s-au
alăturat în 1991. Mexic şi Papua Noua Guinee -
1993, Chile au aderat în 1994 și în 1998 s-au
alăturat Peru, Rusia şi Vietnam, astfel constituind
21 membri cu drepturi depline.
 Între 1989 şi 1992, APEC s-a întâlnit în calitate
de înalt funcţionar şi cu un dialog informal la
nivel ministerial. În 1993, fostul preşedinte a
Statelor Unite ale Americii, domnul Bill Clinton,
a stabilit întâlnirea anuală APEC a Economiilor
Lidere.
Criteriile stabilite pentru admiterea de noi membri:
- apartenenţa la spaţiul Pacific;
- existența unor relaţii strânse cu statele membre;
- acceptarea liberalizării comerţului până în 2020.
 Particularități
APEC reprezintă cel mai semnificativ şi divers
grup de ţări reunit într-un cadru formal, care se
întinde pe ambele maluri ale Oceanului
Pacific şi are ca membrii două din primele patru
puteri comerciale (SUA şi Japonia). APEC
deţine 40% din populaţia globului, 31% din
teritoriul planetei.
 Încă de la înfiinţarea organizaţiei, APEC
nu s-a considerat o grupare de ţări, ci mai
degrabă o grupare de economii, acest termen
subliniind faptul că obiectul de activitate al
organizaţiei este preponderent economic, nu
politic. Această grupare constituie un forum
de consultări libere, fără o structură
organizaţională complicată sau o birocraţie
dezvoltată care să îl susţină.
 Structura organizatorică
APEC are următoarele componente:
 Reuniuni formale la nivel de şefi de stat;
 Reuniuni anuale la nivel ministerial (miniştri de externe şi
ai comerţului);
 Reuniuni trimestriale ale experţilor guvernamentali;
 Trei comitete pe probleme de comerţ şi investiţii, probleme
economice şi problemele de buget şi administrative;
 Trei grupări ad-hoc pentru întreprinderi mici şi mijlocii, tehnologia
agricolă, mediu şi dezvoltare susţinută;
 Zece grupări de lucru pe probleme economice şi tehnice;
 Un secretariat creat în 1993 cu sediul la Singapore.
 Organele principale de conducere
ale organizaţiei sunt:
1. Consiliul de Miniştri
2. Consiliul consultativ
3. Secretariatul
 În cadrul Consiliului de Miniştri,
funcţia de conducere este asigurată
anual, prin rotaţie, de un reprezentant al
statelor membre. Statul care deţine
preşedinţia este şi responsabil cu
găzduirea întrunirilor anuale ministeriale
(între miniştrii afacerilor externe ai celor
21 de state).
 2. Potențialul economic al APEC
Cei trei piloni ai organizației sunt:
1.Liberalizarea comerțului și a investițiilor.
2.Facilitarea  fluxurilor  comerciale  şi  investiţionale
prin  simplificarea  şi  armonizarea procedurilor
vamale, alinierea în domeniul standardelor interne
şi internaţionale, accesul sporit pe piaţă.
3.Cooperare economică si tehnică
 Semnificația APEC
Cu trei state „gigant”: Japonia, una din cele mai
importante naţiuni, din punct de vedere economic, cu o
economie mai puternică decât majoritatea statelor din
Europa, SUA – cel mai mare donator financiar al ţărilor în
curs de dezvoltare şi China, ţară care înregistrează, în
prezent, unul din cele mai ridicate ritmuri de creştere
economică din lume. APEC tinde să devină, în următorii
ani, un principal pol economic, politic şi geostrategic, în care
fiecare entitate îşi va găsi soluţionarea propriilor probleme.
Centru de gravitaţie – Japonia cu care tinde să concureze
China.
 1. Securitatea umana
1. OPEC, IEA
2. Schimbul de experiență
2. EU privind dezvoltarea
instituționala
3. IMF
3. Sistemele vamale
4. WTO single-window
4. Problemele ecologice
5. ASEAN
5. Observator oficial
 În ceea ce priveşte liberalizarea totală a
schimburilor economice între statele membre,
preconizată pentru anul 2020, ea se va realiza
în trepte, după cum se stipulează în
documentele APEC. Astfel:
Pentru anul 2010, se prevedea deschiderea totală a
pieţelor pentru ţările industriale avansate: SUA,
Canada, Australia, Noua-Zeelandă, Japonia, Mexic,
Chile, Singapore şi Hong-Kong.
În cea de-a doua etapă, anul 2015, noile ţări
industrializate vor ajunge la liberalizarea totală a
schimburilor: Coreea de Sud, Malaiezia, Taiwan,
Brunei etc.
În anul 2020, se preconizează liberalizarea întregii
regiuni.
 SUA – APEC:
Statele Unite ale Americii doresc consolidarea relaţiilor
economice cu APEC, una dintre cele mai dinamice zone
ale planetei; Japonia şi-a propus ancorarea cât mai rapidă a
SUA în Asia în scopul realizării unei zone a păcii politice în
regiune, nedominată de o putere-cadru a Asiei, care să
asigure menţinerea deschisă a imensei pieţe americane
pentru exporturile lor. Datele statistice evidenţiază, în
ultimii ani, o tendinţă de extindere a relaţiilor americane
cu regiunea Asia-Pacific.
 China – APEC:
Noua putere economică a lumii, considerată de
unii economişti, deja, „superputere”, denumită,
deocamdată, „Marea Chină”, are şanse
considerabile să controleze treptat „jocul” în zonă
şi să îşi afirme interesele la nivel global. Cei trei
„dragoni asiatici” în care populaţia chineză
predomină – Hong-Kong, Singapore şi Taiwan –
au reuşit ca, împreună, să eclipseze Japonia, cel mai
important investitor, ani la rând, pentru Asia-
Pacific.
 3.Probleme și perspective de
dezvoltare al APEC
APEC a fost înfiinţată în 1989 pentru a spori
creşterea economică şi prosperitate pentru regiune
şi pentru a întări comunitatea Asia-Pacific.Încă de
la începuturile sale, APEC a lucrat pentru a reduce
tarifele şi alte bariere comerciale în regiunea Asia-
Pacific, realizând economii eficiente pe piaţa
internă şi creşcând dramatic exporturile.
 Probleme și perspective de
dezvoltare al APEC
Cheia atingerii viziunilor APEC sunt care cele
menţionate ca ”Obiectivele Bogor„ a comerţului
liber şi deschis şi a investiţiilor în Asia-Pacific
până în 2010 pentru economiile industrializate
şi 2020 pentru economiile în curs de dezvoltare.
Aceste obiective au fost adoptate de liderii lor
din 1994, la reuniunea de la Bogor, Indonezia.
 Probleme și perspective de
dezvoltare al APEC
Comerțul liber, deschis şi investiţiile ajută economiile
să crească,creează locuri de muncă şi oferă mai multe
oportunităţi pentru comerţul şi investiţiile
internaţionale. În contrast, protecţionismul
păstrează preţurile ridicate şi lipsa de eficienţă
favorizează anumite industrii. Comerţul liber şi deschis
ajută la scăderea costurilor de producţie şi reduce, astfel,
preţurile bunurilor şi serviciilor - un beneficiu direct
pentru toţi.
 Probleme și perspective de
dezvoltare al APEC
În fiecare an una din cele 21 de economii membre APEC joacă rolul
de gazdă la reuniunile APEC şi serveşte ca preşedinte APEC.Țăra
gazdă APEC este responsabilă pentru prezidarea Reuniunii anuale a
liderilor Economici,reuniunile ministerelor selectate, întalnirea
înalţilor funcţionari, Consiliul de Afaceri APEC şi Studiul Centrelor
de Consorții APEC. Până în anul 2009, gazda a preluat, de
asemenea, poziţia de director executiv la Secretariatul
APEC.Începând cu 2010, numirea se face pe durată determinată (3
ani), iar candidații vor fi țările Economiilor membre.Scopul grupării
și obiectivele țărilor membre sunt detaliate în Declarația
Bogor, Indonesia, 15 Nov 1994.
Probleme și perspective de
dezvoltare al APEC
Probleme și perspective de
dezvoltare al APEC
• Au fost reduse barierele comerciale de
la 16,9% pina la 5%
• Comerțul cu bunuri intra-APEC a
crescut de la 1,7 trln$ (`89) p îna la
8,44 trln$ (`07)
• Comer țul cu restul lumii a crescut de
la 3 trln$ (`89) pîna la 15 trln$ ( `07)
• Peste 1500 de proiecte de construcție
• Peste 30 de acorduri bilaterale de comerț
liber între membrii
• Sisteme electronice paperless și single-
window
• Publicații privind economiile țărilor membre
• Bazele de date referitoare la legislația
vamală
• The APEC Business Travel Card
 Bibliografie
1) http://www.apec.org/
2) http://ru.scribd.com/doc/56587390/APEC#scr
ibd
3) http://conspecte.com/Geoeconomia/integrarea
-economica-in-asia-si-in-africa.html
4) http://www.apec-conf.org/