Nume și prenume …………………

Lucrare scrisă la istorie pe semestrul I

Nr.2

Subiect I ( 30 puncte)

Citește cu atenție sursele de mai jos:

Sursa A:,,Noi , Ștefan,voievod al Moldovei, (...) în caz că majestatea regală va merge

contra turcilor prin Țara Româneasca, vom merge , în același timp, în persoana și cu toată
puterea împreună cu majestatea regească. De asemenea, în caz că majestatea regală ar trimite
contra acelorași turci pe un capitan al sau prin aceeași Valahie, noi, Ștefan Voievod, vom merge,
de asemenea, în persoana și cu toată puterea, cu zisul capitan.
"(Tratatul încheiat de voievodul Ștefan cel Mare cu regele Ungariei,Matei Corvin, 12 iulie 1475)

Sursa B: ” Pe alți domni creștini , vecini cu mine, n-am vrut, într-adevar, să-i mai încerc,
ca sa nu ma văd iar înșelat. Luminația Voastră știe ce neînțelegeri sunt între dânșii. De aceea,
adăpostul și nădejdea mea sunt la prea luminata Domnia Voastră, pe care o rog să binevoiească a
ma ajuta. Nu vreau să mai spun cât de folositoare este pentru treburile creștine aceasta țărișora a
mea. Socotesc că este de prisos, fiindca lucrul e prea vădit că este saraiul Tării Ungurești, care
m-a sprijinit în trecut, și al Poloniei și este straja acestor două craii. Afară de asta, fiindcă turcii
s-au împiedicat de mine, mulți creștini au rămas în liniște patru ani. Așadar, fiindcă sunteți
domni creștini și sunteți cunoscuți ca creștini , eu vin la prea-luminata Domnia voastră, cerând
ajutorul vostru creștinesc, spre a-mi păstra această țară a mea, folositoare pentru treburile
creștine." (Solia lui Ioan Țamblac, din partea voievodului Ștefan cel Mare, la Veneția, 1477)

Pornind de la aceste surse, răspundeți la următoarele cerințe:

1. Numiți regele maghiar cu care s-a aliat voievodul moldovean, precizat în sursa A. 2 puncte
2. Precizați secolul în care a fost redactată sursa B. 2 puncte
3. Menționați un adversar împotriva căruia a luptat voievodul Moldovei și o țară cu care s-a aliat acesta, la
care se referă atât sursa A , cât și sursa B. 6 puncte
4. Scrieți , pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susține că Moldova era avangardă*
altor două state. 3 puncte
5. Scrieți o relație cauză-efect stabilită între două informații selectate din sursa B, precizând rolul
fiecăreia dintre aceste informații (cauză, respectiv efect). 7 puncte
6. Prezentați două lupte antiotomane desfășurate de voievozii români între secolele al XIV-lea si al XVI-
lea. 6 puncte
7. Menționați o altă acțiune diplomatică antiotomana a voievozilor români dintre secolele al XIV-lea și al
XVI-lea, în afara celor precizate în sursele A și B. 4 puncte.

Saraiul = palat
Avangarda = unitate militară care se deplasează în fața forțelor principale ca element de
siguranță.
Subiectul al II-lea (30 puncte )

Citiți, cu atenție , sursa de mai jos:

"Maramureșul era un ținut românesc din nordul Transilvaniei, vecin cu Moldova, aflat pe
cale de a fi integrat în Regatul Ungar, organizat (...) sub forma unui voievodat. Instituțiile
românești de aici mai funcționau încă. Astfel, adunarea tuturor cnezilor țării - feudalii români
locali - se întrunea periodic , spre a rezolva probleme curente și spre a alege voievodul. (...)
Influența ungară la est de Carpați era în pericol, datorită nemulțumirilor și revoltelor românilor
și datorită presiunilor Poloniei. Atunci, regele ungar a ales dintre românii maramureșeni pe un
cneaz local înnobilat numit Dragoș,pe care l-a trimis în Moldova spre a-i atrage pe localnici și a
conduce acea țară în numele suvernului ungar. Dragoș, de aceeași etnie cu localnicii, a fost
acceptat ca voievod într-o regiune din Moldova. Totuși, românii de acolo erau nemultumiți de
dominația ungară.De aceasta situație a profitat un alt român din Maramureș, numit Bogdan. El
fusese voievodul țării, cu alte cuvinte, conducatorul Maramureșului, dar făcea parte din gruparea
nemulțumită de dominația ungară.Bogdan s-a răzvrătit în Maramureș, unde a rezistat două
decenii (1342-1362), după care, cu o ceată de o sută până la două sute de cnezi credincioși,a
trecut munții în Moldova. Aici,el i-a alungat pe urmașii și rudele lui Dragoș și a proclamat
Moldova independentă de Ungaria. În acest fel,lua naștere al doilea stat românesc de sine
stătător. Regele ungar, fiul celui învins de Basarab la Posada, a trimis prin 1365 o oaste contra
lui Bogdan, dar românul a ieșit învigător, consolidând statutul internațional al țării sale.Bogdan a
fost recunoscut drept " mare voievod " și de către alți conducători locali, iar un urmaș al său,
Roman I, după 1390, se intitula domn și " marele singur stăpânitor " al țării Moldovei " de la
munți până la țărmul mării". (I.A.Pop, Istoria romanilor)
Pornind de la acestă sursă, răspundeți la următoarele cerințe:

1. Numiți cneazul "înnobilat" precizat în sursa dată . 2 puncte

2. Menționați două spații istorice la care se referă sursa dată. 6 puncte
3. Menținonați, din sursa dată, două informații referitoare la instituția feudalilor români.
6 puncte
4. Formulați, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la acțiunile lui Bogdan,
susținându-l cu doua informații selectate din sursă. 10 puncte
5. Argumentați , printr-un fapt istoric relevant , afirmația conform căreia românii se implică prin
acțiuni diplomatice în relațiile internaționale din secolele XVII-XVIII. (Se punctează
prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și
concluzia) 6 puncte

Subiectul al III-lea (30 puncte)

Elaborați , în aproximativ două pagini, un eseu despre implicarea spațiului românescîn relațiile
internaționale din Evul Mediu și de la începuturile modernității, având în vedere:

- Menționarea a două instituții românești centrale înfințate în spațiul românesc, în Evul Mediu
- Precizarea unei cauze a implicării spațiului românesc în conflict, în Evul Mediu și menționarea a două
acțiuni militare desfășurate în secolul al XVI-lea.
- Prezentarea evoluției instituției centrale românești în secolul al XVIII-lea.
Formularea unui punct de vedere referitor la rolul spațiului românesc în relațiile internaționale de la
sfârșitul Evului Mediu și începuturile modernității și susținerea acestuia printr-un argument istoric.
-